Autorizarea executării obligaţiei de a face. Art. 580 ind.2 C.p.c. / art.903 NCPC. Decizia nr. 191/2013. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 191/2013 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 22-11-2013 în dosarul nr. 142/313/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 191/A
Ședința publică de la 22 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. P.
Judecător F. M.
Grefier M. B.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de către reclamantul N. A. împotriva încheierii nr. 105 din 23.09.2013 pronunțată de Judecătoria Strehaia, în contradictoriu cu intimatul-pârât P. N. și intimații - intervenienți C. M. L. și C. I. C. și C. A., având ca obiect autorizarea executării obligației de a face (art. 580 ind.2 C.p.c. / art.903 NCPC).
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul - reclamant, intimatul-pârât P. N. și intimata intervenientă C. A., lipsă intimații C. M. L. și C. I. C.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că s-a depus la dosar de către apelant prin serviciul registratură, la 13.11.2013, un memoriu însoțit de trei schițe.
Intimatul pârât depune la dosar s.c. nr._ a Tribunalului M., chitanța ne._/2012, proces verbal din 16.03.2011, două declarații de martor, raport de expertiză întocmit de expert P. O. și I. D..
Intimata intervenientă C. A. a depus la dosar un memoriu calificat de instanță ca fiind concluzii scrise însoțit de mai multe chitanțe, taxă de timbru, raport de expertiză întocmit de I. D. și Biteș Ș., schiță a terenului, rezoluție de scoatere de sub urmărire penală nr. 1816/P/2011, adeverința nr. 4374/2012, titlu de proprietate nr. 8704/2003.
Instanța pune în discuție excepția inadmisibilității formulării apelului împotriva încheierii, raportat la faptul că în speță s-a pronunțat o încheiere irevocabilă.
Apelantul susține că această cerere este admisibilă și pe fond a solicitat admiterea apelului, cu cheltuieli de judecată.
Intimatul P. N. precizează că nu este admisibilă calea de atac, iar pe fond a solicitat respingerea apelului ca inadmisibil, cu cheltuieli de judecată.
Intimata intervenientă C. A. susține că este admisibilă calea de atac formulată, si pe fond a solicită admiterea apelului, pârâtul a fost pus în posesie pe terenul său, cu cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Strehaia la 13.01.2011 reclamantul N. A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Pâscă N. să fie autorizat să mute gardul despărțitor și să desființeze plantația de viță de vie, lucrări pe care trebuia să le execute pârâtul în baza deciziei nr. 656/R/2010 a Tribunalului M..
În motivare a arătat că prin decizia civilă nr. 656/R din 04.05.2010 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._, pârâtul a fost obligat, printre altele, să-și mute gardul conform liniei de hotar stabilită de expert I. D. și să desființeze plantația de viță de vie existentă dincolo de linia de hotar.
Reclamantul a mai susținut ca a intocmit dosarul de executare nr.147/E/2010, l-a somat pe pârât, iar acesta nu a executat de buna voie obligatia din titlul executoriu.
La dosar, reclamantul a depus copie s.c. nr. 62/21.01.2009, decizia nr. 656/R/04.05.2010, somația din data de 20.12.2010, raport de expertiză întocmit de expert I. D. .
La data de 01.02.2011, paratul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii și obligarea reclamantului la plata cheltuileilor de judecată.
A motivat ca, susținerile reclamantului sunt neîntemeiate întrucât imediat dup pronunțarea deciziei nr. 656/R/2010 a lasat d.lui N. A., în deplină proprietate și pașnică folosință tot terenul în suprafață de 102 mp astfel cum a fost identificat de expertul I. D., a scos toți buștenii de viță de vie aflați pe terenul individualizat de expert și de asemenea a muntat țărușii dintre cele doua proprietăți potrivit liniei de hotar stabilită de expert.
În ședința publică din 21.03.2011, reclamantul a depus o cerere prin care a rătat că solicită ca pârâtul să fie obligat, pe lângă cheltuielile de judecată, și la plata daunelor morale.
La solicitarea instanței B. D. F. a înaintat copia dosarului de executare nr. 147/E/2010.
La solicitarea părților instanța a încuviințat și administrat proba testimonială cu martorii M. I. și G. N., propuși de pârât si cu martorul G. P., propus de reclamant, proba cu interogatoriul reclamantului, la solicitarea pârâtului iar din oficiu instanța a dispus efectuarea unei expertize specialitatea topografie în vederea identificării terenului, gardului, si culturii de viță de vie ce au făcut obiectul deciziei nr. 656/R/2010 si să stabilească dacă pârâtul s-a conformat acestei decizii.
În ședința publică din data de 11.04.2011 reclamantul a arătat că renunță la judecarea petitului privind acordarea de daune morale, luându-i-se o declarație în acest sens.
La data de 18.04.2011 numiții C. M. și Codocel A., au formulat cererea de intervenție în interes propriu prin care au solicitat anularea formelor de executare din dosarul nr. 147/E/2010 cu repunerea părților în situația anterioară, obligarea pârâtului Pîscă N. să le lase în deplnă proprietate și pașnică folosință suprafața de teren de 1500 mp situată în com. Broșteni ., jud. M. și obligarea acestuia sâ-și ridice agrdul amplasat ilegal pe terenul proprietatea lor .
De asemenea au solicitat grănițuirea terenului proprietatea lor de terenul proprietatea lui Piscă N. și de terenul proprietatea lui N. A. cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Prin încheierea de ședință din 23.05.2011 instanța a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție în interes propriu formulată de C. M. și Codocel A., la 18.04.2011, având în vedere obiectul principal al cererii de chemare în judecată și disp. art. 399 pct. 1 c.p.civ.
Intervenienții au declarat recurs susținând că în mod greșit li s-a respins cererea, pârâtul nu are acte de proprietate asupra terenului.
Ca urmare a formulării cererii de recurs insanța a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea la Tribunalul M. în vedrea soluționării recursului.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalul M. la data de 27.05.2011 sub numărul_ .
La termenul de judecată din 24 octombrie 2011 s-a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul disp. art. 242 pct. 2 c.p.civ. pentru lipsa nejustificată a părților.
Față de dispozițiile art.248 c.p.civ. care prevăd ca sancțiune pentru rămânerea în nelucrare a recursului din vina părții timp de un an, perimarea de drept, Tribunalul M., la data de 26.11.2012, prin decizia civilă nr.1382/R/2012 a constatat perimat recursul.
Dosarul cu nr._ , la care se află atașat și dosarul Tribunalului M. cu nr._, a fost restituit Judecătoriei Strehaia la data de 14.12.2012, acordându-se termen de judecată la data de 14.01.2013.
La data de 14.01.2013, pârâtul Pîscă N. a formulat obiectiuni la raportul de expertiză întocmit în cauză de expert Bițeș Ș., în sensul că expertul nu a răspuns la obiectul stabilit de instanța, respectiv – să se identifice terenul, gardul, cultura de viță de vie ce au făcut obiectul deciziei nr. 656/R/2010 și să se stabilească dacă pârâtul s-a conformat acestei decizii-, ci în mod abuziv, a expus aspecte nefundamentate științific, ocolind în mod abuziv obiectivul trasat iar alte aspecte le-a prezentat în mod fals, cu scopul de a induce în eroare instanța.
Prin încheierea de ședință din data de 28.01.2013 instanța, având în vedere că prin raportul de expertiză nu s-a răspuns la obiectivele stabilite, a dispus refacerea raportului de expertiză pentru ca acesta să răspundă strict la obiectivele stabilite de instanță.
La data de 18.02.2013, expertul a depus răspuns la obiecțiunile stabilite de instanță, arătând că ceea ce a constatat în plus este faptul că modul de delimitare a proprietăților nu respectă suprafețele înscrise în titlurile de proprietate, aspect ce l-a determinat pe reclamant să formuleze prezenta acțiune.
În ședința publică din data de 25.02.2013 pârâtul Pîscă N. a formulat obiecțiuni la sumplimentul raportului de expertiză susținând că expertul nu a răspuns obiectivelor instanței și a solicitat citarea acestuia pentru a da lămuriri.
Instanța, având în vedere că expertul nu a răspuns la obiectivele stabilite de instanță nici prin suplimentul la raportul de expertiză întrucât nu a comunicat instanței dacă pârâtul s-a conformat dispozițiilor deciziei civile nr. 656/R/2010 a Tribunalului M., în baza art. 211 c.p.civ. a dispus citarea expertului Biteș Ș. pentru a da lămuriri cu privire la expertiza efectuată în cauză.
Constatând că domnul expert Biteș Ș. prin raportul de expertiză și suplimentul la raportul de expertiză nu a răspuns la obiectivele stabilite de instanță și a refuzat să se prezinte în instanță pentru a da lămuriri, în acest mod producându-se o vătămare a părților, vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea prezentului raport de expertiză și efectuarea unei noi expertize tehnice de către un alt expert, instanța a dispus anularea prezentului raport de expertiză și efectuarea unei noi expertize tehnice de către un alt expert numind prin tragere la sorți pe ing.P. O..
Expertiza a fost efectuată de expertul desemnat și a fost depusă la dosar la data de 16.09.2013.
Prin încheierea nr. 105 din 23.09.2013 Judecătoria Strehaia, a respins acțiunea, a luat act că reclamantul renunță la judecarea petitului având ca obiect acordarea de daune morale, a respins cererile de intervenție în interes propriu formulate de C. M. și C. A. și a respins cererile de acordare a cheltuielilor de judecată, reținând următoarele:
Reclamantul N. A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Pâscă N. să fie autorizat să mute gardul despărțitor și să desființeze plantația de viță de vie, lucrări pe care trebuia să le execute pârâtul în baza deciziei nr. 656/R/2010 a Tribunalului M..
Prin deciziei civilă nr. 656/R/2010 a Tribunalului M., pronunțată în dosarul nr._ este admis recursul civil formulat de pârâtul Pîscă N. împotriva sentinței civile nr.62/21.01.2009 pronunțată de Judecătoria Strehaia, în contradictoriu cu intimatul reclamant N. A., este modificată sentința în sensul că obligă pârâtul să lase reclamantului în deplină proprietate și pașnică folosință suprafața de 102 mp, astfel cum a fost identificată prin expertiza efectuată de expert I. D., pe care o omologhează, respectiv suprafața hașurată cu albastru din schița anexă la raportul de expert se stabilește linia de hotar dintre proprietățile părților pe aliniamentul: 3-B-62-24-C-64-65, conform schiței anexe la raportul de expertiză întocmit de expert I. D. si este obligat pârâtul să își mute gardul conform liniei de hotar astfel stabilită și să desființeze plantația de viță de vie existentă dincolo de linia de hotar.
În fapt s-a reținut cu privire la aceste dispoziții ale instantei de recurs că din raportul de expertiză efectuat de expert I. D. rezultă că pârâtul Pîscă N. ocupă următoarele suprafețe de teren: 4031 mp cuprins în contractul de vânzare cumpărare nr. 716/20.08.2003, 1054 mp teren ocupat fără acte, 500 mp teren cuprins în contractul de vânzare cumpărare nr. 107/13.07.1971; 102 mp teren ocupat din terenul reclamantului.
Din terenul ocupat de pârât, doar suprafață de 102 mp este inclusă în titlul de proprietate al reclamantului și reprezintă suprafața hașurată cu albastru din schița anexă la raportul de expertiză. Din suprafața de 102 mp, o porțiune de 28 mp, marcată prin punctele 65-31-32-63.102 este ocupată cu viță de vie plantată de pârât.
S-a mai arăuau în raportul de expertiză cât și în răspunsul expertului la obiecțiuni că magazia construită de pârât se află pe o suprafață de teren pentru care pârâtul nu deține acte, dar acest teren nu face parte din proprietatea reclamantului.
Totodată, expertul a stabilit și linia de hotar dintre proprietățile părților pe aliniamentul: 3-B-62-24-C-64-65, marcat în schița anexă la raportul de expertiză.
În ceea ce privește linia de hotar, aceasta a fost stabilită conform potrivit expertizei pe aliniamentul 3-B-62-24-C-64-65, obligând pârâtul să își mute gardul conform acestei linii de hotar și să desființeze plantația de viță de vie existentă peste limita de hotar astfel stabilită.
Ca urmare a rămânerii irevocabile a acestei decizii, pârâtul Pîscă N. are obligația legală de a se conforma de buna voie dispozițiilor instanței de recurs deîndată.
Cu toate acestea reclamantul a considerat că pârâtul nu se conformează de bunăvoie dispozițiilor instanței de recurs și a trecut la executarea silită constituindu-se dosarul de executare nr. 147/E/2010 al B. D. F..
În data de 22.10.2010 este emisă de către B. D. F. somația de executare silită prin care este somat pârâtul să se conformeze dispozitivului deciziei nr. 656/R/2010 a Tribunalului M..
Prin întâmpinare pârâtul a susținut că imediat după pronunțarea deciziei nr 656/2010 a Tribunalului M. a lăsat în deplină proprietate și posesie suprafața de 102 m.p. așa cum s-a identificat prin raportul de expertiză și a scos toți buștenii de viță de vie aflați pe terenul individualizat.
Aceste susțineri ale pârâtului nu sunt confirmate de către martorii audiați în cauză și concluziile raportului de expertiză cu privire la faptul că anterior deplasării executorului judecatoresc la fața locului s-a procedat la mutarea gardului si desființarea buștenilor de viță de vie. Dispozitivul deciziei civile este adus la îndeplinire imediat după monentul trașării cu țăruși a noului aliniament al gardului de către executorul judecatoresc.
Astfel martorii G. N. si M. I. au declarat că la fața locului s-a deplasat executorul judcatoresc care a stabilit amplasamentul noului gard prin montarea de țăruși după ce în prealabil a făcut o nouă masurare a proprietăților părtilor, amplasament cu care părtile au fost de acord. O parte din vita de vie a fost scoasă înainte de deplasarea executorului judecatoresc la fata alocului, restul de 6 până la 9 bușteni în urma amplasmentului trasat de către executorul judecatoresc. Mutarea gardului și scoaterea buștenilor s-a realizat de către pârâtul Pîscă N. iar reclamantul a fost de acord cu amplasamentul noului gard.
Raportul de expertiză tehnico judiciar întocmit de către expert P. O. concluzionează că pîrîtul s-a conformat deciziei nr. 656/R/200 a Tribunalului M.. Nemultumirea reclamantului este aceea că hotarul despărtitor să fie la echidistanța de 26 m față de latura de vest a proprietății pârâtului, nemulțumire care nu este conformă cu decizia de mai sus.
Declarația martorului G. P. urmează a fi înlăturat ca nesinceră întrucât din declarațiile celorlalți martori rezultă contrariul celor susținute de către acesta.
Potrivit art. 580^2 vechiul cod de procedură civilă, dacă debitorul refuză să îndeplinească o obligație de a face cuprinsă într-un titlu executoriu, în termen de 10 zile de la primirea somației, creditorul poate fi autorizat de instanța de executare, prin încheiere irevocabilă, dată cu citarea părților, să o îndeplinească el însuși sau prin alte persoane, pe cheltuiala debitorului.
În cazul dat, pârâtul își îndeplineste parțial obligația stabilită prin decizia 656/R/200 a Tribunalului M. de desfiintare a viței de vie, după primirea somației iar restul obligațiilor după deplasarea executorului judecatoresc la fața locului și stabilirea noului amplasament, în cursul soluționării prezentei cauze.
D. urmare, cererea reclamantului a rămas fără obiect.
Cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de către reclamant este neîntemeiată, chiar dacă cererea de judecată a rămas fără obiect în cursul judecatii, pentru că după cum reclamantul recunoaște la interogatoriul din data de 21.03.2013( fila 72) pârâtul, anterior emiterii somației de către executorul judecatoresc, l-a notificat pentru ca de comun acord să pună în aplicare decizia civilă nr 656/R/200 a Tribunalului Mehedinti. De asemenea, după cum s-a reținut mai sus din declarațiile martorilor,anterior deplasării executorului judecatoresc în teren pârâtul de bună credință a desiființat cea mai mare parte din buștenii de viță de vie iar stabilirea amplasamentului noului gard s-a putut realiza de către executorul judecatoresc numai după o nouă măsurare a proprietăților părților iar nu de plan-o prin observarea schiței raportului de expertiză întocmit de către expertul I. D..
Cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de către Pîscă N. este neîntemeiată întrucât nu a fost probată cu înscrisuri sau în alt mod.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamantul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că instanța de fond a reținut în mod greșit că nemulțumirea sa este aceia ca hotarul despărțitor să fie la distanță de 26 m față de latura de vest a proprietății pârâtului, nemulțumire care nu ar fi conformă cu decizia nr. 656/R/2010 a Tribunalului M..
De asemenea tot în mod greșit a înlăturat și declarația martorului Gonciulescu P., care corespunde întrutotul adevărului și se coroborează cu celelalte probe.
A mai criticat apelantul hotărârea susținând că instanța de fond a apreciat greșit că cererea sa a rămas fără obiect, deoarece pârâtul nu și-a îndeplinit obligațiile stabilite de instanța de judecată, iar el a cerut să fie autorizat de instanță să execute aceste obligații pe cheltuiala pârâtului în conformitate cu art. 580 ind.2 C pr civilă.
Mai mult, greșit a pronunțat în cauză o încheiere irevocabilă, deși se impunea soluționarea cauzei prin sentință.
Verificând încheierea apelată prin prisma susținerilor apelantului, cât și din oficiu în limitele prev. de art. 294 C pr civilă, tribunalul constată inadmisibil apelul.
Astfel, reclamantul N. A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Pâscă N. să fie autorizat să mute gardul despărțitor și să desființeze plantația de viță de vie, lucrări pe care trebuia să le execute pârâtul în baza deciziei nr. 656/R/2010 a Tribunalului M., dar pe care nu le-a executat.
În drept, reclamantul a invocat prevederile art. 580 ind.2 C pr civilă.
Potrivit art. 580 indice 2 C pr civilă, dacă debitorul refuză să îndeplinească o obligație de a face cuprinsă într-un titlu executoriu, în termen de 10 zile de la primirea somației, creditorul poate fi autorizat de instanța de executare, prin încheiere irevocabilă, dată cu citarea părților, să o îndeplinească el însuși sau prin alte persoane, pe cheltuiala debitorului.
Instanța de fond administrând probatoriul în cauză a respins acțiunea, prin încheiere irevocabilă.
Apelul declarat împotriva încheierii pronunțate este inadmisibil, atâta timp cât legiuitorul stabilind căile de atac a prevăzut că acțiunea întemeiată pe dispozițiile art. 580 ind.2 C pr civilă se soluționează prin încheiere irevocabilă, nesupusă vreunei căi de atac.
Pentru considerentele arătate, reținând că încheierea nu este supusă căii de atac a apelului, fiind o încheiere irevocabilă, tribunalul va respinge ca inadmisibil apelul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil apelul civil formulat de către reclamantul N. A., domiciliat în comuna Broșteni, ., jud. M. împotriva încheierii nr. 105 din 23.09.2013 pronunțată de Judecătoria Strehaia, în contradictoriu cu intimatul-pârât P. N. domiciliat în comuna Broșteni, ., jud. M. și intimații - intervenienți C. M. L. și C. I. C. și C. A., toți domiciliați în comuna Broșteni, ., jud. M.. având ca obiect autorizarea executării obligației de a face (art. 580 ind.2 C.p.c. / art.903 NCPC).
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Noiembrie 2013, la sediul Tribunalului M..
Președinte, M. P. | Judecător, F. M. | |
Grefier, M. B. |
Red M.P/DDA
Ex.5/06.12.2013
Jud fond V. S..
Cod operator 2626
| ← Anulare act. Sentința nr. 1/2013. Tribunalul MEHEDINŢI | Pretenţii. Decizia nr. 210/2013. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
