Pretenţii. Sentința nr. 1112/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1112/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 22-06-2015 în dosarul nr. 470/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 470/A
Ședința publică de la 22 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C. O.
Judecător A. M.
Grefier D. D.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de reclamantul S. Județean de Urgență Drobeta T. S., împotriva sentinței civile nr.1112 din 16.03.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S., intimat fiind pârâtul S. T., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns: intimatul-pârât S. T., lipsă apelantul-reclamant S. Județean de Urgență Drobeta T. S..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții invocate de soluționat, s-a constatat cauza în stare de judecată și s-a acordat cuvântul asupra apelului.
Intimatul-pârât solicită respingerea apelului.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 27.11.2014 și înregistrată sub nr._ reclamantul S. Județean De Urgență Drobeta T. S., în contradictoriu cu pârâtul S. T., a solicitat ca instanța, prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pe pârât la plata sumei de 1948 lei, plus dobânzi și penalități până la data plății, cu titlu de despăgubiri civile.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că în data de 23.09.2011 numitul S. T. a fost internat în cadrul Spitalului Județean de Urgență Drobeta T. S., în urma unei agresiuni, beneficiind de îngrijiri medicale în perioada 23.08-02.09.2011.
În urma acestei internări, arată reclamantul, pârâtul S. T. figurează ca debitor în evidențele contabile ale acestei instituții cu suma de 1948 lei.
A învederat reclamantul că potrivit art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 - privind reforma in domeniul sănătății „persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată ". A.. 2 al aceluiași articol prevede ca „furnizorii de servicii care acordă asistența medicală prevăzută la alin. 1 realizează o evidență distinctă a acestor cazuri și au obligația să comunice lunar casei de asigurări de sănătate cu care se află în relație contractuală aceasta evidență, în vederea decontării, precum și cazurile pentru care furnizorii de servicii medicale au recuperat cheltuielile efective în vederea restituirii sumelor decontate de casele de asigurări de sănătate pentru cazurile respective”.
A mai arătat că pârâtul a fost înștiințat de plata spitalizării, însă acesta nu a depus la secretariatul unității nicio dovadă din care să rezulte numele făptuitorului, alte date referitoare la stadiul dosarului, dacă a depus plângere sau dacă se află vreun dosar pe rol în acest sens.
În concluzie, reclamantul a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, obligarea pârâtului la plata sumei de 1948 lei plus dobânzi și penalități calculate până la data plății.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006 –privind reforma în domeniul sănătății, art. 19 Cod procedură penală, art 119-127 c.p.fiscală.
A precizat că acțiunea este scutită de plata taxei de timbru, conform art. 17 din Legea nr. 146/1997 cu modificările și completările ulterioare.
Reclamantul a depus la dosar următoarele înscrisuri: notificare pârât, adresele nr.1377 din 23.01.2013 și nr._ din 11.11.2013 emise de reclamant către IPJ M., decont de cheltuieli, dispoziție din 07.05.2014.
Instanța, având în vedere dispozițiile art. 201, alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, republicat, a dispus prin rezoluție comunicarea către pârât a duplicatului acțiunii și înscrisurilor atașate, cu mențiunea că are obligația de a depune întâmpinare în termen de 25 zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe și de a mai invoca excepții, în afara celor de ordine publică.
Pârâtul nu a depus întâmpinare.
Judecătoria Drobeta T. S. prin sentința supusă apelului a respins cererea.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanța a reținut următoarele:
Din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosar de către reclamantă a rezultat că pârâtul S. T. a beneficiat de servicii medicale de urgență, fiind internat la Secția Chirurgie Generală a Spitalului Județean de Urgență Drobeta T. S. în perioada 23.08-02.09.2011.
Cheltuielile de spitalizare ocazionate de internarea pârâtului în perioada sus amintită s-au ridicat la suma de 1948 lei, potrivit decontului de cheltuieli întocmit de unitatea medicala.
Prin prezenta acțiune reclamanta S. Județean de Urgență Drobeta T. S. solicită obligarea pârâtului, victima unei agresiuni, la plata sumei de 1948 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare, invocând în drept dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006.
Prevederile art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sănătății statuează următoarele: persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistență medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale.
Din analiza textului de lege mai sus enunțat a rezultat ca legiuitorul a stabilit în mod imperativ categoria de persoane căreia ii revine obligația de a repara prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, constând in cheltuielile de spitalizare ocazionate de asistenta medicala acordata, in sensul ca aceasta obligație revine persoanelor care prin faptelor lor au adus daune sănătății altei persoane. Ca atare, furnizorul de servicii medicale nu se poate îndrepta cu solicitarea sa de recuperare a cheltuielilor de spitalizare ocazionate de asistenta medicală acordată chiar împotriva persoanei vătămate, întrucât dispozițiile legale aplicabile in aceasta materie nu prevăd aceasta posibilitate.
În ceea ce privește referirile făcute de reclamantă la art. 313 din Legea nr. 95/2006, instanța a constatat că textul de lege invocat de aceasta este inoperant împotriva pârâtului, deoarece pârâtul nu este o persoana care să fi adus prin fapta sa daune sănătății persoanei spitalizate, ci este chiar persoana căreia i-au fost produse aceste vătămări.
Potrivit art. 220 din Legea nr. 95/2006, persoanele care nu fac dovada calității de asigurat beneficiază de servicii medicale numai în cazul urgentelor medico chirurgicale.
Instanța a avut în vedere și dispozițiile art. 92 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 potrivit cărora acordarea asistentei medicale publice de urgență, la toate nivelurile ei, este o datorie a statului și un drept al cetățeanului.
Totodată, dispozițiile art. 91 din Legea nr. 95/2006 statuează că asistența medicală publică de urgență în faza spitalicească este asigurată de spitalele orășenești, municipale, județene și regionale aflate în structura Ministerului Sănătății Publice și/sau a autorităților publice locale.
De asemenea, conform prevederilor art. 93 din Legea nr. 95/2006, finanțarea acordării asistentei medicale publice de urgenta se face de la bugetul de stat si din venituri proprii, prin bugetul Ministerului Afacerilor Interne, prin bugetele ministerelor și instituțiilor cu rețea sanitară proprie, din donații și sponsorizări, precum și din alte surse prevăzute prin lege.
Instanța a apreciat ca nefiind întemeiate apărările reclamantului în sensul ca pârâtul, în calitate de persoană vătămată, trebuie sa suporte aceste cheltuieli întrucât acesta nu a depus la unitatea medicală dovezi privind numele făptuitorului sau dacă acesta a formulat plângere penală împotriva persoanei vinovate. Sub acest aspect instanța amintește că nu există nici o dispoziție legală care să oblige persoana vătămată, în speță pârâtul, să formuleze plângere penală împotriva făptuitorului. De asemenea, nu se poate reține nici faptul că persoana vătămată, prin omisiune nu și-a îndeplinit o obligație prevăzută de lege, astfel încât omisiunea să îi fie imputabilă și să constituie temei al răspunderii civile.
Legiuitorul prin instituirea prevederilor art. 313 din Legea nr. 95/2006 a urmărit consacrarea cadrului legal de atragere a răspunderii civile a persoanei care a săvârșit . si nicidecum de îngrădire a drepturilor persoanei vătămate.
Având în vedere cele expuse mai sus, raportat la dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006 cu modificările ulterioare, instanța a apreciat că acțiunea formulată de reclamant nu este întemeiată, motiv pentru care a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul S. Județean de Urgență Drobeta T. S..
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul S. Județean de Urgență Drobeta T. S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A motivat că, pacientul victima unei agresiune, nu poate fi interogat cu privire la numele părții vinovate, întrucât fie era în stare de urgență, iar actul medical este prioritar, fie nu cunoștea identitatea acesteia.
A arătat că pârâtul a fost internat în unitatea spitalicească în data de 23._11 în urma unei agresiuni și deși a primit adresa prin care a fost rugat să comunice copie după actul emis de organele de cercetare din care să reiese cine este vinovat pentru producerea agresiunilor la care a fost supus, acesta nu a comunica instituției în vederea recuperării debitului de la persoana în cauza căreia s-a stabilit vinovăția.
A susținut că dispozițiile art. 313 din Legea 95/2006 dau posibilitatea furnizorului de servicii medicale de a se îndrepta împotriva autorului faptei ilicite care a provocat daune sănătății altei persoane numai atunci când s-a stabilit o formă de vinovăție în sarcina acestui autor.
A solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 1948 Ron.
În procedura prealabilă intimatul-pârât nu a depus întâmpinare la motivele de apel.
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor invocate, se constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, dispoziții ce au fost invocate de către reclamantă în motivarea în drept a acțiunii, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane, răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, respectiv cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată.
Nu poate fi primită susținerea apelantului că, din acest text de lege se poate concluziona faptul că, pârâtul ar avea obligația să efectueze demersuri legale pentru a stabili identitatea și vinovăția agresorului, chiar și numai în scopul rezolvării obligațiilor ce rezultă din acordarea serviciilor medicale, câtă vreme, însuși legiuitorul stabilește pe cel responsabil de suportarea cheltuielilor rezultate din acordarea serviciilor medicale, precizând expres că acesta este persoana care prin fapta ei aduce daune sănătății altei persoane .Interpretarea dată de apelant nu rezultă din niciun text legal, iar unde legea nu distinge, nici instanța nu o poate face.
Așadar, față de dispozițiile legale menționate, având în vedere că făptuitorul este cel care trebuie să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, pârâtul, ca persoana vătămată, nu poate fi obligată la repararea acestui prejudiciu.
Față de considerentele expuse, apreciind că sentința instanței de fond este legală și temeinică, în baza 480 alin.1 C.pr.civ., apelul va fi respins ca nefondat
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de reclamantul S. Județean de Urgență Drobeta T. S., cu sediul în Drobeta T. S., .. 4, județul M.,împotriva sentinței civile nr. 1112 din 16.03.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S., intimat fiind pârâtul S. T., având CNP_,cu domiciliul în ..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Iunie 2015
Președinte, M. C. O. | Judecător, A. M. | |
Grefier, D. D. |
Redactat. O.M.C. / 2015
Tehnoredactat D.D. /4 ex.
Jud. fond G. D.
Cod operator 2626
| ← Partaj judiciar. Sentința nr. 29/2015. Tribunalul MEHEDINŢI | Pretenţii. Hotărâre din 05-02-2015, Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
