Pretenţii. Sentința nr. 601/2013. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 601/2013 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 23-04-2013 în dosarul nr. 11529/225/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 486/R
Ședința publică de la 23 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. N.
Judecător A. B.
Judecător M. P.
Grefier D. A. D.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurenta reclamanta A. E., împotriva sentinței civile nr. 601/04.02.2013 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, in contradictoriu cu intimatul parat J. I., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a recurenta reclamanta A. E. personal, lipsa fiind intimatul parat J. I..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Recurenta reclamanta A. E. a depus la dosar dovada achitării taxei de timbru in valoare de 42 lei si un set de înscrisuri reprezentând, adresele de sesizare nr. 63/_/31.10.2012 si nr. 200/15.09.2012 emise de Postul de Politie Izvorul Barzii, chitanța nr._/07.08.2012, si adresa nr. 421/P/2005 a Parchetului de pe lângă Tribunalul M..
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată închise dezbaterile și în temeiul art. 150 cod procedură civilă, a acordat cuvântul asupra recursului;
Recurenta reclamanta, a solicitat admiterea recursului si sa fie obligat paratul sa îi plătească banii.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față,
Prin cererea înregistrată la data de 30.07.2012 sub nr._, reclamanta A. E. în contradictoriu cu pârâtul J. I. a solicitat obligarea acestuia la plata sumei de 900 lei, reprezentând contravaloarea 55 banițe pe care le-a vândut acestuia în anul 2011.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a vândut pârâtului 55 banițe de grâu cu 20 lei banița, iar acesta nu i-a plătit decât 200 lei, restanța de 900 lei promițându-i că i-o va da până la finele anului 2011,însă nu s-aținut de cuvânt.
În drept nu și-a întemeiat cererea.
Cererea a fost legal timbrată
Pârâtul nu a formulat întâmpinare și a fost interogat la termenul din 05.11.2012.
În cauză a fost administrată proba cu martorii D. I. și J. I..
Prin sentința civilă 601/04.02.2013 Judecătoria Drobeta Turnu Severin, a respins cererea reclamantei A. E..
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că din probele administrate în cauză, respectiv interogatoriul pârâtului și martori, rezultă că în cursul anului 2011 reclamanta a vândut pârâtului o cantitate de grâu, între părți încheindu-se doar o înțelegere verbală asupra cantității si prețului.
Față de solicitarea reclamantei de a obliga pârâtul la plata sumei de 900 lei reprezentând diferență de preț neachitat, instanța a considerat cererea neîntemeiată, în baza art. 1191 C.civ., între părți neexistând un început de dovadă scrisă sau un înscris care să ateste obligația contractuală pretinsă de reclamantă.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a formulat recurs reclamanta A. E., criticând-o ca nelegală și netemeinică, arătând că instanța de fond nu a ținut seama de situația de fapt, și anume că fiind o persoană în vârstă și bolnavă nu își mai poate recupera de la pârât contravaloarea muncii sale, iar pe de altă parte instanța nu a apreciat corect contextul în care s-a realizat predarea celor 55 banițe de grâu către pârât, în sensul că obiceiul locului este ca oamenii să își respecte cuvântul dat. Mai arată recurenta că instanța a respins acțiunea pe motivul că nu există un început de dovadă scrisă pentru dovedirea contractului dintre ea și pârât, însă nu a solicita decât obligarea pârâtului de a-i achita diferența de 900 lei pentru ceea ce i-a predat deja.
Recurenta nu și-a întemeiat în drept recursul formulat.
Intimatul, deși legal citat, nu a formulat întâmpinare.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței prin prisma criticilor formulate și în conformitate cu prevederile art. 304 1 C.pr.civ. se constată că recursul este întemeiat.
Astfel, deși între reclamantă și pârât nu s-a încheiat niciun înscris care să dovedească convenția părților, de vânzare cumpărare a cantității de grâu, prin răspunsul la interogatoriu pârâtul a recunoscut existența convenției, arătând că a cumpărat de la reclamantă 105 banițe de grâu la prețul de 12 lei banița și că i-a plătit acesteia suma de 1200 lei, mai rămânând de plătit 5 banițe.
Martorul J. I., fiul pârâtului a arătat că tatăl său a cumpărat de la reclamantă 100 banițe de grâu, că tatăl său a plătit reclamantei suma de 1200 lei și că inițial a luat 50 banițe iar restul a fost adus de reclamantă când martorul nu era acasă iar după o săptămână reclamanta a solicitat să îi dea 20 lei pe baniță.
Martora D. I., propusă de reclamantă, a arătat că știe că pârâtul a cumpărat grâu de la reclamantă cu 20 lei banița, dar nu știe ce cantitate, grâul fiind transportat la pârât de nepotul martorei. A mai arătat martora că reclamanta i-a spus că pârâtul nu i-a dat toți banii și știe că aceasta s-a dus de mai multe ori acasă la pârât să îi ceară banii iar acesta i-a promis că îi va da.
Coroborând susținerile reclamantei cu răspunsurile pârâtului la interogatoriu precum și cu depozițiile martorilor audiați la instanța de fond, instanța de recurs reține că reclamanta a vândut pârâtului 105 banițe de grâu la prețul de 20 lei banița, că pârâtul i-a plătit reclamantei suma de 1200 lei, rămânând neachitată diferența de 900 lei.
Vânzarea este un contract consensual, potrivit art. 1295 C.civ., putând fi încheiat prin simplul acord de voință al părților, fără îndeplinirea vreunei formalități și chiar fără remiterea lucrului și plata prețului în momentul încheierii lui, fiind necesară încheierea unui înscris sau unui început de dovadă scrisă numai în scopul dovedirii convențiilor al căror obiect este mai mare de 250 lei.
În cauza de față, chiar dacă nu a existat un înscris doveditor al convenției, pârâtul a recunoscut existența convenției de vânzare cumpărare, astfel că în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea pentru motivul că reclamanta nu făcut dovada existenței convenției cu un înscris în condițiile art. 1191 C.civ. . În plus, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata diferenței de preț neachitată și cum în cauză s-a dovedit că pârâtul nu și-a onorat obligația de a plăti prețul în întregime, se constată că acțiunea formulată de reclamantă este întemeiată, impunându-se a fi admisă.
În consecință, față de considerentele arătate mai sus, în temeiul art. 213 alin. 1 și art. 3041 C.pr.civ. va fi admis recursul, va fi modificată sentința și va fi admisă acțiunea reclamantei, obligând pârâtul la plata sumei de 900 lei reprezentând diferența de preț al vânzării.
În temeiul art. 274 C.pr.civ. intimatul pârât va fi obligat la palat cheltuielilor de judecată către reclamantă în cuantum de 125 lei reprezentând taxă timbru fond și recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite recursul formulat de recurenta reclamanta A. E., împotriva sentinței civile nr. 601/04.02.2013 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, in contradictoriu cu intimatul parat J. I., având ca obiect pretenții.
Modifică sentința.
Admite acțiunea.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 900 lei .
Obligă pârâtul la 125 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Aprilie 2013.
Președinte, V. N. | Judecător, A. B. | Judecător, M. P. |
Grefier, D. A. D. |
Red. BA/
2ex/23.05.2013
Cod operator 2626
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1/2013. Tribunalul MEHEDINŢI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 31/2013. Tribunalul... → |
|---|
