Pretenţii. Sentința nr. 147/2013. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 147/2013 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 12-09-2013 în dosarul nr. 845/181/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 897/R
Ședința publică de la 12 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. P.
Judecător L. B.
Judecător C. Z.
Grefier M. B.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurenta-reclamantă C. D. împotriva sentinței civile nr.147/11.04.2013 pronunțată de Judecătoria Baia de A. în contradictoriu cu intimata-pârâtă U. E., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat L. D., pentru recurenta-reclamantă, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-a depus la dosar prin serviciul registratură, din partea avocatului T. L., apărător ales al intimatei-pârâte, cerere de apelare a cauzei la sfârșitul ședinței de judecată.
Se pune în discuție cererea formulată.
Avocat L. D., pentru recurenta-reclamantă, se opune la cererea formulată arătând că are de susținut alte cauze la Tribunalul Gorj.
Având în vedere dispozițiile art.104 alin.12 din Regulamentul de Ordine Interioară al instanțelor judecătorești, instanța încuviințează cererea formulată și dispune reapelarea cauzei la sfârșitul ședinței de judecată.
La al doilea apel nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat L. D., pentru recurenta-reclamantă și avocat T. L., pentru intimata-pârâtă, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, avocat T. L., pentru intimata-pârâtă, depune la dosar concluzii scrise și chitanța de plată a onorariului de avocat.
Nemaifiind alte cereri formulate sau excepții invocate de soluționat, instanța, potrivit dispozițiilor art.150 și următoarele cod procedură civilă, constată încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat L. D., pentru recurenta-reclamantă, solicită admiterea recursului potrivit dispozițiilor art.304 alin.9 cod procedură civilă, desființarea sentinței civile nr.147/11.04.2013, iar pe fond, admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecată la fond și recurs. Arată că, starea de fapt a fost dovedită cu probele administrate în cauză, iar hotărârea pronunțată de instanța de fond este lipsită de temei legal.
Avocat T. L., pentru intimata-pârâtă, solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond, cu cheltuieli de judecată. Arată că, reclamanta era înregistrată la registrul agricol ca deținătoare de păsări, iar câinii ce se presupune că i-au cauzat paguba nu erau ai pârâtei, aceasta hrănindu-i ocazional.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia de A. sub nr._, reclamanta C. D. a chemat în judecată pe pârâta U. E. solicitând ca prin hotărâre judecătorească pârâta să fie obligată să-i plătească suma de 1.500 lei reprezentând contravaloarea unui nr. de 35 păsări respectiv 31 găini, o bibilică și 3 curcani, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în fapt, pârâta deține mai mulți câini la locuință pe care îi întreține personal. Pe parcursul mai multor zile, câinii pârâtei au pătruns în curtea reclamantei unde i-au omorât și mâncat majoritatea păsărilor din gospodărie.
A formulat plângere la organele de poliție, pârâta fiind amendată, însă nu i-a plătit și prejudiciul.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, susținând în apărare că păsările reclamantei au fost mâncate de alți câini care au venit la cățelușele sale.
De fapt, și acestea au fost abandonate, nu stau permanent la locuința sa, însă le hrănește de milă. Astfel, nefiind proprietara câinilor, apreciază pârâta că nu poate răspunde pentru prejudiciul pretins iar, în cazul în care ar răspunde, solicită ca răspunderea să fie divizibilă cu proprietarii celorlalți câini cu care se aflau cățelușele.
În urma analizării actelor și lucrărilor dosarului, Judecătoria Baia de A. a pronunțat s.c.nr.147/11.04.2013 prin care a respins acțiunea și a obligat reclamanta să plătească pârâtei suma de 400 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 1349 Cod civil, orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime alte altor persoane.
Dispozițiile art. 1375 Cod civil, stabilesc că „ proprietarul unui animal sau cel care se servește de el răspunde, independent de orice culpă, de prejudiciul cauzat de animal, chiar dacă acesta a scăpat de sub paza sa”.
Prin cererea de chemare în judecată formulată, reclamanta a solicitat ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să fie obligată pârâta să-i plătească reclamantei suma de 1.500 lei reprezentând contravaloarea unui nr. de 35 păsări domestice din care 31 găini, 3 curcani și o bibilică, cât și obligarea la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu acest proces.
Pentru a fi admisibilă o asemenea cerere, persoana prejudiciată trebuie să facă dovada îndeplinirii următoarelor condiții: existența prejudiciului, a raportului de cauzalitate dintre comportamentul animalului și prejudiciu și a faptului că animalul să se afle în paza juridică a unei persoane.
Conform art.1375 c.civ., paza juridică se prezumă că aparține proprietarului sau celui care se servește de animal.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză coroborate cu susținerile pârâtei, instanța a reținut că aceasta are paza juridică a trei câini, fiind îndeplinită astfel condiția prevăzută de art.1375 Cod Civil.
Sub aspectul prejudiciului ca element al răspunderii delictuale, acesta constă în rezultatul, efectul negativ suferit de o anumită persoană ca urmare a faptei ilicite săvârșite de o altă persoană, în speță, ca urmare a celor trei câini pentru care pârâta este ținută a răspunde.
Pentru ca prejudiciul încercat de reclamantă să fie susceptibil de reparare, se cere ca acestea să fie cert și să nu fi fost reparat încă.
Din actele dosarului, nu rezultă ca pârâta să fi acoperit prejudiciul.
În privința condiției ca prejudiciul să fie cert, instanța a reținut că, deși cei trei câini au provocat în patrimoniul reclamantei o pagubă ce constă în omorârea păsărilor, prejudiciul fiind cert, nu este lichid, nefiind dovedită întinderea lui.
Împotriva s.c.nr.147/11.04.2013, în termen legal a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Susține în esență recurenta că instanța de fond nu a avut în vedere întregul probatoriu care a fost concludent și concis atât cu privire la certitudinea prejudiciului cât și la întinderea acestuia.
În condițiile în care păsările au fost mâncate, dovada prejudiciului se putea face doar prin declarații de martori.
Ori, martorii audiați nu au putut spune un număr al păsărilor pentru că nu le-au numărat dar au văzut câinii pârâtei că au mâncat păsările.
Examinând sentința recurată din prisma criticilor aduse, cât și din oficiu conform art.304 ind.1 c.pr.civ., tribunalul constată că recursul este întemeiat din considerentele ce urmează:
Potrivit art.129 alin.5 c.pr.civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea eronată a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
În respectarea acestui principiu al rolului activ reglementat de art.129 al.5 c.pr.civ., instanța poate să uzeze de această prerogativă în orice moment al dezbaterilor, spre deosebire de părți care pot propune proba într-un anumit termen.
Față de starea de fapt reținută de instanța de fond sub aspectul existenței prejudiciului și a vinovăției pârâtei în calitate de paznic juridic al câinilor, stare de fapt care nu a fost contestată de aceasta, tribunalul apreciază că soluția adoptată de fond a fost dată cu încălcarea principiului rolului activ întrucât instanța nu a pus în discuția părților necesitatea suplimentării probatoriului cu martori vecini ai reclamantei care ar fi în măsură a oferi date privitoare la numărul de păsări deținute în gospodărie de reclamantă la acel moment și câte au mai rămas sau orice alte probe apreciate ca necesare pentru a se stabili întinderea prejudiciului mai ales că, pe parcursul procesului a apreciat și utilitatea probei prin expertiză pentru evaluarea păsărilor.
Procedând la o astfel de judecată, instanța a pronunțat o hotărâre susceptibilă de casare cu trimitere spre rejudecare în vederea suplimentării probatoriului în condițiile art.129 al.5 c.pr.civ., situație în care, în temeiul art.312 c.pr.civ. tribunalul va pronunța o decizie prin care va admite recursul ,va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond pentru a proceda în sensul celor reținute în considerentele deciziei de casare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta-reclamantă C. D. împotriva sentinței civile nr.147/11.04.2013 pronunțată de Judecătoria Baia de A. în contradictoriu cu intimata-pârâtă U. E., având ca obiect pretenții.
Casează sentința.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Septembrie 2013
Președinte, C. P. | Judecător, L. B. | Judecător, C. Z. |
Grefier, M. B. |
Red.CVP
Dact.CNB
Ex.2/_
Cod operator 2626
Jud. fond C. U.
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 144/2013. Tribunalul... | Anulare act. Sentința nr. 1/2013. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
