Rectificare carte funciară. Decizia nr. 501/2014. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 501/2014 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 03-12-2014 în dosarul nr. 501/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ cod operator 4204
DECIZIA CIVILĂ NR. 501/A
Ședința publică din data de 3 decembrie 2014
Instanța constituită din:
Președinte: P. G.
Judecător C. V. – Președinte Secția I civilă:
Grefier: B. M.
Pe rol este pronunțarea asupra apelurilor civile declarate de pârâții M. M., cu domiciliul în B. M., . . și Verzes I., cu domiciliul în B. M., . ., împotriva sentinței civile nr._ din 24 octombrie 2013, pronunțate de Judecătoria B. M. în dosarul nr._, având ca obiect obligație de a face.
Se constată că, la data de 24.11.2014, prin serviciul registratură apelantul V. I., a depus concluzii scrise la care a atașat un set de înscrisuri.
Dezbaterile asupra recursului și susținerile orale ale părților au avut loc la data de 19 noiembrie 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța în aceeași constituire, în baza art. 146, 260 raportat la art. 298, 316 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea soluției la data de 26 noiembrie 2014 și 3 decembrie 2014, când a decis următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față, deliberând reține următoarele:
P. sentința civilă nr._ din 24 octombrie 2013, pronunțată de Judecătoria B. M. în dosarul nr._ se admite acțiunea formulată si precizata de reclamanții H. L. si H. G., ambii cu domiciliul in B. M., ., jud. Maramureș, în contradictoriu cu pârâții L. V., cu domiciliul în Ocoliș, nr. 58, jud. Maramureș, VERZES I. cu domiciliul în B. M., . ., H. A., cu domiciliul în B. M., . ., citat și prin afișare la ușa instanței, M. M., cu domiciliul în B. M., . ., C. L. AL MUNICIPIULUI B. M. P. P. si M. B. M. P. P.
Obligă pârâții L. V., Verzes I. si H. A. sa ridice construcțiile în natură garaje, edificate pe terenul proprietatea reclamanților înscris în C.F. nr._ B. M. nr. topo. 4267/10/4/2, în termen de 60 de zile de la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri, iar în subsidiar, în caz de refuz a pârâților, autorizează reclamanții să ridice construcțiile menționate pe cheltuiala pârâților.
Obligă pârâtul M. M. să ridice garajul edificat pe terenul proprietatea reclamanților înscris in C.F. nr._ B. M. nr. topo. 4267/10/3, în termen de 60 de zile de la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri, iar în subsidiar, în caz de refuz a pârâtului, autorizează reclamanții să procedeze la ridicarea construcției pe cheltuiala pârâtului.
Constată încetarea de drept a contractului de închiriere nr. 107/5.06.2003 încheiat intre pârâtul M. M. si Serviciul Public Administrarea Patrimoniului L. si Utilități din subordinea Consiliului L. al municipiului B. M..
Dispune rectificarea C.F. nr._ B. M. nr. topo. 4267/10/3 in sensul radierii înscrierilor efectuate sub A.1.1, B2 si C.1 in favoarea paratului M. M..
Admite excepția lipsei de interes in ceea ce privește petitul nr. 2 ( b) al cererii reconvenționale.
Respinge cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant reconvențional M. M. în contradictoriu cu reclamanții – pârâți reconvenționali H. L. si H. G..
Obligă pârâții L. V., Verzes I., H. A. si M. M. să plătească reclamanților suma de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria reține că, reclamanții H. L. si H. G. sunt proprietarii terenului cu suprafața de 19 mp. înscris în C.F nr._ B. M. sub nr. topo. 4267/10/3 precum si a terenului în suprafață de 306 mp. înscris in C.F. nr. 10.311 B. M. nr. topo. 4267/10/4/2, în baza Ordinelor Prefectului nr. 1065/4.04.2011 si 1282/2005.
Pe terenul identificat prin nr. topo. 4267/10/4/2 în suprafață de 306 mp. sunt edificate, fără autorizație de construcție garajele pârâților Verzes I., L. V. si H. A., astfel cum rezultă din planul de amplasament întocmit de ing. Ș. O. (f. 161), schița de dezmembrare vizată sub nr. 1145/30.03.2005 (f. 162), adresa nr. 1901/21.01.2013 emisă de Primăria B. M. coroborat cu certificatul de urbanism nr. 2108/19.11.2006.
Chiar daca terenul era proprietatea Statului R. la data edificării garajelor, în anul 1982 astfel cum rezultă din certificatul de urbanism menționat dar și din interogatoriul pârâtului Verzes I., în absența autorizației de construcție pârâții sunt constructori de rea credință. Cu atât mai mult în prezent când reclamanții sunt proprietarii terenului, în absența unei convenții între aceștia și pârâți prin care să se confere acestora din urmă dreptul de folosință asupra terenului, existența garajelor pe terenul identificat prin nr. topo. 4267/10/4/2 este un fapt de natură a restrânge în mod nejustificat exercitarea prerogativelor dreptului de proprietate al reclamaților, aceștia fiind lipsiți practic de posesia terenului în cauză.
Certificatul de urbanism nr. 2108/19.11.2006 nu conferea nici la data emiterii vreun titlu asupra terenului, în cuprinsul acestuia menționându-se expres necesitatea încheierii unui contract de închiriere în vederea eliberării autorizației de construcție pentru . art. 6 alin. 5 din Legea nr. 50/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare certificatul de urbanism nu conferă dreptul de a executa lucrări de construcții. Cum în acest moment municipiul B. M. nu mai este proprietarul terenului certificatul de urbanism invocat de pârâtul Verzes nu are nicio relevanță, nu conferă pârâtului calitatea de constructor de bună credință și nu poate fi opus proprietarilor actuali ai terenului.
Potrivit C.F. nr._ B. M. pârâtul M. M. este proprietarul garajului situat pe nr. topo. 4267/10/3, drept dobândit prin construire și totodată titularul unui drept de folosință asupra terenului în suprafață de 19 mp în baza contractului de închiriere nr. 107/2003 încheiat cu Serviciul Public Administrarea Patrimoniului L. si Utilități din subordinea C. L. al municipiului B. M..
Cum prin Ordinul Prefectului nr. 1065/4.04.2011 reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului cu nr. topo. 4267/10/3, aceasta echivalând cu desființarea titlului locatorului, municipiul B. M., contractul de locațiune a încetat de drept, locatorul nemaiputând asigura folosința bunului, ceea ce constituie principala obligație a acestuia și totodată cauza obligației locatarului. Însăși contractul de locațiune încheiat de pârât cu C. L. al municipiului B. M. prevedea drept cauză de încetare (reziliere) potrivit art. 7, împrejurarea că terenul va fi revendicat de către foștii proprietari.
Odată cu rămânerea definitivă a Sentinței civile nr. 5007/19.05.2010 pronunțată în dosar_/182/2009, în care si pârâtul a fost parte, hotărâre prin care s-a admis acțiunea reclamanților privind emiterea ordinului prefectului pentru terenul în cauză a devenit incidentă cauza de încetare a contractului de locațiune.
Totodată pârâtul nu face dovada dreptului de proprietate asupra garajului edificat pe acest teren. Deși înscrierea acestui drept în cartea funciara s-a efectuat cu titlu de drept construire, întemeiat pe autorizația de construcție nr. 107/1977, din actele care au stat la baza emiterii acestei autorizații, și mai mult chiar din cuprinsul acesteia rezultă că titularul autorizației de construcție a fost H. V. si nicidecum pârâtul M. M.. Susținerile pârâtului potrivit cărora în anul 2002 a cumpărat garajul de la numitul Cindea G. care la rândul său a cumpărat de la numitul O. V., potrivit înscrisului sub semnătura privată din 10.10.1990, nu sunt de natură a justifica nici dreptul de proprietate al pârâtului asupra construcției, nici buna credință a acestuia, de vreme ce nici Cindea G. si nici O. V. nu aveau vreun titlu asupra construcției, aceștia nefiind titularii autorizației de construcție. Raportat la înscrierile din cartea funciara se poate constata faptul că obligația asumată de către O. V. prin înscrisul menționat, de a procura cumpărătorului un titlu asupra terenului aferent garajului nu s-a mai realizat, și totodată Cindea G. nu a devenit nici titularul unui drept de concesiune asupra terenului. În aceste condiții pârâtul nu poate opune reclamanților buna credință.
În ceea ce privește cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant reconvențional M. M., se reține că, nu sunt îndeplinite premisele dobândirii dreptului de superficie. Ca natură juridică dreptul de superficie este un drept real, dezmembrământ al dreptului de proprietate asupra unui teren care constă în dreptul de proprietate al unei persoane, numită superficiar, asupra construcțiilor, plantațiilor sau lucrărilor edificate pe terenul altei persoane, teren asupra căruia superficiarul are un drept de folosință. În ceea ce privește temeiul dobândirii dreptului de superficie jurisprudența a apreciat că în sistemul de drept românesc acest drept real nu se poate naște decât din lege, prescripție achizitivă, legat sau prin convenție.
În speță, pârâtul M. M. nu a făcut dovada vreunui titlu, din cele enumerate mai sus în temeiul căruia să fi dobândit dreptul de superficie.
Nu poate fi primită nici ipoteza nașterii acestui drept real pe baza consimțământului tacit al proprietarului anterior al terenului în condițiile în care autorizația de construcție nr. 107/1977 nu a fost emisă pe numele acestuia. Totodată, după încheierea contractului de locațiune pârâtul-reclamant reconvențional a exercitat folosința terenului ce a constituit obiect al contractului, dobândind numai un drept de creanță specific raporturilor de locațiune însă acesta nu se confundă cu dreptul de folosință ce intră în conținutul juridic complex al dreptului real de superficie.
În fine, petitul doi al cererii reconvenționale apare ca lipsit de interes raportat la înscrierile din C.F. nr._ B. M., nemaifiind necesară constatarea existenței construcției si a dreptului de proprietate al pârâtului asupra acesteia.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal au declarat apel pârâtul – reclamant reconvențional M. M., solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței civile apelate în sensul respingerii acțiunii civile față de apelant și admiterea cererii reconvenționale formulate de acesta și pârâtul V. I., solicitând admiterea apelului, anularea sentinței civile și pronunțarea unei soluții corecte.
În motivarea apelului M. M. susține că, apelantul este dobânditor de bună credință, dreptul său de proprietate asupra garajului fiind întabulat în cartea funciară. Folosește garajul și implicit terenul din anul 1977 astfel că operează prescripția achizitivă. Hotărârea pronunțată în dosarul nr._/182/2009 în care reclamantul s-a judecat cu Instituția Prefectului pentru modificarea ordinului prefectului și anularea contractului de închiriere al apelantului încheiat cu C. L., respectiv radierea dreptului de proprietate al acestuia, nu-i este opozabilă apelantului, față de acesta în acel proces renunțându-se la judecată.
Apelantul V. I., susține că la momentul edificării garajului, terenul aparținea Statului, apelantul a fost de bună credință, construcția fiind ridicată cu aprobarea verbală a acestuia, în anul 2006 fiind eliberat un certificat de urbanism.
Examinând apelurile prin prisma motivelor invocate, tribunalul apreciază că nu se poate reține formularea unor critici care să vizeze legalitatea și temeinicia hotărârii instanței de fond ci se procedează la o reluare a apărărilor de fond cu referire la starea de fapt.
Sub acest aspect, din coroborarea tuturor probelor administrate, atât starea de fapt cât și motivarea în drept, sunt corect reținute de instanța de fond.
Reclamanții H. L. si H. G. sunt proprietarii terenului cu suprafața de 19 mp. înscris în C.F nr._ B. M. sub nr. topo. 4267/10/3 precum si a terenului în suprafață de 306 mp. înscris in C.F. nr. 10.311 B. M. nr. topo. 4267/10/4/2, în baza Ordinelor Prefectului nr. 1065/4.04.2011 si 1282/2005.
Pe terenul identificat prin nr. topo. 4267/10/4/2 în suprafață de 306 mp. sunt edificate, fără autorizație de construcție garajele pârâților Verzes I., L. V. si H. A..
Chiar daca, la data edificării garajelor, terenul era proprietatea Statului R. în absența autorizației de construcție legal emise, pârâții nu pot fi considerați constructori de bună credință.
Certificatul de urbanism nr. 2108/19.11.2006 nu conferea nici la data emiterii vreun titlu asupra terenului, în cuprinsul acestuia menționându-se expres necesitatea încheierii unui contract de închiriere în vederea eliberării autorizației de construcție pentru . art. 6 alin. 5 din Legea nr. 50/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare certificatul de urbanism nu conferă dreptul de a executa lucrări de construcții.
Potrivit C.F. nr._ B. M. pârâtul M. M. este proprietarul garajului situat pe nr. topo. 4267/10/3, drept dobândit prin construire și totodată titularul unui drept de folosință asupra terenului în suprafață de 19 mp în baza contractului de închiriere nr. 107/2003 încheiat cu Serviciul Public Administrarea Patrimoniului L. si Utilități din subordinea C. L. al municipiului B. M..
Pârâtul apelant nu face dovada dreptului de proprietate asupra garajului edificat pe acest teren. Deși înscrierea acestui drept în cartea funciara s-a efectuat cu titlu de drept construire, întemeiat pe autorizația de construcție nr. 107/1977, din actele care au stat la baza emiterii acestei autorizații, și mai mult chiar din cuprinsul acesteia rezultă că titularul autorizației de construcție a fost H. V. si nicidecum apelantul M. M.. Susținerile acestuia potrivit cărora în anul 2002 a cumpărat garajul de la numitul Cindea G. care la rândul său a cumpărat de la numitul O. V., potrivit înscrisului sub semnătura privată din 10.10.1990, nu sunt de natură a justifica nici dreptul de proprietate al pârâtului asupra construcției, nici buna credință a acestuia, de vreme ce nici Cindea G. si nici O. V. nu aveau vreun titlu asupra construcției, aceștia nefiind titularii autorizației de construcție.
În ceea ce privește cererea reconvențională, pornind de la natura juridică a dreptului de superficie și a temeiului dobândirii dreptului de superficie se reține că, acest drept real nu se poate naște decât din lege, prescripție achizitivă, legat sau prin convenție, apelantul nefăcând dovada îndeplinirii nici uneia din cerințe.
Față de considerentele reținute, apreciind nefondate apelurile declarate împotriva sentinței civile nr._ din 24.10.2013, pronunțată de Judecătoria B. M. se vor respinge.
In temeiul art. 274 c.proc.civ., instanța va obliga apelanții să plătească intimaților cheltuieli de judecata in cuantum de 1000 lei, reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelurile declarate de pârâții M. M., domiciliat în B. M., ./8 și V. I., domiciliat în B. M., ./10, împotriva sentinței civile nr._ din 24.10.2013, pronunțată de Judecătoria B. M..
Obligă apelanții să plătească intimaților H. G. și H. L. 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 03.12.2014.
Președinte Judecător Grefier
P. G., C. V., B. M.
În concediu de boală, semnează În pensie, semnează
Președintele Tribunalului Președintele Tribunalului
Red./T.red C.V./20.01.2015
Ex. 10, .
Judecător fond: D. E. S.
| ← Reprezentativitate sindicat. Decizia nr. 602/2014. Tribunalul... | Pretenţii. Decizia nr. 538/2014. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
