Fond funciar. Decizia nr. 468/2015. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 468/2015 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 28-10-2015 în dosarul nr. 468/2015
cod operator 4204
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIE CIVILĂ Nr. 468/A
Ședința publică din 28 Octombrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. T.
Judecător M. B. P.
Grefier A. S.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelantul G. V. cu domiciliul procesual ales în Baia M., .. 6/47, jud. Maramureș împotriva sentinței civile nr. 674/29.04.2015, pronunțată de Judecătoria V. de Sus în dosarul nr._, având ca obiect fond funciar .
Se constată că dezbaterea apelului a avut loc în ședința publică din data de 15.10.2015, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera în temeiul art. 396 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea pentru data de 28.10.2015 când a pronunțat prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 674/29.04.2015, pronunțată de Judecătoria V. de Sus în dosarul nr._ s-a respins ca neîntemeiată excepția lipsei de obiect a cererii de chemare în judecată, invocată de intimata C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor Maramureș și ..
S-a respins excepția autorității de lucru judecat, invocată de intimata ., prin întâmpinare.
S-a admis excepția lipsei de interes, invocată de intimata intimata . și în consecință s-a respins cererea privind constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr.6479/02.06.2009 eliberat în favoarea intimatei ., formulată de petentul G. V., în contradictoriu cu intimații C. L. pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor Poienile de sub M., C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor Maramureș, și ., ca lipsită de interes.
S-a respins cererea privind constatarea nulității absolute a procesului verbal de punere în posesie nr.1/12.05.2009 cu privire la suprafața de 48 ha, pădure și pășune, identificat în C.F. 926 Poienile de sub M., nr.top. 4636, în locul numit B., formulată de petent, în contradictoriu cu aceiași intimați, ca neîntemeiată.
S-a respins cererea de chemare în judecată formulată de petent în contradictoriu cu intimata Primăria comunei R. ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de capacitate de folosință.
A fost obligat petentul la plata sumei de 2.500 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatei ..
P. a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin plângerea înregistrată la instanță la data de 06.10.2014, sub numărul_, petentul G. V. a chemat în judecată intimatele C. L. de aplicare a legii fondului funciar Poienile de sub M., Primăria R., C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor Maramureș, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în urma administrării probelor să dispună - constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr. 6479, cod_ emis la data de 2 iunie 2009 in favoarea comunei R., precum si a procesului verbal de punere in posesie al Primăriei comunei R. nr. 1, încheiat la data de 12.05.2009, raportat la suprafața de 48 ha - pădure si pășune, identificată in CF nr. 926 Poienile de sub M., nr. top 4636, teren situat la locul numit -B.- în sensul excluderii acestei suprafețe din titlul de proprietate amintit anterior. Solicită cheltuieli de judecată.
În motivarea plângerii, petentul arată că, în fapt este fiul lui Hlovatchi V., decedat la data de 28 decembrie 1980, care la data de 15.08.1949 a cumpărat imobilul identificat in CF nr. 926 Poienile de sub M., de la proprietarii tabulari, respectiv Damber I., Damber Silvie, Damber Frida si Schussel Henie.
Constatarea nulității absolute a titlului de proprietate mai sus menționat, in sensul excluderii din cuprinsul acestuia a terenurilor situate la locul numit -B.- se impune in considerarea faptului că, reclamantul în calitate de moștenitor al tatălui său, este îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate raportat la suprafața de 48 ha identificată du datele de mai sus. În acest sens, petentul arată că a formulat la Primăria comunei Poienile de Sub M., cerere prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului menționat in petitul acțiunii, insă această solicitare a fost invalidată, iar contestația depusă a fost respinsă de către C. Județeană potrivit Hotărârii nr. 2550/C/20.12.2010, arătându-se că nu a făcut dovada proprietății.
Potrivit art. 8 care modifica art. 6 din Titlul VI al L. nr. 247/2005 publicată in Monitorul Oficial al României nr. 653 din data de 22 iulie 2005, dovada proprietății se poate face cu orice mijloace de probă, inclusiv cu declarații de martori, chiar dacă prin expertiza grafică efectuată în dosar nr._, aflat pe rolul Judecătoriei V. de Sus, au reieșit serioase dubii cu privire la autenticitatea si veridicitatea contractului de vânzare cumpărare deținut de către tatăl său, dosar finalizat cu respingerea plângerii petentului, prin Decizia Civila nr. 625/R din data de 18 decembrie 2013.
Conform art. III din Legea 169/1997, pe calea acțiunii in constatarea nulității absolute, se poate obține desființarea actelor de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, fiind avute in principiu titlurile de proprietate si procesele-verbale de punere in posesie care au menirea de a stabili faptic amplasamentul terenurilor cuprinse in titlurile de proprietate, așa cum s-a statuat, de altfel și în practica judiciară.
Potrivit art. III lit. a din Legea 169/1997, cu modificările intervenite prin Legea 247/2005, sunt lovite de nulitate absolută, potrivit legislației civile aplicabile la data încheierii actelor juridice civile, actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate in favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri. Or, . îndreptățită la o astfel de reconstituire întrucât terenul înscris în actele atacate i-a apartinut, de drept, antecesorului său.
In drept, petentul invocă prevederile art. III din Legea 169/1997 ,art. 6 al 2 ind. 2 din Legea 1/2000, art. III lit.a din Legea 169/1997, Legea 18/1991.
În probațiune, a depus înscrisuri și a solicitat încuviințarea probei cu martorii B. V., domiciliat in com. Bistra .. 223 jud. Maramureș și Sorban V. domiciliat in .. Bistra) nr. 84 jud. Maramureș, pentru a dovedi proveniența terenului precum și titlul cu care era deținut acest imobil de către tatăl său; solicită atașarea dosarelor de la cele doua comisii de fond funciar, atașarea dosarului nr. 375/33.6/211 unde se află si hotărârea nr. 2250/C/20.12.2010 emisa de C. Județeană de fond funciar Maramureș; interogatoriul celor două comisii de fond funciar; expertiza topografică pentru identificarea terenului și expertiza grafică a contractului de vânzare cumpărare.
Prin întâmpinarea depusă la data de 19.12.2014, intimata . a solicitat respingerea acțiunii promovată de petent, cu acordarea de cheltuieli de judecată.
S-a invocat, excepția lipsei interesului petentului, raportat la dispozițiile art. III alin. (2) Titlul V din L.169/1997, care prevede că nulitatea poate fi invocată de (...) și de alte persoane care justifică un interes legitim….”. Petentul arată că, înțelege să solicite constatarea nulității actelor de reconstituire ale intimatei, fiind îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 48 ha, situat în locul numit B., înscris în CF 926 Poienile de Sub M., însă, această justificare a interesului nu este suficientă și nu face dovada interesului născut și actual, legitim și personal. Retrocedarea acestei suprafețe de teren a fost respinsă în dosarul nr._, pentru motivul că, imobilul in litigiu nu a format proprietatea tatălui defunctului - chestiune intrată în puterea lucrului judecat – astfel că, interesul nu este nici actual și nici legitim. Mai mult decât atât, actul invocat de petent, respectiv contractul de vânzare – cumpărare datat 15.08.1949 a fost analizat de instanțele de judecată care au statuat că înscrisul nu face dovada proprietății antecesorului reclamantului. Și această chestiune a intrat în puterea lucrului judecat, iar acest aspect raportat la interes conduce la concluzia că interesul nu este legitim.
De asemenea, intimata a invocat și excepția autorității de lucru judecat, raportat la petitul privind anularea procesului verbal de punere în posesie pentru suprafață de 48 ha. teren situat în locul numit B., cuprins în CF 926 Poienile de Sub M., deoarece acest petit a fost formulat și în dosarul nr._, procesul purtându-se între aceleași părți ca și cele din prezenta cauză. Formularea petitului privind anularea titlului de proprietate nu este în măsură să înlăture autoritatea de lucru judecat, deoarece în dosarul nr._ plângerea petentului nu a fost respinsă pe motiv că amplasamentul solicitat de petent nu este liber, respectiv că este ocupat de . motivul că nu se face dovada calității de proprietar al antecesorului. Ori acest aspect nu s-a schimbat și nici nu se poate schimba, instanțele de judecată pronunțând o hotărâre în mod irevocabil pe acest aspect.
Pe fondul cauzei, arătă că, intimatei .-a reconstituit dreptul de proprietate conform Sentinței Civile nr. 1478/02.06.2003 și a fost pusă în posesie conform procesului verbal de punere în posesie nr. 1/2009. Reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea comunei s-a dispus în mod legal și nu subzistă motivul de nulitate invocat de către petent. Pe de altă parte, actele depuse de petent nu fac dovada calității de proprietar al antecesorului acestuia și în acest sens achiesează la motivarea dată de instanța de fond în dosarul nr._ .
Petentul nu face dovada calității de succesor, prezentând o filiație incompletă. In primul rând, numele din certificatul de deces (afirmativ fiind tatăl petentului) este acela de Hlovațchi V., iar pe certificatul de naștere al reclamantului apare la rubrica tatăl numele de G. V.. În aceste condiții certificatul de deces depus la dosar nu este al tatălui petentului, iar actul semnat și datat la 15.08.1949 nu este al tatălui petentului. Pe cale de consecință, petentul nu face nici dovada calității de moștenitor al semnatarului convenției, respectiv al lui Hlovațchi V. și nici dovada proprietății.
Referitor la cererile în probațiune, solicită a fi respinsă proba cu martori, având în vedere obiectul litigiului - anulare titlu de proprietate. Solicită a fi respinsă proba cu expertiza grafică, deoarece contractul a mai fost expertizat în dosarul nr._ și de asemenea solicită a fi respinsă proba cu expertiza topo. Consideră pertinente și utile cauzei proba cu acte.
In drept, invocă dispozițiile art. 205 Cod procedură civilă și dispozițiile Legilor F. F..
Prin întâmpinarea depusă la data de 19.12.2014, intimata C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor Maramureș solicită pe cale de excepție, respingerea plângerii formulată de petent, întrucât titlul de proprietate emis pentru .. 6479/02.06.2009 este anulat.
Titlul de proprietate nu a intrat în circuitul civil, nefiind comunicat persoanelor îndreptățite, astfel că, solicită instanței să respingă acțiunea petentului, ca rămasă fără obiect .
În susținerea celor de mai sus, atașează listările de pe site-ul ANCPI.
In drept, invocă prevederile art. 194, lit. c), art. 205 din Codul de procedura civilă; Legea nr. 18/1991, republicată, modificată și completată, privind fondul funciar; H.G. nr. 890/2005, cu modificările și completările ulterioare.
Prin notele de ședință depuse de petent la data de 19.02.2015, arată faptul că a depus la Primăria Poienile de Sub M. o adresa înregistrată sub nr. 4163/25.08.2014, prin care a solicitat să-i comunice o copie după Titlul de P. nr. 6479/02.06.2009 și deși s-a deplasat și personal la sediul primăriei nu i s-a comunicat faptul că acest titlu a fost anulat și motivul pentru care s-a dispus în acest sens.
Având în vedere aceste aspecte, consideră că pentru justa soluționare a cauzei ar fi utilă emiterea unei adrese către C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor Maramureș, C. L. Poienile de Sub M. si către Primăria. R., pentru a se aduce lămuririle necesare si a se depune eventualele documente care stau la baza anulării titlului de proprietate nr. 6479/02.06.2009.
Cu toate că instanța de judecată a ridicat si a admis excepția lipsei capacității de folosința a Primăriei comunei R., petentul arată faptul că a chemat in judecata Primăria comunei R. pentru opozabilitatea sentinței care se va da in prezentul dosar, deoarece procesul verbal de punere nr. 1/2009, care este cuprins si in Titlul de proprietate mai sus menționat, precum si în actele depuse la dosarul cauzei de către Primăria comunei Poienile de Sub M., se face referire la sentința civila nr. 1478/02.06.2003 și procesul-verbal de punere in posesie nr. 1/2009, ambele emise în favoarea Primăriei R..
Prin răspunsul la întâmpinarea solicită respingere celor două întâmpinări ca fiind inadmisibile si admiterea acțiunea petentului, astfel cum a fost formulată.
Astfel, raportat la întâmpinarea depusă de către C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor Maramureș, consideră că se impune a se face dovada celor afirmate in sensul anulării titlului de proprietate mai sus menționat. Atâta timp cât se arată in adresa emisă de Primăria Poienile de Sub M., faptul că întreaga suprafața de 253,432 ha a fost retrocedată Primăriei R., in baza sentinței civile nr. 1473/02 06.2003 si a procesului verbal de punere in posesie nr. 1/2009, sentința civila este un titlu valabil, impunându-se a se verifica aspectele care țin de soarta juridică a sentinței civile mai sus menționate, precum si a procesului verbal de punere in posesie mai sus menționat, consecințele juridice ale acestora neputând fi deloc neglijate sau eludate.
Raportat la întâmpinarea depusa de către ., arată că, prin întâmpinare se pretinde faptul ca petentul ar solicita anularea in parte a titlului de proprietate al intimatei, însă acest lucru nu este real căci prin acțiunea introductiva s-a solicitat "constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr..." si nicidecum anularea titlului de proprietate, diferența de regim juridic intre cele doua tipuri de nulități - cea relativa la care se refera pârâta prin întâmpinare si cea absolută la care se referă petentul in acțiunea introductiva fiind nete, la fel și consecințele lor juridice.
Cu privire la excepția lipsei interesului invocată de . ei deoarece nulitatea absolută poate fi invocata oricând, fiind imprescriptibila si de oricine, chiar și din oficiu de către instanța de judecata si mai ales de către o persoană care are interes.
Astfel, consideră că are interes în a invoca nulitatea, interes care este actual, fiind moștenitorul tatălui său Hlovatchi V., care la data de 15.08.1949 a cumpărat imobilul identificat în CF nr. 926 Poienile de Sub M. de la proprietarii tabulari. Cu toate că a decedat, actiunea pe care a introdus-o, nu are caracter strict personal, ci dimpotrivă este una cu caracter patrimonial si transmisibilă, astfel încât, petentul ca si moștenitor are interesul să o introducă, ca si succesor in drepturi al tatălui său.
Cu toate că in dosar nr._ s-a efectuat o expertiza a contractului de vânzare cumpărare, potrivit dispozițiilor legilor fondului funciar, respectiv art. 6 alin 1 din Legea 1/2000 si art. 8 care modifică art. 6 din Titlul VI al L. nr. 247/2005 publicata in Monitorul Oficial al României nr. 653 din data de 22 iulie 2005, dovada amplasamentului si a dreptului de proprietate se poate face si cu alte mijloace de proba si nu exclusiv cu extrasul C.F., respectiv cu martori mejdași cu terenul deținut de către petent.
Prin hotărârile civile date in dosar nr._, cu toate că s-a reținut lipsa de autenticitate a contractului de vânzare cumpătare din data de 15.08.1949, acest aspect nu înseamnă că acel contract este fals, ci doar că nu ar fi autentic, acesta având valoarea unui înscris sub semnătura privată, care poate fi complinit cu alte probe respectiv martori, deci interesul său este legitim
Raportat la excepția de autoritate de lucru judecat, referitor la petitul privind anularea procesului verbal de punere in posesie, solicită a fi respins, deoarece consideră că instanța de fond, in dosar nr._ nu s-a pronunțat asupra acestui aspect. Astfel, in cauza din dosarul cu numărul de mai sus a fost introdusa in calitate de pârâtă si Primaria comunei R., 1a fila 75 fiind depusă o precizare la acțiune in contradictoriu si cu aceasta, prin care s-a solicitat anularea parțială a procesului verbal nr. 1/12.05.2009, in ce privește suprafața de 48 ha teren situat pe muntele B., suprafața identificată sub aspect de natura si amplasament prin expertiza întocmită de către ing.P. Gavilra (f 56). Ori, instanța de fond, prin dispozitivul hotărârii nu s-a pronunțat asupra acestei precizări la acțiune.
Referitor la ortografierea numelui tatălui său, arată că este vorba despre ortografia veche care apărea in actele de stare civila cu influențe maghiare sau ucrainene, astfel încât este identitate de persoane intre Hlovatchi V. si G. V.. In cuprinsul sentinței civile nr. 2041/2012 pronunțata in dosar nr._ se reține cu autoritate de lucru judecat, faptul ca petentul este moștenitorul lui G. V., cel care apare in contractul de vânzare cumpărare mai sus menționat.
Aspectul poate fi dovedit prin emiterea unei adrese către Serviciul de Stare civila din cadrul Primăriei Poienile de Sub M. pentru a lamuri aspectul legat de ortografierea numelui tatălui petentului.
Cererea de chemare în judecată este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, potrivit dispozițiilor art. 42 din Legea nr. 1/2000, modificată.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri pentru toate părțile, a dispus atasarea dosarului nr._ și nr. 1774/2003 al Judecătoriei V. de Sus și emiterea unei adrese către C. Județeană Maramureș prin care s-a solicitat comunicarea actului în baza căruia s-a dispus anularea titlului de proprietate nr. 6479/2009 eliberat Comunei R..
Prin încheierea de ședință din data de 4 februarie 2015, instanța, din oficiu, a ridicat excepția lipsei capacității de folosință a Primăriei comunei R., excepție ce a fost admisă, iar prin încheierea de sedință din data de 15 aprilie 2015 au fost puse în discuție excepțiile invocate de cele două comisii, respectiv a lipsei de interes a petentului, a puterii de lucru judecat a Sentinței Civile nr. 2041/27.09.2012 pronunțată de Judecătoria V. de Sus în dosarul nr._ și a autorității de lucru judecat față de această sentință, invocate de comisia locală R. și excepția lipsei de obiect a cererii de chemare în judecată, invocată de C. Județeană Maramureș și C. locală R., prin Primar, excepții ce au fost unite cu fondul.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma probelor administrate și a temeiurilor juridice aplicabile, instanța de fond a reținut următoarele: art. 248 al. 1 Cod procedură civilă instituie în sarcina instanței de judecată obligația de a se pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de procedură ori de fond care fac inutilă cercetarea pe fond a cauzei. Întrucât prin încheierea de ședință din data de 4 februarie 2015, instanța a admis excepția lipsei capacității de folosință a Primăriei comunei R. se impune mai întâi a se dezvolta motivele ce au condus la adoptarea acestei soluții. Mai apoi, având în vedere că excepția lipsei de interes a petentului, a puterii de lucru judecat a Sentinței Civile nr. 2041/27.09.2012 pronunțată de Judecătoria V. de Sus în dosarul nr._ și a autorității de lucru judecat față de această sentință, invocate de C. locală R. și excepția lipsei de obiect a cererii de chemare în judecată, invocată de C. Județeană Maramureș și C. locală R., prin Primar au fost unite cu fondul, instanța se va pronunța cu prioritate asupra acestora.
Cu privire la excepția lipsei capacității de folosință a Primăriei . că, în conformitate cu prevederile art. 56 alin. 1 Cod de procedură civilă, nu poate fi parte în judecată decât persoana care are folosința drepturilor civile. Cu toate acestea, pot sta în judecată asociațiile, societățile sau alte entități fără personalitate juridică, dacă sunt constituite potrivit legii. Primăria comunei, orașului sau municipiului este definită prin art. 77 din Legea nr. 215/2001, republicată, cu modificările ulterioare, ca fiind o structură funcționala cu activitate permanentă, alcătuită din primarul, viceprimarul, secretarul unității administrativ-teritoriale si aparatul de specialitate al primarului, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local si dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale.
Așadar, primăria este o structură funcțională, personalitate juridică având doar unitatea administrativ-teritorială, persoană juridică de drept public, cu capacitate juridica deplină si patrimoniu propriu. Unitățile administrativ-teritoriale sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscala si ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum si la unitățile bancare. Ele sunt titulare ale drepturilor si obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public si privat in care acestea sunt parte, precum si din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, in condițiile legii. Potrivit prevederilor art. 21 alin. 2 din Legea nr. 215/2001, rep., în justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean.
Prin urmare, chiar dacă primăria comunei are o definiție dată prin lege, aceasta nu-i conferă și capacitate de folosință, nefiind constituită potrivit legii.
Faptul că procesul verbal de punere în posesie nr. 1/12.05.2009 a fost întocmit pe “numele” Primăriei comunei R. nu-i conferă capacitatea de a sta în judecată, iar opozabilitatea hotărârii judecătorești ce urmează a fi pronunțată în prezenta cauză este asigurată prin intermediul comunei R., ce are calitate procesuală pasivă, are personalitate juridică, este beneficiara reconstituirii dreptului de proprietate, pe numele fiind și emis titlul de proprietate atacat.
În ce privește celelalte excepții invocate, instanța a reținut că, în prezenta cauză a fost învestită cu excepția lipsei de obiect a cererii de chemare în judecată, excepția lipsei de interes a reclamantului în promovarea prezentei acțiuni și excepția puterii de lucru judecat și a autorității de lucru judecat față de sentința civilă 2041/2012 pronunțată în dosar nr._, în ceea ce privește petitul de anulare a procesului verbal de punere în posesie nr.1/2009, emis de către Consiliul Local Poienile de sub M..
Fiind învestită cu soluționarea a patru excepții de fond, raportat la dispozițiile art.248(1) Cod procedură civilă, instanța a procedat mai întâi la soluționarea excepției lipsei de obiect a cererii de chemare în judecată, care ar face de prisos cercetarea celorlalte trei excepții.
Obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie pretenția concretă dedusă spre soluționare instanțelor judecătorești, prin care se urmărește respectarea unui drept subiectiv civil sau a unui interes legitim. În acest sens, art.30(1) Cod procedură civilă dispune că oricine are o pretenție împotriva unei persoane ori urmărește soluționarea in justiție a unei situații juridice, are dreptul să facă o cerere înaintea instanței competente.
Cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul G. V. are un obiect, respectiv constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr.6479/02.06.2009 eliberat de C. Județeană Maramureș pentru stabilirea dreptului de proprietate privată, precum și a procesului verbal de punere în posesie, care a stat la baza emiterii lui, având nr.1/12.05.2009. Anularea titlului de proprietate pe cale administrativă face ca acțiunea formulată de către reclamant să fie lipsită de interes, motiv pentru care instanța a admis excepția lipsei de interes, invocată de intimata . în ceea ce privește petitul privind constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr.6479//2009 și numai pentru motivele ce vor fi arătate mai jos, nu și pentru cele invocate de aceasta prin întâmpinare.
De altfel, acțiunea nici nu ar putea fi respinsă ca lipsită de obiect, atâta timp cât numai titlul de proprietate atacat a fost anulat, nu și procesul verbal de punere în posesie, care a stat la baza eliberării lui, ce a fost remis Comisiei Locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Poienile de sub M. în vederea avizării de către ITRSV Cluj ( fila 75).
Interesul formulării acțiunii în justiție semnifică folosul practic urmărit de cel ce a pus în mișcare acțiunea civilă.
Potrivit art.33 cod procedură civilă interesul trebuie să îndeplinească următoarele cerințe: să fie determinat, să fie legitim, să fie personal și să fie născut și actual.
În cazul de față, interesul reclamantului în ceea ce privește cererea de constatare a nulității absolute a titlului de proprietate nr.6479/2009 nu este determinat și nici actual. Interesul este determinat atunci când apelarea la un mijloc procesual ce intră în conținutul acțiunii civile, poate fi justificată de un avantaj, de un folos practic concret. Interesul este născut și actual, atunci când există in momentul în care se exercită acțiunea civilă, condiție ce trebuie să subziste pe tot parcursul procesual.
Or, așa cum rezultă din întâmpinarea depusă de C. Județeană Maramureș la filele 51-52 și înscrisurile anexate acesteia, filele 54 și 76, titlul de proprietate nr.6479/2009 emis pe numele intimatei . anulat anterior formulării cererii de chemare în judecată, astfel încât reclamantul nu justifică interesul practic pentru a solicita constatarea nulității absolute a acestuia.
Ca urmare, instanța a respins excepția lipsei de obiect a cererii de chemare în judecată și a admis excepția lipsei interesului reclamantului, în ceea ce privește petitul de constatare a nulității absolute a titlului de proprietate nr.6479/2009.
În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat, invocată de ., având în vedere că în speță nu este întrunită tripla identitate de părți, calitate procesuală pasivă în dosarul nr._ al Judecătoriei V. de Sus având Primăria comunei R., iar în prezenta cauză ., raportat la dispozițiile art.431(1) Cod procedură civilă instanța a respins-o ca neîntemeiată.
Cu toate acestea, instanța a reținut puterea de lucru judecat a acestei hotărâri, raportat la dispozițiile art.431(2) Cod procedură civilă și la faptul că dosarul nr._ a avut ca obiect anularea procesului verbal de punere în posesie 1/2009, emis de C. Locală Poienile de sub M. pentru suprafața de 48 ha teren, situată în locul numit B., din C.F. 926 Poienile de sub M. și reconstituirea dreptului de proprietate asupra acestui teren în favoarea reclamantului, hotărâre ce-i este opozabilă atât petentului cât și celor două comisii de fond funciar.
Art.431(2) Cod procedură civilă reglementează o prezumție legală de lucru judecat, care reprezintă manifestarea pozitivă a autorității de lucru judecat, în sensul că ea poate fi opusă într-un litigiu ulterior, chiar dacă nu este întrunită tripla identitate de părți, dar are legătura cu soluționarea acesteia din urmă printr-un litigiu anterior.
Efectul pozitiv al lucrului judecat își produce efectele în litigiul ulterior, fiind suficient ca in acest proces să fie adusă în discuție o chestiune litigioasă care să aibă legătură cu ceea ce s-a soluționat anterior, așa încât aceasta să nu poată fi contrazisă, indiferent dacă această rezolvare a fost dată prin dispozitiv sau numai în considerente.
Or, prin sentința civilă nr.2041/27.09.2012 s-a reținut că petentul nu a făcut dovada calității de fost proprietar deposedat, ori moștenitor al acestuia, întrucât contractul de vânzare cumpărare încheiat la data de 15.08.1949 este un act lipsit de autenticitate, iar declarația testimonială administrată, nu a putut fi reținută ca o probă veridică în dovada dreptului de proprietate. Instanța a făcut aplicarea prevederilor art. 6 din Legea nr. 1/2000, astfel cum a fost el modificat prin Legea nr. 247/2005 și ca urmare a și administrat proba testimonială, astfel încât motivele invocate de petent în dovedirea îndreptățirii sale la acest imobil sunt nefondate.
În dosarul nr._, instanța a respins în întregime plângerea petentului împotriva Hotărârii Comisiei Județene nr. 2550/C/20.12.2010, inclusiv capătul de cerere privind anularea în parte a procesului verbal de punere în posesie nr.1/12.05.2009 privind suprafața de 48 ha, întreaga acțiune, astfel cum a fost precizată primind soluția de respingere, ca neîntemeiată.
În concluzie, față de cele reținute anterior instanța a respins și capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a procesului verbal de punere in posesie nr.1/2009, ca neîntemeiat, întreaga acțiune fiind respinsă, potrivit dispozitivului de mai jos.
Întrucât petentul a căzut în pretenții, în baza dispozițiilor ar.451 - 453 Cod procedură civilă instanța l-a obligat și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2500 lei către intimata . avocat.
Împotriva sentinței civile nr. 674/29.04.2015 a Judecătoriei V. de Sus a formulat apel, în termenul legal, prevăzut de art. 468 Cod procedură civilă, apelantul G. V. solicitând în principal admiterea apelului, anularea în tot a sentinței civile nr. 674/29.04.2015 a Judecătoriei V. de Sus, în sensul trimiterii spre rejudecare a cauzei deduse judecății, soluționate în opinia apelantului de prima instanță fără o cercetare suficientă a fondului acesteia și cu neobservarea voită a înscrisurilor din litigiu referitor la obiectul cererii de chemare în judecată și prin raportare la anularea pe cale administrativă a titlului de proprietate a cărui nulitate se solicită de petentul-apelant.
In subsidar, apelantul a solicitat admiterea apelului, anularea în tot a sentinței civile nr. 674/29.04.2015 a Judecătoriei V. de Sus, în sensul respingerii excepțiilor interesului și puterii de lucru judecat (reținută în considerente și nepreluată în dispozitiv) cu consecința admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată. A solicitat cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului, apelantul a arătat că prin sentința apelată s-au respins excepțiile lipsei de obiect a acțiunii, autorității de lucru judecat, s-a admis excepția lipsei interesului petentului și în consecință - deși nu a fost analizată - s-a respins însăși cererea de chemare în judecată formulată de acesta. In motivarea hotărârii, raportat exclusiv la argumentele celor două intimate instanța de fond a reținut incidentă excepția lipsei interesului petentului motivată de împrejurarea că acesta nu ar justifica un interes practic pentru anularea titlului de proprietate și cu toate că nu a analizat și raportat la probațiune cererea de chemare în judecată s-a pronunțat și asupra netemeiniciei acesteia odată cu adoptarea soluției dispuse. Apelantul apreciază hotărârea pronunțată de instanța de fond ca fiind nelegală și netemeinică înțelegând să o critice, dupa cum urmează:
În mod nelegal, în opinia apelantului și numai cu o insuficientă cercetare a fondului cauzei ce se impunea a fi efectuată raportat la procedura administrativă prin care s-a dispus anularea titlului de proprietate emis pe seama intimatei . instanță a soluționat cererea dedusă judecății fără a avea la dosarul cauzei toate elementele ce impuneau clarificarea acestor împrejurări.
Deși și-a motivat soluția adoptată prin hotărârea apelată prin raportare exclusiv la excepțiile invocate de cele două intimate, prin sentință, instanța de fond se pronunță și asupra netemeiniciei cererii de chemare în judecată ceea ce apare ca inadmisibil atâta timp cât prin considerente nu reține și nu se raportează ori analizează probe în raport de care să poată dispune asupra caracterului fondat al cererii petentului-apelant. În cauza dedusă judecății deși se reține incidența de către instanța de fond a excepției puterii de lucru judecat invocată de intimata ., instanța de fond în mod nelegal, în opinia apelantului, a adoptat o hotărâre referitor la cererea petentului asupra caracterului temeinic ori netemeinic al acesteia în contextul în care nu a făcut nici o analiză a solicitărilor acestuia așa cum rezultă și din cuprinsul considerentelor și al lipsei oricărui argument de ordin juridic care să o conducă la concluzia ce cererea se impune a fi respinsă și sub acest aspect.
Prin cererea de chemare în judecată petentul-apelant a solicitat în contradictoriu cu cele două intimate intervenția instanței de judecată referitor la drepturile sale aparținând antecesorilor acestuia cu consecința astfel a constatării absolute a titlului de proprietate emis în favoarea comunei R. și în sensul excluderii din acesta a suprafeței de teren de 48 ha pășune și pădure teren situat la locul denumit "B.".
In raport însă de întreg probatoriul administrat în cauză, de apărările invocate de intimate și de argumentele expuse prin întâmpinări de către acestea, apelantul apreciază că se impun a fi reținute următoarele argumente în raport de care nu se poate discuta de lipsa interesului în ceea ce-l privește pe petent cu atât mai mult cu cât acesta justifică prin însăși natura și caracterul cererii formulate un folos practic în promovarea acțiunii, respectiv unul determinat și actual.
Referitor la excepția lipsei interesului apelantul solicită a aprecia că în raport de cererea de chemare în judecată dedusă judecății și anume constatarea nulității absolute a titlului de proprietate, petentul are interes în a invoca această sancțiune, interesul este unul actual și derivând din calitatea de moștenitor al persoanei îndreptățite la reconstituire. Petentul a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate referitor la această suprafață de teren în calitate de moștenitor al autorului comun, de aceea justifică un interes legitim în promovarea unei acțiuni în desființarea titlului de proprietate emis în favoarea intimatei . una dintre condițiile de exercitare ale acțiunii civile se refera la necesitatea existentei unui interes, adică a unui folos practic urmărit de cel ce a pus in mișcare acțiunea civila.
Interesul judiciar reprezintă una din condițiile de exercitare a acțiunii civile, nefiind definit de dispozițiile codului de procedura civila: doctrina a arătat ca prin interes" se înțelege folosul practic, imediat, pe care il are o parte pentru a justifica punerea in mișcare a procedurii judiciare”.
Obligația petentului este ca atât la declanșarea procedurii judiciare sa justifice in persoana sa interesul de a promova acțiunea civila, cat si ulterior, pe tot parcursul procesului, ori de cate ori se apelează la unele din formele procedurale care alcătuiesc conținutul acțiunii (cereri, excepții, exercitarea cailor de atac, executare silita, etc).
P. a justifica sesizarea instanței de judecata, interesul trebuie sa fie legitim, juridic (corespunzător cerințelor legii materiale si procesuale), născut si actual, personal si direct.
Pe cale de consecință apelantul solicită a retine că folosul practic urmărit prin promovarea prezentei acțiuni este acela de a dovedi ca intimata . deținut vreodată în proprietate teren la locul denumit "B." respectiv cel la care face referire petentul și avându-se în vedere aspectele mai sus-mentionate se impunea respingerea excepției lipsei de interes, existând așadar un folos practic în formularea acțiunii.
In acest sens, Înalta Curte de Casație și Justiție -Completul competent să judece recursul în interesul legii, în considerentele Deciziei nr. 15 din 17 octombrie 2011, care pot fi reținute și în cauză, mutandis mutatis, a arătat că „stabilind că nulitatea actelor la care se referă alin. (1) poate fi invocată "și de alte persoane care justifică un interes legitim", art. III alin. (2) din Legea nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare, nu face altceva decât să transpună, într-un caz particular, acela al actelor emise cu încălcarea prevederilor legii fondului funciar, regula de drept comun potrivit căreia nulitatea absolută poate fi invocată de oricine are interes, respectiv fie de părțile actului juridic și avânzii-cauză ai părților, fie de terți, care se pretind prejudiciați prin actul atacat, fie de organele expres prevăzute de lege. Pe planul dreptului procesual, regula enunțată justifică legitimare procesuală activă în acțiunile in constatarea nulității absolute întemeiate pe dispozițiile art. III din Legea nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare, în privința oricărei persoane care justifică un interes legitim, indiferent dacă aceasta a fost sau nu parte în procedura legii speciale a fondului funciar în care au fost emise actele atacate."
In atare situație având în vedere împrejurarea că petentul este fiul celui care a cumpărat suprafața de teren inclusă în titlul de proprietate a cărei nulitate se solicită a se constata, respectiv persoana care a și formulat la Primăria comunei Poienile de sub M. cerere de reconstituire a dreptului de proprietate referitor la această suprafață de teren, s-a impus promovarea cererii de chemare în judecată supusă analizei instanței de judecată în această cauză.
În speță se impun a fi reținute ca incidente prevederile art.III din Legea nr. 169/1997 atâta timp cât intimata . deținut în proprietate această suprafață de teren - probabil acesta a constituit și unul dintre motivele pentru care s-a dispus pe cale administrativă anularea titlului de proprietate astfel emis - ci aceasta s-a aflat indiscutabil în posesia antecesorului petentului de la care a și fost preluată în mod abuziv.
Punerea în posesie a apelantului a fost împiedicată tocmai de faptul că pe vechiul amplasament s-a eliberat titlu de proprietate altor persoane, respectiv în favoarea comunei R., în prezent anulat pe cale administrativă, fără efectuarea de verificări ori a documentației sau procedurii care a stat la a baza anulării acestuia - însă nici această împrejurare nu-1 exclude pe petent din categoria persoanelor îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate.
Expertiza extrajudiciară efectuată a stabilit raportat la înscrisurile prezentate de apelant, respectiv planurile parcelare menționate că intimatei .-a emis titlu de proprietate pe vechiul amplasament al autorului petentului G. V., proprietar prin cumpărare al acestui teren.
Intimata C. Județeană Maramureș de fond funciar a depus la dosar întâmpinare arătând că lasă la aprecierea instanței soluționarea apelului – fila 16.
Intimata . întâmpinare solicitând respingerea apelului formulat, cu cheltuieli de judecată – file 24-25.
Analizând sentința civilă nr. 674/29.04.2015 a Judecătoriei V. de Sus, pe baza motivelor de apel formulate și în considerarea dispozițiilor art. 479 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul constată că apelul este nefondat, pentru considerentele ce succed:
Examinând actele și lucrările dosarului primei instanțe, ansamblul materialului probator administrat coroborat cu susținerile părților, prin prisma dispozițiilor legale incidente, tribunalul constată că în mod corect prima instanță a admis excepția lipsei interesului reclamantului, raportat la dispozițiile art. III alin. 2 din Legea nr. 169/1997 care arată că nulitatea poate fi invocată de acele persoane care justifică un interes legitim.
În conformitate cu dispozițiile art. 33 Cod procedură civilă, interesul, reprezentând una din condițiile de exercitare a acțiunii civile, trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual.
Potrivit art. 33 teza a II-a Cod procedură civilă chiar dacă interesul nu este născut și actual, se poate formula o cerere cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv amenințat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara.
Prin interes în sensul de condiție de exercitare a acțiunii civile, în conformitate cu dispozițiile art. 32 și art. 33 Cod procedură civilă, se înțelege folosul practic, material sau moral, urmărit de cel care a pus în mișcare acțiunea civilă, indiferent de forma concretă de manifestare a acesteia – cerere în justiție sau apărare de fond ori procedură.
P. a stabili dacă o parte are interes în exercitarea acțiunii civile, instanța trebuie să prefigureze folosul efectiv pe care aceasta l-ar obține în ipoteza admiterii formei procedurale exercitate.
Interesul trebuie apreciat la momentul formulării cererii sau al invocării apărării.
În ceea ce privește cerințele legale ale condițiilor interesului de a acționa, acesta trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual.
Condiția interesului determinat vizează stabilirea folosului practic ce poate fi realizat de parte în concret în eventualitatea admiterii formei procedurale exercitate, fiind echivalentă cu cerința existenței interesului însuși.
Interesul este legitim atunci când nu contravine normelor imperative ale legii sau regulilor de conviețuire socială.
Interesul trebuie să fie personal, în sensul că cel care recurge la această formă procedurală urmărește să obțină direct sau indirect, un folos practic pentru sine.
Condiția interesului născut și actual vizează faptul că interesul trebuie să existe în momentul în care se exercită acțiunea civilă, independent de forma sa concretă de manifestare, în sensul că partea nu ar mai obține folosul practic urmărit dacă nu ar recurge în acel moment la acțiune, fiind ca atare prejudiciată.
Potrivit art. 33 teza a II-a Cod procedură civilă, cu toate acestea, chiar dacă interesul nu este născut și actual se poate formula o cerere în scopul de a se preveni încălcarea unui drept subiectiv amenințat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara.
Forma procedurală de invocare a lipsei de interes o constituie excepția procesuală a lipsei de interes aceasta fiind, absolută și peremtorie, ce poate fi invocată de părți sau de instanță, în orice stare a procesului, dacă prin lege nu se prevede altfel.
În speță, excepția lipsei de interes invocată de . a fost corect soluționată de prima instanță, care în mod corect a observat faptul că anularea titlului de proprietate pe cale administrativă anterior promovării acțiunii lipsește de interes acțiunea formulată de reclamant.
Analizând cuprinsul sentinței atacate, actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că în mod corect prima instanță a reținut puterea de lucru judecat a sentinței civile nr. 2041/27.09.2012 pronunțate în dosarul nr._ .
Articolul 431 alin. 2 Cod procedură reglementează prezumția legală de lucru judecat.
Prezumția legală de lucru judecat, prevăzută la art. 431 alin. 2 Cod procedură civilă reprezintă manifestarea pozitivă a autorității de lucru judecat. Fiecare dintre părțile unui litigiu are posibilitatea de a opune lucru anterior judecat, într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă.
În acest caz nu este necesar să existe triplă identitate de părți, obiect și cauză, ci este suficient ca în judecata ulterioară să fie adusă în discuție o chestiune litigioasă care să aibă legătură cu ceea ce s-a soluționat anterior, așa încât aceasta să nu poată fi contrazisă, indiferent dacă această rezolvare a fost dată prin dispozitiv sau numai prin considerente, date fiind dispozițiile art. 430 alin. 2 Cod procedură civilă.
În speță, în mod corect a reținut prima instanță că prin sentința civilă nr.2041/27.09.2012 s-a reținut că petentul nu a făcut dovada calității de fost proprietar deposedat, ori moștenitor al acestuia, întrucât contractul de vânzare cumpărare încheiat la data de 15.08.1949 este un act lipsit de autenticitate, iar declarația testimonială administrată, nu a putut fi reținută ca o probă veridică în dovada dreptului de proprietate. Instanța a făcut aplicarea prevederilor art. 6 din Legea nr. 1/2000, astfel cum a fost el modificat prin Legea nr. 247/2005 și ca urmare a și administrat proba testimonială, astfel încât motivele invocate de petent în dovedirea îndreptățirii sale la acest imobil sunt nefondate.
În dosarul nr._, instanța a respins în întregime plângerea petentului împotriva Hotărârii Comisiei Județene nr. 2550/C/20.12.2010, inclusiv capătul de cerere privind anularea în parte a procesului verbal de punere în posesie nr.1/12.05.2009 privind suprafața de 48 ha, întreaga acțiune, astfel cum a fost precizată primind soluția de respingere, ca neîntemeiată.
În concluzie, față de cele reținute anterior instanța de fond a respins și capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a procesului verbal de punere in posesie nr.1/2009, ca neîntemeiat.
Contrar afirmațiilor apelantului, sentința atacată îndeplinește exigențele art. 425 Cod procedură civilă. Din cuprinsul considerentelor hotărârii atacate rezultă examinarea susținerilor și argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant și raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată.
În cauză nu se verifică niciuna din ipotezele prevăzute de art. 480 alin. 2 și următoarele Cod procedură civilă privind anularea sau schimbarea hotărârii.
Raportat la considerentele ce preced în baza art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, constatând că starea de fapt reținută de prima instanță rezultă și se întemeiază pe probele administrate, hotărârea fiind temeinică și că prima instanță a recurs la textele de lege incidente, pe care le-a aplicat în mod corect, în litera și spiritul lor, hotărârea fiind legală, tribunalul va respinge ca nefondat apelul declarat păstrând sentința atacată, aceasta fiind temeinică și legală.
În baza art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, apelantul va fi obligat la plata către intimata . Primar a sumei de 2500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariul avocațial justificat cu factura datată 8.09.2015 aflată la fila 36 din dosar.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE L.
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de către apelantul G. V., cu domiciliul în .. 225, . și domiciliul procesual ales la sediul cabinetului avocațial av. M. P., în Baia M., .. 6/47, jud. Maramureș, având CNP_, împotriva sentinței civile nr.674/29.04.2015, pronunțată de către Judecătoria V. de Sus în dosarul nr._, pe care o păstrează.
Obligă pe apelant la plata către intimata . în R. nr. 903, jud. Maramureș C.I.F._, reprezentată prin Primar, a sumei de 2500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată azi, 28.10.2015, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei instanței.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
D. Ț. P. M. B. S. A.
Red.DȚ/2.11.2015
Tred. A.S./3.11.2015 - 4 ex
Judecător la fond: M. D. M.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 269/2015. Tribunalul MARAMUREŞ | Fond funciar. Decizia nr. 466/2015. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
