Uzucapiune. Decizia nr. 151/2012. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 151/2012 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 29-02-2012 în dosarul nr. 151/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ 4204
DECIZIA CIVILĂ NR. 151/R
Ședința publică din data de 29 Februarie 2012
Instanța constituită din:
Președinte: A. M.
Judecător: C. V.
Judecător: P. G.
Grefier: B. M.
Pe rol se află soluționarea recursului civil formulat de reclamanta . S., cu sediul în S., . Km. 66, județ Ialomița, împotriva sentinței civile nr. 646 din 02.11.2011 pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr._, având ca obiect uzucapiune.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită, fără citare părți.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care, instanța constată că dezbaterile pe fondul cauzei au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 22.02.2012, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față constată:
P. sentința civilă nr. 646 din 02.11.2011 pronunțată de Judecătoria Dragomirești s-a respins acțiunea civilă având ca obiect uzucapiune, intentată de reclamanta . S. în contradictoriu cu pârâții V. M., G. I., M. G., . prin P., I. I. I. F., I. V. cas. V. M..
În considerentele sentinței se reține că, imobilul din litigiu de natură teren, situat în localitatea Săliștea de S., în suprafață totală de 999 m.p. înscris în C.F. 2338, nr. top. 4755/1 dezmembrat, cu suprafața de 919 m.p. a format proprietatea extratabulară a pârâtului M. G., înscris în C.F. nr. 1869 nr. top. 4754/2/2/1 dezmembrat cu suprafața de 40 m.p. a format proprietatea extratabulară a pârâtei C. M. și înscris în C.F. 1869 nr. top. 4754/2/2/2/1 dezmembrat cu suprafața de 40 m.p. a format proprietatea extratabulară a pârâtului G. I..
Aceste terenuri au fost transmise cu titlu de zestre pârâților de către părinții acestora și pe care le-au folosit în mod public, pașnic și continuu timp de peste 30 de ani.
În toată această perioadă atât părinții pârâților, cât și pârâții au folosit aceste suprafețe de teren, în mod public, pașnic, continuu și sub nume de proprietar, fără să fi avut litigii cu vecinii sau rudeniile cu privire la situația juridică a terenului până la data promisiunii de vânzare a imobilelor către societatea reclamantă. De atunci și până în prezent reclamanta . S., folosește această suprafață de teren, inclusiv cele de câte 40 m.p., acestea din urmă cu titlu de drum de trecere.
Aceste aspecte au fost confirmate și prin declarațiile martorilor audiați în cauză V. V. și Borodi F..
În cauză s-a făcut și dovada faptului că suprafețele de teren din litigiu nu au fost niciodată preluate sau folosite de către stat ori de către primărie.
În speță, reclamanta deși nu invocă în mod expres, dar din motivarea acțiunii reiese că solicită a se lua act de joncțiunea posesiilor, respectiv a părinților pârâților, a acestora personal (pârâții vânzători) și a societății cumpărătoare.
Pe lângă celelalte condiții care trebuie îndeplinite la invocarea joncțiunii posesiilor, adică cele referitoare la calitatea posesiilor succesive, la subiectele raportului juridic de joncțiune, se impune a avea în vedere și existența unui raport juridic între posesorii succesivi. Dacă între posesorii inițiali și pârâții vânzători se poate vorbi despre o înzestrare cu ocazia căsătoriilor acestora, nu putem însă vorbi despre un raport între aceștia din urmă și societatea *cumpărătoare*.
Pentru a opera joncțiunea posesiilor, la baza raportului juridic trebuie să stea un act translativ de proprietate eficient din punct de vedere legal, cum ar fi un contract de vânzare cumpărare autentificat la notar sau un contract de donație încheiat în formă autentică.
Ori în cauza pendinte, deși s-a făcut vorbire despre un asemenea lucru, s-au depun la dosar trei antecontracte de vânzare cumpărare, care nu reprezintă titluri translative ale dreptului de proprietate, ci doar o promisiune de vânzare – cumpărare.
Inexistența actului translativ de proprietate duce la imposibilitatea joncțiunii posesiilor în condițiile și cu efectele acesteia.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs . S. solicitând în temeiul art. 312, 304 pct. 7, 8, și 9 Cod procedură civilă admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și rejudecând cauza să se dispună admiterea acțiunii așa cum a fost formulată. În subsidiar, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond pentru încălcarea dispozițiilor art. 312 pct. 5 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului se arată că, s-a pronunțat o hotărâre judecătorească fără a se intra în cercetarea fondului cauzei.
Nu există acte translative de proprietate atâta vreme cât din declarațiile martorilor audiați dar și din interogatoriul pârâților a rezultat cu certitudine faptul că aceștia au primit fiecare la rândul său terenul de la părinți cu titlu de zestre. Din adeverința emisă de primărie rezultă că, la acea dată figurează înscris în registrul agricol reclamanta, faptul că, imobilul nu face parte din domeniul public al Statului și nici nu face obiectul Legilor fondului funciar, astfel că, nu există dubii că ar fi vorba despre alte terenuri decât cele solicitate de către reclamantă. Tot din adeverința primăriei reiese că imobilul în litigiu figurează pe ., că aceasta are mai multe terenuri în zonă (0,23 ha) având construită și o pensiune, iar aceste suprafețe care totalizează 999 m.p. le-a cumpărat de la persoane extratabulare pentru a-și extinde proprietatea și pentru a-și ușura calea de acces la pensiune, iar din punct de vedere juridic nu există o altă cale decât „uzucapiunea” pentru ca reclamanta să-și înscrie dreptul de proprietate în CF.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs, în baza dispozițiilor art. 312 și 304 Cod procedură civilă, tribunalul constată următoarele:
Obiectul litigiului îl constituie constatarea dreptului de proprietate al reclamantei, prin uzucapiune, respectiv joncțiunea posesiilor pârâților 1 -3, asupra imobilului situat în Săliștea de S. înscris în CF 2338 nr. top 4755/1 cu suprafața de 919 mp, CF 1869 nr. top 4754/2/2/1 cu suprafața de 40 mp și CF 1869 nr. 4754/2/2/2/1 în suprafață de 40 mp, cu consecința înscrierii dreptului de proprietate dobândit în cartea funciară.
Proprietar tabular al imobilului înscris în CF 2338 Săliștea de S. nr. top 4755, în natură teren arabil în suprafață de 719 mp este pârâtul I. V. cas. V. M..
Proprietar tabular al imobilului înscris în CF 1869 Săliștea de S. nr. top 4754/2 Săliștea de S., în natură teren arabil în suprafață totală de 357 mp este pârâtul I. I. I. F..
Aceste înscrieri în cartea funciară au fost efectuate în anii 1899, 1888 și 1912 (filele 2, 3 și 4 dosarul de fond).
Din declarația martorului V. V. (fila 30) reiese că terenul în litigiu a fost proprietatea extratabulară a părinților lui M. G. și care l-au folosit din anii 1945 – 1946, deci momentul când a început posesia terenului a fost anul 1945.
La data de 22.06.1943 prin apariția Legii nr. 389/1943 a fost extinsă printre altele, aplicarea Codului civil și peste Carpați, fiind scoase din vigoare Codul civil austriac și legile maghiare. În nordul Transilvaniei extinderea legislației românești a avut loc prin Legea nr. 260/1945. Art. 6 din Legea nr. 241/1947 prevede în mod expres că prescripțiile împlinite și cele începute înainte de . Legii nr. 115/1938 (12 iulie 1947) sunt și rămân cârmuite în continuare, în ceea ce privește natura, durata și efectele lor, de dispozițiile sub care au început.
În cauză, așa cum s-a arătat antecesorii pârâtului M. G. au intrat în posesia terenului în anii 1945 – 1946, an în care erau în vigoare dispozițiile Codului civil. Ulterior, nu se știe la ce dată terenul a fost primit ca zestre de către pârâtul M. G. de la părinți. Cert este că la data de 09.05.2008 când s-a încheiat antecontractul de vânzare – cumpărare imobiliară în fața notarului public U. M., termenul de prescripție de 30 de ani era împlinit cu mult timp înainte, astfel că în mod corect a reținut instanța de fond faptul că nu poate opera joncțiunea posesiilor.
În ceea ce privește suprafețele de teren dobândite de la pârâții V. M. și G. I., în cauză nu s-a dovedit faptul că față de aceștia s-ar fi îndeplinit condițiile prevăzute de art. 1890 Cod civil, pentru a se putea constata că aceștia ar fi dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune.
Adeverința eliberată de primărie potrivit căreia în registrul agricol reclamanta figurează cu suprafața de 0,23 ha teren de natură fânațe, curți, construcții, cu aceasta nu se poate face dovada proprietății, aceasta cu atât mai mult cu cât din coala funciară reiese că natura ternului este arabil, iar în adeverință se arată că terenul este de altă natură.
Pe cale de consecință, reținându-se că toate motivele de fapt și de drept au fost corect reținute și argumentate de instanța de fond, se apreciază că recursul este nefondat, urmând a fi respins potrivit dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGEca nefondat recursul declarat de . S., cu sediul în S., . Km. 66, județul Ialomița, în contra sentinței civile nr. 646 din 02.11.2011 a Judecătoriei Dragomirești, județul Maramureș.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi 29 februarie 2012.
Președinte Judecători Grefier
A. M. C. V. P. G. B. M.
Red. P.G./02.03.2012
Dact. M.B. /05.03.2012
Ex. 9, .>
Judecător fond: B. L.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 72/2012.... | Fond funciar. Decizia nr. 349/2012. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
