Uzucapiune. Decizia nr. 1101/2013. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1101/2013 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 28-10-2013 în dosarul nr. 539/313/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 1101/R
Ședința publică de la 28 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. Z.
Judecător L. B.
Judecător F. M.
Grefier D. D.
Pe rol judecarea recursurilor civile formulate de reclamanta L. M.-decedată cu moștenitor L. D. și intervenienta în nume propriu P. L., împotriva sentinței civile nr.681din 08.05.2013 pronunțată de Judecătoria Strehaia, intimată fiind pârâta ., având ca obiect uzucapiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns:avocat Stirbu G. pentru recurenta-reclamant moștenitor L. D. și recurenta-intervenientă în nume propriu P. L. asistată de avocat B. R., lipsă celelalte părți. .
Procedura legal îndeplinită
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat Stirbu G. pentru recurenta-reclamantă moștenitoare depune la dosar împuternicirea avocațială nr.64/24.10.2013 și chitanța nr.74/24.10.2013, reprezentând onorariu.
Apărătorul recurentei-interveniente depune la dosar în xerocopie: cererea adresată primarului comunei V. la data de 21.03.1991, tabel, decizia nr.127/R/29.01.2013 pronunțată de Tribunalul M. în dosar nr,_ * și precizează că prin încheierea din data de 16.09.2013 s-a pus în vedere procuratorului V. V., să depună procură specială pentru acest dosar, iar pe împuternicirea avocațială a doamnei avocat Stirbu G. este menționată L. D. prin procurator V. V..
Avocat Stirbu G. precizează că recurenta L. D. se află în străinătate.
Instanța verificând susținerile apărătorului recurentei-intimate moștenitoare, constată că prin încheierea din data de 16.09.2013 s-a pus în vedere procuratorului V. V., să depună procură specială pentru acest dosar, pe care acesta nu a depus-o până la acest termen. Constată că procedura de citare cu L. D. pentru acest termen de judecată a fost semnată personal de destinatar, astfel că nu se va lua în considerare împuternicirea avocațială depusă de avocat Stirbu G. la acest termen, cel ce i-a dat-o neavând în cauză calitatea de procurator al părții și dispune reapelarea cauzei la ordine.
La al doilea apel nominal făcut în ședința publică, au răspuns: recurenta-intervenientă în nume propriu P. L. asistată de avocat B. R., lipsă celelalte părți. .
Procedura legal îndeplinită
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri formulate sau excepții ridicate de soluționat, instanța, potrivit dispozițiilor art.150 și următoarele cod procedură civilă, a constatat încheiate dezbaterile și a acordat cuvântul asupra recursurilor.
Avocat B. R. pentru recurenta-reclamantă moștenitoare, solicită admiterea recursului său așa cum a fost formulat și să se constate că recurenta este proprietarul suprafeței de teren ca efect al uzucapiunii cu cheltuieli de judecată. Cu privire la recursul declarat de L. M., pune concluzii de respingere a acestuia, menționând că nu a făcut dovada că a deținut această suprafață de teren, iar moștenitoarei L. D. i s-a respins cererea de reconstituire.
TRIBUNALUL
Asupra recursurilor de față:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Strehaia, sub nr._, petenții P. L. si C. I I. au solicitat în contradictoriu cu intimatele C. Județeana de Fond Funciar M., C. Locala de Fond Funciar V., reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,22 ha situata in intrav. loc V., .. M., cu vecinii: N- pârâu, T. C.tin,V. P., E- drum comunal, S- C. T., Amănăsur M., L. M., V. I., V- pârâu.
In motivarea plângerii, petenții au susținut ca aceasta suprafață anterior colectivizării a aparținut autorilor Budihala I. si Budihala S. si este împărțită pe trei categorii de folosința: 687 m.p-curți construcții, 274 m.p.- vie si 1308 m.p. arabil.
Intimatele refuza sa le reconstituie dreptul de proprietate cu privire la aceasta suprafața, deși este înscrisa la rolul autorilor lor, amplasamentul este liber si nu s-a eliberat titlu altor persoane.
Prin cererea înregistrată sub nr._ reclamanta L. M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Primăria comunei V. prin primar, să se constate dobândit dreptul de proprietate pentru suprafața de teren intravilan de 2319 mp(554 mp curți construcții, 350 mp vie și 1415 mp teren arabil) situată pe raza satului Valea Bună .> În motivarea acțiunii a susținut că, în anul 1978 prin contractul de vânzare cumpărare încheiat la notariatul de Stat Local Strehaia nr.551, L. E. a vândut soțului reclamantei, L. V., o casă de locuit situată pe un teren în suprafață de 250 mp în satul Valea Bună cu vecinii:răsărit - ulița fântânii, apus-pârâul fântânii, S-B. Ș., N-V. M.. Gospodăria vândută de L. E. era în suprafață totală de 2569 mp închisă cu gard, dar întrucât la acea dată legislația în vigoare nu permitea înstrăinarea unor suprafețe de teren mai mari de 250 mp, contractul de vânzare cumpărare s-a întocmit pe această suprafață dar cumpărătorii au intrat în posesia întregii suprafețe de teren de 2569 mp de la data de 20 iunie 1978.
În ședința publică din data de 5 septembrie 2011 în baza art.164 c.pr.civ s-a dispus conexarea dosarului nr._ la dosar nr._, întrucât titularii cererilor de chemare în judecată ridică pretenții cu privire la suprafața de 2269 mp, teren ce face obiectul celor două cauze.
Prin sentința civilă nr.1788 din 19.12.2011 Judecătoria Strehaia a admis acțiunea precizată de L. M., a omologat raportul de expertiză întocmit de expert B. N., a constatat dobândit dreptul de proprietate în favoarea reclamantei pentru 2533 mp., în temeiul uzucapiunii de drept comun și a respins cererea de reconstituire formulată de P. L. și C. I..
A reținut că terenul revendicat a fost deținut la înființarea CAP de către B. I., reclamanții C. I. și P. L. neputând primi teren în proprietate ca provenind de la B. Ș.. Soțul reclamantei L. M., în prezent decedat, a cumpărat de la mama sa, L. E., prin act de vânzare cumpărare în 1978, iar autoarea acestuia a primit ca moștenire de la mama sa B. I. construcția ce este amplasată pe 250 mp.
Reclamanta L. M. nu mai este îndreptățită să invoce în favoarea sa incidența disp. art. 23 din Legea 18/1991 întrucât prin sentința civilă nr. 1259/2010 a Judecătoriei Strehaia irevocabilă prin decizia civilă nr. 1642/2010 a Tribunalului M. s-a reținut cu putere de lucru judecat că a pierdut termenul de formulare a cererii prev. de legea 427/2005.
Reclamanta L. M. a posedat continuu, neîntrerupt și netulburat împreună cu soțul ei timp de peste 30 de ani terenul din litigiu, iar reclamanții din cererea conexă, care nu s-au opus posesiei exercitată de L. M., au pierdut calitatea de persoane îndreptățite să revendice terenul în temeiul legilor de fond funciar.
În termen legal, petenții C. I. și P. L. au declarat recurs, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
Au susținut că terenul i-a aparținut în întregime lui B. I., au formulat cerere de reconstituire pentru terenul din litigiu în 1991, iar reclamanta nu l-a deținut sub nume de proprietar, că autorii lor B. I. și B. Ș. nu s-au desistat de bună voie de teren, ci forțat, ca urmare a cooperativizării.
Prin decizia nr. 327/R/12.03.2012 s-a admis recursul și în conformitate cu art. 312 alin.5 c.p.civ., s-a casat sentința și a fost trimisă cauza spre rejudecare.
S-a reținut că pentru terenul de 0,22 ha situat în intravilanul localității V. s-a formulat plângere în baza legii 18/1991 de petenții P. L. și C. I. (moștenitori ai autoarei B. I.) dar și acțiune întemeiată pe disp. art. 1890 c.civ. formulată de L. M.- soția supraviețuitoare a autorului L. V. (nepot de fiică a autoarei B. I.).
Pentru o justă soluționare a cauzei era necesară suspendarea judecării cauzei având ca obiect uzucapiune, în condițiile art. 244 alin.1 pct.1 c.p.civ., până la soluționarea irevocabilă a litigiului de fond funciar. De asemenea, s-a apreciat că plângerea a fost soluționată superficial. Cu ocazia rejudecării, s-a indicat instanței de fond, suspendarea judecării cauzei având ca obiect uzucapiune până la soluționarea irevocabilă a plângerii formulată în temeiul legii 18/1991, a se solicita documentația care a stat la baza emiterii titlului de proprietate_/1996 (în principal cererile de reconstituire ale moștenitorilor înscriși în titlu), acte de filiație ale tuturor moștenitorilor autoarei B. I. și dacă se constată că terenul din litigiu a fost solicitat de la această autoare, să se aibă în vedere mențiunile din registrul agricol în care aceasta figurează numai cu 0,10 ha curți construcții, să se pună în discuția părților necesitatea întocmirii unei noi expertize tehnice care să aibă ca obiectiv principal identificarea acestei suprafețe de teren dar și a terenului de 250 mp. dobândit de L. V. prin înscris autentic de înstrăinare, teren ce nu poate face obiectul reconstituirii.
Cauza a fost reînregistrată la Judecătoria Strehaia la data de 02.04.2012, sub nr._ *.
Conform deciziei de casare, prin încheierea de ședință din data de 16.05.2012, instanța a dispus suspendarea judecării cauzei având ca obiect uzucapiune până la soluționarea irevocabilă a plângerii formulată în temeiul legii 18/1991, s-a solicitat CLFF V. documentația care a stat la baza emiterii titlului de proprietate_/1996, s-a pus în vedere petenților să depună la dosar acte de filiație ale tuturor moștenitorilor autoarei B. I.. S-au audiat martori, s-au solicitat relații suplimentare CLFF V. și s-a efectuat o expertiză tehnică agricolă.
Prin sentința civilă nr.1417/26.09.2012 a Judecătoriei Strehaia, modificată parțial prin decizia nr. 127/R/29.01.2013 a Tribunalului M., s-a admis în parte acțiunea formulată de P. L. și C. I I., în contradictoriu cu intimatele C. Județeana de Fond Funciar M., C. Locala de Fond Funciar V., s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate petenților, în calitate de moștenitori legali ai defunctului B. Ș., pentru suprafața de 900 mp curți-construcții, situată în comuna V., . vecini: N - moștenitori B. I., S - C. T. și V. V., E - drum comunal, V - pârâu fântână, conform RA 1956-1958.
La data de 21.03.2013, reclamanta L. M. a solicitat repunerea pe rol a acțiunii in constatarea uzucapiunii, iar la data de 27.03.2013 a formulat o precizare la acțiune, solicitând să se constate dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune pentru suprafața de 1633 mp., cu vecini: N-pârâu, T. C-tin, S-C. T., E-drum comunal, V-pârâu, suprafața situata pe raza satului Valea Buna.
La data de 27.03.2013 au formulat cerere de intervenție în interes propriu C. I I. și P. L.. Având în vedere obiectul cererii de intervenție, respectiv obligarea CLFF V. de a înainta CJFF M. documentația necesară eliberării titlului de proprietate pentru suprafețele de teren ce au aparținut defunctei B. I., instanța a respins cererea cu motivarea că, deși intervenienții justifică interesul general de a promova cererea, fiindu-le reconstituit dreptul de proprietate prin hotărâre judecătorească, nu justifică interesul concret de a interveni în prezenta cauză, neexistând o legătură de conexitate cu prezenta cauză. Intervenienții urmăresc să-și realizeze dreptul în contradictoriu cu comisiile de fond funciar, raport juridic independent de părțile din prezenta cauză.
La data de 24.04.2013 P. L. a formulat o nouă cerere de intervenție în interes propriu, solicitând să se constate că ea este proprietara suprafeței de 1383 m.p. cu vecini: E-drum comunal, V-pârâu, S-B. Ș., N-V. P. și T. C., în calitate de moștenitor al autoarei B. I.. Cererea a fost admisă în principiu de către instanță.
Judecătoria Strehaia prin sentința civilă nr. 681 din 08.05.2013 a respins acțiunea formulată de reclamanta L. M., în contradictoriu cu pârâta . și intervenienta P. L., pentru constatarea dreptului de proprietate ca efect al uzucapiunii; a respins cererea de intervenție în interes propriu formulata de către intervenienta P. L., pentru constatare drept de proprietate.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin acțiunea precizată, reclamanta L. M. solicită, în contradictoriu cu pârâta Primăria comunei V. reprezentată prin primar, să se constate dobândit dreptul de proprietate, ca efect al uzucapiunii de 30 de ani, pentru suprafața de teren intravilan de 1633 m.p. situat pe raza satului Valea Bună, .: E-drum comunal, V-pârâu, S-C. T., N-pârâu și T. C..
Potrivit art. 82 din Legea 71/2011 privind punerea în aplicare a Noului cod civil, dispozițiile art. 930 - 934 din Codul civil referitoare la uzucapiunea imobiliară se aplică numai în cazurile în care posesia a început după data intrării în vigoare a acestuia. Pentru cazurile în care posesia a început înainte de această dată sunt aplicabile dispozițiile referitoare la uzucapiune în vigoare la data începerii posesiei.
Cum, în speță, reclamanta invocă începerea posesiei în anul 1978, sunt aplicabile dispozițiile Codului civil de la 1864 privind prescripția achizitivă. Astfel, conform art. 1846, 1847, uzucapiunea este un mod de dobândire a proprietății fondat pe faptul posesiei. Posesia este deținerea unui lucru sau folosirea de un drept, exercitată, una sau alta, de noi înșine sau de altul în numele nostru. Ca să se poată prescrie, se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar.
Aceste condiții trebuie îndeplinite cumulativ pentru ca reclamantul să dobândească dreptul de proprietate.
Posesia trebuie să întrunească și elementul subiectiv, animus, adică intenția celui care stăpânește bunul de a efectua această stăpânire pentru sine, de a se comporta cu privire la lucru ca proprietar ori ca titular al altui drept real. per a contrario, potrivit art. 1853 cod civil, actele ce exercităm sau asupra unui lucru al altuia, sub nume precar, adică în calitate de locatari, depozitari, uzufructuari etc., sau asupra unui lucru comun, în puterea destinației legale a aceluia, nu constituie o posesiune sub nume de proprietar. Tot asemenea este posesiunea ce am exercita asupra unui lucru al altuia, prin simpla îngăduință a proprietarului său. Detenția precară nu poate duce la dobândirea dreptului de proprietate decât dacă se intervertește în posesie utilă.
În speță, reclamanta invocă . anul 1978, prin încheierea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.551 la Notariatul de Stat Local Strehaia, prin care L. E. a vândut soțului reclamantei, L. V., o casă de locuit situată pe un teren în suprafață de 250 mp în satul Valea Bună cu vecinii: răsărit - ulița fântânii, apus-pârâul fântânii, S-B. Ș., N-V. M.. Gospodăria vândută de L. E. era în suprafață totală de 2569 mp închisă cu gard, dar întrucât la acea dată legislația în vigoare nu permitea înstrăinarea unor suprafețe de teren mai mari de 250 mp, contractul de vânzare cumpărare s-a întocmit pe această suprafață, dar cumpărătorii au intrat în posesia întregii suprafețe de teren de 2569 mp de la data de 20 iunie 1978.
În realitate, suprafața de teren aflată între vecinătățile descrise mai sus este de 2533 m.p., conform măsurătorilor expertului B. N., raport întocmit în dos. nr._, atașată la prezenta cauză. În suprafața totală este cuprinsă și suprafața de 900 m.p. ce a aparținut lui B. Ș. și care nu a făcut obiectul actului de vânzare, rămânând o suprafață de 1633 m.p., dar cu vecin la sud B. Ș., nu C. T..
La data încheierii actului de vânzare-cumpărare nr. 551, erau în vigoare dispozițiile art. 30 din legea 58/1974, conform cărora dobândirea terenurilor cuprinse în perimetrul construibil al localităților urbane și rurale se putea face numai prin moștenire legală, fiind interzisă înstrăinarea sau dobândirea prin acte juridice a acestor terenuri. În caz de înstrăinare a construcțiilor, terenul aferent acestor construcții trecea în proprietatea statului cu plata unei despăgubiri stabilită potrivit prevederilor art. 56 alin. 2 din Legea nr. 4/1973. Dobânditorul construcției primea din partea statului în folosință terenul necesar în limitele prevăzute de art. 17 prezenta lege, respectiv 200-250 mp, având de regulă un front la stradă de maximum 12 m. Atribuirea se făcea pe durata existenței construcției, cu plata unei taxe anuale, potrivit Legii nr. 3.
În consecință în perioada cuprinsă între 20.06.1978, data încheierii actului și 19.02.1991, data intrării în vigoare a legii 18/1991, reclamanta și soțul au avut calitatea de detentori precari ai suprafeței de teren, dobândite prin actul de vânzare cumpărare. În acest sens, s-a pronunțat și ÎCCJ în considerentele deciziei în interesul legii nr. 4/2006.
Ca atare, reclamanta nu a exercitat o posesie utilă, lipsind condiția stăpânirii bunului sub nume de proprietar.
Reclamanta își putea valorifica dreptul în cadrul acțiunii în realizare întemeiate pe dispozițiile art. 36 alin. 3 din Legea nr. 18/1991, potrivit cărora terenurile atribuite în folosință pe durata existenței construcțiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcțiilor, în condițiile dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului și localităților urbane și rurale, trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosință a terenului, proprietari ai locuințelor. De altfel, la dosar există un titlu provizoriu emis numitului L. V. pentru suprafața totală
Pentru aceste considerente, instanța urmează a respinge acțiunea având ca obiect constatarea dreptului de proprietate ca efect al uzucapiunii.
În ceea ce privește cererea de intervenție în interes propriu formulată de P. L., privind constatarea calității de proprietar al suprafeței de 1383 m.p. cu vecini: E-drum comunal, V-pârâu, S-B. Ș., N-V. P. și T. C., instanța reține că intervenienta a formulat acțiune în realizare întemeiată pe legile fondului funciar pentru această suprafață, ca parte din suprafața de 0,22 ha teren intravilan ce a aparținut autoarei B. I., ce a făcut obiectul dosarului nr._ . Prin sentința civilă nr.1417/26.09.2012 a Judecătoriei Strehaia, modificată parțial prin decizia nr. 127/R/29.01.2013 a Tribunalului M., s-a respins irevocabil această solicitare, fiindu-i reconstituit dreptul de proprietate, numai în calitate de moștenitor legal al defunctului B. Ș., pentru suprafata de 900 mp curți-construcții, situată în comuna V., . vecini: N - moștenitori B. I., S - C. T. și V. V., E - drum comunal, V - pârâu fântână. Pentru restul de teren intravilan, ce a aparținut lui B. I., instanța de recurs a reținut că, la cererea moștenitorilor, a fost emis titlul de proprietate nr._/5.06.1996 pentru suprafața de 2,48 ha teren extravilan. Acest titlu de proprietate nu a fost contestat în ceea ce privește întinderea și categoria de folosință a terenurilor astfel încât, în lipsa altor cereri întemeiate pe dispozițiile Legii 247/2005 s-a constatat că întreaga suprafață deținută autoare a fost reconstituită în favoarea moștenitorilor.
Potrivit art. 111 C.p.civ, cererea pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.
În speță, intervenienta a exercitat acțiunea în realizare, care a fost respinsă, astfel că nu mai are deschisă calea acțiunii în constatare, aceasta neavând un caracter subsidiar.
În consecință, instanța va respinge cererea de intervenție formulată de P. L. pentru constatare drept de proprietate.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât reclamanta L. M., cât și intervenienta în nume propriu P. L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice.
În motivarea recursului său L. M. a arătat că a posedat terenul continuu, neîntrerupt, netulburat și sub nume de proprietar peste 30 de ani, a îngrădit terenul și a achitat la zi taxele și impozitele.
A mai arătat că se invocă de către instanță prin motivarea soluției de respingere a acțiunii decizia nr. 4/2006 pronunțată de Î.C.C.J. și faptul că nu a exercitat o posesie utilă, lipsind condiția stăpânirii bunului sub nume de proprietar, reținându-se că imposibilitatea transmiterii terenurilor prin acte juridice între vii nu a împiedicat exercitarea posesiunii asupra acestora, cât timp cele două legi nu au determinat luarea de măsuri împotriva actelor de folosință, în nume propriu, ale beneficiarilor prezumției de neprecaritate.
Ca urmare, s-a apreciat că după abrogarea Legilor nr. 58/1974 și nr. 59/1974, fiind înlăturată interdicția dobândirii terenurilor în alt mod decât prin succesiune legală, posesorii acestora au devenit îndreptățiți să solicite instanțelor de judecată să constate că au dobândit drept de proprietate asupra acelor terenuri. Lipsa posibilității de a mai fi transmise terenurile prin acte juridice nu atrage și încetarea posesiei asupra lor cât timp exercitarea acesteia nu numai că nu a fost interzisă prin nici o dispoziție a legii, dar și-a demonstrat în mod neîndoielnic utilitatea economică și socială. Caracterul real și util al exercitării posesiei asupra terenurilor a fost confirmat de recunoașterea și protecția acordată acțiunilor posesorii în întreaga perioadă de aplicabilitate a Legilor nr. 58/1974 și nr. 59/1974.
Arată că din moment ce în perioada 1974 -1989, în care au fost în vigoare dispozițiile legilor nr. 58/1974 și nr. 59/1974, terenurile nu au fost scoase din circuitul civil, ci doar s-au restrâns căile de transmitere și dobândire a lor, fără a se înlătura caracterul privat al formei de proprietate, este evident că nu a putut să aibă loc o întrerupere naturală a cursului prescripției acestora, în sensul prevederilor art. 1864 pct. 2 din Codul civil, care să poată fi invocată ca piedică la dobândirea dreptului de proprietate pe calea prescripției achizitive.
Rezultă astfel că terenurile ce au făcut obiectul reglementărilor din cuprinsul legilor nr. 58/1974 și nr. 59/1974 și-au păstrat caracterul privat, sub aspectul dreptului de proprietate, iar posesorii lor au beneficiat atât de prezumția de neprecaritate prevăzută de art. 1854 din codul civil, cât și de dispozițiile art. 1858 din codul civil referitoare la prezumția de neintervertire la titlu, se impune concluzia că intervalul de timp în care aceste legi au fost în vigoare nu a întrerupt cursul prescripției începute anterior, putând fin invocat la calcularea duratei de timp necesare pentru constatarea prescripției achizitive asupra acelor terenuri.
Prin admiterea recursului în interesul legii s-a stabilit că în cazul posesiilor începute înainte de adoptarea legilor nr. 58/1974 și nr. 59/1974, prescripția achizitivă asupra terenurilor nu a fost întreruptă prin . acestor legi, astfel că, după abrogarea lor prin Decretul – lege nr.1/1989 și decretul– lege nr.9/1989, posesorii acelor terenuri pot solicita instanțelor de judecată să constate că ei au dobândit dreptul de proprietate privind acele terenuri.
Întrucât recurenta reclamantă L. M. a decedat așa cum reiese din certificatul de deces anexat la dosar, în temeiul disp. art. 243 pct. cod procedură civilă s-a dispus introducerea și citarea în calitate de recurentă moștenitoare a numitei L. D..
Intervenienta P. L., în motivele de recurs susține că ea a formulat cerere de intervenție în interes propriu pentru a arăta faptul că este moștenitoarea de drept a autoarei B. I., solicitând constatarea dreptului de proprietate pe suprafața de 1633 m.p. teren.
Arată că prin sentința civilă nr. 1417/26.09.2012 rămasă definitivă și irevocabilă i s-a anulat titlul de proprietate nr._/1996, întrucât CLFF V. și CJFF M. nu i-au eliberat titlul cu tricolor de pe urma autoarei sale B. I. pe vechiul amplasament respectiv și pe terenul curți construcții așa cum deținea autoarea în registrul agricol.
Mai arată că ea a continuat posesia acestei suprafețe de teren pe care a avut-o autoarea sa, ea formulând cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, cererea fiind validată pe întreaga suprafață de teren din care face parte și suprafața din prezenta cerere de intervenție.
Arată că îndeplinește condițiile art. 1846-1847 cod civil – „ uzucapiunea este modul de dobândire a proprietății fondat pe faptul posesiei. Posesia este deținerea unui lucru sau folosirea de un drept, exercitată, una sau alta, de noi înșine sau de altul în numele nostru. Ca să se poată prescrie, se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar. Aceste condiții trebuie îndeplinite cumulativ pentru a îndeplini dreptul de proprietate.”
Analizând recursurile formulate instanța constată că acestea sunt neîntemeiate pentru următoarele motive:
În mod corect prima instanță, făcând aplicarea disp. art. 1846 și 1847 a stabilit că pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune trebuie îndeplinite cumulativ mai multe condiții, printre care aceea ca bunul să fie stăpânit sub nume de proprietar.
Este adevărat că prin decizia ÎCCJ nr. 4/2006 s-a stabilit că în cazul posesiilor începute înainte de adoptarea legilor nr. 58/1974 și nr. 59/1974, prescripția achizitivă asupra terenurilor nu a fost întreruptă prin . acestor legi, astfel că, după abrogarea lor prin Decretul-lege nr. 1/1989 și Decretul-lege nr. 9/1989, posesorii acelor terenuri pot solicita instanțelor de judecată să constate că au dobândit dreptul de proprietate privind terenurile respective, însă aceste dispoziții nu conduc la concluzia că nu mai trebuie îndeplinite condițiile legale pentru admisibilitatea unei acțiuni în uzucapiune.
Astfel, prima instanță nu a reținut că s-a întrerupt cursul prescripției, ci, în baza probelor administrate a constatat, în mod corect, că reclamanta nu a stăpânit terenul sub nume de proprietar și deci nefiind îndeplinită această condiție nu putea uzucapa terenul. Astfel, s-a reținut că terenul are o suprafață totală de 2533 mp, iar o parte din acesta, 900 mp a fost reconstituit altor persoane. Prin urmare, terenurile fiind luate în acea perioadă de la adevărații proprietari de către stat, fără voia acestora, și ulterior, după 1989, dându-se posibilitatea recuperării lor prin legile fondului funciar, nu se poate reține că terenul primit în folosință de la stat, pe durata existenței construcțiilor este stăpânit sub nume de proprietar, cu atât mai mult cu cât acesta intră în categoria terenurilor supuse legilor fondului funciar. În consecință, în perioada cuprinsă între 20.06.1978, data încheierii actului și 19.02.1991, data intrării în vigoare a legii 18/1991, reclamanta și soțul au avut calitatea de detentori precari ai suprafeței de teren, dobândite prin actul de vânzare cumpărare.
Reclamanta își putea valorifica dreptul în cadrul acțiunii în realizare întemeiate pe dispozițiile art. 36 alin. 3 din Legea nr. 18/1991, potrivit cărora terenurile atribuite în folosință pe durata existenței construcțiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcțiilor, în condițiile dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului și localităților urbane și rurale, trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosință a terenului, proprietari ai locuințelor. Prin urmare, nu se poate reține că terenul a fost stăpânit sub nume de proprietar.
În ceea ce privește cererea de intervenție, formulată de P. L., instanța de recurs constată că în mod corect a fost respinsă. Astfel, terenul menționat în această cerere este același teren cu cel solicitat de reclamantă prin acțiunea principală. Intervenienta a formulat cerere de reconstituire pentru o suprafață mai mare de teren, provenită de la autorii săi B. I. și Ș., cerere care a fost admisă în parte și s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru 900 mp teren prin s.c. nr. 1417/2012, modificată parțial prin d.c. nr. 127/2013, pronunțate în dosarul nr._ *.Prin urmare, astfel cum rezultă din probele administrate în cauză, părțile necontestând acest aspect, terenul solicitat a aparținut lui B. I. și a fost colectivizat. Prin urmare, nici intervenienta nu poate susține că a stăpânit terenul sub nume de proprietar, pentru aceleași motive menționate mai sus, aceasta având la îndemână acțiunea întemeiată pe legile fondului funciar în realizarea dreptului său de proprietate, acțiune de care aceasta a și uzitat dobândind o parte din teren.
Prin urmare, față de considerentele arătate instanța va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiate, recursurile civile formulate de reclamanta L. M.-decedată cu moștenitor L. D. și intervenienta în nume propriu P. L., împotriva sentinței civile nr.681din 08.05.2013 pronunțată de Judecătoria Strehaia, intimată fiind pârâta ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Octombrie 2013.
Președinte, C. Z. | Judecător, L. B. | Judecător, F. M. |
Grefier, D. D. |
Z.C/D.D. – 2 ex.
12 Noiembrie 2013
Cod operator 2626
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 6263/2013. Tribunalul... | Fond funciar. Sentința nr. 1714/2013. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
