Partaj judiciar. Decizia nr. 71/2013. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 71/2013 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 22-10-2013 în dosarul nr. 9261/101/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 71/2013
Ședința publică de la 22 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. N.
Judecător A. B.
Judecător M. P.
Grefier D. A. D.
Pe rol judecarea contestației în anulare formulată de contestatorii B. E., B. I A. și F. I L. Anișoara, împotriva deciziei nr. 861/09.09.2013 pronunțată de Tribunalul M. în dosar nr._/225/2011 în contradictoriu cu intimații B. C. I., B. I. I., având ca obiect partaj judiciar .
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat C. A. pentru contestatori și avocat G. I. pentru intimați, lipsă fiind toate părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că a fost atașat dosarul nr._/225/2011 a cărui decizie se contestă, după care;
Avocat C. A. pentru contestatorii a depus la dosar dovada achitării taxei de timbru în valoare de 10 lei și timbru judiciar în valoare de 0,50 lei.
Avocat G. I. pentru intimați a depus la dosar împuternicirea avocațială de reprezentare.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată închise dezbaterile și în temeiul art. 150 cod procedură civilă, a acordat cuvântul asupra contestației;
Avocat C. A. pentru contestatori a solicitat admiterea contestației în anulare așa cum a fost formulată. A arătat că s-a schimbat complet obiectul cauzei, considerându-se că s-a renunțat la succesiune și prin contestația în anulare formulată de intimați s-a invocat uzucapiunea pe baza înțelegerii dintre frați, astfel a fost admisă contestația, si s-a dispus rejudecarea recursului. Uzucapiunea s-a invocat în calea de atac a recursului, nefiind invocată la instanța de fond. Nu a existat nici o înțelegere între frați, în anul 2011 introducându-se acțiunea de partaj succesoral. Nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Avocat G. I. pentru intimați a solicitat respingerea contestației în anulare ca fiind nefondată. A arătat că au fost invocate prevederi din noul cod de procedură civilă, iar contestația a fost formulată pe vechiul cod de procedură civilă. Nu a solicitat cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra contestației în anulare de față;
Prin contestația în anulare înregistrată pe rolul Tribunalului M. sub nr._ contestatorii B. E., B. I A. și F. I L. Anișoara, au solicita anularea deciziei civile nr. 861/R/09.09.2013 pronunțată de Tribunalul M. în dosar nr._/2011, în contradictoriu intimații B. C. I., B. I. I., având ca obiect partaj judiciar .
În motivarea cererii arată că instanța de recurs a pronunțat decizia contestată fiind într-o eroare materială. Astfel, instanța de recurs a schimbat obiectul procesului admițând recursul în baza uzucapiunii invocate de recurent pe calea contestației în anulare iar instanța a dat mai mult decât s-a cerut, schimbându-se obiectul acțiunii în dosarul nr._/225/2011.
Uzucapiunea nu a fost invocată în nici un fel până la judecarea recursului, lucru ce nu se putea invocat întrucât pârâtul recurent B. I. este renunțător la succesiunea autorului comun.
Au mai arătat contestatorii că nu se poate invoca nici faptul ca ar fi fost vreo înțelegere între cei doi frați, în sensul folosirii terenurilor, întrucât reclamanții, moștenitori ai autorului lor, nu au cunoscut această înțelegere iar certificatul de moștenitor prin care intimatul a renunțat la succesiune sa aflat tot timpul la el și reclamanții nu au intrat niciodată în posesia acestui act.
În drept a invocat dispozițiile art. 503 pct.2 noul Cod de procedură civilă.
Examinând contestația în anulare formulată se constată că aceasta este nefondată.
Deși contestatorii și-au întemeiat contestația pe dispozițiile art. 502 alin. 2 pct.2 din noul Cod de procedură civilă, potrivit căruia, hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale, această dispoziție legală nu este incidentă în cauza de față, întrucât contestația formulată este o cale extraordinară de atac îndreptată împotriva unei decizii pronunțate sub imperiul vechiului Cod de procedură civilă, de la 1865, și ca atare, ea este supusă reglementărilor acelui cod.
O dispoziție similară se regăsește însă, în vechiul Cod de procedură civilă respectiv, cea cuprinsă în art. 318 teza I, potrivit căruia, „hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale”, astfel că față de motivele invocate de contestatori, prezenta contestație în anulare va fi examinată prin prisma dispozițiilor art. 318 alin. 1 teza I din vechiul Cod de procedură civilă.
Acest text de lege are în vedere erori materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecății, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor .
Fiind vorba de o dispoziție de excepție, noțiunea de greșeală materială nu trebuie interpretată extensiv și deci pe această cale nu pot fi valorificate greșeli de judecată, respectiv de interpretare a faptelor ori a unor dispoziții legale, de apreciere a probelor sau de rezolvare a unui incident procedural.
De asemenea, observând motivarea deciziei atacate cu contestația în anulare de față, se constată că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra excepției prescripției achizitive invocată de recurentul B. I. I., așa cum susțin contestatorii, ori că a schimbat obiectul acțiunii, ci a reținut că instanța de fond a încălcat principiul disponibilității, depășind limitele obiectului judecății fixat de reclamanți, întrucât reclamanții au solicitat în contradictoriu cu pârâtul partajarea bunurilor succesorale și nu au invocat calitatea de renunțător a acestuia, precum și principiul contradictorialității, întrucât a constatat că pârâtul este străin de succesiune, fără a acorda cuvântul părților asupra acestui aspect.
Față de cele arătate mai sus, se constată că în cauză nu se regăsesc condițiile expres prevăzute de art. 318 alin. 1 teza I din vechiul Cod de procedură civilă, astfel încât contestația în anulare va fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorii B. E., B. I A. și F. I L. Anișoara, împotriva deciziei nr. 861/09.09.2013 pronunțată de Tribunalul M. în dosar nr._/225/2011 în contradictoriu cu intimații B. C. I., B. I. I., având ca obiect partaj judiciar .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Octombrie 2013, la sediul Tribunalului M..
Președinte, V. N. | Judecător, A. B. | Judecător, M. P. |
Grefier, D. A. D. |
Red. BA/DDA2ex/07.11.2013/Cod operator 2626
| ← Uzucapiune. Hotărâre din 11-02-2013, Tribunalul MEHEDINŢI | Pretenţii. Sentința nr. 6890/2013. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
