Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 7557/2013. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7557/2013 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 21-02-2013 în dosarul nr. 12503/225/2011*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 244/R
Ședința publică de la 21 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M.
Judecător V. R.
Judecător C. P.
Grefier M. B.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurentul-pârât C. Județean M. împotriva sentinței civile nr.7557/06.11.2012 pronunțată de Judecătoria Dr.Tr.S. în contradictoriu cu intimata-reclamantă M. N., având ca obiect acțiune în răspundere delictuală.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns consilier C. I., pentru recurentul-pârât și avocat M. C., pentru intimata-reclamantă, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, avocat M. C., pentru intimata-reclamantă, depune la dosar chitanța de plată a onorariului de avocat.
Nemaifiind alte cereri formulate sau excepții invocate de soluționat, instanța, potrivit dispozițiilor art.150 și următoarele cod procedură civilă, constată încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Consilier C. I., pentru recurentul-pârât solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii pronunțată de instanța de fond în sensul respingerii acțiunii pentru motivele arătate în cererea de recurs, cu cheltuieli de judecată. Arată că, instanța de fond nu a ținut cont de susținerile pârâtului, dovezile depuse și motivele pentru care a depus aceste dovezi și a înlăturat declarațiile martorilor. Mai mult, reclamanta nu a depus la dosar procesul verbal de constatare a contravenției încheiat de Poliția Pătulele, în acesta consemnându-se clar că principala cauză a accidentului a fost neadaptarea vitezei de deplasare la condițiile de drum.
Avocat M. C., pentru intimata-reclamantă, solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond, cu cheltuieli de judecată. Susține că, accidentul s-a produs datorită depunerilor mari de aluviuni pe carosabil, depuneri cauzate de neîntreținerea corespunzătoare a canalului colector al drumului, astfel că răspunderea delictuală revine pârâtului.
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin sub nr._, reclamanta M. N. a chemat în judecata C. Județean M. pentru ca in temeiul art. 1000 alin. 1 cod civil acesta sa fie obligat la plata sumei de 7024 lei, reprezentând contravaloarea prejudiciului suferit de aceasta in urma evenimentului rutier din data de 21.02.2010 soldat cu avarierea totala a autoturismului marca OPEL cu nr. de înmatriculare_, dobânda rezultata din rata dobânzii de referința stabilita de Banca Naționala a României precum si cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în fapt, la data de 21.02.2010, in jurul orelor 19, în timp ce se deplasa cu autoturismul proprietate personala marca Opel, cu numărul de înmatriculare_ pe drumul județean 564 din direcția Pătulele către Vinju M., in dreptul kilometrului 4, datorita stratului mare de pământ îmbibat cu apa care acoperea carosabilul a pierdut controlul volanului, autoturismul din derapaj intrând in canalul colector al apelor pluviale fiind avariat și adus în stare de epavă.
În urma efectuării raportului de expertiza s-a stabilit ca evenimentul a fost cauzat de aluviunile existente pe carosabil create de întreținerea necorespunzătoare a șanțului de colectare a apelor pluviale, obligație ce ii revenea paznicului juridic al drumului, respectiv pârâtului.
Prejudiciul a fost evaluat la suma de 7.024 lei din care 6.082 lei reprezintă valoarea pieselor, iar 1.642 lei reprezintă valoarea manoperei.
În drept, reclamanta si-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile pe art. 1000 alin.1 Cod Civil.
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă, deoarece acesta avea la data producerii evenimentului încheiat contractul de lucrări nr. 9905 din 04.12.2009 intitulat „Întreținere curenta pe timp de iarna a drumurilor județene”, astfel ca răspunzătoare de eveniment este .>
În urma analizării actelor și lucrărilor dosarului, Judecătoria Drobeta Turnu Severin a pronunțat sentința civilă nr.1497/28.02.2012 prin care a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliului Județean M. și a respins acțiunea formulată de reclamanta M. N. în contradictoriu cu pârâtul Consiliului Județean M., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs reclamanta M. N. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că în mod nelegal s-a admis excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului. .
Prin Decizia nr. 68/5.04.2011, Tribunalul M. a admis recursul, a casat hotărârea instanței de fond și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.
Instanța de recurs a reținut în considerentele decizie de casare următoarele:
Conform art. 1000 alin. 1 din vechiul Cod civil, „suntem de asemenea responsabili de prejudiciul cauza prin fapta persoanelor pentru care suntem obligați a răspunde sau de lucrurile ce sunt sub paza noastră” și el constituie temeiul general al răspunderii pentru lucruri.
În ceea ce privește noțiunea de pază, se face distincție între paza juridică și paza materială a lucrului.
Prevederile art. 5 alin. 6 din OUG 195/2002 la care face referire instanța de fond nu se abat de la principiul instituit prin art. 1000 alin. 1 C.civ., arătând că „în cazul producerii unui eveniment rutier ca urmare a stării tehnice necorespunzătoare a drumului public, a nesemnalizării sau a semnalizării necorespunzătoare a acestuia, precum și a obstacolelor ori lucrărilor care se execută pe acestea, administratorul drumului public, antreprenorul sau executantul lucrărilor răspunde, după caz, administrativ, contravențional, civil sau penal, în condițiile legii”.
Prin urmare, în materie civilă, dispozițiile art. 5 alin. 6 din OUG 195/2002 trebuie coroborate atât cu cele ale art. 998-999 C. civ. (răspunderea pentru fapta proprie) cât și cu cele ale art. 1000 alin. 1 C.civ. (răspunderea pentru prejudicii cauzate de lucruri în general), administratorul drumului public, antreprenorul sau executantul lucrării răspunzând pentru prejudiciile cauzate terților prin propriile fapte ori pentru cele cauzate de lucrurile ce se află în paza lor juridică sau materială, după caz.
Paza juridică aparține celui care are autoritatea, puterea de comandă și de direcție asupra lucrului iar paza materială este o pază subordonată celei juridice, care nu decurge dintr-o putere de sine stătătoare a paznicului și nici nu conferă acestuia vreun drept de folosință proprie asupra lucrului respectiv.
Paza juridică și paza materială a lucrului pot aparține unei singure persoane dar și unor persoane diferite, însă ceea ce interesează sub aspectul răspunderii întemeiate pe dispozițiile art. 1000 alin. 1 C.civ. este paza juridică, și nu cea materială,
În situația în care paza juridică aparține unei persoane iar cea materială este exercitată de o altă persoană, art. 1000 alin. 1 C.civ. se aplică celui care are paza juridică iar tragerea la răspundere a celui care are paza materială este și ea posibilă, dar în temeiul răspunderii pentru fapta proprie conform art. 998-999 C.civ.
În speță, paza juridică aparține pârâtului C. Județean M., întrucât acesta are autoritatea, puterea de comandă și de direcție asupra lucrului în calitate de administrator al drumului județean pe care s-a produs evenimentul rutier, potrivit art. 22 din OG 43/1997 privind regimul drumurilor, și ca atare, față de temeiul juridic indicat în acțiunea introductivă, are calitate procesuală pasivă.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Dr. Tr. S., la data de 17.07.2012 sub nr._ .
Părțile nu au mai solicitat alte probe.
În urma analizării actelor și lucrărilor dosarului, Judecătoria Drobeta Turnu Severin a pronunțat s.c.nr.7557/06.11.2012 prin care a admis acțiunea precizată și a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 7312,55 lei reprezentând contravaloarea reparațiilor autoturismului cu nr. de înmatriculare_ și la plata sumei de 1933 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Din depozițiile martorilor M. A. si B. I. (f.39-40), coroborate cu raportul de expertiză întocmit în cauză, rezultă că, în luna februarie 2010, autoturismul marca Opel cu numărul de înmatriculare_, condus de către reclamantă se deplasa pe DJ -564, în direcția Vînju M.. Ajunsă pe raza . controlul asupra direcției de mers, întrucât autoturismul a intrat într-o stare de instabilitate pe traiectorie, prin derapare, la trecerea printr-o zonă a carosabilului cu aderență scăzută dată de un strat de pământ și aluviuni aduse de ape, de pe versantul din partea dreaptă în urma topirii zăpezii. În aceste împrejurări autoturismul a părăsit partea carosabilă și s-a oprit în șanțul de colectare a apelor pluviale din partea dreaptă, unde, din cauza șocului dat de impactul fronto – lateral dreapta cu suprafața de profil a șanțului a avut loc avarierea acestuia.
D. fiind faptul că porțiunea de drum cu carosabil alunecos (drum acoperit cu pământ și apă), a apărut instantaneu, fără nici o avertizare a participanților la trafic, reclamanta nu putea evita producerea accidentului, viteza de deplasare a autoturismului condus de aceasta neaflându-se în legătură de cauzalitate cu producerea evenimentului.
Contravaloarea reparațiilor autoturismului, conform raportului de expertiză este în valoare de 7312,55 lei.
Potrivit art. 1000 alin. 1 teza a II-a C.civ., suntem responsabili de prejudiciul cauzat de lucrurile ce sunt sub paza noastră.
Pentru declanșarea răspunderii întemeiate pe dispozițiile art. 1000 alin. 1 teza a II-a C.civ., se cer a fi întrunite cumulativ (dovedite) următoarele condiții: existența unui prejudiciu, existența raportului de cauzalitate între fapta lucrului și prejudiciu.
Față de probele administrate în cauză, instanța a reținut că reclamanta a dovedit atât existența prejudiciului, cât și existența raportului de cauzalitate între fapta lucrului și prejudiciu, iar pârâta nu a produs dovezi prin care să înlăture prezumțiile de răspundere care decurg din lege, sau existența vreunei cauze exoneratoare de răspundere.
Prin urmare, făcând incidența disp.art.1000 al.1 Teza a II-a c.civ., instanța a apreciat întemeiată acțiunea.
Împotriva sentinței civile nr.7557/6.11.2012, în termen legal a legal a declarat recurs pârâtul C. Județean M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie din următoarele motive.
Potrivit art.261 al.5 c.pr.civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care sunt înlăturate cererile părților, nerespectarea acestora făcând ca hotărârea să fie nelegală și trebuie, neapărat desființată.
În speță, instanța de fond nu a amintit în considerentele sentinței că părțile s-au mai judecat în două cicluri procesuale în care, instanțele au constatat anterior că recurenta nu are nici o vină pentru producerea accidentului din 21.02.2010 pentru că reclamanta a condus imprudent autoturismul său.
Instanța nu a analizat și nu a comparat declarațiile martorilor care sunt contradictorii și nu amintește nimic de p.v.nr._/21.02.2010 întocmit de Postul de Poliție Pătulele, act pe care reclamanta nu l-a depus la dosar fiindcă îi era potrivnic.
În drept, recurentul pârât și-a întemeiat recursul pe motivele de recurs prev. de art.304 pct.7 și 9 și art.304 ind.1 c.pr.civ.
Intimata reclamantă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, cu cheltuieli de judecată.
Examinând sentința recurată din prisma criticilor aduse, cât și din oficiu, conform art.304 ind.1 c.pr.civ., tribunalul constată că recursul este neîntemeiat din considerentele ce urmează.
Potrivit art.261 pct.5 c.pr.civ., hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Pentru acest motiv, hotărârea poate fi criticată în conformitate cu disp. art.304 pct.7 c.pr.civ., dacă există contradicție între considerente sau între acestea și dispozitiv, dacă lipsește motivarea sau aceasta este superficială ori cuprinde considerente care nu au legătură cu pricina în care s-a pronunțat soluția.
În ceea ce privește hotărârea supusă recursului de față, tribunalul constată că aceasta nu este afectată de vreuna dintre neregularitățile amintite, situație față de care, primul motiv de recurs este neîntemeiat.
Referitor la interpretarea probelor (declarații de martori, înscrisuri) se apreciază că aceasta este corectă, la stabilirea stării de fapt, instanța a coroborat toate aceste probe și nu a dat relevanță juridică unei depoziții anume.
Faptul că, cei doi martori au precizat ore diferite de producere a evenimentului rutier în care a fost implicat ă reclamanta, nu constituie un motiv de înlăturare a acestei probe în condițiile în care, nu aceasta este esențial în soluționarea cauzei de față. De fapt, martorul M. A., în depoziția sa nu a indicat momentul în care a avut loc incidentul, pe care de altfel nu l-a perceput ci, pe acela în care a trecut prin locul respectiv (ora 16), după eveniment și mașina nu se mai afla.
În cuprinsul procesului verbal de constatare nr._/2010 întocmit de lucrătorii postului de Poliție Pătulele, s-a reținut că, datorită neadaptării vitezei de deplasare la condițiile de mers, intimata a pierdut controlul volanului derapând în șanț, avariind autoturismul.
Însă, prin raportul de expertiză tehnică auto întocmit în cauză de un specialist în domeniu, s-a constatat că porțiunea de drum cu carosabil alunecos a apărut instantaneu fără nici o avertizare a participanților în trafic, reclamanta neputând evita producerea accidentului, iar viteza de deplasare a autoturismului condus de către aceasta neaflându-se în legătură de cauzalitate cu producerea evenimentului.
Această reținere este relevantă în stabilirea stării de fapt astfel cum a fost corect reținută de instanță.
Constatând în consecință că soluția adoptată de prima instanță se fundamentează pe probele corect interpretate și pe dispozițiile legale astfel cum au fost reținute, în temeiul art.312 c.pr.civ., tribunalul va pronunța o decizie prin care va respinge recursul ca neîntemeiat.
Fiind în culpă procesuală în declanșarea acestui recurs, recurentul va fi obligat către intimat la cheltuieli de judecată din recurs reprezentând onorariu avocat în sumă de 500 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul-pârât C. Județean M. împotriva sentinței civile nr.7557/06.11.2012 pronunțată de Judecătoria Dr. Tr. S. în contradictoriu cu intimata-reclamantă M. N., având ca obiect acțiune în răspundere delictuală.
Obligă recurentul la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Februarie 2013.
Președinte, C. M. | Judecător, V. R. | Judecător, C. P. |
Grefier, M. B. |
Red.CVP
Dact. CNB
Ex.2/22.03.2013.
Cod operator 2626
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 156/2013. Tribunalul MEHEDINŢI | Revendicare imobiliară. Sentința nr. 881/2013. Tribunalul... → |
|---|
