Acţiune în constatare. Sentința nr. 482/2013. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 482/2013 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 04-02-2013 în dosarul nr. 157/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 157/R3
Ședința publică de la 04 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. C.
Judecător M. C. O.
Judecător A. M.
Grefier T. I.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurentul reclamant E. I. D. împotriva sentinței civile nr. 482 din 06.11.2012 pronunțată de Baia de A., în contradictoriu cu intimata-pârâtă ., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns, recurentul reclamant personal și asistat de avocat R. N., cu împuternicire avocațială depusă în ședință publică, lipsă fiind intimata pârâtă ..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat R. N., pentru recurentul reclamant, depune la dosar chitanța de plată a taxei judiciare de timbru în sumă de 393 lei și 5 lei timbru judiciar și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri formulate sau excepții invocate de soluționat, instanța, potrivit dispozițiilor art.150 și următoarele cod procedură civilă, constată încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat R. N., pentru recurentul reclamant, solicită admiterea recursului formulat, modificarea sentinței recurate, iar pe fond admiterea și să se constate că reclamantul este proprietarul suprafețelor de teren arătate în acțiune, prin intervenirea uzucapiunii.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de față;
P. cererea adresata Judecătoriei Baia de A. și înregistrata sub nr._ la data de 13.10.2011, reclamantul E. I. D. a chemat în judecată pe pârâta ., pentru ca prin sentința ce se va pronunța sa se constate că a dobândit dreptul de proprietate, prin uzucapiune, asupra mai multor suprafețe de teren ce însumează_ mp situate în comuna I., . .
În motivarea acțiunii, în fapt, reclamantul a arătat că este singurul moștenitorul tatălui său E. G., decedat la data de 16.02.1992, potrivit certificatului de moștenitor nr.96/03.10.2007, frații și mama sa neacceptând succesiunea în termenul prevăzut de disp. art. 700 Cod civil.
S-a menționat că, printre bunurile rămase la decesul autorului său, au rămas și terenurile:
- 3800 mp teren situat în punctul „ Curte casă” cu vecinii: E-drumul satului, V- C. D., N- drumul satului, S- drumul bisericii;
- 6150 mp teren situat în punctul „ Plaț casă”, cu vecinii: E- C. C., V- D. I., N- drumul bisericii, S- C. C.;
- 1575 mp teren situat în punctul „ I. al B.”, cu vecinii: E- T. A., V- C. M., N- T. E., S- drumul satului;
- 2500 mp teren situat în punctul „ S.”, cu vecinii: E- N. A., V- Mitidoi N., N- N. C., S- R. G.;
- _ mp teren situat în punctul „ R.”, cu vecinii: E- pădure E., V- Mitidoi N., N- N. I., S- P. V.;
- _ mp teren situat în punctul „ Poienice”, cu vecinii: E- C. D., V- C. I., N- B. I., S- C. V.;
-_ mp teren situat în punctul „ B.”, cu vecinii: E- C. I., V- ogaș pădure, N- B. I., S- B. I.;
Reclamantul arată în acțiune că, suprafețele de teren au fost folosite netulburat și sub nume de proprietar, în mod continuu și public de autorul său și de către reclamant, de peste 30 de ani și că, aceste terenuri nu sunt înscrise în cartea funciară, dar sunt trecute la rolul autorului său E. G. și la mama sa E. E., terenuri pentru care se plătesc impozitele aferente,apreciind că sunt îndeplinite condițiile art.930alin.1 lit.c Cod civil.
În drept, și-a întemeiat acțiunea pe disp. art. 1890 din vechiul cod civil și pe disp. art. 82 din Legea nr. 71/2011.
Cererea a fost legal timbrată .
În dovedire s-au depus la dosar în copie: testament autentificat sub nr. 833/03.04.1975, certificat de moștenitor nr.96/03.10.2007, acte de deces pentru E. I. și E. G.,adeverința nr.149/05.02.1996 emisă de Primăria I., certificat de atestare fiscală, sentința nr.549/30.09.2004 pronunțată de Curtea de Apel C. și s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, cu martorii C. C. și C. D., întocmirea unei adrese către Primăria I. și expertiză tehnică de specialitate, probe încuviințate de către instanță.
Au fost ascultați martorii C. D., C. C., declarațiile fiind consemnate și atașate la dosar ( filele 33-34).
Primăria I. a comunicat instanței răspunsul solicitat ( filele 23-31).
În vederea identificării terenurilor, în cauză a fost desemnat să efectueze expertiza, expert P. I. care a depus la dosar raportul de expertiză ( filele 87-98), față de conținutul acestora părțile neformulând obiecțiuni.
Judecătoria Baia de A. prin sentința supusă recursului a respins acțiunea, ca nefondată și a respins și cererea de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că,
P. acțiunea introductiva reclamantul E. I. D. a solicitat instanței ca, prin sentința ce se va pronunța sa se constate că a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra mai multor suprafețe de teren ce însumează_ mp, situate în comuna I., ..
Raportul de expertiză topografica întocmit de expert P. I. (filele 87-98) a concluzionat că, suprafețele de teren pentru care reclamantul a solicitat să se constate că a dobândit dreptul de proprietate, prin uzucapiune, au fost identificate în partea de nord, nord –est a satului Busești, ., fiind situate și în intravilan și în extravilan.
Instanța reține că, uzucapiunea este un mod de dobândire a dreptului de proprietate prin posedarea neîntreruptă a bunului în tot timpul fixat de lege, în sistemul Codului civil român uzucapiunea fiind concepută ca o probă absolută a dreptului de proprietate alături de ocupațiune.
Conform disp. art. 1890 Cod civil în vigoare până la data de 01.10.2012 poate fi dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate de către posesorul bunului, care poate prescrie în termen de 30 ani, fără să fie obligat a produce vreun titlu și fără să i se poată opune reaua credință.
Uzucapiunea de lungă durată prevăzută de art. 1890 C.civ. în vigoare până la data de 01.10.2012 presupune întrunirea a două condiții cumulative: bunul să fie posedat 30 de ani, iar posesia să nu fie afectată de nici un viciu, adică să fie utilă. Pentru ca posesia să fie utilă trebuie să întrunească condițiile art. 1847 C.civ. în vigoare până la data de 01.10.2012, adică să fie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar.
Ca efect al uzucapiunii, uzucapantul va fi considerat ca proprietar nu din momentul împlinirii termenului legal al prescripției achizitive ci din momentul în care a intrat în posesia lucrului, uzucapiunea producând efecte retroactive.
Pentru dovedirea posesiei de 30 de ani se poate folosi și posesia autorilor invocându-se, astfel, joncțiunea posesiilor (art.1860 C.civil în vigoare până la data de 01.10.2012).
În speță, instanța reține că, reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor prevăzute de lege.
Din declarația martorului C. D. (fila 33 dosar) rezultă că terenurile au fost folosite pe durata vieții autorului E. I. și ulterior a autorului E. G., iar ulterior posesia a fost preluată de reclamant și de mama acestuia, respectiv soția supraviețuitoare E. E..
De asemenea, din declarația martorului C. C. (fila 34 dosar) rezultă că terenurile au fost ale lui E. I., tatăl autorului E. G., primul stăpânind terenurile în timpul vieții sale, iar cel de al doilea stăpânindu-le până la sfârșitul vieții lui și în continuare au fost stăpânite de către reclamant.
Practicii judiciare este binecunoscut că moștenitorii sunt presupuși că stăpânesc bunurile succesorale unii pentru alții cât timp se găsesc în stare de indiviziune, motiv pentru care posesia lor, având un caracter echivoc, nu poate fundamenta dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, decât dacă se face dovada că unul dintre moștenitori a stăpânit, singur, exclusiv, în vederea dobândirii unui drept real prin uzucapiune.
Uzucapiunea în măsura în care apare ca un efect al posesiei îndelungate, posesie exercitată de un neproprietar reprezintă practic o sancțiune împotriva adevăratului proprietar, care a dat dovadă de neglijență și nu s-a îngrijit timp îndelungat de bunul asupra căruia a exercitat posesia o altă persoană.
Rezultă că pentru se admite o acțiune în constatarea dreptului de proprietate asupra unui bun prin uzucapiune această acțiune trebuie formulată în contradictoriu cu titularul dreptului de proprietate.
Ori din probele administrate nu rezultă că pârâta ar fi titularul vreunui drept de proprietate asupra bunurilor imobile pentru care sa formulat cerere de dobândire a dreptului de proprietate prin uzucapiune.
De asemenea, instanța, mai reține că la dosarul cauzei s-au depus un testament și un certificat de moștenitor iar reclamantul susține în acțiune că terenurile provin de la autorul său fiind singurul moștenitor acceptant ori pentru exercitarea acțiunii în constatare, este necesar a fi îndeplinite cumulativ următoarele condiții: partea să nu poată cere realizarea dreptului, să fie justificat un interes prin acțiune să nu se urmărească constatarea existentei sau inexistentei unei stări de fapt.
Având în vedere susținerile reclamantului din cererea de chemare în judecată, în care menționează că, terenul ar fi aparținut autorilor săi și având în vedere că reclamantul are la îndemână o acțiune în realizare în cazul în care apreciază că i se aduce atingere vreunui drept real pe de o parte și pe de altă parte având în vedere că din probele administrate nu rezultă că pârâta ar fi titularul dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile pentru care sa formulat cerere de dobândire a dreptului de proprietate prin uzucapiune, instanța urmează să respingă acțiunea ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a formulat recurs, reclamantul criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs susține că, instanța de fond pronunță o hotărârea nelegală întrucât dă o interpretare greșită actelor depuse la dosar și mai mult, analizează în mod greșit declarațiile martorilor audiați în cauză.
Arată că a dovedit prin probele administrate, că a exercitat o posesie propriu-zisă cu un caracter continuu, neîntrerupt, netulburat, public și sub nume de proprietar astfel, nu a fost împiedicat de nimeni în exercitarea celor două atribute ale dreptului de proprietate: posesia și folosința, pe o perioadă mai mare de 30 ani.
În consecință, exercitarea unei posesii utile, în condițiile prevăzute de art. 1847 și 1859 cod civil pe o perioadă mai mare de 30 ani, prin joncțiunea posesiilor, a condus la dobândirea dreptului meu de proprietatea asupra terenurilor solicitate, prin uzucapiune.
Un al doilea motiv de nelegalitate îl constituie faptul că instanța de fond reține în mod greșit că nu ar fi făcut dovada că a stăpânit singur și exclusiv terenurile, în vederea dobândirii unui drept real prin uzucapiune, reținând în mod eronat că a stăpânit terenurile arătate în acțiune, după decesul tatălui său, împreună cu mama sa, E. E. E., întemeindu-și motivarea pe existența certificatului de moștenitor și a unui testament.
Arată că atât mama sa cât și frații săi au fost declarați străini de succesiunea tatălui în baza art. 700 cod civil prin neacceptarea acesteia. Arată că a făcut acte de acceptare a succesiunii fiind singurul care a intrat în posesia bunurilor rămase de pe urma tatălui său, atât în ceea ce privește apartamentul situat în Drobeta Turnu Severin, imobil ce face obiectul certificatului de moștenitor, cât și în ceea ce privește terenurile situate în comuna I., ..
În ceea ce privește testamentul depus la dosar se poate lesne observa că în baza acestui înscris a devenit proprietar al casei bunicului său, imobil compus din patru camere, bucătărie și pivniță și al unui grajd, ambele situate pe un teren aflat în perimetrul construibil al satului Busești, ., teren care nu a făcut obiectul testamentului astfel încât, mă aflu în situația în care pot cere exercitarea unei acțiuni în constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune neavând la îndemână o acțiune în realizarea dreptului.
Din actele dosarului se poate reține că, instanța de fond nu a realizat o corectă apreciere a probelor administrate în cauză, respingând acțiunea ca nefondată, a înscrisurilor depuse la dosar, astfel nu se poate aprecia că pârâta, unitatea teritorial administrativă . titulara vreunui drept de proprietate asupra terenurilor ce fac obiectul prezentei cauze.
Mai arată că este cunoscut faptul că în zona comunei I., . au fost supuse colectivizării dar Decretul nr.112/1984, care a modificat art. 44 din Legea nr. 59/1974, deschide calea transmiterii de terenuri prin acte juridice între vii de către producătorii agricoli particular din zonele necooperativizate către copii lor. Chiar și legile nr. 58 și 59 din 1974 care au interzis în mod expres transmiterea terenurilor prin acte juridice între vii, nu conțin o dispoziție care să înlăture efectul transmisibil al unui mod de dobândire a proprietății prin intermediul unui fapt juridic, care este posesia.
Analizând recursul conform motivelor invocate și raportat la prevederile art. 304, 3041 cod procedură civilă tribunalul constată că este nefondat .
Astfel, din probatoriul administrat reiese cu certitudine că terenurile asupra cărora reclamantul solicită constatarea intervenirii uzucapiunii provin de la tatăl său care alături de el are și alți moștenitori .
Certificatul de moștenitor prezentat de reclamant face dovada că ceilalți moștenitori nu au făcut o declarație expresă de acceptare a succesiunii dar din declarațiile martorilor reiese că cel puțin soția defunctului E. G. a folosit împreună cu reclamantul bunurile succesorale .
În plus față de faptul că bunurile asupra cărora se constată intervenirea prescripției achizitive fac parte din averea succesorală a defunctului E. G. eventuală posesie utilă pentru dobândirea proprietății exclusive a reclamantului trebuia exercitată împotriva celorlalți moștenitori .
Ori pe de o parte de la data decesului autorului, nu au trecut cei 30 de ani necesari pentru împlinirea termenului uzucapiunii în persoana reclamantului iar pe de altă parte nici nu s-a făcut dovada că reclamantul a posedat exclusiv sub nume de proprietar întrucât așa cum am arătat posesia este exercitată cel puțin și de mama sa .
O eventuală prescripție achizitivă, folosindu-se de joncțiunea posesiilor, poate fi invocată de reclamant doar împreună cu ceilalți moștenitori, urmând ca ulterior să procedeze la un partaj succesoral în care să facă dovada că aceștia din urmă sunt neacceptanți în termenul legal .
Nu s-a invocat în cauză excepția lipsei calității procesuale active a pârâtei ci doar s-a făcut referire la faptul că nu s-a făcut dovada că aceasta este titular al vreunui drept de proprietate asupra terenului, acțiunea putând fi promovată doar împotriva celor care ar putea emite pretenții similare reclamantului, ceea ce nu exclude posibilitatea ca această dovadă să fie făcută dacă se modifică cadrul procesual (față de prezumția că, în absența unui proprietar persoană fizică cunoscută, pârâta ar avea calitate ar fi cea chemată să reprezinte interesele statului) .
În aceste condiții în mod corect instanța de fond a respins acțiunea reclamantului astfel că recursul acestuia va fi respins în conformitate cu prevederile art. 312 cod procedură civilă .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de recurentul reclamant E. I. D. împotriva sentinței civile nr. 482 din 06.11.2012 pronunțată de Baia de A., în contradictoriu cu intimata-pârâtă . ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.02.2013.
Președinte, S. C. | Judecător, M. C. O. | Judecător, A. M. |
Grefier, T. I. |
C.S/T.I. – 2 ex./04.03.2013
Cod operator 2626
| ← Rectificare carte funciară. Sentința nr. 7223/2013. Tribunalul... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 224/2012.... → |
|---|
