Acţiune în constatare. Sentința nr. 144/2013. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 144/2013 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 12-09-2013 în dosarul nr. 202/181/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 896/R
Ședința publică de la 12 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. P.
Judecător L. B.
Judecător C. Z.
Grefier M. B.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurentul-intervenient M. M. împotriva sentinței civile nr.144/10.04.2013 pronunțată de Judecătoria Baia de A. în contradictoriu cu intimatul-reclamant A. P. P., intimații-pârâți UAT Obîrșia Cloșani reprezentată prin primar P. Nicușor, C. N., N. V. și intimații-intervenienți T. N. A., B. B. I., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat L. D., pentru intimatul-reclamant, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, avocat L. D., pentru intimatul-reclamant, depune la dosar chitanța de plată a onorariului de avocat.
Nemaifiind alte cereri formulate sau excepții invocate de soluționat, instanța, potrivit dispozițiilor art.150 și următoarele cod procedură civilă, constată încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat L. D., pentru intimatul-reclamant, solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond, cu cheltuieli de judecată. Arată că, motivele de recurs nu se încadrează în cele prevăzute de art.304 cod procedură civilă, criticând doar modul în care instanța de fond a constatat intervenită prescripția achizitivă, iar intervenientul nu justifică interes în abordarea acestor aspecte.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia de A. la data de 15.03.2012 sub nr._, reclamantul A. P. P. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții U. A. Teritorială Obîrșia Cloșani, C. N. și N. V., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că este proprietarul a două terenuri, respectiv a unui teren în suprafață de 5661 mp livezi pomi, situat în punctul „C.” cu vecinii: est – M. Lucreția, vest – . N. și B. B. I., nord – M. M., M. I. și G. G. și a unui teren în suprafață de 6733 mp, situat în punctul „C.” cu vecinii: est – ., vest – rest proprietate pădure, sud – B. B. I., T. A., N. V., nord – .> În motivarea acțiunii a arătat că cele două terenuri au aparținut mamei sale A. M., decedată la data de 30.10.1985, iar după decesul acesteia cele două bucăți de teren fiind stăpânite în continuare de reclamant, în mod pașnic și sub nume de proprietar.
A precizat că terenurile nu sunt înscrise în registrul agricol al comunei Obârșia Cloșani și nu au fost cuprinse în zona cooperativizată, în domeniul public sau privat al comunei Obîrșia Cloșani.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 111 Cod procedură civilă.
În dovedire reclamantul a depus la dosar în copie: schița terenurilor și a solicitat încuviințarea probei testimoniale.
Numitul T. N. A. a depus la dosar întâmpinare și mai multe precizări scrise, prin care a susținut că proprietatea reclamantului se învecinează cu proprietatea sa, terenul situat în punctul C. fiind dobândit de reclamant prin moștenire, cu excepția drumului de trecere la proprietatea sa și a numitului N. V., acesta având o lățime de 3 metri și o lungime de 32 metri.
La termenul din data de 04.09.2012, instanța a luat act de cererea de intervenție în intervenție în interes propriu formulată de intervenientul T. N. aurică, prin care a solicitat obligarea reclamantului A. P. P. să respecte servitutea de trecere pe o lungime de 32 metri și o lungime de 3 metri, la terenul proprietatea acestuia, situat în punctul C..
În drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 49-56 C..
De asemenea, la același termen, instanța, în baza art. 129 alin. 5 C., a dispus efectuarea unei expertize, expertul P. I. urmând să identifice prin punct suprafață și vecinătăți terenurile din cererea de chemare în judecată, să precizeze dacă acestea sunt împrejmuite și delimitate pe toate laturile, dacă există posibilitatea acordării servituții de trecere cerută de intervenientul T. N. A., dacă pe această suprafață se află plantați pomi fructiferi și dacă intervenientul are o altă cale de acces către drumul comunal.
La data de 17.12.2012 numitul M. M. a depus prin Serviciul registratură cerere de intervenție în interes propriu prin care a solicitat să se constate că este proprietarul unei construcții în suprafață de 13,60 mp, notată cu C2 pe schița expertului precum și a terenului aferent acesteia. A precizat că respectiva construcție, în suprafață de 13,60 mp, a fost edificată cu fundație din piatră spartă în anul 1980, precizând că a avut o înțelegere cu tatăl reclamantului care i-a dat terenul pentru a edifica imobilul.
În drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 49-56 C..
La data de 25.02.2013 numitul B. B. I. a depus a depus prin Serviciul registratură cerere de intervenție în interes propriu prin care a solicitat să se constate că este vecin cu reclamantul pe latura de nord, acesta ocupând calea de acces care are o vechime de peste 80 de ani.
În drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 49-56 C..
În cauză au fost audiați martorii C. G., A. I., Buceangă I., M. I. și A. A., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar.
În considerarea probelor de la dosar și prin raportare la dispozițiile legale incidente în cauză, prin sentința civilă nr.144/10.04.2013 Judecătoria Baia de A., a admis în parte acțiunea, a admis cererea de intervenție formulată de intervenientul în interes propriu T. A., a respins cererea de intervenție formulată de intervenientul în interes propriu formulată de M. M. și a anulat cererea de intervenție formulată de intervenientul în interes propriu B. B. I., pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia de A. reclamantul A. P. P. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții U. A. Teritorială Obîrșia Cloșani, C. N. și N. V., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că este proprietarul a două terenuri, respectiv a unui teren în suprafață de 5661 mp livezi pomi, situat în punctul „C.” cu vecinii: est – M. Lucreția, vest – . N. și B. B. I., nord – M. M., M. I. și G. G. și a unui teren în suprafață de 6733 mp, situat în punctul „C.” cu vecinii: est – ., vest – rest proprietate pădure, sud – B. B. I., T. A., N. V., nord – .> Prin cererea de intervenție în interes propriu, intervenientul T. A., a solicitat obligarea reclamantului A. P. P. să respecte servitutea de trecere pe o lungime de 32 metri și o lungime de 3 metri, drum ce permite intervenientului accesul la proprietatea sa, situată în punctul C..
De asemenea, prin cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul M. M. a solicitat să se constate că este proprietarul unei construcții în suprafață de 13,60 mp, notată cu C2 pe schița expertului precum și a terenului aferent acesteia.
Potrivit disp. art. 6 alin. 2 cod civil „Actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor.”
În raport de actele și faptele juridice invocate în cauză, instanța a constatat incidența dispozițiilor Codului civil în vigoare până la data de 01.10.2011.
Potrivit disp. art. 1837 C.civ. prescripția este un mijloc de a dobândi proprietatea în condițiile determinate de lege.
De asemenea, potrivit disp. art. 1846 c.civ.” orice prescripție este fondată pe faptul posesiunii, iar disp. art. 1847 C.civ. statuează că „ca să se poată prescrie, se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar”.
Altfel, uzucapiunea presupune dobândirea proprietății sau altui drept real prin posedarea neîntreruptă a lucrului în tot timpul fixat de lege, respectiv 30 de ani sau 20 de ani, în raport de împrejurarea dacă reclamantul invocă sau nu un just titlu.
In situația inexistenței unui just titlu, adică a unui act translativ de proprietate care provine de la altcineva decât adevăratul proprietar, cel interesat (uzucapantul) va putea să invoce disp. art.1890 c.civ., care stabilesc că „toate acțiunile atât reale cât și personale pe care legea nu le-a declarat neprescriptibile și pentru care nu a defipt un termen de prescripție, se vor prescrie prin treizeci de ani” făcând, totodată, dovada, potrivit disp. art.1847 c.civ., unei posesii utile de 30 de ani, adică continuă, neîntreruptă, publică și sub nume de proprietar.
In speță, instanța a constatat incidența dispozițiilor legale invocate, reținând că reclamantul A. P. P., prin probatoriul administrat, a făcut dovada că a exercitat asupra terenurilor situate în punctul C. o posesie de 30 de ani, continuă, neîntreruptă, publică și sub nume de proprietar.
Astfel, din declarația martorului C. G. instanța a reținut că reclamantul A. P. P., stăpânește terenurile situate în punctul C. și Valea Seacă, de peste 60 de ani, terenurile fiind dobândite prin moștenire de la părinții săi.
S-a reținut, totodată, concluziile raportului de expertiză întocmit de expert P. I. potrivit cărora terenurile revendicate de reclamantul A. P. P. se află în partea centrală a satului Obîrșia Cloșani, fiind în suprafață de 6938 mp, respectiv în suprafață de 5066 mp. De asemenea, expertul P. I. a concluzionat că intervenientul în interes propriu T. N. A. este proprietarul imobilului cu număr cadastral 88, atribuit pe teritoriul UAT Obîrșia Cloșani, în suprafață de 684 mp, servitutea de trecere la terenul intervenientului fiind în suprafață de 132 mp, fiind singura cale de acces a intervenientului la proprietatea sa.
Articolul 576 Cod civil definește servitutea ca fiind o sarcină impusă asupra unui imobil pentru uzul și utilitatea unui imobil având un alt stăpân.
Potrivit art. 616 cod civil „Proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici o ieșire la calea publică poate solicita o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu îndatorirea de a despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona”.
De asemenea, dispozițiile art. 617 c.civ. impun ca trecerea să se facă pe calea cea mai scurtă, art.618 c.civ. obligând la alegerea acelei treceri care produce „o mai puțină pagubă aceluia pe al cărui loc trecerea urmează a fi deschisă”.
Prin loc înfundat se înțelege acel teren care este înconjurat de alte diferite proprietății fără ca titularul dreptului de proprietate asupra fondului dominant să aibă vreo altă posibilitate de ieșire la calea publică.
Astfel, coroborând depozițiile martorilor audiați în cauză cu concluziile expertului P. I., instanța a constatat incidența dispozițiilor art. 616 C.civ. reținând că proprietatea intervenientului T. N. A. este loc înfundat, cea mai scurtă și economică ieșire la proprietatea sa putându-se face pe terenul fond aservit, proprietatea reclamantului A. P. P..
Cu privire la cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul M. M., instanța a reținut, din probatoriul administrat, că nu s-a făcut dovada vreunei înțelegeri intervenită intre acesta și autorul reclamantului privind edificarea vreunei construcții, considerente față de care instanța va respinge cererea de intervenție.
Față de cele reținute, în baza art. 1837, 1846, 1847 C.civ., instanța, reținând că reclamantul a exercitat asupra terenurilor revendicate o posesie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A. P. P. și a constatat că este proprietarul terenului în suprafață de 4802 (. terenului în suprafață de 2004 mp (. și al terenului în suprafață de 5066 mp, din care subparcela 1CC în suprafață de 865 mp iar subparcela 2 LP în suprafață de 4201 mp.
De asemenea, în baza art. 616 – 618 Cod civil, instanța a stabilit un drept de servitute în beneficiul intervenientului T. N. A. pentru terenul în suprafață de 132 mp identificat de expertul P. I. pe schița anexă raportului de expertiză, între punctele 22, 21, 38, 18, 19,20, 22.
În baza art. 20 alin. 3 din legea nr. 146/1997, privind taxele judiciare de timbru, instanța a anulat cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul B. B. I..
Cu privire la cererea reclamantului A. P. P. privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, instanța nu a constatat o culpă procesuală în sensul disp. art. 274 alin. 1 C., motiv pentru care a procedat la respingerea cererii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intervenientul M. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Arată că, instanța de fond a admis acțiunea cu motivarea că terenul, în baza probatoriului administrat, a aparținut autorului reclamantului și ulterior acestuia, însă consideră că instanța nu a dat dovadă de rol activ, întrucât reclamantul, prin cererea de chemare în judecată, a precizat că terenul a aparținut mamei sale A. M. până în anul 1985, după care a intrat în posesia acestuia.
Susține că, la dosar nu s-au depus înscrisuri care să ateste faptul că teren din litigiu a fost deținut inițial de autorii reclamantului și ulterior a fost preluat de acesta, iar între susținerile din acțiune și depozițiile martorilor propuși de reclamant există neconcordanțe cu privire la persoana ce a deținut terenul anterior acestuia.
De asemenea, arată intervenientul că, în mod nelegal și netemeinic instanța de fond i-a respins cererea de intervenție cu motivarea că din probele administrate nu a rezultat că între el și autorul reclamantul nu a existat nicio convenție, deși martorii propuși au arătat faptul că el, intervenientul, a fost cel care a edificat fundația și a reparat fântâna proprietatea autorului reclamantului.
Sub un alt aspect, consideră că acțiunea reclamantului nu poate fi admisă întrucât cu ocazia efectuării expertizei, reprezentantul primăriei a avut obiecțiuni cu privire la limitele și întinderea terenului pentru care se solicită a se constata uzucapiunea.
În consecință, solicită admiterea recursului, casarea sentinței și cu ocazia rejudecării să fie verificate toate aspectele privind proveniența terenului, legătura de rudenie între reclamant și autori cât și sub aspectul cererii sale de intervenție în sensul de a se stabili dacă a existat sau nu o convenție verbală cu privire la edificarea construcției.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate tribunalul îl apreciază ca neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Tribunalul reține că cererea de intervenție formulată de recurentul M. M. a avut ca obiect constatarea dreptului de proprietate al intervenientului asupra construcției reprezentate de o fundație de beton în suprafață de 13,60 mp notată cu C2 pe schița întocmită de expertul în cauză.
Potrivit textului art. 492 Cod civil, construcțiile făcute asupra pământului sunt prezumate a fi făcute de proprietarul acelui pământ, cu cheltuiala sa și sunt ale lui până ce se dovedește din contra. Rezultă, astfel, o îndoită prezumție care nu este absolută, încât poate dispare înaintea dovezii contrare, iar prin convenție, proprietarul poate renunța la beneficiul accesiunii. Dacă prezumția a fost răsturnată, se va naște un drept de superficie pentru proprietarul construcției, fiind de presupus că proprietarul terenului a consimțit la constituirea unui atare drept și a renunțat la beneficiul art. 494 Cod civ.
Prin urmare pentru a dobândi proprietatea asupra construcției recurentul intervenient ar fi trebuit să dovedească că a existat o convenție cu autorul reclamantului pentru edificarea acelei construcții.
În acest context deși martorul A. A. arată că tatăl reclamantului intimat a permis intervenientului recurent să construiască o fundație de garaj pentru faptul că acesta din urmă i-a repart un bunar tribunalul apreciază că acest aspect nu este suficient pentru a putea constata un drept de proprietate asupra construcției întrucât ceilalți martori ascultați în cauză nu știu nimic despre o astfel de înțelegere(vz. declarația martorilor A. I.,f.90,Buceangă I.,f.91)sau deși știu acest aspect îl știu doar de la recurent(vz. declarația martorului M. I.,f.92).
Așadar, deși este evident că recurentul a edificat fundația garajului ,cum nu se poate stabili cu certitudine acordul autorului reclamantului pentru edificarea construcției de mai sus, tribunalul nu poate reține că a fost răsturnată prezumția de mai sus și astfel proprietarul terenului a renunțat la beneficiul accesiunii. Mai mult, cum la dosarul cauzei nu există dovezi că dreptul de proprietate ar fi aparținut numitului A. V.,chiar și în prezența acordului s-ar pune problema obținerii acordului de la adevăratul proprietar în condițiile în care martorul C. Ghe., f.36, precizează că terenul provine de la mama reclamantului și nu de la tatăl acestuia.
Motivul privind imposibilitatea admiterii acțiunii întrucât reprezentatul primăriei a avut obiecțiunii la limitele suprafeței de teren nu poate fi primit cât timp expertul desemnat nu a arătat că ar fi vreun impediment legat de limitele de proprietate.De altfel dat fiind efectul relativ al hotărârilor judecătorești acest aspect este nerelevant întrucât limitele astfel stabilite nu pot fi opuse decât părților din cauză nu și altor persoane.
Pentru toate acestea constatând că sentința de fond este legală și temeinică sub aspectul soluționării cererii de intervenție formulată de intervenientul M. M. în baza art.312 alin.1 și 2 C.pr.civ.,recursul va fi respins.
În baza art.274 C.pr.civ., întrucât intervenientul se află în culpă procesuală promovând un recurs nefondat va fi obligat către intimatul A. P. P. la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul-intervenient M. M. împotriva sentinței civile nr.144/10.04.2013 pronunțată de Judecătoria Baia de A. în contradictoriu cu intimatul-reclamant A. P. P., intimații-pârâți UAT Obîrșia Cloșani reprezentată prin primar P. Nicușor, C. N., N. V. și intimații-intervenienți T. N. A., B. B. I., având ca obiect acțiune în constatare.
Obligă recurentul către intimatul A. P. P. la 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Septembrie 2013.
Președinte, C. P. | Judecător, L. B. | Judecător, C. Z. |
Grefier, M. B. |
Redactat C.Z.01.10.2013
tehnoredactat M.B., Ex.2/ 5pag.
jud.fond B. C.
Cod operator 2626
| ← Anulare act. Sentința nr. 185/2013. Tribunalul MEHEDINŢI | Pretenţii. Sentința nr. 147/2013. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
