Contestaţie la executare. Decizia nr. 369/2012. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 369/2012 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 14-05-2012 în dosarul nr. 369/2012
cod operator 4204
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIE CIVILĂ Nr.369/R
Ședința publică din 14 Mai 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. T.
Judecător D. W.
Judecător A. S. T.
Grefier A. S.
Pe rol este soluționarea recursului formulat de recurenta I. S. dom. în Bocicoiu M., L. la Tisa nr. 238, jud. Maramureș împotriva sentinței civile nr. 229/12.01.2012 pronunțată de Judecătoria B. M., având ca obiect contestație la executare.
Se constată că dezbaterea recursului a avut loc în ședința publică din data de 2.05.2012, concluziile fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, în conformitate cu prevederile art. 260 și art. 146 Cod procedură civilă, coroborate cu art. 316, 298 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 9.05.2012, apoi pentru data de azi, când a pronunțat prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 229 din 12 ianuarie 2012, pronunțată de Judecătoria B. M. în dosarul nr._, a fost admisă contestația la executare formulată de contestatorul I. Școlar al Județului Maramureș, în contradictoriu cu intimata I. S. și terțul poprit Administrația Finanțelor P. a M. B. M. - Trezoreria B. M., s-a anulat poprirea înființată asupra conturilor contestatoarei deschise la terțul poprit Administrația Finanțelor P. a M. B. M.-Trezoreria B. M., la data de 24.08.2011 de executorul judecătoresc R. M. în dosarul execuțional nr. 130/2011, iar intimata a fost obligată să plătească contestatorului suma de 194 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că I. Școlar al Județului Maramureș a formulat contestației la executare împotriva executării silite începute în dosarul execuțional 130/2011 al B. R. M., respectiv a înștiințării din data de 24 august 2011 potrivit căreia a fost înființată poprirea pe conturile instituției la terțul poprit Trezoreria B. M. pentru încasarea sumei de 4400,79 lei din care suma de 3700 lei cheltuieli de judecată, iar suma de 700,79 lei cheltuieli de executare datorate creditoarei I. S., arătând că la data de 24 august 2011 a fost înființată poprirea pentru sumele datorate creditoarei I. S., urmare a începerii executării silite în baza titlurilor executorii constând în Sentința civilă nr. 2148/22.06.2010 a Tribunalului Maramureș, respectiv a Deciziei civile nr. 213/2011 a Curții de Apel Cluj.
Contestatorul a arătat că în bugetul aprobat nu există sume de bani pentru a achita sumele datorate în baza hotărârilor arătate, iar potrivit art. 2 din OG 22/2002 în măsura în care instituția publică nu are posibilitatea de a achita debitele stabilite prin titluri executorii, în termen de 6 luni acești ordonatori de credite au obligația de a efectua demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligațiile de plată. I. a solicitat Ministerului eliberarea sumelor pentru îndeplinirea obligației, însă termenul pentru plată nu s-a împlinit.
Prin întâmpinare, intimata a arătat că prin hotărâri judecătorești irevocabile, contestatoarea a fost obligată la plata unor sume de bani în favoarea intimatei. Deși s-a solicitat achitarea acestor sume, contestatoarea nu a achitat nimic, astfel că s-a apelat la serviciile unui executor judecătoresc. S-a mai arătat că solicitarea de a fi achitate sumele restante s-a înregistrat la data de 11.04.2011 la I. Școlar. Cu toate acestea deși au trecut aproximativ 7 luni, contestatorul nu și-a îndeplinit obligațiile.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că în data de 24 august 2011, creditoarea I. S. a formulat cererea de executare silită a titlurilor executorii constând în Sentința civilă nr. 2148/2010 a Tribunalului Maramureș și a Deciziei Civile nr. 213/2011 a Curții de Apel Cluj. La aceeași dată executorul judecătoresc R. M. a dispus înființarea popririi disponibilităților bănești pe care Trezoreria B. M. le-ar datora debitorului I. Școlar Maramureș. La data de 12 septembrie 2011, Judecătoria B. M., prin Încheierea civilă nr. 7551/12 septembrie 2011 pronunțată în dosarul nr._/182/2011 a încuviințat executarea silită. Instanța a constatat că executorul judecătoresc a efectuat „acte de executare” înainte de a se fi încuviințat executarea silită, astfel încât devine aplicabilă sancțiunea nulității absolute a actelor de executare efectuate anterior încuviințării de către instanță a executării.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs intimata I. S., solicitând casarea hotărârii și respingerea contestației la executare.
În motivarea recursului, s-a învederat că recurenta a solicitat pe căi legale să i se achite sumele de bani reprezentând cheltuieli de judecată stabilite de Tribunalul Maramureș și Curtea de Apel Cluj prin hotărâri rămase definitive, învestite cu formulă executorie, iar prin sentința pronunțată Judecătoria B. M., depășindu-și atribuțiile, a nesocotit aceste hotărâri, învestite cu formulă executorie.
Ulterior recurenta a detaliat motivele de recurs, precizând că I. Școlar al Județului Maramureș a refuzat până în prezent să-i plătească cheltuielile de judecată prevăzute de Sentința civilă nr. 2148 din 22.06.2010 a Tribunalului Maramureș, irevocabilă și investită cu formulă executorie și Decizia civilă nr. 213 din 21.01.2011 a Curții de Apel Cluj. Pentru a-și recupera suma de bani, recurenta s-a adresat executorului judecătoresc, și anume Biroului executorului judecătoresc R. M., instituție care la rândul ei a făcut demersurile necesare în vederea recuperării sumei de bani de la reclamantă. Cu această ocazie, Judecătoria B. M., prin Încheierea civilă nr. 7551 din 12.09.2011 din dosarul nr._/182/2011 a încuviințat executarea silită, poprirea fiind înființată la data de 04.10.2011, și nu la data de 24.08.2011, cum greșit a reținut instanța de fond. Deci, poprirea a fost înființată ulterior emiterii încuviințării executării silite de către Judecătoria B. M..
S-a arătat că data de 23.08.2011, la care instanța de fond în mod greșit și cu rea credință reține că s-ar fi făcut poprirea, este de fapt data la care recurenta a depus și înregistrat la Biroul executorului judecătoresc R. M. cererea de începere a executării silite în cauză. Ulterior acestei date executorul judecătoresc a urmat procedura legală, poprirea efectivă comunicându-i-se contestatoarei și terțului poprit în 4 octombrie 2011, deci după ce Judecătoria B. M., prin Încheierea civilă nr. 7551 din 12.09.2011 din dosarul nr._/182/2011 a încuviințat executarea silită.
S-a arătat că în legislația din România nu există nicio prevedere care să exonereze vreo persoană, fizică sau juridică, cu atât mai mult o instituție de interes public, finanțată integral de la bugetul statului de la obligația fundamentală de a respecta și pune în aplicare o hotărâre judecătorească rămasă definitivă și învestită cu formulă executorie. Dacă s-ar admite teza invocată de reclamantă, care solicită anularea actului de executare silită, ar fi în pericol însăși existența statului de drept, prin aceea că nu ar fi luate în considerare hotărârile uneia din cele trei puteri ale statului stabilite prin Constituția României, și anume ale puterii judecătorești.
S-a subliniat că I. Școlar al Județului Maramureș a luat cunoștință de existența acestei creanțe în momentul în care recurenta a formulat cererea înregistrată la această instituție sub nr. 2825 din 11.04.2011, prin care a solicitat punerea în aplicare a Sentinței civile nr. 2148 din 22.06. 2010 și Deciziei civile nr. 213 din 21.01.2011, pronunțate în Dosarul nr._ de către Tribunalul Maramureș și respectiv Curtea de Apel Cluj și plata cheltuielilor de judecată prevăzute de cele două hotărâri judecătorești. De la acea dată – 11.04.2011 – deci 11 luni, consideră că reclamantul a avut suficient timp pentru a face demersurile necesare în vederea alocării de către ordonatorul principal de credite a sumei de bani în cauză. Faptul că a apelat la instituția executorului judecătoresc este o măsură extremă, care se datorează lipsei, pe parcursul celor 10 luni, a unui răspuns cert din partea reclamantului la solicitarea recurentei a a-i plăti cheltuielile de judecată în cauză.
Recurenta a precizată că prin Încheierea civilă nr. 7551 din 12.09.2011 din dosarul nr._/182/2011, irevocabilă și executorie, Judecătoria B. M. și-a exprimat punctul de vedere în privința speței deduse judecății, prin sentința recurată dovedind cel puțin lipsă de consecvență, cele două hotărâri judecătorești care privesc aceeași cauză fiind contrare, prima încuviințând executarea silită, iar cea de a doua anulând poprirea efectuată de executorul judecătoresc ca urmare a încuviințării executării silite date de către Judecătoria B. M..
Conform art. 404 din codul de procedură civilă recurenta solicită să fie obligat contestatorul la despăgubiri în favoarea sa, și anume o dobândă de 0,05% pentru fiecare zi de întârziere (art. 120 alin. (7) din Codul de procedură fiscală), calculată din a 61-a zi de la data formulării cererii de plată a sumei în cauză, potrivit dispozițiilor art. 124 alin. (1) și (2) din Codul de procedură fiscală, raportate la art. 117 alin. (2) din același cod sau dobânda legală prevăzută de OG 9/2000, și obligarea contestatorului la plata amenzii prevăzute la același articol, întrucât contestația la executare a fost formulată cu rea credință.
Intimatul I. Școlar al Județului Maramureș a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, menținerea sentinței recurate, ca temeinică și legală.
Recurenta a depus la dosar și răspuns la întâmpinare.
Analizând recursul promovat, Tribunalul îl constată nefondat, hotărârea primei instanțe de admitere a contestației la executare, cu consecința anulării popririi urmând a fi menținută, dar pentru considerentele și cu motivarea ce succed:
Prin cererea înregistrată la I. Școlar Județean Maramureș sub nr. 2825 din 11.04.2011, recurenta I. S. a solicitat punerea în aplicare a prevederilor Sentinței civile nr. 2148 din 22.06.2010 și a Deciziei civile nr. 213 din 21.01.2011, pronunțate în dosarul nr._ de Tribunalul Maramureș respectiv Curtea de Apel Cluj, inclusiv cheltuielile de judecată prevăzute în cele două titluri executorii.
Prin încheierea de ședință nr. 7551 din data de 12.09.2011, pronunțată de Judecătoria B. M. în dosarul nr._/182/2011 s-a încuviințat executarea silită a celor două titluri, la cererea executorului judecătoresc R. M., pe rolul căruia recurenta înregistrase cerere de executare silită în data de 24.08.2011.
În data de 4.10.2011 executorul judecătoresc R. M. a emis în dosarul execuțional nr. 130/2011 somație (comunicată în 5.10.2011) prin care a somat pe debitorul I. Școlar al Județului Maramureș ca în termen de o zi de la primire să achite creditoarei I. S. suma de 4400,79 lei reprezentând cheltuieli de judecată și cheltuieli de executare.
În același dosar execuțional (nr. 130/2011 din 24.08.2011) executorul judecătoresc R. M. a dispus înființarea popririi și comunicarea acestei măsuri către debitor și terțul poprit, operațiuni efectuate în data de 25.10.2011, conform dovezilor aflate la filele 48-49 din dosarul de fond. Poprirea și înștiințarea popririi nu sunt datate distinct, dar urmează a se ține seama de data comunicării acestora către persoanele interesate.
În data de 23.11.2011 s-a încheiat de către executorul judecătoresc proces-verbal de îndreptare a erorii materiale din adresa de înființare a popririi adresată Trezoreriei M. B. M., după care adresa de înființare a popririi și înștiințarea au fost recomunicate în data de 6.12.2011 terțului poprit și contestatoarei.
Tribunalul reține că actul normativ aplicabil în materia executării obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, este Ordonanța nr. 22 din 30 ianuarie 2002, așadar în speță, raportat la calitatea debitorului și la creanța ce face obiectul litigiului urmează a primi incidență ordonanța anterior menționată.
În conformitate cu dispozițiile art. 2 și 3 din OG nr. 22/2002, dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca în termen de 6 luni să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligațiile de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată organului competent de executare, la cererea creditorului. Dacă instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul de 6 luni, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codul de procedură civilă sau altor dispoziții legale aplicabile.
Împrejurarea că în data de 11.04.2011 recurenta s-a adresat intimatului cu cerere de punere în aplicare a sentinței civile nr. 2148/22.06.2010 și a deciziei civile nr. 213 din 21.01.2011 nu determină curgerea termenului de 6 luni, întrucât respectiva cerere nu valorează somație, în sensul legii speciale.
D. somația emisă în 4.10.2011 (îndreptată ulterior) a avut aptitudinea de a determina curgerea termenului legal de 6 luni, care în speță nu a fost respectat, având în vedere că poprirea și adresa de înștiințare au fost comunicate în data de 25.10.2011. Este de altfel de reținut că potrivit adresei nr. 7901/10.10.2011, intimatul a efectuat demersuri, în sensul art. 4 din O.G. nr. 22/2002, pentru a solicita Ministerului Educației, Tineretului și Sportului, să asigure creditul bugetar necesar efectuării plății sumelor datorate creditoarei.
Pe cale de consecință, dar pentru considerentele arătate anterior, în temeiul dispozițiilor art. 404 alin. 1 Cod procedură civilă, soluția primei instanțe de admitere a contestației la executare, cu consecința anulării popririi este legală, acest act de executare fiind prematur întocmit, cu nerespectarea termenului de 6 luni prevăzut de lege. Se reține că nu intră în discuție vreo neconcordanță între soluția de admitere a contestației la executare și încheierea civilă nr. 7551 din 12.09.2011 pronunțată în dosarul nr._/182/2011, prin această a doua hotărâre încuviințându-se executarea silită a celor două titluri, fără a se valida anticipat legalitatea actelor de executare concrete, ulterioare. De asemenea, în considerarea soluției pronunțate, nu se poate constata că s-ar fi formulat cu rea-credință contestația la executare, astfel încât conduita contestatorului să fi susceptibilă de sancționare cu amendă ori recurenta să fie îndreptățită la despăgubiri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul promovat de recurenta I. S., domiciliată în L. la Tisa, nr. 238, județul Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 229 din 12.01.2012, pronunțată de Judecătoria B. M. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 14 mai 2012.
PREȘEDINTEJUDECĂTORI GREFIER
Ț. D. W. D. S.-T. A. S. A.
în C.O. semneazăîn C.O. semnează
președintele instanței grefier sef Secția I-a civilă
Red. S.T.A./03.07.2012
Tred. O.V. / 9.07.2012 - 5 ex
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 175/2012. Tribunalul MARAMUREŞ | Fond funciar. Decizia nr. 27/2012. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
