Pretenţii. Sentința nr. 2123/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2123/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 17-03-2015 în dosarul nr. 178/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 178/A
Ședința publică de la 17 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. Z.
Judecător C. P.
Grefier M. B.
Pe rol judecarea apelului civil declarat de apelanta reclamantă Golfițescu Z. împotriva sentinței civile nr.2123/27.11.2014 pronunțată de Judecătoria Vânju M. în dosar nr._, intimat pârât fiind C. T., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanta-reclamantă, asistată de avocat I. G. și intimatul asistat de avocat A. G..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, avocat A. G., pentru intimatul-pârât, depune la dosar chitanța de plată a onorariului de avocat.
Avocat I. G., pentru apelanta-reclamantă, la interpelarea instanței, susține că terenul afectat de dreptul de superficie nu este îngrădit, pârâtul C. folosind efectiv construcțiile.
Instanța, în conformitate cu dispozițiile art.478 alin.2 cod procedură civilă, pune în discuția părților necesitatea efectuării unei expertize tehnice de specialitate pentru a se stabili contravaloarea folosinței terenului.
Avocat I. G., pentru apelanta-reclamantă, susține că dreptul de superficie a fost cerut în 2005 și din acel moment, prin nelucrare vița de vie s-a depreciat, pe de o parte fiind vorba de lipsa de folosință, iar pe de altă parte de deprecierea valorii terenului. Se opune la administrarea probei cu expertiză întrucât din anul 2005 terenul s-a modificat și nu poate fi efectuat un raport de expertiză la nivelul acestei perioade de timp, respectiv anul 2005.
Nemaifiind alte cereri formulate sau excepții invocate de soluționat, instanța, potrivit dispozițiilor art.394 cod procedură civilă, constată încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra apelului.
Avocat I. G. pentru apelanta-reclamantă, menține concluziile puse anterior în cauză, respectiv admiterea apelului, casarea sentinței, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
Avocat A. G., pentru intimatul-pârât, menține de asemenea concluziile anterioare, respectiv de respingere a apelului întrucât prin acțiunea reclamantei a solicitat despăgubiri pentru lipsa de folosință însă nu s-a dovedit cuantumul acestor pretenții, cuantum ce s-ar fi putut stabili doar prin expertiză, cu cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin cererea adresată Judecătoriei Vânju M. la data de 07.01.2014, reclamanta Golfițescu Z. a chemat în judecată pe pârâtul C. T., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat la plata unei indemnizații pentru lipsa de folosință a terenului folosit de pârât ca drept de superficie, de 50 lei/lună pentru perioada ianuarie 2011 și până în prezent, la plata de despăgubiri echivalente cu dobânda legală calculată la suma de 1800 lei, de la data introducerii acțiunii și până la achitarea creanței principale și obligarea pârâtului la plata unei indemnizații lunare de 50 lei/lună pe viitor, pe toată durata existenței construcției, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că este proprietara terenului situat în intravilanul localității Orevița M., oraș Vânju-M., județul M., iar pârâtul a fost socotit unicul proprietar al unei clădiri-anexă, situată pe terenul său. Dovada proprietății o face cu titlul de proprietate cu tricolor nr._/ 30.04.1996, eliberat de Comisia Județeană de Fond Funciar.
Vecină cu terenul deținut de ea se află gospodăria lui M. V., care este ginerele pârâtului. Cu mai mulți ani în urmă, în mod abuziv, aceștia, profitând de aspectul că reclamanta locuiește în București, au ocupat terenul, au alungat oamenii pe care îi angajase să lucreze pentru ea terenul, motiv pentru care a promovat o acțiune în revendicare. Prin sentința civilă nr.6035/22.06.1999, definitivă și irevocabilă, pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S., în dosarul nr._/1994, aceștia au fost obligați să-i lase în deplină proprietate și pașnică folosință suprafețele de teren trecute în titlul de proprietate.
Această hotărâre judecătorească nu a fost respectată de pârât, care, în 2001 a primit o sancțiune cu caracter administrativ de la P. de pe lângă Judecătoria Vânju-M. pentru infracțiunea de nerespectare a hotărârii judecătorești, în dosarul nr.605/P/2001.
Nici această ordonanță a parchetului nu l-a determinat pe pârât să se conformeze hotărârilor instanțelor judecătorești motiv pentru care a promovat o acțiune în pretenții pentru lipsa de folosință a terenului. Prin sentința civilă nr.726/31.05.2004, definitivă și irevocabilă, pronunțată de Judecătoria Vânju-M., în Dosarul nr.2927/2003, aceștia au fost obligați să-i plătească o sumă de bani și cheltuielile de judecată.
Văzând acest lucru pârâtul a solicitat și obținut un drept de superficie pentru terenul aferent clădirii-anexă. Prin decizia civilă nr.203/A/31.03.2006, pronunțată de Tribunalul M., în dosarul nr.6925/2005 s-a „constituit în favoarea pârâtului C. T. un drept de superficie pentru un teren aferent construcției P+1 și platou în suprafață de 96 mp, învecinat la N - rest proprietate Golfițescu Z. (8,96 ml), la E - rest proprietate Golfițescu Z. (10,7 ml), S - rest proprietate Golfițescu Z. (8,96 ml), la V - proprietate M. V. (10,7 ml), situat în intravilanul satului Orevița M., oraș Vânju-M., județul M., în P.361/1, T.162, curți construcții, înscris în titlul de proprietate nr._/30.04.1996, emis de Comisia județeană M. de aplicare a legii fondului funciar nr. 18/1991, pe numele Golfițescu Z.".
Prin urmare, dreptul de superficie se întinde pe o suprafață de 8,96 x 10,7 = 96 mp, teren cultivat cu viță de vie instalată pe șpalieri, așa cum se observă și din fotografia depusă la dosarul cauzei. Practic, vița de vie a fost ținta principală a obținerii dreptului de superficie. În plus, așa cum a mai procedat și în anii anteriori, a alungat lucrătorii angajați de reclamantă să lucreze și restul terenului. A formulat plângere penală, dar acești lucrători, fiind amenințați de pârât, nu au mai declarat același lucru în fața organelor de anchetă, motiv pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi penale.
Din planșa fotografică rezultă că restul terenului era folosit ca grădină de zarzavat. După obținerea dreptului de superficie nici restul terenului nu a mai putut fi lucrat, din motivele arătate mai sus. Tot timpul a avut discuții cu privire la plata unei indemnizații pentru lipsa de folosință a terenului dar pârâtul nici nu a dorit să audă de așa ceva.
Atât timp cât există construcția pârâtului pe terenul său nu va putea să-și exercite dreptul de folosință, iar dreptul de dispoziție juridică este afectat în mod serios pentru că nu poate vinde terenul la valoarea de piață.
Dreptul de superficie este un drept real pe care o persoană, proprietar asupra construcțiilor a altor lucrări sau plantații, îl are pe suprafața de teren care aparține altei persoane, teren asupra căruia superficiarul capătă un drept de folosință. Astfel definit, dreptul de superficie are caracter imobiliar și perpetuu prin natura sa, existența acestuia fiind dependentă de caracterul definitiv al construcției, plantației sau lucrării ce grevează terenul pe care se află.
Prin urmare, solicită obligarea pârâtului la plata sumei modice de 50 lei/lună pentru perioada ianuarie 2011 și până în prezent, la plata de despăgubiri echivalente cu dobânda legală calculată la suma de 1800 lei, de la data introducerii acțiunii și până la achitarea creanței principale și obligarea pârâtului la plata unei indemnizații lunare de 50 lei/lună pe viitor, pe toată durata existenței construcției, cu cheltuieli de judecată.
În dovedirea acțiunii reclamanta a depus la dosar în copie: titlul de proprietate; sentința civilă nr.6035/22.06.1999 pronunțată de Judecătoria Dr.Tr.S., adresa 605/P/2001 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Vânju-M.; sentința civilă nr.726/31.05.2004 pronunțată de Judecătoria Vânju M.; decizia civilă nr.203/A/31.03.2006 a Tribunalului M., sentința civilă nr.2245/16.12.2010 a Judecătoriei Vânju M., foto clădire-anexă; împuternicire avocațială; proces verbal al ședinței de informare nr.1/30.01.2014, titlu de proprietate definitiv nr._/30.04.1996, chitanță privind plata onorariului de avocat, chitanța privind dovada achitării taxei de timbru și a solicitat efectuarea unei expertize agricole și audierea martorilor O. N. și B. C..
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe disp.art.483 C.civ. vechi și art.693 din N. C.civ.
Pârâtul, în apărare a depus la dosar împuternicire avocațială, chitanță privind plata onorariului de avocat și a solicitat audierea martorilor Cîrciumărița V. și C. V..
Din depozițiile martorilor B. C. și O. N., s-a reținut faptul că pe terenul pe care pârâtul l-a ocupat reclamantei, aceasta dacă ar fi avut posibilitatea să-l lucreze ar fi cultivat într-un an grâu, într-un an porumb. Pârâtul lucrează acest teren de aproximativ 5-6 ani și l-a cultivat cu grâu și porumb, legume, roții castraveți, aceste lucruri cunoscându-le de la reclamantă. Pe teren reclamanta are și 18 rânduri de vie, care a fost culeasă de pârât, însă anul acesta pârâtul a săpat-o însă nu a recoltat-o întrucât nu s-au făcut struguri. Nu cunosc dacă anul acesta pârâtul a cultivat ceva pe teren.
Din depoziția martorului Cîrciumărița V., s-a reținut faptul că pârâtul de pe terenul reclamantei a recoltat producția de struguri, a adunat corcodușele. Arată că acest teren este productiv și se pot cultiva legume, însă anul acesta fiind un an cu calamități, pârâtul nu a cules nimic din vie întrucât a bătut grindina.
Totodată martorul C. V., a declarat că pe terenul pe care pârâtul l-a ocupat reclamantei, nu se poate cultiva nimic, iar referitor la vie, în ultimii trei ani aceasta a fost recoltată de către reclamantă, restul terenului având un amplasament abrupt nu se poate cultiva nimic pe el.
În considerarea probelor de la dosar și prin raportare la dispozițiile legale incidente în cauză, prin sentința civilă nr.2123/27.11.2014 Judecătoria Vânju M., a respins acțiunea, pentru următoarele considerente:
Prin prezenta cerere reclamanta a solicitat ca pârâtul să fie obligat la plata unei indemnizații pentru lipsa de folosință a terenului folosit de pârât ca drept de superficie, de 50 lei/lună pentru perioada ianuarie 2011 și până în prezent, la plata de despăgubiri echivalente cu dobânda legală calculată la suma de 1800 lei, de la data introducerii acțiunii și până la achitarea creanței principale și obligarea pârâtului la plata unei indemnizații lunare de 50 lei/lună pe viitor, pe toată durata existenței construcției, cu cheltuieli de judecată.
Din actele depuse la dosar s-a reținut că reclamanta este proprietara terenului situat în intravilanul localității Orevița M., oraș Vînju-M., județul M., potrivit titlului de proprietate cu tricolor nr._/ 30.04.1996, iar pârâtul a fost socotit unicul proprietar al unei clădiri-anexă, situată pe terenul său, obținând un drept de superficie pentru terenul aferent clădirii-anexă.
Prin decizia civilă nr.203/A/31.03.2006, pronunțată de Tribunalul M., în dosarul nr.6925/2005 s-a „constituit în favoarea pârâtului C. T. un drept de superficie pentru un teren aferent construcției P+1 și platou în suprafață de 96 mp, învecinat la N - rest proprietate Golfițescu Z. (8,96 ml), la E - rest proprietate Golfițescu Z. (10,7 ml), S - rest proprietate Golfițescu Z. (8,96 ml), la V - proprietate M. V. (10,7 ml), situat în intravilanul satului Orevița M., oraș Vânju-M., județul M., în P.361/1, T.162, curți construcții, înscris în titlul de proprietate nr._/30.04.1996, emis de Comisia județeană M. de aplicare a legii fondului funciar nr. 18/1991, pe numele Golfițescu Z.".
Dreptul de superficie, în interpretarea textelor legale, este un drept real imobiliar, dezmembrământ al dreptului de proprietate, asupra unui teren și care constă în dreptul de proprietate al unei persoane, numite superficiar, asupra construcțiilor sau plantațiilor edificate pe terenul altei persoane, teren asupra căruia superficiarul are un drept de folosință.
Regula instituită de prevederile art.492 C.civ., potrivit căreia „proprietarul terenului este prezumat a fi și proprietarul construcțiilor sau plantațiilor de pe acel teren”, nu este absolută, ci prin acest text de lege se instituie o prezumția relativă de proprietate, astfel că cel care a edificat o construcție pe terenul altuia, făcând această dovadă contrară, devine titularul unui drept de superficie.
Or, existența dreptului de proprietate asupra construcției, plantației sau altor lucrări situate pe terenul proprietatea altei persoane, atrage după sine un drept de folosință asupra terenului respectiv pe durata existenței construcției, aceste drepturi concretizând dreptul real de superficie.
Mai mult, dreptul de proprietate al pârâtului asupra construcțiilor, a intervenit printr-o sentință, respectiv decizia civilă nr.203/A/31.03.2006, pronunțată de Tribunalul M., în dosarul nr.6925/2005, titlu prin care s-a constituit în favoarea pârâtului C. T. un drept de superficie pentru un teren aferent construcției P+1 și platou în suprafață de 96 mp.
Din întregul probatoriu administrat în cauză, coroborat cu susținerile părților, depozițiile martorilor audiați, s-a reținut faptul că reclamanta nu a fost lipsită de folosința terenului.
Prin urmare, instanța a reținut că pârâtul, a intrat astfel în posesia construcțiilor însă nu în posesia terenului solicitat de către reclamantă.
Astfel, susținerea reclamantei nu este confirmată de probele legal administrate în cauză, din care rezultă o altă stare de fapt.
Din considerentele, reținute mai sus, a rezultat că acțiunea formulată de reclamantă este neîntemeiată, nefiind întrunite condițiile îmbogățirii fără just temei, îmbogățirea fiind acel fapt juridic prin care, în absența oricărui raport juridic, patrimoniul unei persoane se mărește în detrimentul patrimoniului altei persoane. În ceea ce privește îndeplinirea condițiilor, instanța a reținut că nu a avut loc o mărire a patrimoniului pârâtului, prin folosința terenului, întrucât nu s-a făcut dovada folosinței terenului reclamantei.
În consecință, instanța a respins acțiunea reclamantei.
Văzând și disp. art. 453 C.proc.civ., reclamanta fiind în culpă procesuală a fost obligată la cheltuieli de judecată către pârât în cuantum de 800 lei, reprezentând onorariu apărător.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului a arătat că instanța de fond a comis mai multe erori:
1.Consemnarea dezbaterilor este greșită. Nu este adevărat că apărătorul pârâtului „a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii delictuale". Concluziile apărătorului pârâtului au fost de respingere a acțiunii ca nedovedită. Despre răspunderea delictuală nu s-a discutat nicicând în cursul procesului. Răspunderea civilă delictuală nu a fost invocată nici în acțiunea introductivă, solicitarea fiind doar de obligare la plata unei sume de bani pentru lipsa de folosință a terenului datorită instituirii unui drept de superficie. De altminteri, considerentele soluției de respingere a acțiunii nu cuprind răspunderea civilă delictuală.
2.Deși nu a fost depusă întâmpinare de către pârât, nu s-a opus la audierea unor martori, pentru a se dovedi existența reală a lipsei de folosință a terenului. Din acest punct de vedere, cercetarea judecătorească s-a extins cu privire la lipsirea de folosință a întregului teren, nu numai a celui stabilit ca drept de superficie.
Din acest punct de vedere, dovada testimonială nu și-ar fi avut rostul, pentru că este interzisă dovada cu martori peste cuprinsul unui înscris oficial, acest înscris fiind hotărârea judecătorească de înființare a dreptului de superficie pentru o anumită suprafață de teren.
Pentru ceea ce a solicitat, singura probă era cea cu înscrisuri și anume cu hotărârea judecătorească de instituire a dreptului de superficie în favoarea pârâtului, adică cu decizia civilă nr.203/A/31.03.2006, pronunțată de Tribunalul M., în dosarul nr.6925/2005 care „constituie în favoarea lui C. T. un drept de superficie pentru un teren aferent construcției P+1 și platou în suprafață de 96 mp, -învecinat la N - rest proprietate Golfițescu Z. (8,96 ml), la E - rest proprietate Golfițescu Z. (10,7 ml), S - rest proprietate Golfițescu Z. (8,96 ml), la V - proprietate M. V. (10:7 ml), situat în intravilanul satului Orevița M., oraș Vânju-M., județul M., în P. 361/1, T.162,. curți construcții, înscris în titlul de proprietate nr._/30.04.1996, emis de Comisia județeană M. de aplicare a legii fondului funciar nr. 18/1991, pe numele Golfițescu Z.".
După ce această hotărâre judecătorească a rămas definitivă si irevocabilă, a pierdut dreptul de folosință pentru suprafața de teren cuprinsă în dreptul de superficie.
3.În considerentele hotărârii instanța de fond a reținut o "vinovăție" a reclamantei în sensul că a respectat o hotărâre judecătorească, adică a respectat dreptul de superficie al pârâtului. Instanța "reține faptul că reclamanta nu a fost lipsită de folosința terenului,, prin urmare "rezultă că acțiunea ... este neîntemeiată, nefiind întrunite condițiile îmbogățirii fără just temei".
Este fără relevanță aspectul că pârâtul nu a folosit terenul atribuit ca drept de superficie, important este că a fost lipsită de folosința acestui teren, pe care, dacă-l folosea abuziv ar fi fost vinovată de nerespectarea unei hotărâri judecătorești.
Dacă pârâtul știa că nu are nevoie de acest teren nu trebuia să solicite un drept de superficie asupra acestuia.
Prin urmare, respingerea acțiunii pentru motivul că "nu s-a făcut dovada folosinței terenului reclamantei", este și ilogică și în afara legii.
Pentru considerentele de mai sus solicită admiterea apelului, casarea hotărârii judecătorești atacate și, pe fond, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată de la fond și din apel.
Intimatul-pârât nu a formulat întâmpinare.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, tribunalul îl apreciază ca neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea formulată reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata unei indemnizații pentru lipsa de folosință a terenului asupra căruia pârâtul are un drept de superficie.
Astfel cum a reținut prima instanță, din actele dosarului rezultă că prin decizia civilă nr.203/A/31.03.2006, pronunțată de Tribunalul M., în dosarul nr.6925/2005 s-a „constituit în favoarea pârâtului C. T. un drept de superficie pentru un teren aferent construcției P+1 și platou în suprafață de 96 mp, învecinat la N - rest proprietate Golfițescu Z. (8,96 ml), la E - rest proprietate Golfițescu Z. (10,7 ml), S - rest proprietate Golfițescu Z. (8,96 ml), la V - proprietate M. V. (10,7 ml), situat în intravilanul satului Orevița M., oraș Vânju-M., județul M., în P.361/1, T.162, curți construcții, înscris în titlul de proprietate nr._/30.04.1996, emis de Comisia județeană M. de aplicare a legii fondului funciar nr. 18/1991, pe numele Golfițescu Z.".
Susținerile apelantei cu privire la faptul că în cauză nu a fost invocată răspunderea civilă delictuală și nici nu era necesară analizarea condițiilor acestei instituții juridice sunt întemeiate, în speța de față nefiind aplicabile aceste dispoziții legale.
La judecarea apelului s-a pus în discuția apărătorului reclamantei apelante efectuarea unei expertize pentru a se stabili contravaloarea folosinței terenului, acesta nefiind de acord cu efectuarea acesteia deoarece dorește ca evaluarea să se facă raportat la anul 2005 și știe că acest lucru nu este posibil.
Instanța de apel constată că prin hotărâre judecătorească s-a stabilit dreptul de superficie al pârâtului asupra unui teren care se afla în proprietatea reclamantei, însă, având în vedere că aceasta nu este de acord cu efectuarea expertizei pentru a se stabili contravaloarea lipsei de folosință și nici nu a prezentat dovezi prin care să se poată stabili acest aspect, va respinge apelul ca neîntemeiat.
În temeiul disp. art. 453 alin. 1 NCPC instanța va obliga apelanta la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată reduse către intimat. În ceea ce privește cuantumul cheltuielilor de judecată, instanța de apel a dispus reducerea acestora la 500 lei în temeiul disp. art. 451 alin. 2 NCPC, suma solicitată de 1000 lei fiind disproporționată față de valoarea și complexitatea cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul civil declarat de apelanta reclamantă Golfițescu Z. CNP –_ domiciliată în București, ., ., ., Sector 2, cu domiciliul procedural ales la Cabinet de avocat I. G., din Dr.Tr.S., ., ., . împotriva sentinței civile nr.2123/27.11.2014 pronunțată de Judecătoria Vânju M. în dosar nr._, intimat pârât fiind C. T. cu domiciliul în Orevița M., oraș Vânju-M., județul M., având ca obiect pretenții.
Obligă apelanta la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată reduse către intimat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Martie 2015.
Președinte, C. Z. | Judecător, C. P. | |
Grefier, M. B. |
Redactat C.Z.
tehnoredactat M.B., Ex.4
jud.fond N. A.
14.04.2015
Cod operator 2626
| ← Pretenţii. Sentința nr. 868/2015. Tribunalul MEHEDINŢI | Pretenţii. Sentința nr. 13/2015. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
