Partaj judiciar. Sentința nr. 1801/2013. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1801/2013 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 24-01-2013 în dosarul nr. 101/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 101/R
Ședința publică de la 24 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. P.
Judecător C. M.
Judecător V. R.
Grefier M. B.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurentul-reclamant B. C. împotriva sentinței civile nr.1801/03.12.2012 pronunțată de Judecătoria S. în contradictoriu cu intimații-pârâți B. A., B. P., B. A., S. A. G., S. V. și intimatele CLFF S., CJFF M., având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat S. G., pentru recurentul-reclamant, intimatul-pârât S. A. G. asistat de avocat V. P., ce reprezintă și intimații-pârâți lipsă B. A., B. A., S. V., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-a depus la dosar din partea avocatului S. G., apărător al recurentului-reclamant, împuternicirea avocațială și chitanța de plată a onorariului de avocat.
Avocat V. P., pentru intimații-pârâți, depune la dosar împuternicirea avocațială, chitanța de plată a onorariului de avocat, concluzii scrise și întâmpinare, duplicatul acesteia fiind comunicat apărătorului recurentului-reclamant.
Avocat S. G., pentru recurentul-reclamant, nu solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a observa întâmpinarea.
Nemaifiind alte cereri formulate sau excepții invocate de soluționat, instanța, potrivit dispozițiilor art.150 și următoarele cod procedură civilă, constată încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat S. G., pentru recurentul-reclamant, solicită admiterea recursului conform motivelor invocate, modificarea hotărârii pronunțată de instanța de fond în sensul admiterii acțiunii și anulării titlului de proprietate, cu cheltuieli de judecată.Arată că, instanța de fond a fost învestită să constate nulitatea titlului de proprietate emis pentru B. A. cu motivarea că terenul curți construcții provine de la mama reclamantului B. A., al cărei moștenitor legal acceptant este. Precizează că, deși sunt lovite de nulitate titlurile de proprietate eliberate unor persoane ce nu erau îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate, instanța de fond în mod eronat a reținut că reclamantul nu ar avea interes în a solicita anularea acestui titlu și că în cauză nu funcționează principiul indivizibilității opțiunii succesorale. Mai mult, terenul ce face obiectul litigiului nici nu a fost inclus în CAP motiv pentru care nici nu poate face obiectul unei reconstituiri.
Avocat V. P., pentru intimații-pârâți, solicită respingerea recursului, menținerea hotărâri pronunțată de instanța de fond, cu cheltuieli de judecată. Arată că, în mod corect instanța de fond s-a pronunțat cu prioritate asupra excepției lipsei calității procesuale a reclamantului, acesta neavând calitatea de a solicita anularea titlului de proprietate emis pentru B. A. ce poate fi invocată doar de primar, prefect, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și de alte persoane care justifică un interes legitim.. Mai mult, reclamantul nici nu a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul din litigiu în baza vreuneia din legile fondului funciar, iar numai simplul fapt că este moștenitorul autoarei B. A. nu justifică interesul în promovarea acțiunii de față.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la nr._, reclamantul B. C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții B. A., B. P., B. A., S. A. G., S. V., partajarea averii succesorale rămase după autoarea B. A., constatarea dreptului său de proprietate exclusiv asupra anexei compuse din două camere, bucătărie, baie și hol, lipită de casa moștenită de la mamă și altor construcții detaliate în cerere, constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr_/2007, constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între B. A. și B. A., pe de o parte, S. A. G., pe de altă parte, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că la data de 30.10.1960 a decedat mama sa, B. A., având ca moștenitori pe B. A., soț supraviețuitor, B. C. și B. P., fii. Familia a locuit până la decesul mamei în gospodăria primită de B. A. de la mama sa, D. E., situată în Comanda, ., compusă din: casă din lemn și pământ cu două camere, o anexă din lemn, un grajd, o pivniță, un pătul și o magazie. De asemenea, au început construția unei case din cărămidă.
B. A. s-a recăsătorit cu B. A., care s-a mutat în imobil în anul 1964, împreună cu fiica dintr-o căsătorie anterioară, pârâta S. V.. Tatăl reclamantului a desființat casa și anexele rămase de la mama acestuia, rămânând doar casa din cărămidă cu două camere, bucătărie și hol. În anul 1965 B. A. și pârâta B. A. s-au mutat în București, în imobil rămânând reclamantul, în vârstă de 15 ani atunci. Începând din 1986, cu acordul tatălui, a construit cu mijloace proprii, lipită de casa părintească, o anexă cu două camere, bucătărie, baie și hol, a montat gard metalic cu două porți, garduri metalice despărțitoare în curte, boltă pentru vița de vie, o aplecătoare, o fântână.
Deși nu au invocat niciodată vreo pretenție asupra bunurilor construite de el, la data de 12.12.2007, B. A. și B. A. au vândut lui S. A. G., fiul lui S. V., întreaga gospodărie, cuprinzând terenul provenit de la mama sa și construcțiile edificate de reclamant. Tatăl său nu recunoaște încheierea actului, susținând că nu mai este perfect sănătos.
Reclamantul a invocat nulitatea titlului de proprietate emis pentru suprafața de 255 m.p. întrucât B. A. nu este decât moștenitor al lui B. A., terenul aparținând acesteia. B. A. a locuit până la data căsătoriei cu mama reclamantului în localitatea Menții din Față și nu a avut niciun fel de proprietate.
De asemenea, a invocat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2840/12.12.2007 întrucât titlul de proprietate ce a stat la baza încheierii lui este nul absolut, iar pe de altă parte au fost înstrăinate bunuri ce nu au aparținut autorilor în mod exclusiv.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. III al. 1 lit.a din legea 169/1997 și principiul “nemo dat quod non habet”.
La dosar s-au depus în copie: titlul de proprietate nr._/2007, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2840/12.12.2007, acte de filiație.
În termen legal au formulat întâmpinare B. A., B. A., S. A. G., S. V., solicitând respingerea acțiunii. Au recunoscut că B. A. cu prima soție, B. A., locuiau într-o gospodărie compusă din casă din lemn și pământ cu două camere, o anexă din lemn, un grajd, o pivniță, un pătul și o magazie, situate pe suprafața de 1250 m.p, primită de B. A. de la mama sa D. E.. Vecin cu gospodăria acestora era terenul de 1250 m.p. aparținând lui C. A., cumnata lui D. E., pe care după 1960, i l-a dat pârâtului B. A. cu obligația pentru acesta de a o ajuta în gospodărie, obligație pe care și-a îndeplinit-o. B. A. s-a recăsătorit cu pârâta B. A., care avea o fiica, pe S. V.. Împreună au construit pe terenul de la C. A. în 1966 actuala casă. Casa veche, din pământ, s-a dărâmat singură. După 1986 reclamantul și-a manifestat dorința de a extinde casa, B. A. fiind de acord, însă nu a contribuit decât cu suma de 10.000 lei pentru cumpărarea cărămizii. B. A. și actuala soție au ridicat două camere, bucătărie, baie și hol, lipite de casa construită în 1966. Actul de vânzare-cumpărare nu cuprinde și corpul de clădire neterminat, la care a contribuit și reclamantul.
Față de petitul constatare nulitate titlu de proprietate, s-a dispus citarea în cauză a intimatelor C. Județeană pentru aplicarea L.18/1991 M. și C. locală pentru aplicarea L.18/1991 S..
În soluționarea acțiunii, instanța a dispus o adresă către CLFF S. pentru a înainta actele ce au stat la baza emiterii titlului de proprietate nr._/2007 și a preciza dacă reclamantul a formulat cerere de reconstituire pentru terenurile ce au aparținut mamei sale, B. A..
Cu adresa nr._/15.11.2012 s-au înaintat: anexa la hot. nr. 274/16.02.2006 a CJFF M., declarație autentificată sub nr. 895/23.11.2006, cererea de reconstituire nr. 7474/24.08.2005, declarație pe proprie răspundere, fila RA 1959-1961 B. A..
Ulterior cu adresa nr._/03.12.2012 CLFF S. a comunicat faptul că B. C. nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în temeiul legilor fondului funciar.
Avocat V. P. pentru pârâți a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului în formularea acțiunii în constatarea nulității titlului de proprietate, având în vedere că nu a formulat cerere de reconstituire pentru terenurile înscrise în titlul nr._/2007.
În considerarea probelor de la dosar și prin raportare la dispozițiile legale incidente în cauză, prin sentința civilă nr.1801/03.12.2012 Judecătoria S., a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului în promovarea acțiunii și a respins acțiunea, pentru următoarele considerente:
Prin titlul de proprietate nr._/2007 s-a reconstituit dreptul de proprietate numitului B. A. pentru suprafața de 0,2556 ha situată în intravilanul orașului S..
Reclamantul B. C. solicită constatarea nulității absolute a titlului de proprietate pe motiv că B. A. nu era persoană îndreptățită la reconstituire, terenul provenind de la mama sa, defuncta B. A., decedată în 1960.
Calitatea procesuală activă presupune identitate între persoana reclamantului și titularul dreptului la acțiune.
Potrivit art. III al. 2 din legea 169/1997, nulitatea titlurilor de proprietate emise în baza legilor fondului funciar poate fi invocată de primar, prefect, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și de alte persoane care justifică un interes legitim.
Așadar calitatea procesuală activă este condiționată de justificarea interesului legitim în promovarea acțiunii. Interesul care fundamentează acțiunea trebuie să îndeplinească condițiile generale: să fie personal, legitim, născut și actual. În literatura juridică și practica instanțelor de judecată s-a stabilit că are interes să promoveze acțiunea în constatarea nulității titlului de proprietate persoana care a formulat cerere de reconstituire pentru terenurile înscrise în respectivul titlu.
În speță, reclamantul nu a formulat cerere de reconstituire pentru terenul în litigiu în temeiul legilor fondului funciar. Faptul că reclamantul are calitatea de moștenitor legal al succesiunii autoarei B. A. nu îi justifică interesul în promovarea acțiunii în anulare titlu. Una din excepțiile de la principiul indivizibilității opțiunii succesorale recunoscute în literatura juridică și practica judiciară este cea prevăzută de legea 18/1991, în art. 8, 11, 36 și 48, din interpretarea coroborată a cărora rezultă că reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea moștenitorilor este condiționată de formularea cererii de reconstituire în termenul prevăzut de lege. Astfel, chiar dacă moștenitorul a acceptat pur și simplu moștenirea lăsată de fostul proprietar al terenului, prin derogare de la principiul indivizibilității opțiunii succesorale, nu beneficiază de reconstituirea dreptului de proprietate dacă nu a formulat cerere de reconstituire.
Lipsa interesului, și implicit lipsa calității procesuale active a reclamantului B. C. în promovarea acțiunii face inutilă verificarea celorlalte aspecte invocate de acesta, respectiv de la cine provine terenul în litigiu, dacă B. A. era persoană îndreptățită la reconstituire pentru suprafața de 0,2556 ha.
Pentru aceste considerente, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului în promovarea acțiunii și a respins acțiunea pentru constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr._/2007.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A arătat că instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale active a sa în constatarea nulității titlului de proprietate și a lipsei de interes, susținând că, deși are calitatea de moștenitor acceptant al succesiunii autoarei B. A., nu justifică interes în promovarea acțiunii și că situația sa reprezintă o excepție de la principiul indivizibilității opțiunii succesorale, însă această soluție este greșită întrucât acceptarea succesiunii privește întreaga masă succesorală și nu o parte din bunuri așa cum opinează eronat instanța. Dispozițiile Legii 18/1991 nu contravin principiilor moștenirii legale ci dimpotrivă, la art.13 se menționează că se stabilește calitatea de moștenitor pe baza certificatului de moștenitor sau a hotărârii judecătorești definitive ori, în lipsa acestora, prin orice probe din care rezultă acceptarea moștenirii, iar moștenitorii care nu-și pot dovedi această calitate, întrucât terenurile nu s-au găsit în circuitul civil sunt socotiți repuși în drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparținut autorului lor, considerându-se că au acceptat moștenirea prin cererea pe care o fac comisiei. Titlul de proprietate se emite cu privire la suprafața de teren determinată pe numele tuturor moștenitorilor, urmând ca ei să procedeze potrivit dreptului comun.
Această normă din legea specială nu contravine dreptului comun ci dimpotrivă stabilește că certificatul de moștenitor face dovada deplină a succesiunii și că, numai în lipsa unui certificat de moștenitor, moștenitorii sunt socotiți repuși în drepturi prin cererea adresată comisiei, partajarea făcându-se întotdeauna potrivit dreptului comun, după regulile devoluțiunii succesorale legale.
Instanța de fond a motivat soluția dată invocând excepția de la principiul indivizibilității opțiunii succesorale recunoscute în literatura juridică și practica judiciară prevăzută de Legea 18/1991 în art.8, 11, 36, 48 din a căror interpretare coroborată rezultă că reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea moștenitorilor este condiționată de formularea cererii de reconstituire în termenul prevăzut de lege, însă acest punct de vedere nu este împărtășit în practica judiciară fiind contrazis de toate normele europene în materia dreptului de proprietate.
A solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și pe fond, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate tribunalul îl apreciază ca neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Prin dispozițiile Legii nr.18/1991,legea fondului funciar s-au stabilit mei multe condiții pentru a putea beneficia de dispozițiile acesteia.
Astfel prin art. 8 al.1, 2 s-a statuat că stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor se face în condițiile stabilite de prezenta lege, de ea beneficiază persoanele care s-au înscris în C.A.P.-uri, moștenitorii acestora precum și alte categorii de persoane prevăzute de lege iar prin alin 3 se arată că stabilirea dreptului de proprietate se face, la cerere.
Potrivit art.9 al.3 cererile formulate de persoanele îndreptățite se depun la Primăria localității unde se află terenul, fie personal fie prin poștă cu confirmare de primire, în termen de 90 de zile de la . legii, termen care s-a prelungit până la 4.II.1998.
În conformitate cu art. 9 al. 4 și 5 din Legea 18/1991 rep. cererea trebuie să cuprindă numele și prenumele persoanei solicitante, domiciliul său calitatea de titular sau moștenitor, suprafața de teren solicitată, cerere la care va atașa documentele doveditoare ale dreptului pretins și calității solicitantului.
Potrivit art.11 al. 3 din același act normativ, stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere pe baza situației terenurilor deținute de CAP la 1.01.1990, a celor înscrise în sistemul cadastral general în registrul agricol al localității.
Așadar ,deși cererea de reconstituire are caracter facultativ în sensul că nimeni nu poate fi obligat la a accepta reconstituirea dreptului de proprietate dacă voința sa nu este manifestată în acest sens,cu toate acestea dacă voiește recunoașterea dreptului său sau al autorului, pentru a beneficia de prevederile legii fondului funciar, persoana îndreptățită este necesar să fi formulat cerere scrisă adresată Comisiei Locale însoțită de actele doveditoare așa cum este menționat în cuprinsul dispozițiilor menționate.
În ceea ce privește acceptarea anterioară pură și simplă în aprecierea instanței nu este suficientă ci este absolut necesar ca recurentul să fi formulat o cerere de reconstituire în conformitate cu dispozițiile de mai sus.
Aceasta întrucât patrimoniul unui defunct cuprinde nu numai activul compus din totalitatea drepturilor reale sale de creanță dar și pasivul reprezentat de totalitatea datoriilor strânse de defunct. Cum, ipotetic vorbim, pot exista situații în care pasivul să fie atât de mare încât să fie egal cu activul sau chiar să fie mai mare ,iar moștenitorii legali în calitate de succesori ai personalității autorilor lor, chiar dacă sunt avânzi cauză față de actele făcute de aceștia,preia toate datoriile succesiuni,fiind obligați astfel să le suporte,legiuitorul, nu obligă nici o persoană să fie moștenitor și pentru a putea culege moștenirea trebuie să o accepte.
Pe aceiași linie a mers legiuitorul și în cazul reconstituirii dreptului de proprietate în sistemul reglementat de Legea nr.18/1991 astfel că pentru a beneficia de reconstituire trebuie să fie formulată cerere de reconstituire.
Cum recurentul reclamant nu a formulat o astfel de cerere la comisia de fond funciar, el nu justifică un drept în condițiile art. 8 din Legea nr. 18/1991, republicată, și, ca atare, nu poate să invoce nulitatea titlul de proprietate emis în favoarea persoanelor care, conformându-se dispozițiilor legale, au depus cerere la comisia locală de aplicare a Legii fondului funciar, întrucât în lipsa cererii sale lipsește interesul în invocarea nulității titlului .
Este adevărat că art.13 din același act normativ stabilește condițiile pentru dovedirea calității de moștenitor însă acest text trebuie văzut ca fiind o reglementare cu privire la mijloacele de probă și nu reprezintă o derogare de la necesitatea formulării cereri de reconstituire.
Față de toate aceste motive apreciind că sentința de fond este legală și temeinică în baza art.312 alin.1 și 2 C.pr.civ.,recursul va fi respins ca nefondat.
În baza art.274 C.pr.civ.,cum recurentul se află în culpă procesuală întrucât a formulat o cerere de recurs nefondată, va fi obligat către intimatul S. A. G. la 700 lei cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu avocat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul-reclamant B. C. împotriva sentinței civile nr.1801/03.12.2012 pronunțată de Judecătoria S. în contradictoriu cu intimații-pârâți B. A., B. P., B. A., S. A. G., S. V. și intimatele CLFF S., CJFF M., având ca obiect partaj judiciar.
Obligă recurentul către intimatul S. A. G. la 700 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Ianuarie 2013.
Președinte, C. P. | Judecător, C. M. | Judecător, V. R. |
Grefier, M. B. |
Redactat V.R.12.02.2013
tehnoredactat M.B., Ex.2/ 5 pag.
jud.fond F. A.
Cod operator 2626
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 4/2013. Tribunalul... | Uzucapiune. Decizia nr. 4/2013. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
