Revendicare imobiliară. Sentința nr. 881/2013. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 881/2013 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 30-09-2013 în dosarul nr. 2056/313/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 978/R
Ședința publică de la 30 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M.
Judecător C. P.
Judecător V. N.
Grefier Tudorița I.
Pe rol judecarea recursului formulat de recurenții-pârâți E. P. și E. C. împotriva sentinței civile nr.881 din 16.07.2013, pronunțată de Judecătoria Strehaia, în contradictoriu cu intimații-reclamanți C. G. și C. I. D., având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul pârât E. P., personal și asistat de avocat N. Renatta, care reprezintă și pe recurenta pârâta E. C., intimații-reclamanți C. G. și C. I. D., personal.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, s-a depus la dosar, prin serviciul registratură, din partea recurentului pârât E. P., chitanța de plată a taxei judiciare de timbru în cuantum de 25 lei și 0,5 lei timbru judiciar.
Părțile prezente având pe rând cuvântul arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri formulate sau excepții invocate de soluționat, instanța, potrivit dispozițiilor art.150 și următoarele cod procedură civilă, constată încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat N. Renatta, pentru recurenții pârâți, solicită admiterea recursului formulat, casarea sentinței recurate, iar pe fond respingerii acțiunii ca neîntemeiată și admiterea cererii reconvenționale. Arată că renunță la motivul de recurs privind nelegalitatea sentinței, întrucât a fost pronunțată de un alt judecător decât cel înaintea căruia au avut loc dezbaterile, încălcându-se astfel disp. art. 260 cod procedură civilă. Mai arată că s-a făcut dovada bunei credințe. Cu cheltuieli de judecată.
Intimații-reclamanți C. G. și C. I. D., având pe rând cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului de față;
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Strehaia la data de 12.09.2012, sub nr._, reclamanții C. G. și C. I. D. au cerut, în contradictoriu cu pârâții E. P. și E. C., obligarea acestora din urmă să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie o suprafață de 35 mp, pe care o ocupă fără drept din terenul reclamanților; să-și ridice construcția-garaj edificată ilegal pe proprietatea reclamanților sau autorizarea reclamanților să o demoleze pe cheltuiala pârâților; să plătească lipsa de folosință a terenului ocupat fără drept și cheltuielile de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că la data de 21 iunie 2011, au cumpărat de la R. M. suprafața de teren de 867 mp, situată în tarlaua 143, ./1, comuna Broșteni, . curtea și grădina vânzătoarei, prin contractul autentificat notarial cu nr._-21.06.2011 BNP J. G. C.-Filiași. Încă de la promisiunea de vânzare, reclamanții au constatat că pe teren există un garaj în suprafață de 18 mp, construit fără drept de către pârâți și nu au reușit să se înțeleagă cu aceștia privind ridicarea construcției.
Odată cu acțiunea, au fost depuse, în copie, următoarele înscrisuri: contract vânzare-cumpărare autentificat sub nr._-21.06.2011 BNP J. G. C.-Filiași, s.c. nr. 1388/2011 a Judecătoriei Strehaia.
Prin întâmpinarea depusă în cauză, pârâții au arătat că au edificat un garaj, pe terenul proprietatea numitei R. M., teren pe care aceasta l-a vândut ulterior reclamanților, având amprenta la sol de 20 mp. Pârâții au încheiat cu R. M. un antecontract de vânzare-cumpărare la data de 5.12.2004, privind o suprafață de 50 mp, însă pârâta a refuzat să încheie actul notarial, deși le-a permis pârâților să folosească terenul ce a făcut obiectul antecontractului.
Pârâții au formulat totodată și cerere reconvențională, prin care au solicitat obligarea reclamanților la plata contravalorii materialelor și a manoperei sau a sporului de valoare adus terenului ca efect al edificării cu bună credință a garajului în 2004. În drept, cererea reconvențională a fost întemeiată pe disp. art. 494 alin. 3 C.civ.
Pârâții au depus, în copie, "chitanța" încheiată cu R. M. în 5.12.2004.
În soluționarea cauzei, instanța a administrat probele testimonială, expertize tehnice și interogatoriu. De asemenea, a fost atașat spre observare dosarul_ al Judecătoriei Strehaia.
O primă chestiune ce se impune a fi lămurită, este legea civilă aplicabilă. Acțiunea în revendicare a fost introdusă după data de 1.10.2011, iar situația de fapt care a determinat introducerea sa a persistat și după această dată. Potrivit art. 6 alin. 6 din Legea 287/2009 actualizată, "dispozițiile legii noi sunt de asemenea aplicabile și efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia, derivate din starea și capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiație, adopție și obligația legală de întreținere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, și din raporturile de vecinătate, dacă aceste situații juridice subzistă după . legii noi". Totuși, în baza art. 58 din Legea 71/2011, în toate cazurile în care accesiunea imobiliară artificială presupune exercitarea unui drept de opțiune de către proprietarul imobilului, efectele accesiunii sunt guvernate de legea în vigoare la data începerii lucrării. Prin urmare, instanța va soluționa litigiul conform Codului civil de la 1864.
Judecătoria Strehaia, prin sentința supusă recursului a admis acțiunea precizată de către reclamanți; a obligat pârâții să lase suprafața de 18, 5 mp situată în satul Gura Motrului, .- drum, S, E, V-proprietate reclamanți în deplină proprietate și liniștită posesie reclamanților și să demoleze pe cheltuiala lor garajul identificat pe acest teren, iar în caz de refuz autorizează reclamanții să demoleze construcția pe cheltuiala pârâților; a respins capătul de acțiune având ca obiect acordarea contravalorii lipsei de folosință a terenului; a respins cererea reconvențională formulata de pârâții - reclamanți E. P. și E. C.; a obligat pârâții la 1151 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în esență că, pârâții au încheiat cu numita R. M. un antecontract de vânzare-cumpărare la data de 5.12.2004, privind o suprafață de 50 mp, situată în intravilanul satului Gura Motrului, . N-drumul județean, V-drumul județean (rest proprietate), S-C. G., E-C. A., cu scopul de a-și construi un garaj. Din declarațiile martorilor și răspunsurile părților la interogatoriu, reiese că pârâții au edificat efectiv un garaj pe terenul de mai sus, pe care au continuat să-l folosească până în prezent.
Astfel cum rezultă atât din declarațiile martorilor C. C-tin, B. M., N. I., precum și din rapoartele de expertiză și răspunsurile părților la interogatoriu, această suprafață este inclusă în terenul de 867 mp, pe care aceeași R. M. l-a vândut reclamanților, prin contractul vânzare-cumpărare autentificat sub nr._-21.06.2011 BNP J. G. C.-Filiași.
Deși au cunoscut că înscrisul sub semnătură privată, denumit "chitanță", nu le-a transferat dreptul de proprietate asupra suprafeței de 50 mp, arătând în întâmpinare că au făcut demersuri pentru încheierea unui act notarial, pârâții nu s-au adresat efectiv unui birou notarial sau instanțe de judecată în vederea întocmirii contractului autentic de vânzare-cumpărare sau a validării antecontractului, timp de aproape 7 ani. Aceștia au introdus o acțiune în instanță abia la data de 11.03.2011, acțiune care le-a fost respinsă pe motiv că promitenta-vânzătoare nu mai era proprietare terenului (s.c. nr. 1388/2011 a Judecătoriei Strehaia), așadar după ce promitenta-vânzătoare a înstrăinat terenul reclamanților.
Prin urmare, nu se poate reține că pârâții sunt constructori de bună-credință, deoarece au cunoscut faptul că au construit și au folosit un bun aflat pe terenul altuia. De asemenea, aceștia au construit fără să fi avut autorizație de construcție, aspect recunoscut la interogatoriu.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au formulat recurs, pârâții E. P. și E. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea căii de atac exercitată, recurenții au invocat încălcarea disp. art.260 c.pr.civ., solicitând anularea sentinței deoarece a fost pronunțată de un alt judecător decât cel înaintea căruia au avut loc dezbaterile.
Pe fondul cauzei, recurenții au susținut că în mod greșit prima instanță a reținut că promovarea acțiunii la data de 11 martie 2011 a intervenit după ce R. M. înstrăinase terenul cu act autentic; au arătat că sunt constructori de bună credință deoarece au construit garajul în baza chitanței de mână prin care proprietara terenului R. M., le-a promis înstrăinarea suprafeței de 50 mp pentru care au plătit preț, teren pe care cu acordul promitentei vânzătoare au construit garajul pe care l-au folosit în perioada 2004-2011.
O altă critică vizează nelegalitatea hotărârii sub aspectul respingerii cererii reconvenționale prin care au solicitat despăgubiri constând în contravaloarea materialelor și manoperei încorporată în construirea garajului în aplicarea disp. art.494 al.3 c.civ.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în raport de criticile formulate, a actelor normative cu incidență în cauză și aplicând disp. art.304 ind.1 c.pr.civ., tribunalul constată că recursul este fondat.
Critica ce vizează nelegalitatea hotărârii care a fost pronunțată de un alt judecător decât cel în fața căruia au avut loc dezbaterile, nu poate fi reținută deoarece nu are corespondent în actele procedurale existente în dosar.
Astfel, dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc la data de 2 iulie 2013, acestea fiind consemnate în încheierea de ședință de la fila 88.
A fost amânată pronunțarea la 9 și 16 iulie 2013, după care, soluția a fost pronunțată de același judecător.
Criticile formulate de recurenți sunt întemeiate cu privire la modul greșit în care instanța de fond a respins cererea reconvențională, calificându-i pe recurenții E. P. și E. C. ca fiind constructori de rea credință.
Din probele administrate în cauză, rezultă în afara oricărui dubiu că la data de 5.12.2004 între recurenți și R. M., proprietare inițială a terenului a intervenit un antecontract de vânzare cumpărare prin care aceasta din urmă se obliga să transfere dreptul de proprietate asupra unui teren în suprafață de 0,005 ha recurenților pentru ca aceștia să construiască garajul aflat în litigiu.
Cu alte cuvinte recurenții pârâți aflându-se în posesia terenului, cu acordul proprietarului acestuia R. M., au executat construcția garajului pe care l-au folosit până în anul 2011.
În cazul unei promisiuni sinalagmatice de vânzare cumpărare, deși ambele părți sunt conștiente că terenul aparține încă vânzătorului totuși, în virtutea faptului că vânzarea terenului urmează a fi perfectată, promitentul cumpărător, se poate considera a fi îndreptățit să construiască înainte de a i se fi transferat dreptul de proprietate.
În speța dedusă judecății, promisiunea de vânzare a terenului intervenită la data de 5.12.2004 conform cuprinsului din corpul actului încheiat, a fost făcută pentru ca promitentul cumpărător să construiască un garaj, construcție pe care a și executat-o după încheierea convenției și pe care a folosit-o până în anul 2011.
Împrejurarea că promitentul vânzător R. M., prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.2346/21.06.2011 a înstrăinat intimaților reclamanți C. G. și I. terenul în suprafață de 867 mp în care a fost cuprins și terenul pe care recurenții pârâți reclamanți reconvențional au executat construcția garajului nu afectează buna credință, deoarece aceasta se raportează la momentul executării construcției și nu ulterior.
Așa fiind, instanța va admite recursul, va modifica parțial sentința în sensul că, cererea reconvențională formulată de pârâții reclamanți reconvențional E. P. și E. C. având ca temei legal disp. art.494 al.3 c.civ. vechi., va fi admisă urmând ca intimații reclamanți să fie obligați să plătească recurenților suma de 3577 lei reprezentând contravaloarea manoperei și materialelor încorporate în garajul executat de aceștia pe terenul ce constituie proprietatea intimaților, iar celelalte dispoziții ale sentinței vor fi menținute.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, în raport de admiterea cererii reconvenționale, în conformitate cu disp. art.274 c.pr.civ., intimații reclamanți vor fi obligați la plata sumei de 1030 lei cu acest titlul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenții-pârâți E. P. și E. C. împotriva sentinței civile nr.881 din 16.07.2013, pronunțată de Judecătoria Strehaia, în contradictoriu cu intimații-reclamanți C. G. și C. I. D., având ca obiect revendicare imobiliară.
Modifică parțial sentința.
Respinge petitul privind obligarea recurenților pârâți să demoleze garajul situat pe terenul în litigiu.
Admite cererea reconvențională.
Obligă reclamanții intimați la plata sumei de 3576 lei reprezentând c/val. manoperă și materiale garaj.
Obligă reclamanții intimați la plata sumei de 1030 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Septembrie 2013.
Președinte, C. M. | Judecător, C. P. | Judecător, V. N. |
Grefier, Tudorița I. |
C.Z./T.I. - 2 ex.
28 Octombrie 2013
Cod operator 2626
Jud. fond G. A. M.
| ← Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 7557/2013.... | Partaj judiciar. Sentința nr. 1261/2013. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
