Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 176/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 176/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 27-10-2015 în dosarul nr. 176/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 176/R
Ședința publică de la 27 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. E. C.
Judecător A. M.
Judecător V. N.
Grefier Lucreția I.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurenta reclamantă I. S. împotriva încheierii 09.06.2015,pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S.
intimată fiind G. M..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta reclamantă personal și asistată de avocat R. N. ,lipsă intimata pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, s-a luat act că, apărătorul ales al recurentei reclamante a depus la dosar împuternicire avocațială.
Nemaifiind alte cereri de formulat și dosarul fiind în stare de judecată s-a acordat cuvântul asupra recursului de față;
Avocat R. N. pentru recurenta reclamantă a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat, desființarea încheierii din 09.06.2015,pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S., pe care o consideră netemeinică și nelegală și trimiterea cauzei aceleiași instanțe, în vederea soluționării pe fond a cauzei.A precizat că instanța de fond nu a luat în considerare în ceea ce privește dovada îndeplinirii procedurii de informare privind avantajele medierii, faptul că excepția de inadmisibilitate pentru neîndeplinirea procedurii medierii a fost declarată neconstituțională de Curtea Constituțională în baza deciziei 266 /2014 și au fost declarate neconstituționale toate actele privind obligativitatea procedurii prealabile a medierii conform art. 60 al. 1 din L.196/2006. In prezent medierea este o alegere voluntară conform CEDO și nu este obligatorie.
INSTANȚA,
Asupra apelului de față:
Constată că prin cererea înregistrată la 16.01.2015 la Judecătoria Drobeta T. S. reclamantă I. S. a chemat în judecată pe pârâta G. M. pentru ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța instanța să pronunțe o hotărâre judecătorească care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare a terenului arabil în suprafață de 7890 mp, din care terenul arabil în suprafață de 348o mp, situat în extravilanul localității Crăguiești-Budănești, ..
Prin încheierea de ședință din 09.iunie 2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S.,a fost suspendată cauza pentru neîndeplinirea obligației privind procedura medierii cu motivarea că, reclamanta nu și-a îndeplinit obligația cu care a fost citată respectiv nu a înțeles să depună dovada participării la ședința de informare privind avantajele medierii, potrivit prevederilor art. 60^1 Legea 192/2006, așa cum a fost modificata, iar la termenul din 9 iunie 2015 a precizat că nici nu va îndeplini această cerință întrucât nu este obligația sa.
Împotriva acestei încheieri în termen legal a formulat recurs recurenta reclamantă I. S. criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
In motivele de recurs recurenta reclamantă a precizat că a la termenul de judecata din data de 9 iunie 2015,instanța de fond, in baza dispozițiilor art. 242 alin. 1 din c.proc.civ. a dispus suspendarea cauzei,având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care sa tina loc de act autentic de vanzare-cumparare invocând neîndeplinirea procedurii medierii, motivând următoarele:
Reclamanta I. S. nu si-a îndeplinit obligația cu care a fost citata,respectiv ,nu a interes sa depună dovada participării la ședința de informare privind avantajele medierii, potrivit art. 60 ind.1 din Legea nr. 192/2006,asa cum a fost modificata,iar la termenul de judecata din data de 09.06.2015,prin avocat RADUTU NICNICOLAE a precizat ca nici nu va indeplini aceasta cerința,intrucat nu este obligația sa, potrivit legii.
Apelanta reclamantă consideră ca suspendarea judecării cauzei, in conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 1 din noul c.proc.civ. este o măsura nelegala si abuziva nu am împiedicat desfășurarea normal a procesului, deaorece depunerea dovezii privind participarea la mediere,conform disp. art. 60 ind.1 din Legea nr. 192/2006 privind medierea, nu mai reprezintă o obligație a justițiabilului reclamant,după cum urmează:
In baza deciziei CC. nr. 266 din 25.06.2014, publicata Partea I nr. 464 din 25.06.2014 a fost admisa excepția de neconstituțional prevederilor art. 2 alin.1 si alin. 1 ind.2 din Legea nr. 192/2006 privind m .modificata in baza Legii nr. 115/2012.si a fost respinsa ,ca neîntemeiata excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 60 ind.1 din aceiași lege,motiv următoarele:
La pct.19 din motivarea deciziei Curții Constituționale susmenționate s-a reținut asa cum rezulta din coroborarea art. 2 alin.1 si alin.1 ind.2 din Le nr. 192/2006,pentru a se adresa instanței cu o cerere de chemare judecata,pentru litigiile in materiile prevăzute de art. 60 ind.1 alin a-f din legea precizata,legiuitorul a instituit in sarcina justițiabilului obligație noua,si anume aceea de a se adresa in prealabil unui mediator,pentru ca aceasta sa-l informeze despre avantajele medierii. In aceste condiții Curtea constata ca introducerea obligativității informării asupra medierii este in contradicție cu ari din legea fundamentala"
La pct.20 din motivarea deciziei CC susmenționate s-a motivat că dispozițiile directivei 2008/52/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 21 mai 2008 se refera doar la posibilitatea,si nu si Ia obligația pârtilor de a urma procedura medierii,deci nimic obligatoriu referitor la mediere si, cu atât mai puțin,la procedura prealabila de informare cu privire la avantajele medierii".
La pct.27 din motivarea deciziei CC susmenționate s-a reținut ca pentru argumentele expuse mai sus,constata ca prevederile art. 2 alin.1 si alin.1 ind.2 sunt neconstituționale si contravin art.21 din Constituție care consacra acces liber la justiție".
La pct.29 din motivarea deciziei CC susmenționate s-a menționat ca " in acest context,Curtea apreciază ca art. 60 ind.1 din Legea nr. 192/2006 trebuie privit din prisma efectelor declarării ca neconstituționale a prevederilor art. 2 alin.1 si alin.1 ind.2 din Legea nr.192/2006,Astfel in cazul in care părțile vor opta pentru mediere,in scopul rezolvării diferendelor existente intre ele,acestea se vor prezenta la ședința de informare cu privire la avantajele medierii doar in situația in care vor considera necesara participarea la o astfel de ședința,pentru informații si lămuriri cu privire la avantajele medierii. Participarea la ședința de informare nu va mai reprezenta însa o obligație pentru părți,ci o opțiune voluntara a persoanelor interesate sa recurgă la o asemenea metoda alternativa,facultativa,de soluționare a conflictelor".
In speța, judecătorul fondului nu a interes sau nu a vrut sa înțeleagă ca participarea la ședința de informare privind medierea nu mai este o obligație a pârtilor din acest litigiu,ci este doar o opțiune voluntara a persoanelor interesate sa recurgă la o asemenea metoda alternativa,facultativa,de soluționare a conflictelor.
Examinând încheierea obiect al recursului prin prisma criticilor aduse se constată că aceasta este netemeinică și nelegală, pentru următoarele considerente:
Dispozițiile art. 242 alin.1 c.pr.civ permit judecătorului să suspende judecata unei cauze doar atunci când constată că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina reclamantului prin faptul neîndeplinirii obligațiilor stabilite în cursul judecății potrivit legii, arătând în încheiere care anume obligații nu au fost respectate.
Se reține că, prin încheierea supusă prezentului control judiciar, prima instanță a procedat la suspendarea judecății pricinii, reținând că, reclamantul nu și-a îndeplinit obligația de a depune la dosar dovada participării la ședința de informare privind avantajele medierii, astfel cum prevăd dispozițiile art. 60 indice 1 din legea nr.192/2006.
Neîndoielnic, Tribunalul evidențiază că procedura medierii reprezintă, potrivit art.1 din legea 192/2006, o modalitate de soluționare pe cale amiabilă a oricărui conflict care privește drepturi de care părțile pot dispune, însă refuzul exprimat de reclamant față de o astfel de procedură, nu poate aduce atingere dreptului de acces la instanță pe care orice persoană îl are.
Că este așa, rezultă din considerentele deciziei Curții Constituționale nr. 266/2014 care a stabilit că obligativitatea participării la informarea despre avantajele medierii reprezintă o îngrădire a accesului liber la justiție, deoarece se constituie într-un filtru pentru exercitarea acestui drept constituțional, iar prin sancțiunea inadmisibilității cererii de chemare în judecată, reglementată prin art. 2 alin.1 ind.2 din legea 192/2006, acest drept este nu doar îngrădit, ci chiar interzis.
În ceea ce privește prevederile art. 60 ind 1 din același act normativ, prin care legiuitorul a circumstanțiat materiile în care părțile sunt ținute să facă dovada participării la ședința de informare, prevăzută de art. 2 alin.1, sub sancțiunea inadmisibilității cererii de chemare în judecată, Curtea a reținut prin aceeași decizie că, această reglementare trebuie privită prin prisma efectelor declarării ca neconstituționale a prevederilor art. 2 alin.1 și alin.1 ind.2 din Legea nr. 192/2006, participarea la ședința de informare nemaiputând prezenta însă o obligație pentru părți, ci o opțiune voluntară a persoanelor interesate să recurgă la o asemenea metodă alternativă, facultativă, de soluționare a conflictelor.
În temeiul considerentelor expuse, apreciind că nerespectarea obligației impusă reclamantului de către prima instanță, aceea de a face dovada participării la ședința de informare asupra avantajelor medierii, nu are consecințe asupra desfășurării normale a procesului, va fi admis recursul și casată încheierea cu trimiterea cauzei aceleiași instanțe pentru continuarea judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta reclamantă I. S. împotriva încheierii din 09.06.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S., intimată fiind G. M..
Casează încheierea.
Trimite cauza pentru continuarea judecății.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Octombrie 2015
Președinte, C. E. C. | Judecător, A. M. | Judecător, V. N. |
Grefier, Lucreția I. |
MA/LI/4 ex.
Data: 17.11.2015
Jud.fond.P. I..
Confidențial cod.op.2626
| ← Partaj judiciar. Sentința nr. 768/2015. Tribunalul MEHEDINŢI | Grăniţuire. Sentința nr. 339/2015. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
