Partaj judiciar. Sentința nr. 768/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 768/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 27-10-2015 în dosarul nr. 781/2015
Dosar nr._ ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 781/A
Ședința publică de la 27 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. Z.
Judecător C. P.
Grefier A. M. M.
Pe rol judecarea apelului formulat de apelanta-pârâtă S. M. împotriva sentinței civile nr. 768/07.05.2015 pronunțată de Judecătoria Vânju M. în contradictoriu cu intimata-reclamantă T. E. și intimații-pârâți P. I., D. D., T. Vanduș, T. C., având ca obiect partaj judiciar anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat N. A., pentru apelanta-pârâtă, intimata-reclamantă și intimata-pârâtă P. I., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin Serviciul registratură, apărătorul ales al intimatelor T. E. și P. I. a formulat o cerere de apelare a cauzei la sfârșitul ședinței de judecată și a depus și concluzii scrise.
În temeiul art. 104 alin. (13) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin H.C.S.M. nr. 387/22.09.2005, instanța lasă cauza la a doua strigare, pentru a da apărătorului intimatelor T. E. și P. I. posibilitatea să se prezinte.
La a doua strigare, la apelul nominal au răspuns avocat N. A., pentru apelanta-pârâtă, intimata-reclamantă și intimata-pârâtă P. I., asistate de avocat D. M., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apelanta-pârâtă, prin apărător, solicită efectuarea unei expertize specialitatea topografie, pentru a fi făcute mai multe variante de lotizare, prin care să se prevadă împărțirea în natură a imobilului.
Instanța pune în discuția părților încuviințarea probei solicitată de către apărătorul apelantei, avocat D. M., pentru intimatele prezente, arătând că se opune încuviințării acesteia, considerând inutilă această probă având în vedere motivele de apel.
Instanța, față de probele administrate în cauză, față de expertiza întocmită la instanța de fond, apreciază că nu este utilă proba solicitată, motiv pentru care o respinge.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța, în temeiul art. 392 C.proc.civ., declară deschise dezbaterile, acordând cuvântul asupra apelului.
Apelanta-pârâtă, prin apărător, solicită admiterea apelului, cu cheltuieli de judecată.
Solicită ca apelanta să primească în natură dreptul ce i se cuvine, și nu sultă, să i se atribuie o parte din casă, cel puțin două camere din imobil și precizează că actul de partaj voluntar este nul.
Avocat D. M., pentru intimata-reclamantă și intimata-pârâtă P. I., solicită respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată.
Arată că se aduc argumente noi în calea de atac, apelanta susținând că nu a fost prezentă la încheierea actului și că nu l-a semnat, argumente ce nu pot fi invocate direct în apel și precizează că aceasta a semnat personal actul și că nulitatea relativă trebuia invocată în termenul general de prescripție de 3 ani.
Mai arată că, în mod corect s-a stabilit că există o singură modalitate de partajare, câtă vreme există un drept de proprietate exclusivă al reclamantei asupra terenului pe care se află construcțiile.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vînju M. 09.08.2013, și precizată la data de 30.04.2014, reclamanta T. E. a chemat în judecată pe pârâții P. I., S. M., D. D., T. Vanduș și T. C. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate deschisă succesiunea defuncților T. D. I. decedat la data de 11.05.1986 și T. E. decedată la data de 16.07.1991, să se dispună partajarea bunurilor de pe urma acestora compuse din terenul în suprafață de 800 m.p. situat în intravilanul comunei Cujmir, T 79, P 321/1, și construcțiile situate pe acesta respectiv casă de locuit construită din chirpici, compusă din 3 camere și prispă, o bucătărie cu două încăperi, un pătul, o magazie și o fântână, stabilirea moștenitorilor legali, stabilirea masei de împărțit, cotele ce li se cuvin în calitate de copărtași, lichidarea stării de indiviziune prin atribuirea efectivă a bunurilor ce li se cuvin, să se constate calitatea de moștenitor testamentar al autorului T. I. I. conform testamentului autentificat sub nr.854/20.03.1973, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut faptul că autorul T. D. I. a decedat la data de 11.05.1986, cu ultimul domiciliu în ., autoarea T. E. a decedat la data de 16.07.1991,iar moștenitori cu vocație succesorală au rămas T. I. I. în calitate de descendent gradul I (fiu) decedat la data de 23.07.2004, la moștenirea acestuia venind prin reprezentare T. C. în calitate de soție supraviețuitoare și D. D. fiică; T. I. I., descendent gradul I (fiu) decedat la data de 21.11.1997, la moștenirea acestuia venind prin reprezentare T. E., soție supraviețuitoare, S. M., fiică și P. I., fiică și T. I. M. în calitate de descendent gradul I (fiu), decedat la data de 16.10.2003 la moștenirea acestuia venind prin reprezentare T. Vanduș în calitate de descendent gradul I.
Masa succesorală de pe urma acestora se compune din terenul în suprafață de 800 m.p. situat în intravilanul comunei Cujmir, T 79, P 321/1, și construcțiile situate pe acesta, respectiv casă de locuit construită din chirpici, compusă din 3 camere și prispă, o bucătărie cu două încăperi, un pătul, o magazie și o fântână.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosar: certificat de moștenitor nr.570/14.10.2003, nr.303/15.10.2004, nr.765/19.10.2004, act de partaj voluntar nr.4118/19.10.2004, încheierea nr.64/29.11.2012, arbore genealogic, titlul de proprietate nr._/1994, împuternicire avocațială, proces verbal de informare nr.443/04.11.2013, încheierea nr.11,12/26.02.2014, copii acte de filiație și identitate ale părților, certificat de deces autori, certificat de atestare fiscală nr.4792/20.11.2013, chitanță privind dovada achitării taxei de timbru, chitanță privind plata onorariului de apărător.
Pârâtul T. Vanduș a depus la dosar întâmpinare, prin care a arătat că nu are nici o pretenție la construcțiile și terenul aferent rămase de pe urma defuncților T. D. I. și T. E..
Totodată, pârâtele D. D. și T. C. au depus la dosar întâmpinare, prin care au arătat că, potrivit actului de partaj voluntar, s-au partajat privind terenurile situate în extravilanul comunei Cujmir, menționând că nu au nici un fel de pretenție la alte terenuri sau construcții cuprinse în masa succesorală.
Pârâta S. M. a formulat întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat anularea parțială a actului de partaj voluntar autentificat sub nr.4118/19.10.2004, având în vedere că nu a avut cunoștință despre partajarea terenului situat în intravilan, astfel că în urma partajului să-i fie atribuită o suprafață de 200 m.p. din suprafața de 800 m.p. teren intravilan.
La termenul din 11.06.2014, reclamanta prin apărător a depus la dosar note scrise prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune și respingerea cererii formulate de pârâtă, motivând faptul că pentru anularea parțială a actului de partaj voluntar pârâta S. M. invocă vicii de consimțământ, astfel că acțiunea este supusă termenului de prescripție de 3 ani prev. de art.3 alin.2 din Decretul nr.167/1958.
Prin încheierea de admitere în principiu din data de 04.12.2014 Judecătoria a admis în parte și în principiu acțiunea, a constatat deschisă succesiunea autorilor T. D. I. decedat la data de 11.05.1986 și T. E. decedată la data de 16.07.1991; a constatat că moștenitori cu vocație succesorală de pe urma acestora au rămas: T. I. I. în calitate de descendent gradul I (fiu) decedat la data de 23.07.2004, cu cota de 1/3 din masa partajabilă la moștenirea acestuia venind prin reprezentare T. C. în calitate de soție supraviețuitoare și D. D., fiică, ambele cu cota de 1/3; T. I. I., descendent gradul I (fiu) decedat la data de 21.11.1997, cu cota de 1/3 din masa partajabilă, la moștenirea acestuia venind prin reprezentare T. E., soție supraviețuitoare, S. M., fiică și P. I., fiică și T. I. M. în calitate de descendent gradul I (fiu), decedat la data de 16.10.2003 cu cota de 1/3, la moștenirea acestuia venind prin reprezentare T. Vanduș în calitate de descendent gradul I; a respins în principiu cererea de complinire formulată de pârâta S. M.; a admis în principiu prescripția dreptului material la acțiune privind anularea parțială a actului de partaj voluntar; a constatat că masa succesorală se compune din o casă de locuit construită din chirpici, compusă din 3 camere și prispă, o bucătărie cu două încăperi, un pătul, o magazie și o fântână situate pe un teren curți construcții de 800 mp; a constatat că aceste bunuri au fost lăsate de autori fiului decedat T. I. I., conform testamentului autentificat nr. 854/20.03.1973 și nr. 855 din aceeași dată; aceste construcții și terenul aferent vor intra în succesiunea reclamantei T. E. și a pârâtelor S. M. și P. I., cu privire la care au înțeles să rămână în indiviziune; s-a luat act că terenurile înscrise în TP nr._/1994 în suprafață de 4 ha și 5600 mp au făcut obiectul partajului voluntar între părți, autentificat la 19.10.2004; s-a dispus ieșirea părților din indiviziune, iar pentru întocmirea proiectului de partaj și formarea loturilor s-a dispus numirea unui expert în construcții cu un onorariu provizoriu de 700 lei.
Prin s.c. nr. 768/7.05.2015 s-a admis în parte și în fond acțiunea, s-a respins în fond cererea de complinire, s-a omologat raportul de expertiză în construcții întocmit de I. C. și s-a dispus ieșirea din indiviziune a părților conform acestuia după cum urmează:
LOTUL NR.1 – s-a atribuit în indiviziune reclamantei T. E. și pârâtei P. I. format din:
- Locuința C1 în valoare de 5.565 lei,
- Bucătărie de vară în valoare de 9.172 lei,
- Pătul și magazie în valoare de 1.523 lei,
- F. în valoare de 1.000 lei.
Total L. nr.1 = 17.260 lei, însă având dreptul la bunuri în valoare de 10.787,50 lei urmează să plătească sultă suma totală de 6.472,50 lei pârâtei S. M..
A compensat cheltuielile de judecată și a obligat pârâta S. M. să plătească reclamantei suma de 835,33 lei și pe pârâta P. I. să plătească reclamantei suma de 975,33 lei, reprezentând taxă de timbru, onorariu avocat și onorariu expert.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Conform art.248 C.proc.civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune privind anularea parțială a actului de partaj voluntar autentificat sub nr.4118/19.10.2004, invocată de reclamantă, instanța a reținut că părțile s-au partajat prin acest act la data de 19.10.2004, ori cererea formulată de pârâtă privind anularea parțială a actului de partaj voluntar a fost formulată la data de 13.05.2014, acțiunea fiind supusă termenului de prescripție de 3 ani prev. de art.3 alin.2 din Decretul nr.167/1958.
Pe fond s-a reținut, că potrivit art.650 C.civ., succesiunea se deferă sau prin lege sau prin voința omului, prin testament.
Conform art.700 C.civ., dreptul de a accepta succesiunea se prescrie în termen de 6 luni de la deschiderea ei (data decesului), iar conform art.701 C.civ., în tot timpul în care prescripția dreptului de a accepta nu este dobândită în contra erezilor ce au renunțat, ei au încă facultatea de a accepta succesiunea, dacă nu este acceptată de alți erezi.
Din actele de filiație și actele de deces ale autorilor depuse la dosar s-a reținut faptul că autorul T. I. a decedat la data de 11.05.1986 și autoarea T. E. a decedat la data de 16.07.1991, cu ultimul domiciliu în ., iar moștenitori cu vocație succesorală au rămas T. I. I. în calitate de descendent gradul I (fiu) decedat la data de 23.07.2004, cu cota de 1/3 din masa partajabilă la moștenirea acestuia venind prin reprezentare T. C. în calitate de soție supraviețuitoare și D. D. fiică ambele cu cota de 1/3; T. I. I., descendent gradul I (fiu) decedat la data de 21.11.1997, cu cota de 1/3 din masa partajabilă, la moștenirea acestuia venind prin reprezentare T. E., soție supraviețuitoare, S. M., fiică și P. I., fiică și T. I. M. în calitate de descendent gradul I (fiu), decedat la data de 16.10.2003 cu cota de 1/3, la moștenirea acestuia venind prin reprezentare T. Vanduș în calitate de descendent gradul I.
Referitor la masa succesorală rămasă de pe urma autorilor din probele administrate, respectiv actele depuse la dosar și depozițiile martorilor audiați, s-a reținut faptul că masa succesorală se compune din o casă de locuit construită din chirpici, compusă din 3 camere și prispă, o bucătărie cu două încăperi, un pătul, o magazie și o fântână situate pe un teren curți construcții de 800 mp.
S-a reținut că aceste bunuri au fost lăsate de autori fiului decedat T. I. I., conform testamentului autentificat nr. 854/20.03.1973 și nr. 855 din aceeași dată.
Aceste construcții și terenul aferent vor intra în succesiunea reclamantei T. E. și a pârâtelor S. M. și P. I., cu privire la care au înțeles să rămână în indiviziune.
Referitor la terenurile înscrise în TP nr._/1994 în suprafață de 4 ha și 5600 mp, s-a reținut că acestea au făcut obiectul partajului voluntar între părți autentificat sub nr.4118 la 19.10.2004.
Instanța, la termenul din 26.03.2015 a luat act că la dosar a fost depus raportul de expertiză efectuat de expert I. C. prin care a fost propusă o singură variantă de lotizare.
La raportul de expertiză efectuat în cauză de expert I. C., pârâta S. M. a formulat obiecțiuni, arătând că deși pârâții T. C., D. D. și T. Vanduș au renunțat la moștenire, acestora li s-au atribuit sulte.
Prin răspunsul la obiecțiunile formulate de pârâta S. M., expert I. C. a propus o nouă variantă de lotizare.
Față de întregul material probator administrat în cauză, instanța a apreciat acțiunea principală formulată de reclamantă având ca obiect ieșire din indiviziune ca fiind întemeiată în parte, a admis-o în parte și în fond, a respins cererea de complinire formulată de pârâta S. M. și a admis în fond prescripția dreptului material la acțiune privind anularea parțială a actului de partaj voluntar autentificat sub nr.4118/19.10.2004.
Astfel, a omologat raportul de expertiză întocmit în cauză de expert I. C. în varianta de lotizare propusă, a dispus ieșirea părților din indiviziune și a atribuit bunurile conform acestuia.
Totodată, a compensat și cheltuielile de judecată.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta S. M., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivele de apel a arătat că, în mod corect instanța de fond a dispus partajarea bunurilor ramase ca moștenire, dar în mod incorect a respins cererea sa de complinire, iar la ieșirea din indiviziune nu s-a ținut cont de posesia de fapt.
Astfel, instanța a atribuit întreaga masă succesorală în indiviziune reclamantei T. E. și pârâtei P. I., deși apelanta a contestat expertiza și a solicitat împărțirea în natură, menționând că în această casă locuiește împreună cu mama sa și că astfel, apelanta și familia sa vor fi dați afară si nu vor mai avea unde locui.
Un alt motiv de nelegalitate al sentinței instanței de fond este acela că instanța a acordat reclamantei și uneia dintre pârâte bunul imobil în totalitate, păstrându-1 în continuare pentru acestea în indiviziune, deși cele doua nu locuiesc împreună.
A menționat apelanta că nu a beneficiat de apărare calificată, neavând posibilitatea să-și angajeze apărător. Astfel solicitările sale, deși corecte, nu au fost luate în seama.
Cu privire la excepția invocată, consideră ca prescripția a fost greșit interpretată, dreptul la acțiune în această cauză fiind imprescriptibil. Cererea sa reconvențională vizează anularea unui act de partaj voluntar despre care nu a avut cunoștință si care a exclus-o de la moștenire fără a fi introdusă în calitate de moștenitoare.
Este evident ca prin excluderea sa de la partajul voluntar, deși avea vocație succesorală, s-a făcut o mare nedreptate, rămânând fără dreptul său succesoral, deși acceptase moștenirea.
A mai precizat că dreptul de proprietate asupra bunurilor imobile este imprescriptibil, faptul ca partajul voluntar și ieșirea din indiviziune s-au dezbătut fără ca apelanta sa fie introdusă, cu rea credință, nu înseamnă ca a renunțat la acest drept și astfel actul de partaj este nul.
A solicitat ca instanța de apel să desființeze sentința atacată, să admită cererea reconvențională și să dispună ieșirea din indiviziune a bunurilor în natură.
Intimatele T. E. și P. I. au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea apelului promovat ca nefondat, și menținerea sentinței civile pronunțate de instanța de fond fiind temeinică și legală.
Au arătat că apelanta critică sentința, arătând că instanța a analizat greșit cererea sa de anulare a actului de partaj voluntar autentificat sub nr. 4118/19.10.2004- BNP Vanju M., din perspectiva motivelor de nulitate relativă, susținând că actul este lovit de nulitate absolută, pentru că nu a semnat actul de partaj voluntar.
Or, precizează intimatele, apelanta este parte în acest contract, iar la instanța de fond a invocat motive de viciere a consimțământului.
Apelanta nu a fost omisă la partajul voluntar, față de aceasta actul având forță probantă deplină. Numai terții au posibilitatea să facă dovada contrară și să solicite anularea actului cu privire la bunurile împărțite, acțiunea lor fiind o acțiune reală, prin analogie cu acțiunea în revendicare imobiliară, imprescriptibilă.
Acțiunea moștenitorului semnatar al actului de partaj voluntar. în anulare pentru vicii de consimțământ, este supusă termenului de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 3 al.2 din Decretul 167 1958, care a început să curgă de la 19.10.2004.
În ce privește lotizarea bunurilor, nu era posibilă decât varianta în care proprietarul terenului devine și proprietarul construcțiilor.
Mai mult, acțiunea de partaj a fost inițiată de intimata T. E., tocmai pentru că apelanta s-a mutat la aceasta, în gospodăria supusă partajării, a intrat în stăpânirea casei, iar pe intimată au izolat-o într-o anexă.
Apelanta a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a arătat că lotizarea bunurilor nu este cea corectă, că nu s-a mutat împreună cu soțul său în mod abuziv în gospodăria supusă partajului, ci la cererea intimatei T. E. și că, în urma înțelegerii cu aceasta, și-a vândut apartamentul din Orșova, iar banii rezultați din vânzarea acestui bun i-a adus în gospodăria mamei sale.
A precizat că imobilul are 6 camere, intimata folosește singură 3 camere și un fost garaj transformat în bucătărie, iar apelanta împreună cu soțul său folosesc 3 camere.
Analizând apelul formulat instanța constată că acesta este neîntemeiat pentru următoarele motive:
Motivul de apel referitor la anularea actului de partaj voluntar este neîntemeiat, prima instanță în mod legal și corect a reținut că operează prescripția dreptului material la acțiune, aceasta nefiind formulată în termenul de 3 ani prevăzut de art.3 alin.2 din Decretul nr.167/1958.
Astfel, prin cererea reconvențională formulată la prima instanță (fila 83 dosar fond), pârâta S. M. a solicitat să-i fie atribuit un teren de 200 mp din terenul de 800 mp pe care se află construcțiile ce fac parte din masa succesorală, solicitând totodată anularea actului de partaj voluntar pe motiv că nu a avut cunoștință că întreaga suprafață se află în intravilan crezând că terenul este situat și în extravilan și că dacă nu i se va atribui o parte din teren nu va avea acces la construcții.
În temeiul disp. art.3 alin.2 din Decretul nr.167/1958 s-a respins această cerere, reținându-se prescris dreptul la acțiune, de la data încheierii actului de partaj voluntar, 19 oct. 2004 până la data formulării acestei cereri trecând mai mult de 3 ani. În mod legal și corect a pronunțat prima instanță această soluție, calificând această cerere ca fiind în anularea actului, întemeiată pe vicii de consimțământ.
Motivele invocate de către apelanta pârâtă în motivele de apel, și anume faptul că nu a fost prezentă la încheierea actului de partaj voluntar și deci acesta ar fi nul absolut constituie o cerere nouă, formulată direct în apel. Or, conform disp. art. 478 alin. 3 cod proced. Civ. în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot formula pretenții noi. Prin urmare, această nouă cerere a apelantei nu va fi analizată în cadrul apelului.
În ceea ce privește motivul de apel privind modalitatea de atribuire a construcțiilor supuse partajului, instanța reține că și acesta este neîntemeiat. Astfel, faptul că apelanta pârâtă nu a beneficiat de apărare calificată în fața primei instanțe nu constituie un argument în dovedirea afirmațiilor sale, angajarea unui apărător fiind la latitudinea fiecărei părți. De asemenea, instanța de apel constată că apelanta pârâtă a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză în fața primei instanțe, (fila 148 dosar fond), însă prin acestea a invocat doar faptul că s-au atribuit loturi unor pârâți care renunțaseră la moștenire. Prin urmare, nici prin obiecțiuni, nici la cuvântul pe fond aceasta nu a contestat modalitatea de partajare.
Instanța de apel reține că în mod legal și corect prima instanță a atribuit în totalitate construcțiile reclamantei care a rămas în indiviziune cu pârâta P. I. asupra acestora, deoarece prin actul de partaj voluntar autentificat de BNP R. M. Cocuța sub nr. 4118/19.10.2004 (fila 57 dosar fond) terenul de 800 mp pe care se află aceste construcții a fost dat reclamantei T. E., această situația de fapt fiind reținută și de expert în raportul de expertiză. Prin urmare, atribuirea unor construcții apelantei reclamante nu era posibilă, aceasta ar fi condus și la litigii ulterioare între părți.
Motivul de apel referitor la faptul că reclamanta și P. I. au rămas în indiviziune asupra construcțiilor este și acesta nefundat, această situație neafectând-o pe apelanta pârâtă și deci aceasta nu are interes să invoce acest aspect. Singurele care aveau interes să formuleze apel cu privire la acest aspect erau cele două părți rămase în indiviziune, dar acestea nu au atacat sentința.
În consecință, față de considerentele expuse, instanța, în temeiul disp. art. 480 alin. 1 cod proced civ va respinge apelul ca neîntemeiat.
În temeiul art. 453 cod proced civ. va obliga apelanta la plata către intimata T. E. a sumei de 700 lei cheltuieli de judecată din apel, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelanta-pârâtă S. M., C.N.P._, cu domiciliul în ., împotriva sentinței civile nr. 768/07.05.2015 pronunțată de Judecătoria Vânju M. în contradictoriu cu intimata-reclamantă T. E., C.N.P._, domiciliată în ., și intimații-pârâți P. I., C.N.P._, cu domiciliul în Orșova, ., ., județul M., D. D., cu domiciliul în mun. C., .. M., nr.6, ., ., T. Vanduș, domiciliul în ., T. C., cu domiciliul în C., ..15, ., județul D., având ca obiect partaj judiciar, anulare act.
Obligă apelanta la plata către intimata T. E. a sumei de 700 lei cheltuieli de judecată din apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.10.2015.
Președinte, C. Z. | Judecător, C. P. | |
Grefier, A. M. M. |
Red. C.Z./Tehnored. A.M.M.
8 ex./pag./2.11.2015
Jud. fond N. A.
Cod op. 2626
| ← Rectificare carte funciară. Sentința nr. 355/2015. Tribunalul... | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... → |
|---|
