Obligaţie de a face. Sentința nr. 1237/2013. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1237/2013 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 07-05-2013 în dosarul nr. 3923/332/2011*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 60/2013
Ședința publică de la 07 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. B.
Judecător A. M.
Grefier M. B.
Pe rol judecarea, după casare, a apelului civil declarat de apelanta pârâtă . sentinței civile nr.1237/16.05.2012 pronunțată de Judecătoria Vînju M. în contradictoriu cu intimatul C. D., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul reclamant asistat de avocat M. A., lipsă fiind apelanta pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează lipsa apelantei pârâte.
Avocat M. A. pentru intimatul reclamant precizează că nu mai insistă în proba încuviințată la termenul anterior și solicită pronunțarea asupra cauzei în raport de probele deja administrate în cauză.
Nemaifiind alte cereri, s-a constatat cauza în stare de judecată și s-a acordat cuvântul asupra apelului.
Avocat M. A. pentru intimatul reclamant precizează că nu a fost pus niciodată în posesie asupra terenului de 5000 mp și pune concluzii de respingere a apelului, fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față;
Prin cererea adresată Judecătoriei Vînju M. la 28.11.2011, reclamantul C. D. a chemat în judecată pe pârâta . ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța, pârâtul să fie obligat să-și ridice reziduurile rezultate de la reabilitarea drumului DN 56 A.
În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că în perioada 2007-2010 pe raza comunei Obârșia de Câmp, societatea fără a avea un contract de depozitare a resturilor rezultate și fără a avea acordul său, reprezentanții acesteia au depozitat pe suprafața de 5000 mp în punctul numit „Moara lui T.”, toate aceste materiale. Întrucât reclamantul avea concesionată de la Primăria Obârșia de Câmp suprafața respectivă în vederea înființării unui depozit de carburant care nu s-a mai realizat, avea obligația de a restitui terenul în starea în care i-a fost atribuit.
Prin s.c.nr.1237/16.05.2012 pronunțată în dosar nr._ a fost respinsă excepția prescrierii dreptului la acțiune, admisă acțiunea și obligat pârâtul să decoperteze pe cheltuială proprie și să ridice reziduurile depozitate (nisip, pietriș și resturi asfaltice) de pe terenul reclamantului concesionat în suprafață de 5000 mp situat în pct. „Moara lui T.”.
Împotriva hotărârii mai sus menționate, a declarat recurs recurenta .-o pentru nelegalitate și netemeinicie. A motivat că prin s.c.nr.1435/15.09.2010 pronunțată de Judecătoria Vînju M. în dosar nr._, reclamantul în prezenta cauză a fost obligat în contradictoriu cu Primăria Obârșia de Câmp să ridice reziduurile depozitate pe același teren de 5000 mp care fac obiectul, că starea de fapt reținută în această hotărâre judecătorească a intrat în puterea lucrului judecat, reclamantul în prezenta cauză neputând invoca o altă stare de fapt. A susținut că nu a fost explicată natura raportului obligațional între părți, că reclamantul nu este proprietarul terenului, fiind terț în cauză.
Prin d.c.nr.187/A/29.11.2012 a fost admis apelul, schimbată sentința, admisă excepția prescripției dreptului la acțiune și respinsă cererea de chemare în judecată.
Instanța a reținut din probele administrate că reclamantul a avut cunoștință de faptul că pârâta a depozitat materialele pe terenul a cărui concesiune o avea încă din vara anului 2008, respectiv cel puțin de la data de 2.11.2008 când a luat cunoștință de Hotărârea nr.32 a Consiliului Local prin care după numeroase adrese (adresele nr.922/17.07.2008, nr.1053/15.08.2008, nr.1154/4.09.2008) în care i s-a solicitat să ridice materialele de pe terenul concesionat, s-a luat decizia rezilierii contractului de concesiune. Față de data luării la cunoștință a persoanei prejudiciabile și a persoanei făptuitorului – 2.11.2008 și data introducerii acțiunii în repararea prejudiciului 28.11.2011, instanța a apreciat că excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă este întemeiată, și în consecință a respins cererea de chemare în judecată.
Împotriva d.c.nr.187/A/29.11.2012 a Tribunalului M. a declarat recurs recurentul C. D..
A motivat că la data de 28.11.2011 când a introdus cererea de chemare în judecată a pârâtului, termenul de 3 ani nu era împlini, că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică respingând excepția prescripției dreptului la acțiuni. A solicitat admiterea recursului și casarea deciziei pronunțată de Tribunalul M..
Prin d.c.nr.1867/1 martie 2013 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosar nr._ a fost admis recursul declarat de reclamantul C. D. împotriva d.c.nr.187/29.11.2012 a Tribunalului M., casată decizia și trimisă cauza spre rejudecare instanței de apel.
S-a reținut că cererea introductivă formulată de reclamant poate fi considerată că a fost formulată în cadrul termenului de prescripție de 3 ani în raport cu data de 12.02.2009, data la care hotărârea nr.32 a Consiliului local a fost înmânată personal reclamantului care a semnat de primire.
Cauza a fost înregistrată sub nr._ .
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor aduse se apreciază că apelul nu este întemeiat.
Reclamantul a concesionat potrivit contractului de concesiune nr.726/2.06.2008, de la Primăria Obârșia de Câmp suprafața de 5000 mp pentru înființarea unui depozit de carburanți lichizi și solizi și materiale de construcții.
Contractul de concesiune a fost reziliat unilateral de concedent în temeiul hotărârii nr.32 din 27.11.2008 a Consiliului local al comunei Obârșia de Câmp întrucât depozitul nu a mai fost înființat, reclamantul avea obligația de a restitui terenul în starea în care i-a fost atribuit.
Potrivit probelor administrate în cauză înscrisuri, declarații de martori, în perioada 2007-2010 societatea pârâtului a executat lucrări de reabilitare la DN 56 A, depozitând pe suprafața de 5000 mp materiale în pct. numit „Moara lui T.”. Martorul audiat în cauză a declarat că pârâta nu a avut acceptul reclamantului pentru ocuparea terenului cu deșeuri și nici nu putea să-l aibă datorită faptului să reclamantul nu a fost pus în posesie cu acest teren. Martorul B. I. a declarat de asemenea că firma pârâtului a ocupat și alte terenuri aparținând primăriei pe care a depozitat deșeuri asfaltice.
În consecință, în mod corect prima instanță a reținut că între părți nu a fost încheiat nici un contract, nici o înțelegere cu privire la depozitarea reziduurilor pe suprafața în litigiu și a admis acțiunea obligând pârâtul să ridice reziduurile depozitate, motivele de apel legate de aspectul că reclamantul nu este proprietarul terenului sau că instanța nu a explicat natura raportului obligațional neputând fi reținute.
Sentința nr.1435/15.09.2010 pronunțată de Judecătoria Vînju M. invocată în apel constată că reclamantul are obligația de a răspunde către Primăria Obârșia de Câmp pentru nerespectarea clauzelor contractului de concesiune, el fiind de la momentul pronunțării acestei hotărâri în măsură să formuleze o acțiune în regres împotriva persoanei pe care o consideră în mod direct culpabilă de faptele care au dus la rezilierea contractului.
Pentru considerentele expuse și apreciind că nu cauza s-a pronunțat o hotărâre legală și temeinică apelul urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge apelul civil declarat de apelanta pârâtă . sentinței civile nr.1237/16.05.2012 pronunțată de Judecătoria Vînju M. în contradictoriu cu intimatul C. D., având ca obiect obligație de a face.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Mai 2013.
Președinte, L. B. | Judecător, A. M. | |
Grefier, M. B. |
Red.L.B.
Dact. CNB
Ex.4/ 08 Mai 2013
Cod operator 2626
| ← Acţiune posesorie. Sentința nr. 134/2013. Tribunalul MEHEDINŢI | Întoarcere executare. Sentința nr. 5192/2013. Tribunalul... → |
|---|
