Fond funciar. Decizia nr. 599/2014. Tribunalul MARAMUREŞ

Comentarii

0

Decizia nr. 599/2014 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 10-12-2014 în dosarul nr. 599/2014

ROMÂNIA

TRIBUNALUL MARAMUREȘ

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr._ cod operator 4204

DECIZIA CIVILĂ NR. 599/R

Ședința publică din 10 decembrie 2014

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: P. G. G.

Judecători: T. D. M.

: Ț. D.

Grefier: O. V.

Pe rol fiind pronunțarea asupra cererilor de recurs formulate de către petentele B. M., cu domiciliul în comuna R., ., jud. Maramureș și P. F. L., cu domiciliul în comuna R., ., jud. Maramureș și de către intimata C. locală de aplicare a legii fondului funciar R., împotriva încheierii civile din 08.10.2013 și a sentinței civile nr._ din 27.11.2013, pronunțate de Judecătoria Baia M., în dosarul nr._, având ca obiect fond funciar.

Se constată că dezbaterile în cauză au avut loc la termenul de judecată din 26.11.2014, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise s-a amânat pronunțarea pentru termenul din 03.12.2014, iar apoi pentru termenul de azi.

În urma deliberărilor instanța a pronunțat decizia civilă de față.

TRIBUNALUL

Asupra cererii de recurs de față.

Prin sentința civilă nr._/27.11.2013 a Judecătoriei Baia M. s-a admis excepția lipsei calității procesuale active invocate din oficiu cu privire la petenta P. F. L. și s-a respins plângerea acesteia ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate.

S-a admis în parte plângerea petentei B. M., introdusă în contradictoriu cu intimatele C. județeană Maramureș de aplicare a legilor fondului funciar și C. locală R. de aplicare a legilor fondului funciar.

S-a anulat în parte Hotărârea Comisiei Județene Maramureș nr. 412/05.02.2007, în măsura în care se referă la petenta B. M. – anexa nr. 22, poz. nr. 22.

S-a reconstituit dreptul de proprietate petentei B. M., asupra terenului agricol cu suprafața totală de 4,00 ha din care pe vechiul amplasament suprafața de 2,5509 ha, compusă din parcelele cu următoarele toponime, categorii de folosință și suprafețe: Ciulineasa – arabil, 2.789 mp; Lab – arabil, 5.489 mp; Ruptura – arabil, 2.962 mp; Laburi – arabil, 5.529 mp; B. – fânețe, 8.740 mp, astfel cum au fost identificate prin completarea a IV-a la Raportul de expertiză întocmit de dl. expert P. G. C., ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, diferența de 1,4591 ha reconstituindu-se prin compensare cu teren echivalent din rezerva Comisiei Locale R. de A. a Legilor F. Funciar.

S-a respins plângerea petentei pentru diferența solicitată.

S-a admis cererea intimatei C. locală R. de aplicare a legilor fondului funciar având ca obiect rectificarea de carte funciară și dispune radierea notării procesului cu privire la terenul înscris în CF nr._ Baia M., sub număr topografic 9322.

A fost obligată petenta B. M. să plătească expertului P. G. C., suma de 1.192,00 lei, cu titlu de diferență onorariu.

A fost obligată intimata C. locală R. de aplicare a legilor fondului funciar să plătească petentei B. M. suma de 2.192,00 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că prin cererea inițial introdusă la data de 11.06.2007 și înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, petentele B. M. și P. F.-L., au formulat, în contradictoriu cu intimatele C. Județeană de A. a Legilor F. Funciar Maramureș și C. L. R., plângere împotriva HCJ Maramureș nr. 412/05.11.2007, solicitând desființarea acesteia în ce privește poz. nr. 22 din Anexa nr. 22 R. și reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 5,57 ha teren agricol.

S-au solicitat cheltuieli de judecată.

În motivarea plângerii s-a arătat că hotărârea contestată este nelegală, din Adeverința nr. 3158/16.04.1991 rezultând că soțul petentei B. M., respectiv tatăl petentei P. F.-L., numitul B. N., a figurat în Registrul Agricol al Comunei R. cu suprafața de 9,77 ha teren, acestuia reconstituindu-i se dreptul de proprietate, prin HCJ Maramureș nr. 993/17.12.1992 – anexa 3M, poz. 104, pentru suprafața de 8,20 ha, iar nu și pentru diferența de 1,57 ha teren agricol, ce urmează a fi retrocedat petentelor.

De asemenea, petenta B. M., este fiica defunctului H. M., care a figurat în Registrul Agricol al Comunei R. (1959-1963), cu suprafața de 9,97 ha, din care, potrivit mențiunilor din acest registru, a fost înzestrată petenta cu suprafața de 4,00 ha (3,13 ha teren arabil, 0,50 ha livadă și 0,37 ha fânețe), care a fost înscrisă ulterior în Registrul Agricol la poziția numitului B. N., alături de suprafețele ce avea acesta. Numitului H. M. i-a fost reconstituit dreptul de proprietate numai pentru suprafața de 5,87 ha, prin HCJ Maramureș nr. 993/17.12.1992 – anexa 2aM, la poz. 10, diferența de 4,00 ha urmând a fi reconstituită petentei B. M..

S-au redat dispozițiile art. 33 din Legea nr. 1/2000, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, fiind redate și dispozițiile modificate prin aceeași lege ale art. 6 din Legea nr. 1/2000.

S-au atașat la cerere, în copie, certificate de stare civilă, fila Registrului Agricol din anii 1959-1963, privind pe numitul H. M., adeverința nr. 3158/16.04.1991 eliberată cu privire la terenurile cu care a fost înregistrat numitul B. N. în Registrul Agricol al anilor 1959-1961 și adeverința de proprietate eliberată moștenitorului acestuia sub nr. 209/28.06.2009, adeverința de proprietate nr. 10/29.06.2005 eliberată numitului H. M.; hotărârea contestată; cererea de reconstituire a petentei B. M. și referatul Comisiei Locale R..

Pentru intimata C. L. R., prin Primar, s-a depus întâmpinare, împreună cu referatul acestei Comisii și cu cererea de reconstituire formulată de petenta B. M., solicitându-se respingerea plângerii cu motivarea că nu s-au depus, în procedura administrativă, documente pentru dovedirea dreptului de proprietate.

Intimata C. Județean ă Maramureș, prin întâmpinarea depusă, a reluat justificarea intimatei anterioare privind nereconstituirea dreptului de proprietate, lăsând soluționarea cauzei la aprecierea instanței.

La solicitarea instanței, s-au depus, în mod incomplet, înscrisuri privind reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea numitului B. N., completarea fiind făcută prin înscrisurile depuse ulterior.

Pe baza probelor administrate, prin Sentința civilă nr. 5928/30.11.2007, a fost admisă în parte plângerea petentei B. M., și anume numai pentru suprafața de 4,00 ha, respingându-se plângerea acestei petente cu privire la suprafața de 1,57 ha, precum respinsă a fost și plângerea petentei P. F.-L..

Împotriva sentinței a fost declarat recurs de către petente și de către intimata C. L. R., admis prin Decizia civilă nr. 630/R/26.05.2008 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în Dosarul nr._, instanța de control judiciar, reținând a fi necesară completarea probelor administrate, în acest sens fiind îndrumată instanța de fond să pună în discuția părților necesitatea efectuării unei expertize topografice prin care să se identifice suprafața de 4 ha teren solicitată, avându-se în vedere susținerea potrivit căreia pentru această suprafață a fost reconstituit dreptul defunctului H. M., iar în ce privește suprafața de 1,57 ha, să se verifice dacă același defunct a solicitat acest teren și dacă reclamantele îndeplinesc condițiile art. 33 din Legea nr. 1/2000 modificată prin Legea nr. 247/2005.

În rejudecare cauza a fost înregistrată sub nr._, iar după încuviințarea declarației de abținere formulată în cauză, sub nr._ .

S-a dispus efectuarea unei expertize topografice (f. 22) și s-au solicitat actele emise ca urmare a cererii de reconstituire formulată de numitul H. M., acestea fiind înaintate la dosarul cauzei (f. 28-32).

Pentru termenul din 27.05.2009, a fost depusă o precizare a plângerii, invocându-se dispozițiile art. 3 alin. 1 din Legea nr. 1/2000, art. 18 din Legea nr. 18/1991 și art. III alin 1 din Legea nr. 169/1997, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 247/_, precum a fost invocată și Decizia Curții Constituționale nr. 154/2004 (f. 50-51).

Prin cererea precizatoare s-a solicitat un anume amplasament pentru terenul solicitat, situat în perimetrul terenului aflat în proprietatea Comunei R., înscris în CF nr._ Baia M., nr. cad. 9322.

Față de această precizare, intimata C. L. R. a depus un înscris denumit „Răspuns la precizarea de acțiune” (f. 61-62), prin care s-au expus constatările sale cu privire la înregistrările efectuate în Registrul Agricol referitoare la autorii invocați de petente.

Prin aceleași note scrise s-a solicitat radierea notării procesului civil având ca obiect prezenta cauză, din CF nr._ Baia M., nr. cad. 9322.

S-au depus înscrisuri alăturat acestor note de ședință (f. 63-65).

Raportul de expertiză a fost întocmit de dl. expert P. C. G., fiind depus la dosarul cauzei pentru termenul din 02.12.2009.

Completările dispuse ulterior, au fost depuse pentru termenele din 10.11.2010 (f. 138-145); din 14.12.2011 (f. 195-196); din 07.03.2012 (f. 205-206); din 07.11.2012 (f. 243-246); din 12.06.2013 (f. 279-282).

Referitor la obiecțiunile ce au făcut necesare completările la expertiză, instanța constată că, în ședința publică din 10.11.2010, petentele au învederat că nu au obiecțiuni la raportul de expertiză inițial (f. 155), iar intimatei C. L. R., la termenul din 24.11.2010, când a fost respinsă cererea acestei intimate de recuzare a expertului numit în cauză, i-au fost încuviințate obiecțiunile formulate, solicitându-se expertului să răspundă concret la ultimele două obiective stabilite, și anume cele solicitate suplimentar de petente (f. 67), în sensul identificării unei parcele de 5,57 ha din terenul înscris în CF nr._ Baia mare, nr. cad. 9322, proprietatea Comunei R., asupra căruia petentele au solicitat să se dispună reconstituirea dreptului de proprietate, precum și în sensul de a se măsura terenurile folosite de petente și să se arate dacă există identitate între acestea și terenurile ce fac obiectul litigiului, urmând a se stabili în concret dacă asemenea terenuri sunt folosite de către cele două reclamante.

Apreciindu-se că expertul nu a completat expertiza în sensul solicitat, s-a cerut acestuia din nou să răspundă, prilej cu care s-a depus o a doua completare la raportul de expertiză inițial, față de care s-a apreciat, de asemenea, ca nu s-a răspuns obiecțiunilor Comisiei Locale R..

Cu privire la cea de a treia completare, a formulat obiecțiuni numai C. L. R., respinse de instanță la termenul din 16.01.2013, cu motivarea acolo arătată.

La același termen, după ce s-a pus în discuția părților, s-a dispus completarea raportului de expertiză inițial, în principal, sub aspectul identificării terenului cu privire la care a pretins petenta B. M. că a fost înzestrată de tatăl său, H. M., în același sens fiind și îndrumarul instanței de control judiciar. Completarea a patra s-a depus pentru termenul din 12.06.2013.

Tot la terenul din 16.01.2013, instanța a pus în discuție calitatea procesuală activă a petentei P. F. L., pentru aceasta arătându-se că nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, însă aceasta este moștenitoarea defunctului său tată, B. N., în ce privește suprafața de 1,57 ha solicitată.

Excepția a fost unită cu fondul la termenul din 12.06.2013.

Raportat la cea de a patra completare la raportul de expertiză s-a pus în vedere petentelor, prin apărător, să arate punctul de vedere al acestora, sens în care s-a depus înscrisul denumit „Precizări”, prin care s-au arătat cele ce urmează:

-totalul suprafeței solicitate de petente este de 5,57 ha (4 ha + 1,57 ha);

-suprafața de 4 ha este solicitată după tatăl petentei B. M., adică H. M., care a figurat în Registrul agricol al anilor 1959-1961, cu suprafața de 9,97 ha; cu suprafața solicitată în calitate de moștenitor al acestuia, petenta B. M. a fost înzestrată de tatăl său, la momentul când s-a căsătorit cu B. N., fiind compusă din 3,13 ha teren arabil, 0,5 ha livadă și 0,37 fânețe;

-suprafața de 4 ha nu a fost restituită soțului defunct al petentei B. M., acestuia fiindu-i reconstituit dreptul de proprietate pentru 8,20 ha teren, după bunicul său, cererea fiind înregistrată la Primăria R. în data de 07.03.1991, iar reconstituirea făcându-se în baza registrului argicol în care figura bunicul beneficiarului;

-cu privire la concluzia expertului referitoare la întinderea terenului primit ca zestre, și anume că din totalul de 4 ha, petenta B. M. ar fi primit doar cât folosește, întrucât registrele agricole sunt declarative, s-a apreciat că aceasttă susținere nu este aplicabilă în cauză, întrucât, de obicei, în registrele agricole, se declară suprafețe mai mici, iar nu mai mari, pentru a nu se plăti impozit la stat;

-împrejurarea că petentele nu folosesc întreaga suprafață primită zestre, nu înseamnă că nu sunt îndreptățite la reconstituirea acesteia așa cum a fost dovedită cu înscrisuri (registrul agricol);

-în privința suprafeței de 1,57 ha teren solicitat s-a arătat că B. N. Senior a figurat în registrul agricol cu suprafața de 9,77 ha, din care s-a reconstituit nepotului acestuia, B. N. Junior, suprafața de 8,20 ha, deci mai puțin cu 1,57 ha;

-în fine, s-a arătat că suprafața de 4 ha cu care a fost înzestrată petenta B. M., nu se regăsește în registrul agricol al familiei soțului ei, nefiind operată această înzestrare.

La termenul din 11.09.2013 s-a învederat de către apărătoarea petentelor că împotriva HCJ Maramureș nr. 9879/27.05.1999, nu a fost formulată plângere la instanța de judecată, precum și că nu sunt obiecțiuni la completarea ultimă a raportului de expertiză, în același sens arătând și intimata C. L. R., căreia i s-a pus în vedere să motiveze în fapt și în drept cererea de radiere a notării procesului, efectuată în cartea funciară, intimata depunând în scris motivele acestei cereri.

Cererea de radiere a fost timbrată.

La data de 02.10.2013, s-a formulat de către petente, prin noul apărător, cerere de recuzare a judecătorului cauzei, apreciindu-se că valorează antepronunțare respingerea cererii de completare a expertizei în sensul identificării și a suprafeței de 1,57 ha, întrucât s-ar fi întocmit o schiță de dezmembrare numai pentru suprafața de 4 ha solicitate de petente.

Cererea de recuzare a fost respinsă prin Încheierea din 08.10.2013.

Examinând plângerea precizată și apărările formulate, față de probele administrate și raportat la dreptul aplicabil, instanța a reținut cele ce urmează:

Petenta B. M. a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, înregistrată la Primăria R. sub nr. 385/23.11.2005 (f. 16 – Dosarul nr._ ).

Prin această cerere, petenta a solicitat restituirea terenului primit ca zestre de la părinții săi, în suprafață de 4 ha, conform Registrului agricol din 1959-1962, menționând petenta în cuprinsul cererii „pe care parțial nu-l folosesc”.

C. L. R. a propus invalidarea solicitării, cu motivarea că nu s-a depus nici document pentru dovedirea dreptului de proprietate (f. 17 - Dosarul nr._ ).

Prin HCJ Maramureș nr. 412/05.02.2007 s-a dispus invalidarea cererii petentei B. M., cu privire la suprafața de 4 ha teren agricol.

Așadar, în cadrul procedurii administrative, titular al cererii de reconstituire a dreptului de proprietate a fost numai petenta B. M., față de care s-a și emis HCJ Maramureș nr. 412/2007, iar nu și fiica acesteia, petenta P. F. L..

Punându-se în discuție excepția lipsei calității procesuale active a acestei din urmă petente, prin apărător, s-a arătat că aceasta are calitate procesuală, fiind moștenitoarea defunctului său tată, B. N., iar în cauză, prin plângerea formulată s-a cerut reconstituirea dreptului de proprietate atât pentru suprafața de 4 ha, după autorul petentei B. M., H. M., cât și pentru suprafața de 1,57 ha, după autorul în drepturi a ambelor petente, defunctul B. N., soțul petentei B. M. și tatăl petentei P. F. L..

Instanța, pe baza probelor până aici analizate, a reținut în primul rând că petenta P. F. L. nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, așa cum s-a învederat la termenul din 16.01.2013 (f. 258, versso), iar, într-un al doilea rând, se reține că, prin cererea petentei B. M., a fost solicitat numai terenul având suprafața de 4 ha, cu privire la care petenta menționată și-a indicat calitatea de moștenitor al fostului proprietar, tatăl său, H. M., afirmând că a fost înzestrată de acesta cu prilejul căsătoriei sale.

Calitatea procesuală activă reprezintă acea condiție a exercitării acțiunii civile ce presupune identitatea dintre cel care exercită acțiunea și cel ce este subiect activ în raportul juridic dedus judecății.

În cauză, petenta P. F. L. nu a fost subiect al procedurii administrative de reconstituire a dreptului de proprietate în cadrul căreia a fost emisă HCJ Maramureș nr. 412/2007, prin urmare nu este nici subiect activ al raportului dedus judecății, care s-a format numai între titularul cererii de reconstituire și comisiile intimate, astfel cum prevăd dispozițiile art. 9 din Legea nr. 18/1991 (R) și ale art. 33 din Legea nr. 1/2000 (R), lipsind situația premisă a unui astfel de raport, și anume formularea unei cereri de reconstituire în termenele și condițiile legii.

Calitatea de moștenitoare a petentei P. F. L., afirmată cu privire la suprafața de 1,57 ha teren, ce nu a fost solicitat în procedura administrativă, nu este suficientă pentru a justifica legitimarea procesuală activa a acestei petente.

Raportat la considerentele expuse, reținând lipsa identității necesare pentru justificarea calității procesuale active a petentei P. F. L., instanța a admis excepția analizată și a respins plângerea introdusă formulată de petenta P. F. L. ca fiind formulată de o persoană fără calitate.

În ce privește fondul plângerii petentei B. M., instanța a abordat distinct pretențiile acesteia cu privire la cele două suprafețe solicitate după autori diferiți, cea de 4 ha, în calitate de moștenitoare al tatălui său, H. M. și cea de 1,57 ha, solicitată în calitate de moștenitoare a defunctului său soț, B. N..

Referitor la această din urmă suprafață (1,57 ha), instanța a reținut, în baza înscrisurilor depuse de petentă sub titlul de „Precizări” (f. 293), că terenul a aparținut bunicului fostului soț al petentei, acesta figurând în registrul agricol cu suprafața de 9,77 ha din care, nepotului său, defunctul soț al petentei, i-a fost reconstituit dreptul de proprietate numai pentru suprafața de 8,20 ha.

Într-adevăr, defunctul soț al petentei B. M., prin cererea de reconstituire formulată, la data de 07.03.1991 și înregistrată la Primăria R. (f. 50 - Dosarul nr._ ), a solicitat suprafața de 10,30 ha, distinct de suprafața de 4 ha pretins a fi fost „primită moștenire de la H. M.”, potrivit registrului agricol.

Acestuia i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 8,20 ha, fiind înscris în anexa nr. 3M a HCJ Maramureș 993/17.12.1992 (f. 48), conform Adeverinței nr. 204/28.06.2004 (f. 11 - Dosarul nr._ ), din cuprinsul anexei reținându-se că defunctul soț a solicitat retrocedarea terenului după doi autori – B. N. Senior, bunicul său și B. A., aceștia figurând în Registrul agricol al anilor 1959-1963 astfel: B. N., cu suprafața de 9,77 ha - până în anul 1960 inclusiv; cu suprafața de 8,04 ha în anul 1961; cu suprafața de 8,20 ha teren agricol în anul 1962 și cu suprafața de 0,30 ha teren aceeași categorie, în anul 1963, în fila analizată fiind înscrisă mențiunea că suprafața de 1,63 ha din cea de 9,77 ha a fost înscrisă la cel de-al doilea autor, B. A., acesta figurând în anul 1960 cu suprafața de 1,63 ha, la fel și în anul 1961, iar în anii 1962-1963, cu suprafața de 0,30 ha (f. 79 - Dosarul nr._ ).

Întemeindu-se pe mențiunile înscrise în registrul agricol analizat, defunctul soț al petentei B. M., a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru 10,30 ha, din care s-a reconstituit numai suprafața de 8,20 ha teren agricol.

Nu interesează în prezenta cauză invalidarea cererii pentru diferența până la 10,30 ha, cât a solicitat defunctul soț al petentei B. M..

Instanța a analizat însă suprafața cu privire la care s-a reconstituit dreptul de proprietate defunctului soț al petentei B. M. pentru a demonstra că acestuia, potrivit registrului agricol, i se cuvenea suprafața de 8,20 ha teren agricol, după autorul B. N. și 1,63 ha, după autorul B. A., prin urmare suprafața de 9,83 ha, iar nu cea de 9,77 ha, așa cum a susținut petenta, astfel demonstrându-se că suprafața de 1,57 ha pretinsă de petenta B. M. nu are suport în probele administrate, aceasta putând să se refere la diferența dintre 9,83 ha și cea de 8,20 ha, deci la suprafața de 1,63 ha, care corespunde cu cea transcrisă în fila registrului agricol în care s-a aflat înregistrat B. A..

Din anexa nr. 3M la HCJ Maramureș nr. 993/17.12.1992 rezultă, însă, că reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea defunctului soț al petentei s-a făcut și după acest autor, instanța reamintind că în prezentul cadru procesual nu interesează motivele pentru care reconstituirea s-a făcut pentru 8,20 ha, iar nu pentru 10,30 ha, cât a solicitat defunctul soț al petentei.

S-a reținut astfel întrucât orice nemulțumire cu privire la suprafața de teren nereconstituită putea fi formulată:

-numai în cadrul plângerii reglementate de art. 53 din Legea nr. 18/1991 și

-numai de beneficiarul reconstituirii parțiale, și anume B. N. ori de moștenitorii lui, în termenele de decădere prevăzute de textul legal evocat.

Astfel fiind, petenta B. M. nu ar fi putut decât să formuleze plângere împotriva HCJ Maramureș nr. 993/1992, împreună cu fiica sa, dacă autorul lor, B. N. nu ar mai fi fost în viață la momentul comunicării acestei hotărâri, ceea ce nu a fost cazul, după cum se va demonstra în continuare, sau să solicite la Legea 247/2005 și această . ha, iar nu să formuleze o cerere de reconstituire cu privire la aceasta . instanței, astfel cum a procedat aceasta, instanța reamintind că, prin cererea de reconstituire depusă de petentă și înregistrată la Primăria Comunei R. sub nr. 385/28.11.2005, a solicitat numai suprafața de 4 ha de teren agricol, ce a aparținut tatălui său, H. M. și cu care petenta a fost înzestrată de părinți cu prilejul căsătoriei sale cu beneficiarul reconstituirii dreptului de proprietate asupra suprafeței de 8,20 ha teren agricol.

Conform art. 33 din Legea nr. 1/2000, cu conținutul de la data formulării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate:

Pot cere reconstituirea dreptului de proprietate și foștii proprietari cărora li s-au respins cererile sau li s-au modificat ori anulat adeverințele de proprietate, procesele-verbale de punere în posesie sau titlurile de proprietate, prin nesocotirea prevederilor art. III din Legea nr. 169/1997. Cererile de reconstituire a dreptului de proprietate se consideră a fi depuse în termen chiar dacă acestea au fost depuse la alte comisii decât cele competente potrivit legii; aceste comisii vor trimite cererile, din oficiu, comisiilor competente, înștiințând despre acest lucru și persoanele îndreptățite. Persoanele fizice și persoanele juridice care nu au depus în termenele prevăzute de Legea nr. 169/1997 și de prezenta lege cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate sau, după caz, actele doveditoare pot formula astfel de cereri până la data de 30 noiembrie 2005 inclusiv. În cazul formelor asociative prevăzute la art. 26 alin. (1) din lege, aflate în curs de constituire, cererea poate fi formulată de comitetul ad-hoc de inițiativă.

În situația în care după depunerea cererilor de reconstituire s-au administrat probe care atestă alte terenuri ce au aparținut petenților în proprietate, ele se restituie acestora pe vechile amplasamente, dacă sunt libere.

Prin urmare, stabilindu-se că, deși avea posibilitatea de a solicita suprafața de 1,57 ha, conform textului legal citat, petenta nu l-a solicitat prin cererea de reconstituire a dreptului de proprietate nr. 385/29.11.2005, instanța va respinge plângerea petentei B. M. pentru acest teren.

În ce privește terenul agricol în suprafață de 4 ha, solicitat prin cererea de reconstituire nr. 385/29.11.2005, reținându-se deja că fostul proprietar al acestuia a fost tatăl petentei, H. M., iar nu ascendenții sau colateralii defunctului soț al acesteia, instanța va înlătura apărările Comisiei Locale R. referitoare la împrejurarea că defunctului B. N., reconstituindu-i-se dreptul de proprietate pentru suprafața de 8,20 ha, cu cât figura în registrul agricol bunicul său (B. N. senior), i-ar fi fost restituită și suprafața de 4 ha teren solicitat după tatăl petentei, pentru considerentele ce succed.

În primul rând, defunctului soț al petentei, prin HCJ Maramureș nr. 933/1992, i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru teren agricol cu suprafața de 8,20 ha, deci exact cu cât figura în Registul agricol în anul anterior cooperativizării.

Într-un al doilea rând, parcelele ce compun suprafața de 4 ha ce a aparținut lui H. M., potrivit Registrului agricol al anilor 1959-1963, au fost tăiate cu o linie, aceste parcele având următoarele toponime, categorii de folosință și suprafețe:

-Ciulineasa – 0,72 ha, arabil;

-Lab – 0,58 ha, arabil;

-Ruptura – 0,36 ha, arabil;

-Laburi – 1,47 ha, arabil;

-B. – 0,50 ha, livadă și 0,37 ha fânețe (f. 8 - Dosarul nr._ ).

Situația expusă a fost confirmată prin Adeverința nr. 338/28.01.1998 eliberată de Primăria R., (f. 68 - Dosarul nr._ ), iar expertul cauzei, prin raportul de expertiză inițial, a constatat că operațiunea de radiere a acestor parcele din fila registrului agricol în care figura tatăl petentei nu are corespondent în fila registrului în care figura autorul fostului soț al aceteia (f. 92 – vol. I al prezentului dosar), astfel că, fostului soț al petentei, nici nu i s-ar fi putut restitui, în cadrul suprafeței de 8,20 ha, și suprafața de 4 ha, câtă vreme în cuprinsul anexei la hotărârea de reconstituire se menționează în clar autorii după care s-a restituit terenul cu suprafața de 8,20 ha (B. N. Senior și B. A.), iar beneficiarul reconstituirii ceruse suprafața de 10,30 ha, după autorii săi, distinct față de cea de 4 ha, solicitată după tatăl soției sale, H. M..

Însăși C. L. R., prin notele scrise depuse pentru termenul din 27.05.2009, recunoaște că modificarea suprafeței de teren ce a aparținut numitului H. M., nu a fost operată în fila de registru a lui B. N. (f. 61).

Într-un al treilea rând, însuși B. N., beneficiarul reconstituirii terenului cu suprafața de 8,20 ha, a solicitat suplimentarea anexei 3, poz. 104, cu suprafața de 4 ha, „provenită de la H. M., socrul său, în anul 1960”, cererea sa fiind respinsă prin HCJ Maramureș nr. 9879/27.05.1999 (f. 76 - Dosarul nr._ ), iar motivul respingerii fiind acela că petentul nu prezintă registrul agricol 1959-1963 în nume propriu și nu se face dovada colectivizării suprafeței solicitate de către petent, prin urmare, respingerea nefiind justificată printr-o referire la o reconstituire anterioară.

Împotriva HCJ Maramureș nr. 9879/27.05.1999 nu s-a formulat plângere de către B. N., astfel cum a arătat petenta, la termenul din 11.09.2013 (f. 294), iar intimatele nu au susținut contrariul, astfel că, potrivit art. 33 din Legea nr. 1/2000, citat anterior, petenta B. M. a avut posibilitatea să solicite terenul ce a aparținut tatălui său, H. M..

Tatăl petentei, H. M., prin cererea de reconstituire a dreptului de proprietate înregistrată la Primăria R. sub nr. 184/19.03.1991 (f. 31), a solicitat terenul cu suprafața totală de 9,97 ha.

În baza evidențelor din registrul agricol, în care H. M. figura cu suprafața totală de 9,97 ha teren, până în anul 1960, iar din anul 1961 figurând cu suprafața de 5,87 ha (f. 32), i-a fost restituită această din urmă suprafață, conform anexei nr. 2 A depusă la dosar (f. 30).

Prin urmare, nici tatălui petentei nu i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 4 ha teren agricol, ce s-a pretins de către petentă că a fost înzestrată de tatăl său.

În fine, privind susținerea Comisiei Locale R., potrivit căreia defunctului B. N., soțul petentei B. M., i-a fost restituită o suprafață mai mare decât cea la care era îndreptățit, nu poate fi opusă petentei în prezentul cadru procesual, întrucât se referă la reconstituirea făcută unei alte persoane (S. P., soțul numitei S. F., născută B.), precum se referă și la o reconstituire de 1,16 ha efectuată de către C. L. Baia M., în folosul aceluiași beneficiar, B. N. și în baza aceleiași file de registru agricol, distinct de suprafața de 8,20 ha cu privire la care s-a reconstituit dreptul de proprietate la propunerea acestei intimate (f. 61-64 și f. 112-114).

Pentru aceste considerente nu interesează în prezenta cauză nici constatările expertului referitoare la titlul de proprietate eliberat numitului S. P. (f. 92).

După cum s-a reținut deja, defunctul soț al petentei B. M., a beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate numai pentru terenul solicitat în calitate de moștenitor al autorilor săi în drepturi, B. N. Senior și B. A., iar nu după socrul său, H. M., obiectul prezentei plângeri constituindu-l terenul pretins după acesta din urmă, și nu după autorii fostului soț al petentei.

Astfel reținând, instanța a stabilit că petenta B. M. a dovedit că este îndreptățită să solicite suprafața de 4 ha teren agricol, care a aparținut tatălui său, H. M., dovada fiind făcută cu Adeverința nr. 383/28.01.1998 (f. 68 - Dosarul nr._ ), eliberată de Primăria R., potrivit căreia, numitul H. M. figurează în Registrul agricol al anilor 1959-1963 cu suprafața totală de 9,97 ha, cu privire la care, se face următoarea mențiune în registrul agricol: „diverse notări ulterioare – trecut la B. N., nr. 217, suprafața de 3,13 ha arabil; 0,50 ha livadă și 0,37 ha fânețe.

Totalul trecut la poziția 217 – 4 ha, din care identificat pe parcele:

1. Ciulineasa – 0,72 ha arabil;
2. Lab – 0,58 ha arabil;
3. Ruptura – 0,36 ha arabil;
4. Laburi – 1,47 ha arabil;
5. B. – 0,37 ha fânețe;
6. B. – 0,50 ha livadă.”

Într-adevăr, aceste parcele se regăsesc în fila Registrului agricol 1959-1963 în care figurează tatăl petentei, în aceeași filă fiind notată și mențiunea citată în precedent (f. 7-8 - Dosarul nr._ ), terenul corespunzător acestor parcele fiind situat în extravilan, astfel cum rezultă din completarea nr. 1 la raportul de expertiză (f. 146).

Astfel, expertul cauzei a identificat aceste parcele, la indicațiile părților, constatând că au următoarele suprafețe:

1. Ciulineasa – 2.789 mp;
2. Lab – 5.489 mp;
3. Ruptura – 2.962 mp;
4. Laburi – 5.489 mp;
5. B. – 8.740 mp.

S-a arătat că folosința acestor terenuri o exercită petenta P. F. L. (f. 141).

La solicitarea petentelor, a fost încuviințat obiectivul acestora de a se delimita o parcelă de 4 ha din terenul intravilan asupra căruia poartă dreptul de proprietate al Comunei R., întabulat în CF nr._ Baia M., nr. cad. 9322, expertul identificând o astfel de parcelă (f. 145), delimitată grafic în anexa nr. 4 la completarea nr. 1 a expertizei, prin punctele 3-4-5-6-7-13-3.

Însă petentele nu pot solicita un alt amplasament al terenului, câtă vreme, cel puțin suprafața însumată a parcelelor cu toponimele de mai sus (2,5509 ha), a fost găsită de expert în folosința fiicei petentei, prin urmare, nefiind atribuită altor persoane străine de petentă.

Nici împrejurarea că parcelele de teren identificate și măsurate de expert nu au suprafețele menționate de Adeverința nr. 383/28.01.1998, anterior analizată, nu îndreptățește petentele să își aleagă amplasamentul, soluția legală într-o astfel de situație fiind dată de art. 10 din HG nr. 890/2005, potrivit cărora, în situațiile în care restituirea pe vechiul amplasament nu mai este posibilă, fostului proprietar sau moștenitorilor acestuia li se va oferi, un alt amplasament situat în aceeași localitate sau într-o localitate învecinată. Oferta va fi trimisă persoanelor îndreptățite prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire iar termenul în care răspunsul la ofertă trebuie dat nu poate fi mai mic de 7 zile de la data primirii ofertei de teren pe alt amplasament. În cazul în care fostul proprietar sau moștenitorii acestuia nu acceptă amplasamentul oferit, comisia locală va trebui să formuleze o altă ofertă în termen de 30 de zile, dacă persoanele îndreptățite nu optează pentru primirea de despăgubiri. În situația în care într-o anumită localitate nu mai există suficient teren în rezerva comisiei de fond funciar care să fie atribuit în proprietate foștilor proprietari deposedați sau moștenitorilor acestora, comisiile de fond funciar se vor adresa comisiilor de fond funciar din alte localități care vor pune la dispoziție terenurile rămase disponibile.

Pentru toate aceste motive, în baza art. 53 din Legea fondului funciar și a dispozițiilor legale evocate, plângerea petentei B. M. a fost admisă numai în parte, în măsura în care a rezultat că aceasta este îndreptățită la reconstituire, aceea de 4 ha teren agricol, urmând să se dispună anularea în parte a Hotărârii Comisiei Județene Maramureș nr. 412/05.02.2007, în măsura în care se referă la petenta B. M. – anexa nr. 22, poz. nr. 22, precum se va dispune și reconstituirea dreptului de proprietate petentei B. M., asupra terenului agricol cu suprafața totală de 4,00 ha, din care pe vechiul amplasament suprafața de 2,5509 ha, compusă din parcelele cu următoarele toponime, categorii de folosință și suprafețe: Ciulineasa – arabil, 2.789 mp; Lab – arabil, 5.489 mp; Ruptura – arabil, 2.962 mp; Laburi – arabil, 5.529 mp; B. – fânețe, 8.740 mp, astfel cum au fost identificate prin completarea a IV-a la Raportul de expertiză întocmit de dl. expert P. G. C., ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, diferența de 1,4591 ha reconstituindu-se prin compensare cu teren echivalent din rezerva Comisiei Locale R. de A. a Legilor F. Funciar.

În ce privește cererea de rectificare de carte funciară formulată de C. L. R., instanța a admis-o, pentru considerentele în urmă expuse, din a căror sinteză rezultă că petentele nu au justificat, la momentul notării, nici dreptul, și prin urmare, nici interesul, de a obține notarea prezentului proces în cartea funciară în care se află înscris terenul intravilan cu suprafața de 4 ha, pentru care acestea au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate.

Conform art. 26 alin. 4 lit. c) din Legea nr. 7/1996:

Înscrierile sunt de trei feluri:

c) notarea, având ca obiect înscrierea drepturilor personale, a actelor și faptelor juridice referitoare la starea și capacitatea persoanelor, acțiunilor și căilor de atac în justiție, precum și a măsurilor de indisponibilizare, în legătură cu imobilele din cartea funciară.

Potrivit art. 33 alin. 1-2 și 4 din aceeași lege:

În cazul în care cuprinsul cărții funciare nu corespunde, în privința înscrierii, cu situația juridică reală, se poate cere rectificarea sau, după caz, modificarea acesteia.

Prin rectificare se înțelege radierea, îndreptarea sau menționarea înscrierii oricărei operațiuni, susceptibilă a face obiectul unei înscrieri în cartea funciară.

Rectificarea înscrierilor în cartea funciară se poate face fie pe cale amiabilă, prin declarație autentică, fie în caz de litigiu, prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.

În fine, conform art. 34 pct. 1 teza I din legea evocată:

Orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că:

1. înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil;

Raportat la textele legale citate, reținându-se că petentele nu au justificat la momentul notării, nici dreptul, nici interesul, de a obține notarea prezentului proces în cartea funciară în care se află înscris terenul intravilan cu suprafața de 4 ha, aflat în proprietatea Comunei R., parte din ., înscrisă în CF nr._ Baia M., instanța a dispus radierea notării prezentului proces din cartea funciară menționată.

În fine, întrucât C. L. în mod eronat a propus invalidarea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, neobservând că defunctului soț al petentei B. M. îi fusese respinsă cererea cu privire la terenul solicitat de petentă, instanța a apreciat că aceasta este în culpă procesuală fiind obligată la cheltuieli de judecată către petenta B. M., în cuantumul dovedit, acela de 2.192,00 lei, reprezentând onorariul suplimentar cuvenit d-lui expert P. C. G., însă, petenta a fost obligată mai întâi, prin dispoziție executorie, să efectueze plata diferenței neachitate din acest onorariu, aceea de 1.192,00 lei.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen legal, recurentele B. M. și P. F. L., precum și recurenta C. locală de aplicare a legilor fondului funciar R..

1)Recurentele B. M. și P. F. L. au solicitat admiterea recursului si modificarea încheierii f.n. din 08.10.2013 în sensul admiterii cererii de recuzare a doamnei judecător S. E. M., precum și modificarea în parte a sentinței nr._/27.11.2013 în sensul reconstituirii dreptului de proprietate al petentelor pentru suprafața de 5,57 ha teren agricol din ._ Baia M., nr.cad.9322 și respingerii cererii reconvenționale a Comisiei de fond funciar R...

În motivarea recursului se arată că, prin încheierea f.n. din 08.10.2013 a fost respinsă cererea de recuzare a doamnei judecător S. M. E., investită cu soluționarea dosarului nr._ al Judecătoriei Baia M., apreciindu-se că aceasta nu și-ar spus părerea cu privire la soluția din prezentul dosar, aspect contrazis ulterior de însăși hotărârea judecătorească, care vine să confirme susținerile noastre din cuprinsul cererii de recuzare. Am arătat la acel moment că sunt incidente dispozițiile art.27 pct.7 Cod pr.civ, judecătorul, prin modalitatea de instrumentare a dosarului, exprimându-și părerea cu privire la soluția din pricina aflată pe rol.

Prin cererea adresată instanței am solicitat anularea unei hotărâri a Comisiei Județene pentru aplicarea legilor fondului funciar Maramureș și reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață de 5,57 ha teren agricol, făcând precizarea că dorim ca reconstituirea dreptului de proprietate să fie făcută în natură, din terenul identificat de către d-nul expert P. C. G. în CF_ Baia M., nr.cad.9322, care are o suprafață totală de 9,60 ha.

Inițial cererea a fost admisă parțial, prin sentința civilă nr.5928/30.07.2007 dispunându-se reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață de 4,00 ha (cerută după autorul H. M.), fiind respinsă cererea pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru 1,57 ha (după autorul B. N.). Am promovat recurs, care a fost admis și trimisă cauza în rejudecare, fiind constituit dosarul cu nr._ . S-a dispus efectuarea unei expertize topografice, care a avut mai multe completări, printre obiectivele stabilite de către instanță și transmise expertului topograf regăsindu-se și cel de identificare în concret și stabilire a amplasamentului suprafeței de 5,57 ha teren ce face obiectul litigiului, în raport de nr.cad.9322 din CF_ Baia M.. Acest aspect figurează consemnat în mod expres în încheierea din 01.06.2010 prin care instanța a fixat suplimentar pentru expertiza tehnică identificarea în concret și stabilirea amplasamentului celor 5,57 ha teren agricol în raport de nr.cad.9322 înscris în CF_ Baia M.. Dl. expert a rugat instanța să precizeze dacă este necesară dezmembrarea vreunei suprafețe de teren din . favoarea reclamantelor, fiind consemnat în încheierile de ședință ulterioare că se va face dezmembrarea pentru o suprafață de 5,57 ha.

Din considerente organizatorice, judecătorul cauzei s-a schimbat și dintr-o eroare (considerăm noi) când s-a revenit cu adresă în atenția expertului i s-a cerut să dezmembreze doar 4,00 ha, în loc de 5,57 ha, cât s-a încuviințat anterior și cât am solicitat a ne fi reconstituit prin plângere. Am cerut instanței să remedieze așa-zisa eroare, întrucât evident suprafața care trebuia identificată este de 5,57 ha și nu doar 4,00 ha, fiind necesar a mai fi dezmembrată so suprafață în completare de 1,57 ha. Insă instanța, după anumite discuții, a respins solicitarea (deși era o probă încuviințată anterior și absolut necesară raportat la petitul cererii), apreciind că este suficient că s-au identificat 4,00 ha.

In atare situație, apărea ca fiind evidentă prefigurarea soluției ce urma a o pronunța, întrucât instanța a apreciat că se impune dezmembrarea doar a 4,00 ha (terenul după autorul HermanJVIihai, care a fost acceptat de instanță și în prima judecată, sentința fiind recurată tocmai pentru diferența de 1,57 ha), revenind practic (deși nu a arătat în mod explicit că se revine) asupra unei probe încuviințate anterior. Nu se justifică în niciun fel atitudinea judecătorului, care, dacă aprecia că nu se impune a fi dezmembrată vreo suprafață de teren din cea solicitată, respingea întru totul proba, însă admițând doar pentru 4,00 ha și respingând identificarea pentru 1,57 ha, soluția era practic pronunțată.

In opinia recurentelor, manifestând o atare conduită, judecătorul s-a antepronunțat, fiind cât se poate de clară intenția de respingere a cererii noastre pentru diferența de 1,57 ha solicitat a fi reconstituit și admiterea cererii doar pentru 4 ha, ceea ce s-a și întâmplat. Sunt incidente astfel dispozițiile art.27 pct.l Cod procedură civilă, instanța spunându-și părerea într-un mod indirect, dar indubitabil, asupra pricinii ce se judecă.

Referitor la fondul cauzei, s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 4 ha solicitată după tatăl petentei B. M., numitul H. M.. Vechiul amplasament fiind ocupat, am solicitat atribuirea terenului din rezerva comisiei locale, identificând în acest sens o parcelă aflată la dispoziția sa. Raportat la dispozițiile art.3 din Legea nr. 1/200 potrivit cărora toate terenurile proprietate privată a unității administrative-teritoriale sunt la dispoziția comisiei locale de fond funciar în vederea atribuirii lor persoanelor îndreptățite, recurentele apreciază cererea ca fiind întemeiată. Nelegală este admiterea cererii de radiere din cartea funciară a existenței prezentului litigiu, motivarea instanței fiind străină de regulile aplicabile în materie de carte funciară, care impun soluționarea unei atare cereri în procedura plângerii împotriva încheierii prin care s-a dispus notarea și nicidecum în baza unei cereri reconvenționale formulate în rejudecarea unei litigiu pendent. Afirmația în sensul că ar fi incidente prevederile art.34 pct.1 teza 1 din Legea nr.7/1996 respectiv că actul în baza căruia s-a făcut înscrierea nu ar fi fost valabil este de-a dreptul aberantă, înscrierea fiind făcută în baza precizării cererii de chemare în judecată (care este valabilă) și constând doar în notarea (aducerea la cunoștința terților) existenței prezentului litigiu cu privire la respectivul teren, tocmai pentru a fi opozabil unor potențiali terți dobânditori.

Cu privire la suprafața de 1,57 ha, în mod eronat instanța admitere excepția lipsei calității procesuale active a petentei P. F. L., făcând o întreagă teorie lipsită de relevanță. Terenul în cauză a aparținut soțului petentei B. M., respectiv tatălui petentei P. F. L.. Din adeverința nr.3158/16.04.1991 rezultă că acesta figurează în Registrul Agricol cu suprafața de 9,77 ha teren, iar prin Hotărârea comisiei județene nr.933/17.12.1992 i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 8,20 ha, rămânând astfel o suprafață de 1,57 ha lipsă. Potrivit dispozițiilor 33 alin.l din Legea nr. 1/2000 " Pot cere reconstituirea dreptului de proprietate și foștii proprietari cărora li s-au respins cererile sau li s-au modificat ori anulat adeverințele de proprietate, procesele-verbale de punere în posesie sau titlurile de proprietate, prin nesocotirea prevederilor art. III din Legea nr. 169/1997r. Prin cererea nr.331/09.02.1998 B. N. solicită diferența de teren în plus de la locul numit Șesul Băii, arătând că i s-a reconstituit dreptul de proprietate doar pentru o suprafață de 1,16 ha și că s-a depus cerere inițială pentru acest teren, iar terenul nu este liber, fiind ocupat de construcții. Decedând între timp, calitatea procesuală activă în solicitarea de a obliga comisia locală la reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la acest teren revine moștenitorilor săi, respectiv soției B. M. și fiicei P. F. L., îndreptățirea fiind dovedită cu registrul agricol.

2) Recurenta C. L. de aplicare a legilor fondului funciar R. solicitam a se dispune admiterea prezentului recurs, respectiv: modificarea sentinței atacate in sensul respingerii in tot a plângerii formulate de B. M. (Poziția 2 din Dispozitivul Sentinței civile atacată nr._), ca fiind neîntemeiată și nelegală raportat la prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, hotărârea dată în cauză fiind lipsita de temei legal și dată cu aplicarea greșita a legii; modificarea sentinței atacate în sensul menținerii în tot a Hotărârii Comisiei Județene Maramureș nr. 412/ 05.02.2007 ca fiind legală și temeinică ( Poziția 3 din Dispozitivul hotărârii) și pe cale de consecință respingerea plângerii formulate privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului agricol în suprafață de 4,00 ha din care 2,5509 ha pe vechiul amplasament iar restul de 1,4591 ha prin compensare cu teren din rezerva; modificarea sentinței în ceea ce privește cheltuielile de judecată la care a fost obligată, în cuantum de 2.192,00 lei, și exonerarea de la plata acestora, dat fiind faptul că în Ședința din 20.11.2013 petentele prin avocat, nu au solicitat cheltuieli de judecată, susținând că le vor solicita pe cale separată. Astfel în conformitate cu prevederile art. 304 pct. 6 Cod proc. civilă - instanța a acordat mai mult decât s-a cerut sau ceea ce nu s-a cerut și mai mult, instanța a ignorat prevederile art. 276 C. referitoare la acordarea cheltuielilor de judecată în situația admiterii în parte a pretențiilor părților litigante, prevederi incidente în speță; admiterea capătului de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată solicitate de recurentă prin Concluziile scrise depuse la dosarul cauzei, în cuantum de 2.042 lei reprezentând onorariu expert ( dovada fiind depusă la fila 21 -800 lei și fila 83 din dosar 1.242 lei) față de care instanța de fond nu s-a pronunțat și pe cale de consecință admiterea acțiunii noastre așa cum a fost formulată și precizată.

În motivarea recursului se arată că, prin acțiunea introductivă reclamantele B. M. și P. F. au solicitat în contradictoriu cu C. L. R. de A. a Legilor F. Funciar și C. Județeană Maramureș de A. a Legilor F. Funciar, plângere împotriva Hotărârii nr. 412/05.11.2007 a Comisiei Județene Maramureș A. a Legilor F. Funciar, solicitând desființarea acesteia în ce privește poziția nr. 22 din Anexa nr. 22 R. și reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 5,57 ha teren agricol.

In judecarea cauzei, instanța de fond, Judecătoria Baia M., printre altele, prin Sentința atacată nr._ pronunțată în Ședința publică din data de 27.11.2013 a admis în parte cererea reclamantei B. M., dispunând reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea acesteia asupra unei suprafețe de 4,00 ha din care 2.5509 ha pe vechiul amplasament iar diferența de 1,4591 ha urmând a se reconstitui prin compensare cu teren echivalent din rezerva Comisiei Locale R. de A. a Legilor F. Funciar.

Față de petenta P. F. instanța de fond, la ședința din 16.01.2013 a invocat din oficiu lipsa calității procesuale active a acesteia, excepție unită cu fondul cauzei prin încheierea din ședința din data de 12.06.2013 (fila 286 dosar fond), excepție admisă pe bună dreptate de către instanța și cuprinsă în dispozitivul hotărârii atacate.

Referitor la primul motiv de recurs invocat, în opinia recurentei hotărârea este nelegală, fiind incidente prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă - hotărârea dată în cauză este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii. Instanța nu a ținut cont de cele două înstrăinări de terenuri făcute de către B. N., prin înscrisuri sub semnătură privată, respectiv: suprafața de 0,58 ha vânduta către Herteg V. din R. nr. 342- conform înscrisului din 06.11 1992, suprafața de 0,58 ha vândută către S. M. conform înscrisului din data de 10.02.1992.

Ambele înstrăinări au fost confirmate prin Raportul de expertiză efectuat în cauza ( forma inițială depusă la dosar-fila 5 alin penultim din raportul depus la termenul din 27.05.2009).

Chiar dacă actele de înstrăinare mai sus menționate nu au respectat condiția înscrisului autentic cerută de lege, fiind înscrisuri sub semnătură privată, ele nu pot fi ignorate în soluționarea acestui dosar dat fiind faptul că în perioada imediat după 1989 transferurile de proprietatea asupra terenurilor prin astfel de înscrisuri era o practică des întâlnită în mediul rural. Suprafața totală înstrăinată prin cele două înscrisuri de către B. N. este de 1,16 ha a fost omisă de instanța la soluționarea cauzei deși recurenta apreciază ca era necesar, cu atât mai mult cu cât se face mențiune despre aceste înstrăinări și în raportul de expertiza întocmit în cauză. Instanța ignoră acest aspect, și nu face nici o mențiune în hotărârea atacata deși aceste înscrisuri au fost menționate în raportul de expertiză și existau la dosar.

Recurenta arată că la judecarea pe fond a cauzei nu s-a ținut cont de anumite elemente din raportul de expertiză depus la dosar sau instanța nu le-a cercetat îndeajuns, respectiv faptul că suprafața de teren identificată de 4,00 ha a fost cuprinsă în cele 8,20 ha validate, mențiune clar evidențiată în Raportul de expertiza tehnică în prima formă depus la dosarul cauzei, identificare care a făcut parte din îndrumarul Deciziei civile nr. 630/R ( Dos. nr._ ) al instanței de control judiciar m primul stadiu procesual, care a dispus casarea cu trimitere spre rejudecare .

În urma Registrul Agricol se poate observa că H. M. deținea în proprietate în anul 1960 (adică înainte de cooperativizare) o suprafață de 9,97 ha iar anul 1961 o suprafața de 5,97 ha, adică cu 4 ha mai puțin. Suprafața de 4 ha a fost trecută în Registrul Agricol al lui B. N., ca urmare a înzestrării cu această suprafață a reclamantei B. M. de către tatăl acesteia.

S. lui B. N., numita B. (căsătorita S.) F. a plecat din fam. B. la fam. S. P., extras poziția din R.A. din 1959-1960, la nr. 129 cu suprafața de 3,86 ha,( 0,72 ha- livadă; 0,46 ha-fânațe și 2,68 ha-teren arabil) înscris depus la dosarul cauzei. Conform acestui înscris mai sus amintit se menționează în subsol la rubrica - Diverse notări ulterioare: „Primit de la B. N. nr. 217 suprafața de 0,72 livada, 0,46 fâneață și suprafața de 2,68 arabil, în total 3,86 ha” ( aspect confirmat și de raportul de expertiăa din dosarul cauzei).

La această suprafața (4.28 ha) s-a adăugat zestrea reclamantei B. M. (născută H.) de 4 ha, rezultând un total de 8,20 ha, reprezentând suprafața pentru care s-a dat validarea, așa cum reiese din înscrisurile depuse la dosar.

De asemenea instanța de fond nu a ținut cont de actul de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unei suprafețe de 1,16 ha efectuată de către C. L. Baia M., în folosul beneficiarului B. N.. Din suprafața validată la Legea 18/1991 de 8,20 ha teren arabil s-a înstrăinat suprafața de 1,16 ha prin cele două înscrisuri sub semnătură privată menționate în cuprinsul prezentei și de asemenea, din care o altă suprafața de 1,16 ha a fost atribuită prin Hotărârea Comisiei Județene Maramureș, rămânând un rest de 5,88 ha în care sunt cuprinse și cele 4 ha solicitate de petente.

Astfel, instanța de fond a apreciat greșit starea de fapt considerând fără temei că se referă la reconstituirea făcuta unei alte persoane, respectiv S. P., soțul numitei S. F., născută B..

Recurenta consideră sentința atacată ca fiind parțial nelegală și netemeinică întrucât a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, deoarece contrar celor reținute de instanța de fond, din probele administrate în cauza și raportat la temeiurile de drept invocate în speță, se impunea respingerea în tot a plângerii formulate de petente.

Referitor la legalitatea Hotărârii Comisiei Județene Maramureș nr. 412/ 05.02.2007 recurenta solicită să se constate legalitatea și acestei hotărâri și menținerea acesteia în forma dată, pentru motivele expuse mai sus.

Cu privire la dispoziția instanței ceea ce privește cheltuielile de judecată la care a fost obligată recurenta, în cuantum de 2.192,00 lei, acestea nu trebuiau acordate în favoarea petentelor, astfel, consideră că nu se afla în culpă procesuală, și mai mult în ședința din 20 11 2013 petentele prin avocat nu le-au solicitat susținând că se vor solicita printr-o acțiune separată. In această situație sunt incidente prevederile art. 304 pct. 6 din Cod procedură civilă, instanța acordând mai mult decât s-a cerut sau ceea ce nu s-a cerut.

Recurenta a solicitat cheltuieli de judecată prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei, cerere reconfirmată prin concluziile scrise formulate și depuse la dosar, față de care instanța nu s-a pronunțat, în cuantum total de 2042 lei reprezentând onorariu expert ( dovadă- fila 21 -800 lei și fila 83 - 1.242 lei, din dosarul cauzei).

In conformitate cu prevederile art. 30 din ordonanța de urgență nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, acțiunile formulate de instituții publice, indiferent de calitatea procesuala a acestora, sunt scutite de plata taxei de timbru când au ca obiect venituri publice, prevederi incidente în speță.

Analizând recursurile în raport de motivele invocate, apărările expuse și probele administrate, tribunalul reține următoarele:

Primul motiv de recurs invocat de către recurentele B. M. și P. F. se referă la faptul că judecătorul și-a spus părerea prin modalitatea de soluționare a dosarului, revenind practic asupra unor probe încuviințate anterior, prin care i se solicitase expertului să identifice amplasamentul suprafeței de 5,57 ha de teren care face obiectul litigiului, în raport de numărul cadastral 9322 din CF nr._ Baia M., în loc de 4 ha care era suprafața pentru care s-a dispus deja reconstituirea, astfel că soluția ce urma să fie pronunțată în cauză era evidentă.

Faptul că judecătorul a respins cererea de completare a raportului de expertiză pentru motivul că nu a fost contestat de către părți în termenul legal, nu echivalează cu o antepronunțare în sensul art. 27 pct. 7 din Codul de procedură civilă. Totodată obiectivele au fost stabilite pentru expertul desemnat să efectueze expertiza în cauză de către un alt judecător decât cel care a pronunțat sentința atacată, iar avocatul reclamantelor a considerat că expertul a răspuns obiectivelor stabilite, conform mențiunilor din încheierea de ședință de la termenul de judecată din data de 16.01.2013.

Un alt motiv de recurs invocat de către recurenta B. M. este nelegala admitere a cererii de radiere din cartea funciară a notării cu privire la existența prezentului litigiu pentru că o atare plângere se soluționează prin procedura specială a plângerii împotriva încheierilor de carte funciară, iar pe de altă parte nu este incident art. 34 pct. 1 din Legea nr. 7/1996.

Notarea în cartea funciară a procesului cu privire la terenul înscris în CF nr._ Baia M., sub număr topografic 9322, aflat în proprietatea Comunei R. nu a fost contestată de către aceasta din urmă în condițiile art. 50 din Legea nr. 7/1996, în forma în vigoare la momentul admiterii cererii de înscriere, conform căruia „(1) Încheierea se comunică celui care a cerut înscrierea sau radierea unui act sau fapt juridic, precum și celorlalte persoane interesate potrivit mențiunilor din cartea funciară, cu privire la imobilul în cauză, în termen de 15 zile de la pronunțarea încheierii, dar nu mai târziu de 30 de zile de la data înregistrării cererii. (2) Încheierea de înscriere sau de respingere poate fi atacată cu plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la biroul teritorial. Plângerea împotriva încheierii se depune la biroul teritorial și se va înscrie din oficiu în cartea funciară. Oficiul teritorial este obligat să înainteze plângerea judecătoriei în a cărei rază de competență teritorială se află imobilul, însoțită de dosarul încheierii și copia cărții funciare. (3) Hotărârea pronunțată de judecătorie poate fi atacată cu apel. (4) Hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă se comunică, din oficiu, biroului teritorial de către instanța care s-a pronunțat ultima asupra fondului. (5) Înscrierea făcută în temeiul acestei hotărâri judecătorești își produce efectele de la înregistrarea cererii de înscriere la biroul teritorial. (6) În cazul respingerii plângerii prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, notările făcute se radiază din oficiu”.

Întrucât C. L. R. nu a respectat procedura specială prevăzută de lege în ce privește soluționarea plângerii împotriva încheierii de carte funciară, chiar dacă susținerea acesteia ar fi întemeiată în sensul că în mod greșit a fost admisă cererea de notare și prin urmarea înscrierea nu a fost valabilă pentru nerespectarea art. 26 alin. 4 lit. c din Legea nr. 7/1996, acțiunea în justiție neavând legătură cu imobilul înscris în cartea funciară, cererea formulată apare ca inadmisibilă. Sub acest aspect urmează a fi admis recursul iar sentința atacată urmează a fi modificată în consecință.

Recurenta P. F. L. susține că în mod greșit s-a admis excepția lipsei calității procesuale active în ce o privește, pentru că era îndreptățită la reconstituire ca urmare a decesului numitului B. N., tatăl său respectiv soțul recurentei B. M.,, acesta formulând cerere de reconstituire înregistrată sub nr. 331/9.02.1998 prin care a solicitat diferența de teren din locul numit „Șesul Băii”, în care a arătat că i s-a reconstituit dreptul de proprietate doar pentru suprafața de teren de 1,16 ha. Se mai arată că B. N. figura în registrul agricol, potrivit adeverinței nr. 3158/16.04.1991 emise de . de 9,77 ha de teren, iar prin Hotărârea Comisiei Județene Maramureș nr. 933/17.12.1992 i s-a reconstituit doar o suprafață de 8,20 ha, rămânând nereconstituită diferența de 1,57 ha.

În ce privește excepția lipsei calității procesuale active a petentei P. F. L., se constată că în mod corect a fost admisă de către prima instanță și pe cale de consecință a fost respinsă plângerea acesteia, întrucât nu a formulat cerere de reconstituire conform art. 8 alin. 3 din Legea nr. 18/1991. Instanța a fost învestită doar cu plângerea formulată împotriva Hotărârii nr. 412/05.02.2007 emise de C. Județeană Maramureș, în ce privește poziția nr. 22 din Anexa nr. 22 R., prin care s-a invalidat suprafața de 4 ha teren agricol pentru numita B. M.. La baza emiterii Hotărârii nr. 412/05.02.2007 stă cererea formulată de către recurenta B. M., înregistrată sub nr. 385/29.11.2005 la C. locală R., prin care aceasta solicită doar suprafața de 4 ha teren agricol după autorul H. M. tatăl ei. Prin urmare plângerea nu vizează reconstituirea dreptului de proprietate după antecesorii tatălui recurentei P. F. L. ci după bunicul matern, iar mama acesteia, recurenta B. M. este cea care are calitate să solicite reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul art. 8 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, potrivit căruia „ de prevederile prezentei legi beneficiază membrii cooperatori (…) precum și, în condițiile legii civile, moștenitorii acestora”.

Recurenta B. M. solicită suplimentar suprafeței de 4 ha cu privire la care prima instanță a dispus reconstituirea, o diferență de teren de 1,57 ha. Această suprafață de teren a fost solicitată în timpul vieții de către soțul acesteia, B. N., și nu formează obiectul prezentei plângeri, astfel că în mod corect prima instanță a respins cererea de reconstituire. Totodată nu este întemeiată nici susținerea recurentei că potrivit registrului agricol, B. N., care este bunicul patern al soțului său, B. N., deținea la momentul cooperativizării suprafața de teren de 9,77 ha, deoarece analizând copia registrului agricol aflată la dosarul cauzei, se constată că în anul 1959 acesta figura cu suprafața de 9,77 ha, în anul 1960 acesta figura cu suprafața de 9,77 ha, în anul 1961 cu 8,14 ha, în anul a962 cu 8,30 ha, iar în anul 1963 cu 0,4 ha.

În ce privește recursul formulat de către recurenta C. L. R., acesta este întemeiat pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.

Primul motiv de recurs invocat de către recurenta C. L. R. este că în mod greșit instanța a analizat probele administrate, dispunând reconstituirea în favoarea petentei B. M. a suprafeței de 4 ha de teren, întrucât această suprafață a fost inclusă în suprafața de 8,20 ha reconstituită în favoarea soțului acesteia, B. N..

Din mențiunile înscrise registrele agricole ale numiților B. N., care a fost bunicul soțului recurentei, H. M., care a fost tatăl recurentei, al lui B. A., care a fost tatăl soțului recurentei, și S. P., soțul fiicei lui B. A., rezultă că în anul 1962, la momentul cooperativizării, suprafața de teren agricol de 4 ha solicitată în cauză, era înscrisă în registrul agricol al lui B. N. de la numărul administrativ 217. Această concluzie rezultă și din raportul de expertiză efectuat în cauză de către expertul P. C., concluzie care a fost înlăturată de prima instanță.

Contrar susținerilor recurentei intimate B. M., se constată că în anul 1959 B. N. de la numărul administrativ figura în registrul agricol cu suprafața de 9,77 ha de teren, în anul 1960 B. A., fiul acestuia primește 1,63 ha de teren, în anul 1961 B. N. transmite către S. P. 3,86 ha, și primește de la H. M. suprafața de teren de 4 ha, astfel că în anul 1962 acesta avea în total o suprafață de 8,28 ha(aproximativ 8,3 ha). Această concluzie se desprinde din faptul că deși nu s-a menționat în mod expres în anul 1961 în registrul agricol al lui B. N. (care avea în acest an 8,14 ha după scăderea suprafeței de 1,63 ha cedate către B. A.), în anul 1961 se menționează că primește 0,14 ha de la numărul administrativ 21( unde figurează H. M. –tatăl recurentei), adică exact diferența de la 4 ha primită de nora sa de la tată și suprafața de 3,86 ha transmisă către fiica sa S. (B.) F. și menționată în registrul agricol al soțului acesteia, B. A..

De menționat este faptul că în registrul agricol al lui H. M. se menționează scăderea suprafeței de 4 ha de teren, suprafață care nu a fost reconstituită acestuia deși a solicitat-o, în registrul agricol al lui S. P. se menționează primirea suprafeței de teren de 3,86 ha, iar această suprafață de teren i-a fost reconstituită acestuia din urmă, după cum se arată în concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză.

B. N., defunctul soț al recurentei B. M., prin cererea de reconstituire formulată, la data de 07.03.1991 și înregistrată la Primăria R., a solicitat suprafața de 10,30 ha teren și distinct suprafața de 4 ha de teren pretins a fi fost „primită moștenire de la H. M.”, potrivit registrului agricol. Acestuia i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 8,20 ha, fiind înscris în anexa nr. 3M a HCJ Maramureș 993/17.12.1992. Ulterior, prin cererea înregistrată sub nr. 331/9.02.1998, acesta a solicitat suplimentarea anexei 3, poz. 104, cu suprafața de 4 ha, „provenită de la H. M., socrul său, în anul 1960”, cererea sa fiind respinsă prin HCJ Maramureș nr. 9879/27.05.1999, iar împotriva acestei hotărâri nu s-a formulat plângere (f. 76 - Dosarul nr._ ).

Prin Hotărârea nr._/16.12.1999 a Comisiei Județene Maramureș, lui B. N. i s-a validat suprafața de 1,16 ha de teren, iar contestația formulată de C. L. R. împotriva acestei hotărâri a fost respinsă prin Hotărârea nr._/27.09.2001 a Comisiei Județene Maramureș

Reținând că recurenta nu a făcut dovada că terenul solicitat s-a aflat în patrimoniul tatălui său la momentul cooperativizării, că soțul recurentei, în prezent decedat, a beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate conform registrului agricol al defunctului B. N. din anul 1962, în care era inclusă și această suprafață de 4 ha de teren primită de la H. M., aceasta nu mai este îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate.

Având în vedere că recurenta C. L. a solicitat în fața primei instanțe cheltuieli de judecată în cuantum de 2042 lei constând în onorariul expertului, conform chitanțelor aflate la dosarul cauzei, urmează ca sentința să fie modificată în sensul obligării petentelor la plata acestora.

Petentele nu au solicitat cheltuieli de judecată în fața instanței, așa cum a arătat recurenta prin cererea de recurs, astfel că urmează a fi înlăturată dispoziția de obligare a intimatei C. L. R. de A. a Legilor F. Funciar să plătească suma de 2.192,00 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Față de considerentele expuse, urmează ca în temeiul art. 312 alin. 2, alin. 3 teza I raportat la art. 3041 din codul de procedură civilă să admită în parte recursurile și să modifice sentința conform dispozitivului, menținând celelalte dispoziții ale sentinței atacate care nu sunt contrare prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE L.

DECIDE:

Respinge recursul declarat de către recurenta P. F. L. cu domiciliul în comuna R., ., județul Maramureș, împotriva sentinței civile nr._/27.11.2013 a Judecătoriei Baia M., ca neîntemeiat.

Admite în parte recursul declarat de către recurenta B. M., cu domiciliul în ., județul Maramureș, împotriva sentinței civile nr._/27.11.2013 a Judecătoriei Baia M..

Admite în parte recursul declarat de către recurenta C. L. R. de A. a Legilor F. Funciar, cu sediul în comuna R., ., județul Maramureș, împotriva sentinței civile nr._/27.11.2013 a Judecătoriei Baia M..

Modifică sentința civilă nr._/27.11.2013 a Judecătoriei Baia M. după cum urmează:

Respinge plângerea petentei B. M., cu domiciliul în .. 253, Județul Maramureș, introdusă în contradictoriu cu intimatele C. Județeană Maramureș de A. a Legilor F. Funciar, cu sediul în Baia M., .. 46, județul Maramureș și C. L. R. de A. a Legilor F. Funciar, cu sediul în comuna R., ., județul Maramureș, având ca obiect anularea parțială a Hotărârii nr. 412/05.02.2007 emise de C. Județeană Maramureș, în ce privește poziția nr. 22 din Anexa nr. 22 R., ca neîntemeiată.

Respinge cererea intimatei C. L. R. de A. a Legilor F. Funciar având ca obiect radierea notării procesului civil cu privire la terenul înscris în CF nr._ Baia M., sub număr topografic 9322, ca inadmisibilă.

Înlătură dispoziția de obligare a intimatei C. L. R. de A. a Legilor F. Funciar să plătească petentei B. M. suma de 2.192,00 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Obligă pe petenta B. M. la plata sumei de 2042 lei către intimata C. L. R. de A. a Legilor F. Funciar, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 10.12.2014.

Președinte Judecători Grefier

P. G. G., T. D. M., Ț. D. O. V.

Red.T.Red./T.D.M.

11.12.2014/2 ex.

Judecător la fond: E. M. S.

← Pretenţii. Sentința nr. 1307/2014. Tribunalul MARAMUREŞ		Servitute. Decizia nr. 598/2014. Tribunalul MARAMUREŞ →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Revendicare imobiliară. Decizia nr. 592/2014. Tribunalul MARAMUREŞ Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 518/2014. Tribunalul MARAMUREŞ Fond funciar. Decizia nr. 508/2014. Tribunalul MARAMUREŞ Pretenţii. Sentința nr. 1307/2014. Tribunalul MARAMUREŞ Servitute. Decizia nr. 598/2014. Tribunalul MARAMUREŞ Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 529/2014. Tribunalul MARAMUREŞ Partaj judiciar. Decizia nr. 525/2014. Tribunalul MARAMUREŞ