Contestaţie la executare. Sentința nr. 1587/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1587/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 02-07-2015 în dosarul nr. 133/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 133/R
Ședința publică de la 02 Iulie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. P.
Judecător M. C. O.
Judecător F. M.
Grefier M. B.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurentul intimat C. ROMÂNIA SA împotriva sentinței civile nr.1587/23.04.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S. în contradictoriu cu intimatul-contestator B. A. și intimata ., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul-contestator, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, recurentul-intimat a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Nemaifiind alte cereri formulate sau excepții invocate de soluționat, instanța, potrivit dispozițiilor art.150 și următoarele cod procedură civilă, constată încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Intimatul B. A. solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală, întrucât titlul executoriu nu a fost comunicat, iar ICCJ a admis recurs în interesul legii în sensul că procesele verbale de contravenție trebuie să poarte semnătură olografă nicidecum o ștampilă electronică.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
La data de 26.02.2015, a fostînregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta T. S. contestația la executare formulată de contestatorul B. A. împotriva procesului verbal de eliberare din 04.02.2015 act de executare din dosarul nr. 3803/M/2012 emise de executor judecătoresc B. M. și Asociații - acte comunicate la data de 17.02.2015 - creditor fiind Compania Naționala de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România și terț poprit B. P. S.A., prin care s-a ridicat poprirea si s-a dispus eliberarea sumei de 739,59 lei ce este compusă din 127,04 lei debit si 612,55 lei cheltuieli de executare stabilite potrivit procesului verbal.
A solicitat anularea formelor de executare precum si a ordinului de plata din data de 27.01.2015 si întoarcerea executării .
A arătat că, în fapt, dosarul mai sus menționat s-a pornit executarea silita a titlului executoriu - proces verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 06.09.2011 prin care datorează creditoarei suma de 127,04 lei cu titlu de despăgubire.
In primul rând, a arătat că actele contestate sunt nelegale deoarece este nul procesul verbal care ar constitui titlu executoriu in acest dosar execuțional si arată ca acest proces verbal nu a fost comunicat in termen, nu este semnat de contestator sau de vreun agent constatator si este nelegal întocmit.
Prin urmare, de vreme ce este nul procesul verbal, executarea silita a acestuia este la rândul sau lovita de nulitate.
In al doilea rând, a contestat ordinul de plata din data de 27.01.2015 si a arătat ca s-a eliberat o suma pe care o achitase băncii cu titlu de rata credit si banca nu avea cum sa schimbe destinația acestei sume pe care contestatorul o făcuse cu titlu de plata.
Pentru a opera poprirea, trebuie ca sa existe un raport juridic obligațional intre terțul poprit si debitorul poprit, in care debitorul sa aibă de încasat sume de bani de la terț.
In cazul de fata, contestatorul era debitorul B. P. S.A. si nicidecum creditorul acesteia si a făcut o plata a ratelor creditului pe care i-l acordase banca si pe cale de consecința are si calitatea de debitor al băncii si nicidecum creditor
Pentru aceste motive, a considerat ca aceste acte sunt nelegale si a solicitat admiterea contestației.
In drept, și-a întemeiat contestația pe prevederile art. 711 si urm. C. pr. civ.
In dovedirea contestației a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri si a depus copia procesului verbal de eliberare din 04.02.2015 acte de executare din dosarul nr. 3803/M/2012.
Intimata C. România SA-Direcția Regională de Drumuri și Poduri C. și Bank P. SA, a depus întâmpinare la contestația la executare formulata de B. A. împotriva formelor de executare silita întreprinse de B. M.&Asociatii in dosarul de executare silita nr. 3803/M/2012 ce are ca obiect titlu executoriu - proces verbal de constatare a contravenției . nr._/ 06.09.2011 și în baza motivelor mai jos arătate, a solicitat să se constate deplina legalitate a formelor de executare, sa se dispună respingerea contestației ca neîntemeiată.
Pe cale de excepție, a invocat excepția inadmisibilității contestației la executare, astfel potrivit art. 39, alin. (4) al OG 2/2001 "împotriva actelor de executare se poate face contestație la executare, in condițiile legii" dar nu se poate cere anularea procesului verbal, deoarece acest lucru este reglementat de art. 31. alin. (1) al aceleiași legi "împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției si de aplicare a sancțiunii se poate face plângere in termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia".
A precizat că, cu cererea de executare silita s-au adresat B. M.&Asociatii, solicitând prin aceasta executarea silita a debitorului B. A. pentru recuperarea debitului in cuantum de 28 euro, reprezentând contravaloarea tarifului de despăgubire așa cum prevede art. 8 alin. 3 din O.G. nr 15/2002 completata si modificata prin actele ulterioare, constituind venit propriu al C.N.AD.N.R. S.A - D.R.D.P. C., stabilit prin procesul verbal de constatare a contravenției . 1 nr._ emis de către C.E.S.T.R.I.N - București in 06.09.2011.
În conformitate cu prevederile OG 15/2002 cu modificările și completările ulterioare, art.7 " Responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și deținerea rovinietei valabile revin în exclusivitate, în cazul utilizatorilor români, deținătorilor menționați în certificatul de înmatriculare, în documentele vamale sau în alte documente oficiale, iar în cazul utilizatorilor străini, acestea revin în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului".
Fapta posesorilor de autovehicule de a utiliza infrastructura rutieră fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție la OG 15/2002 cu modificările și completările ulterioare și se sancționează cu amendă așa cum prevede art.8, alin. (1) si cu obligația la plata tarifului de despăgubire stabilit în funcție de tipul vehiculului folosit, potrivit anexei nr. 4. așa cum prevede art.8, alin. (3).
Astfel, autovehiculul aparținând contestatorului B. A., fiind depistat utilizând rețeaua de drumuri naționale fără a poseda rovinietă valabila, i s-a emis in data de 06.09.2011 PVCC R11 nr._.
Procesul verbal de constatare a contravenției a fost întocmit respectând prevederile OG 2/2001 cu modificările și completările ulterioare.
Procesul verbal de contravenție este un act administrativ de autoritate, întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, investit cu autoritatea statala pentru constatarea si sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedura speciala prevăzuta de un act normativ, respectiv OG 2/2001 cu modificările și completările ulterioare, astfel bucurându-se de o tripla prezumție: de legalitate, autenticitate si veridicitate, așa încât face dovada in ceea ce privește constatările agentului constatator.
Astfel, PVCC . nr._ din 06.09.2011 a fost emis de C. SA -CESTRIN București, iar constatarea contravenției a fost efectuata cu ajutorul mijloacelor tehnice ale sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare si control al rovinietei - SIEGMCR iar PVCC-ul s-a încheiat pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației si Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere si înmatriculare a Vehiculelor si Direcția Generala de Evidenta a Persoanelor, conform prevederilor art. 9 alin.2 si 3 al OG 15/2002, cu modificările si completările ulterioare.
Contravenientul a avut la dispoziție 15 zile de la comunicarea PVCC sa facă plângere la PVCC, dar nu si-a exercitat acest drept, astfel contravenientul a devenit debitor al C. SA -DRDP C., având obligația de a achita contravaloarea amenzii si a tarifului de despăgubire.
Deoarece tariful de despăgubire prevăzut in înștiințarea de plata din PVCC se face venit la C. SA, pentru aceasta suma s-a demarat procedura executării silite.
PVCC neatacat in termen de 15 zile de la comunicare constituie potrivit legii titlu executoriu fără investire sau vreo altă formalitate din punct de vedere al amenzii si al tarifului de despăgubire.
Potrivit art. 712 alin. 2 C.proc.civ, in cazul in care executarea silita se face in temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătoreasca, se pot invoca in contestația la executare si motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins in titlul executoriu, numai daca legea nu prevede in legătura cu acel titlu executoriu o cale procesuala specifica pentru desființarea lui.
In consecința, pentru a se putea invoca pe calea contestației la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu este necesara întrunirea cumulativa a doua condiții: in primul rând, titlul executoriu să nu fie o hotărâre judecătoreasca, iar in al doilea rând, legea sa nu prevadă o alta cale de atac pentru invocarea apărărilor de fond.
Daca prima condiție este îndeplinita in cauza, referitor la cea de a doua condiție, se constata ca, potrivit art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției si de aplicare a sancțiunii se poate face plângere in termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia, neputând fi invocate apărări de fond pe calea contestației la executare.
Astfel, pe calea contestației la executare se poate invoca nelegalitatea unor acte de executare, însa nu prin invocarea unor apărări de fond împotriva titlului executoriu, ci prin invocarea unor eventuale încălcări ale normelor care reglementează executarea silita.
De asemenea a arătat că, ca petentul nu se afla la prima abatere contravenționala de acest natura, pe numele sau fiind emise alte asemenea 9 procese verbale de constatare a contravenției, iar admiterea unei astfel de acțiuni nu ar face decât sa-l încurajeze la săvârșirea faptelor contravenționale.
Fața de cele arătate, solicită respingerea contestației ca neîntemeiată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 -208 C.proc. civ.
Instanța, în temeiul art. 167 Cod proc. Civilă, apreciind că este admisibilă și poate duce la dezlegarea pricinii, a încuviințat proba cu înscrisuri.
În considerarea probelor de la dosar și prin raportare la dispozițiile legale incidente în cauză, prin sentința civilă nr.1587/23.04.2015 Judecătoria Dr.Tr.S., a admis excepția inadmisibilității contestației la executare, invocată de intimat, în ce privește contestația la titlu și a respins ca inadmisibilă contestația formulată de contestatorul B. A. împotriva titlului executoriu, a admis contestația la executare formulată de contestatorul B. A., împotriva actelor de executare întocmite în dosarul execuțional nr.3803/M/2012 al B. M. & Asociații, pentru următoarele considerente:
Analizând cu prioritate, în temeiul art.137 C pr civ, excepția inadmisibilității contestației la executare, invocată de intimata C. SA, instanța a constatat și a reținut:
Prin încheierea din camera de consiliu din data de 14.01.2013, pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S. în dosarul nr._, s-a încuviințat executarea silită în baza titlului executoriu reprezentat de procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/06.09.2011 emis de CESTRIN București.
B. M.&Asociații a emis adrese de înființare poprire, iar la data de 04.02.2015, s-a emis proces verbal de eliberare nr.3803/M/2012, prin care s-a dispus eliberarea sumei de 739,59 lei, consemnată la dispoziția executorului judecătoresc, urmând a fi achitate cheltuielile de executare în sumă de 484,55 lei și debitul de 255,04 lei.
Contestatorul a formulat contestație la executare, solicitând anularea titlului executoriu - procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/06.09.2011 emis de CESTRIN București, precum și anularea formelor de executare întocmite în dosarul execuțional nr.3803/M/2012 al B. M. & Asociații și întoarcerea executării silite efectuată în dosarul nr. 3803/M/2012 al B. M. & Asociații.
Potrivit art.399 alin.3 C pr civ, în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui al titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.
De asemenea, potrivit art.31 (1) din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.
În speță, executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță, ci este un proces verbal de contravenție.
Așadar, potrivit art.399 alin.3 C pr civ, posibilitatea utilizării apărărilor de fond este condiționată de inexistența unor mijloace procedurale speciale de realizare a dreptului.
După cum a statuat și Curtea Constituțională prin Decizia nr.581/2011, dacă legea pune la dispoziție debitorului o cale de atac specială cum este plângerea contravențională formulată împotriva procesului verbal de contravenție, când titlu executoriu nu provine de la organul de jurisdicție, acesta nu mai poate utiliza apărări de fond în cadrul contestației la executare.
Prin urmare, față de cele expuse, instanța a admis excepția inadmisibilității contestației la executare, invocată de intimat, în ce privește contestația la titlu și a respins ca inadmisibilă contestația formulată de contestatorul B. A. împotriva titlului executoriu, în contradictoriu cu intimații CNADN România și B. P. SA.
Pe fond, analizând critica contestatorului, conform căreia procesul verbal nu i-a fost comunicat în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii, astfel încât a intervenit excepția prescripției executării sancțiunilor contravenționale, instanța a apreciat-o întemeiată.
Astfel, potrivit art. 26 din OG nr.2/2001, dacă agentul constatator aplică și sancțiunea, iar contravenientul este prezent la încheierea procesului verbal, copie de pe acesta și înștiințarea de plată se înmânează acestuia. În situația în care contravenientul nu este prezent la încheierea procesului verbal, agentul constatator este obligat să-i comunice procesul verbal în termen de o lună de zile de la data încheierii.
În art. 27 din același act normativ, comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată de face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor.
Din interpretarea acestui text de lege și în acord cu dispozițiile art. 85 și art. 100 Cod de procedură civilă, precum și cu jurisprudența constantă în acest sens, s-a apreciat că procesul verbal de contravenție ce nu a putut fi înmânat de către agentul constatator contravenientului, fie că nu a fost prezent la încheierea acestuia, fie că a refuzat primirea, trebuie comunicat prin poștă cu aviz de primire și numai în subsidiar prin afișare.
Ca urmare, cum în speță contravenientul contestator nu a fost prezent la încheierea procesului verbal, iar comunicarea acestuia s-a făcut prin afișare conform procesului verbal de la fila 43 dosar, instanța a apreciat că nu i s-a comunicat în mod legal contestatorului procesul verbal de contravenție, în termenul de 30 de zile de la data aplicării sancțiunii.
Instanța a mai reținut că, în baza art. 14 alin 1 din OG nr 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare, executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.
Cum procesul verbal de contravenție nu a fost comunicat contestatorului, in termen de o luna de la întocmire, când s-au aplicat si sancțiunile contravenționale, in cauza devin incidente disp art 14 alin 1 din OG nr 2/2001, respectiv prescrierea executării sancțiunilor contravenționale, care zădărnicește orice modalitate de executare silita.
Pentru aceste motive, instanța a admis contestația la executare formulată de contestatorul B. A., împotriva actelor de executare întocmite în dosarul execuțional nr.3803/M/2012 al B. M. & Asociații, în contradictoriu cu intimații CNADN România și B. P. SA și a dispus anularea actelor de executare întocmite în dosarul execuțional nr.3803/M/2012 al B. M. & Asociații.
În temeiul art. 404 1 alin.1 C., în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia. Conform art. 402 2 alin. 1 și 3 C., în cazul în care instanța judecătorească a desființat titlul executoriu sau actele de executare, la cererea celui interesat, va dispune asupra restabilirii situației anterioare executării.
Având în vedere că instanța a dispus anularea actelor de executare întocmite în dosarul execuțional nr.3803/M/2012 al B. M. & Asociații, în temeiul dispozițiilor legale sus menționate, a dispus întoarcerea executării silite efectuată în dosarul nr. 3803/M/2012 al B. M. & Asociații și a obligat intimatul C. România la plata către contestator a sumei de 739,59 lei, reprezentând debit și cheltuieli de executare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea căii de atac exercitată, recurenta a invocat că instanța de fond în mod eronat a reținut că în lipsa unei comunicări legale a procesului verbal de contravenție, debitorul nu a putut formula plângere contravențională, fiind privat în acest sens de beneficiul legii în această materie.
Mai mult decât atăt, potrivit doctrinei de specialitate, contravenția continuă poate fi definită ca fiind acea formă a unității naturale contravenționale care constă în prelungirea în timp, în chip natural, a elementului material al laturii obiective(acțiunea sau inacțiune) și a procesului de producere a rezultatului, până la un moment viitor al con sumării, când activitatea contravențională este oprită datorită unei energii contrare celei care a declanșat activitatea.
Potrivit dispozițiilor art.8 alin.1 din OG nr.15/2002, cu modificările și completările ulterioare, fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă, constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă.
Prin urmare, având in vedere cele sus rubricate, in speța de fata, momentul aplicării sancțiunii contravenționale prin emiterea procesului - verbal de contravenție reprezintă momentul in care contravenția continua se epuizează ca urmare a intervenției unei autorități, respectiv C. - SA prin agenții constatatori.
Având in vedere faptul ca, in speța, momentul epuizării contravenției continue il reprezintă anul 2011, învederam instanței de judecata faptul ca aplicarea dispozițiilor art. 27 din O.G. 2/2001, cu modificările si completările ulterioare, înainte de apariția Deciziei nr. 10/2013 pronunțata de ICCJ, prevedea ca modalitatea de comunicare a procesului - verbal de constatare a contravenției era la latitudinea expeditorului (emitentul documentului), aceasta fiind alternativa si nu subsidiara.
Prin urmare, datorita faptului ca fapta de a circula fara a deține rovinieta valabila constituie contravenție continua, astfel cum este definita si reglementata de OG nr. 15/2002, precum si ca legea contravenționala aplicabila in timp va fi legea in vigoare din momentul epuizării acesteia, reiese in mod evident faptul ca, in speța, este vorba despre o excepție de la principiul retroactivității legii contravenționale.
Emiterea si comunicarea procesului - verbal de contravenție in cauza a fost efectuat in termenul imperativ prevăzut de lege, respectiv cu respectarea dispozițiilor art. 13 coroborat cu art. 14 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare.
Prin urmare, solicita instanței de apel sa constate faptul ca procesul - verbal de contravenție in cauza a fost emis in termenul legal de 6 luni de la data săvârșirii faptei, iar comunicarea acestuia s-a efectuat in termen de o luna de la data aplicării sancțiunii.
Prin urmare, nu se poate susține faptul ca procedura de comunicare a procesului - verbal de contravenție a fost viciata sau ca debitorului i-au fost lezate drepturile procesuale.
Mai mult decât atât, potrivit dispozițiilor art. 31 alin.l din OG nr. 2/2001, cu modificările si completările ulterioare, împotriva procesului - verbal de constatare a contravenției se poate face plângere in termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.
Or, debitorul nici nu a formulat plângere împotriva procesului - verbal de contravenție si nici nu a achitat de buna voie obligația stabilita prin procesul - verbal de contravenție ca si sancțiune aplicata pentru fapta săvârșita.
In acest sens, conform art. 37 din OG nr. 2/2001, cu modificările si completările ulterioare, procesul - verbal neatacat in termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștința, precum si hotărârea judecătoreasca irevocabila prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo alta formalitate.
De asemenea, solicită instanței de apel sa constate faptul ca in cuprinsul procesului - verbal de constatare a contravenției in cauza este identificata creanța supusa executării silite si ca aceasta creanța îndeplinește toate condițiile cerute de lege de a fi certa, lichida si exigibila.
Prin Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, cu modificările si completările ulterioare, legiuitorul român a apreciat necesar sa instituie obligația plații unui tarif pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale din România, aplicabil tuturor utilizatorilor romani si străini, pentru vehiculele înmatriculate.
Distinct de sancțiunea amenzii, textul de lege astfel cum a fost in vigoare la data emiterii procesului - verbal de constatare a contravenției generat si semnat electronic conform dispozițiilor Legii nr. 455/2001 si ale HG nr. 1259/2001, respectiv pana in luna iulie 2012, prevedea in sarcina contravenientului reținerea si obligația de a achita cu titlu de despăgubire o anumita suma de bani, in funcție de tipul de vehicul care a fost folosit fără a deține rovinieta valabila.
Obligarea la plata acestui tarif de despăgubire este o consecința a răspunderii civile delictuale subiective a contravenientului ca urmare a săvârșirii unei fapte ilicite, respectiv utilizarea rețelei de drumuri fără plata tarifului corespunzător, care a avut ca rezultat un prejudiciu cauzat C. - SA in calitate de administrator al rețelei de drumuri naționale si autostrăzi astfel cum este statuat de dispozițiile OUG nr. 84/2003, cu modificările si completările ulterioare.
Prin urmare, stabilirea tarifului de despăgubire este întemeiata pe dreptul C. -SA de a beneficia de repararea prejudiciului cauzat prin fapta ilicita săvârșita de utilizator si in consecința si recuperarea creanțelor aferente.
Aceste considerente sunt susținute si de dispozițiile generale si obligatorii ale Deciziei Curții Constituționale a României nr. 57/2012 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 alin. 3 din OG nr. 15/2002.
Prin urmare, reiese fără echivoc faptul ca in speța este vorba de o creanța de drept comun (adică tariful de despăgubire), creanța care îndeplinește condițiile prevăzute de art. 662 NCPC.
Aceasta creanța este supusa regulilor de procedura civila, iar in caz de neexecutare de bunăvoie din partea debitorului, se executa la cererea creditorului de către executorul judecătoresc.
Astfel, instanța de fond trebuia sa facă aplicabilitatea dispozițiilor art. 638 NCPC raportat la art. 640 NCPC si la art. 37 din OG nr. 2/2001, cu modificările si completările ulterioare si sa constate faptul ca procesul - verbal neatacat in termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștința constituie titlu executoriu, fără vreo alta formalitate.
De asemenea, instanța de fond in baza considerentelor sus rubricate, trebuia sa constate faptul ca aceasta creanța este certa, lichida si exigibila, întrunind cerințele art. 662 alin. 1-3 NCPC.
Totodată, solicită instanței de judecata sa constate faptul ca Deciziile pronunțate de către înalta Curte de Casație si Justiție dobândesc valoare obligatorie de la data publicării, acestea având valoare egala cu cea a legii cu caracter interpretativ.
Deci, in privința celor reținute de instanța cu privire la Deciziei ICCJ nr. 10 din 10.06.2013 întrucât acestea își au aplicabilitatea după data publicării Deciziei in Monitorul Oficial al României si anume 23.07.2013, conform principiului neretroactivității prevăzut de Codul Civil " Legea dispune numai pentru viitor; ea n-are putere retroactivă", rezultând fără echivoc că, principiul neretroactivității este regula juridică potrivit căreia o lege civilă se aplică numai situațiilor ce se ivesc după adoptarea ei, iar nu și situațiilor anterioare, trecute. întrucât deciziile pronunțate de ICCJ dobândesc valoare obligatorie de la data publicării, acestea au valoare egala cu cea a legii cu caracter interpretativ, iar o aplicare a acestora la situații anterioare pronunțării ar fi echivalenta cu a da caracter retroactiv unei dispoziții legale. Or, norma privitoare la comunicarea unui act procedural nu are un conținut de drept material, ci constituie o dispoziție procedurala căruia nu i se aplica principiul retroactivității legii contravenționala mai favorabila, ci cel al aplicării imediate a normei procedurale.
In aceste condiții, întrucât, Decizia 10/2013 își produce efectele, potrivit art. 517 alin 4 C., de la data publicării sale in M.O al României, Partea I, adică de la data de 23.07.2013, neproducând efecte retroactive in privința unor efecte juridice deja consemnate, concluzionam ca o abordare diferita ar periclita însăși securitatea juridica si încrederea cetățenilor in sistemul de drept.
De asemenea, reiterează prevederile art. 712 alin. 2 C.proc.civ, potrivit cărora, in cazul in care executarea silita se face in temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătoreasca, se pot invoca in contestația la executare si motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins in titlul executoriu, numai daca legea nu prevede in legătura cu acel titlu executoriu o cale procesuala specifica pentru desființarea lui.
In consecința, pentru a se putea invoca pe calea contestației la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu este necesara întrunirea cumulativa a doua condiții: in primul rând, titlul executoriu să nu fie o hotărâre judecătoreasca, iar in al doilea rând, legea sa nu prevadă o alta cale de atac pentru invocarea apărărilor de fond.
Daca prima condiție este îndeplinita in cauza, referitor la cea de a doua condiție, se constata ca, potrivit art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției si de aplicare a sancțiunii se poate face plângere in termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia, neputând fi invocate apărări de fond pe calea contestației la executare.
Astfel, pe calea contestației la executare se poate invoca nelegalitatea unor acte de executare, însă nu prin invocarea unor apărări de fond împotriva titlului executoriu, ci prin invocarea unor eventuale încălcări ale normelor care reglementează executarea silita, astfel ca instanța in mod greșit s-a pronunțat in soluționarea contestației la executare asupra aspectelor ce țin de soluționarea plângerii contravenționale .
In concluzie, solicită admiterea recursului si modificarea sentinței civile nr. 1587 din 23.04.2015 pronunțata de către Jud. Dr. Tr. S., in sensul respingerii contestației Ia executare formulata de B. A. si drept consecința menținerea formelor de executare emise in dosarul nr. 3803/M/2012 de către B. M. & Asociații.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma motivelor de recurs invocate, tribunalul constată recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează:
Starea de fapt rezultată din probele administrate în cauză a fost corect reținută de instanța de fond.
Prin contestația la executare dedusă judecății s-a solicitat anularea formelor de executare întocmite de B. M. și Asociații în dosar nr. 3803/M/2012, respectiv proces verbal de eliberare din 4.02.2015 prin care s-a dispus eliberarea sumei de 739,59 lei compusă din 127,04 debit și 612,55 cheltuieli de executare .
Instanța de fond a apreciat în mod corect că este întemeiată contestația, întrucât nu i s-a comunicat în mod legal contestatorului procesul verbal de contravenție, respectiv în conformitate cu art. 27 din OG nr. 2/2001, cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul contravenientului, afișare consemnată într-un proces verbal semnat de cel puțin un martor.
În speță, comunicarea procesului verbal s-a făcut prin afișare, și în mod corect s-a apreciat că acesta nu a fost comunicat în mod legal contestatorului .
Ca atare, criticile recurentei sub acest aspect, nu sunt întemeiate, urmând a fi înlăturate susținerile privind invocarea unor apărări de fond și aplicarea dispozițiilor noului cod de procedură civilă, în cauză fiind incidente dispozițiile codului vechi de procedură civilă în materia executării silite, întrucât executarea silită a început înainte de . noului cod de procedură civilă (cererea de executare silită fiind formulată la 10.12.2012- fila 34 dosar fond).
Mai mult, recurenta a criticat sentința și cu privire la aplicabilitatea deciziei nr. 10/2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, deși nu a fost invocată de instanța de fond.
Pentru considerentele expuse, apreciind că soluția instanței de fond este legală și temeinică, în conf. cu disp. art. 312 c.p.civ. urmează a respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de recurentul intimat C. ROMÂNIA SA împotriva sentinței civile nr.1587/23.04.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S. în contradictoriu cu intimatul-contestator B. A. și intimata ., având ca obiect contestație la executare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Iulie 2015.
Președinte, C. P. | Judecător, M. C. O. | Judecător, F. M. |
Grefier, M. B. |
Redactat M.C.O.
tehnoredactat M.B., Ex.2/ pag.
jud.fond B. L.
Cod operator 2626
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2406/2015. Tribunalul... | Partaj judiciar. Sentința nr. 29/2015. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
