Validare poprire. Decizia nr. 184/2012. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 184/2012 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 27-11-2012 în dosarul nr. 184/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 184/A
Ședința publică de la 27 Noiembrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M.
Judecător S. C.
Grefier M. B.
Pe rol judecarea cauzei apelurilor civile formulate de terțul poprit A. D. T. S. - A. de T. și contabilitate Publică și debitorul Șeful Inspectoratul de Poliție M. împotriva sentinței civile nr. 6191/25.09.2012 pronunțată de Judecătoria D. T. S., intimat fiind creditorul P. A., având ca obiect validare poprire .
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns consilier juridic C. D. pentru apelanta – terț poprit A. D. T. S. - A. de T. și contabilitate Publică, consilier juridic P. I. pentru apelantul - debitor Șeful Inspectoratul de Poliție M. și intimatul - creditor.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că s-a depus la dosar, prin serviciul registratură la 19.11.2012 întâmpinare de către intimat.
Consilier juridic C. D. pentru apelanta – terț poprit A. D. T. S. - A. de T. și Contabilitate Publică și consilier juridic P. I. pentru apelantul - debitor Șeful Inspectoratul de Poliție M. depun la dosar mandatele de reprezentare și precizează că au observat întâmpinarea formulată de intimat, după care:
Nemaifiind alte cereri formulate sau excepții ridicate de soluționat, instanța a constatat încheiate dezbaterile conform disp. art. 150 c.p.civ. și a acordat cuvântul asupra apelului:
Consilier juridic C. D. pentru apelanta – terț poprit A. D. T. S. - A. de T. și Contabilitate Publică solicită admitere apelurilor, așa cum au fost formulate și respingerea în totalitate a acțiunii precizând că obiectul cererii îl reprezintă drepturi salariale ce intră sub incidența OUG 71/2009.
Consilier juridic P. I. pentru apelantul - debitor Șeful Inspectoratul de Poliție M. solicită admiterea apelurilor, suma pentru care se solicită validarea popririi îl reprezintă drepturi salariale.
Intimatul – creditor solicită respingerea apelurilor ca nefondate, fără cheltuieli de judecată, precizând că suma pentru care se solicită validarea popririi nu reprezintă drepturi salariale ci drepturi restante, a arătat că prin sentința cu nr. 24/2011, pronunțată la data de 14.01.2011 de Tribunalul M. în dosarul nr._ a fost admisa în parte acțiunea promovata și s-a dispus anularea dispoziției nr._/08.12.2009 emisă de Inspectoratul de Politie al Județului M. și repunerea în situația anterioară cu plata sumelor reținute cu titlu de sancțiune și plata drepturilor bănești actualizate in raport cu rata inflației pe perioada cuprinsa intre data nașterii dreptului și data plății efective.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față;
Prin cererea înregistrată sub numărul_ pe rolul Judecătoriei D. T. S. creditorul P. A. a solicitat ca instanța, prin hotărârea pe care o va pronunța, valideze poprirea asupra sumei totale de12.548 lei, ce reprezintă:_ lei drepturi salariale pe perioada decembrie 2009 - decembrie 2011 și inflație calculată până la data de 31.01.2012 și plus 1717 lei cu titlu de cheltuieli de executare silită, indexată cu rata inflației până la data plății efective.
În motivarea în fapt creditorul a arătat că prin sentința cu nr. 24/2011, pronunțată la data de 14.01.2011 de Tribunalul M. în dosarul nr._ a fost admisa în parte acțiunea promovata și s-a dispus anularea dispoziției nr._/08.12.2009 emisă de Inspectoratul de Politie al Județului M. și repunerea în situația anterioară cu plata sumelor reținute cu titlu de sancțiune și plata drepturilor bănești actualizate in raport cu rata inflației pe perioada cuprinsa intre data nașterii dreptului și data plății efective.
Mai arată că ca debitorul nu și-a achitat de bună voie obligațiile bănești stabilite prin titlul executoriu, motiv pentru care s-a adresat executorului judecătoresc R. I. care la data de 29.05.2012 a dispus înființarea popririi asupra conturilor debitoarei pentru suma de 12.548 lei, ce reprezintă:_ lei drepturi salariale pe perioada decembrie 2009 - decembrie 2011 si inflație calculată până la data de 31.01.2012 și 1717 lei cu titlu de cheltuieli de executare silită, onorariu executor judecătoresc, T.V.A., taxe de timbru și timbru judiciar.
De asemenea mai arată că terțul poprit nu si-a îndeplinit obligațiile prevăzute de lege în sensul ca nu a înființat poprire pe conturile debitorului in cauza.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 460 alin 1 Cod proc. civilă.
În dovedirea celor susținute a depus la dosar: copie de pe cererea de executare, încheierea de încuviințare, proces verbal de cheltuieli ocazionate cu executarea silita, copie de pe adresa de înființare a popririi, copie de pe titlul executoriu si copie de pe Înștiințarea debitorului privind înființarea.
Cererea a fost timbrată cu taxa de timbru în sumă de 10 lei, conform chitanței . nr._ lei (în original) și timbru judiciar de 0,15 lei.
În apărare, debitorul ȘEFUL INSPECTORATUL DE POLIȚIE M., cu domiciliul în municipiul D. T. S., .. 75, jud. M., a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, iar pe cale de excepție a invocat lipsa calității procesuale pasive a Șefului I. Județean de Politie M..
În motivarea în fapt debitorul a arătat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 1 din OUG nr. 71 din 17 iunie 2009 privind plata unor sume și prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar care prevăd că „(1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011. se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:a) în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu;b) în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu;c) în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;d) în anul 2015 se plătește 25%> din valoarea titlului executoriu; e) în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu; (2) în cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice procedură de executare silită se suspendă de drept. (3) Sumele revăzute la alin. (1), plătite în temeiul prezentei ordonanțe de urgentă, se actualizează cu indicele preturilor de consum comunicat de Institutul N. de S.. "
Astfel, la data de 13.08.2012,1.P.J. M. a virat in contul executorului judecătoresc R. I., prin ordinele de plata 1256 si 1236 sumele de 106 lei, respectiv 528 lei, reprezentând procent de 5% din inflație, cheltuieli de executare si drepturi salariale. De asemenea, acest aspect rezulta si din extrasele de cont cu viza Trezoreriei D. T. S., prin care se atesta virarea sumelor respective precum si din adresele IPJ M. nr._ si_.
De asemenea, a solicitat instanței să se constate faptul ca in cauza de față nu sunt îndeplinite cerințele art. 460, alin. 3, C. pr. civ. întrucât sentința despre care se face vorbire in cererea de chemare in judecata a fost pusa in executare, aspect ce rezulta din documentele despre care am făcut vorbire anterior.
La dosar a depus în copie, un set de înscrisuri, respectiv: OP nr. 1256, pentru a faca dovada achitării sumei de 106 lei, Op nr 1236 pentru a face dovada achitării sumei de 528 lei, situație conturi(f.46,47 dosar), adresa emisă de către IPJ M., Serviciul Financiar către B. R. I.,, adresa emisă de către IPJ M. Serviciul Financiar către creditor.
În temeiul art. 242 C. a solicita judecarea cauzei în lipsă.
La data de 11.09.2012, terțul poprit Administrația Finanțelor Publice D. T. S. - Trezoreria Dr.Tr.S., cu sediul in D. T. S., Piața R. N. nr.1, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, din următoarele motive:
1. Ca urmare a adresei B. R. I. referitoare la dosarul de executare nr.95/E/2012 prin care dispune executarea silita prin înființarea unei popriri asupra tuturor conturilor pe care Inspectoratul de Politie a Județului M. le are deschise la terțul poprit, s-a dat răspuns prin adresa nr._/05.06.2012, comunicându-i-se următoarele: "Potrivit art.2 si art.3 din Ordonanța nr.22/2002 modificata prin Legea nr. 110/2007, creditorul poate solicita efectuarea executării silite numai daca instituțiile publice debitoare nu-si îndeplinesc obligațiile de plata in termen de 6 luni de la data la care debitorul a primit somația de plata comunicata de organul competent de executare, la cererea creditorului. Prin urmare, poprirea poate fi infiintata numai dupa expirarea acestui termen si dovedirea primirii somației de plata către debitor. Va rugam sa anexați la adresele de înființare a popririi pe care le depuneți la Trezoreria Mun. Dr. Tr. S. si copia somației de plata comunicata de dvs. debitorului cu confirmarea de primire din partea acestuia si sa solicitați Trezoreriei Mun. Dr. Tr. S. executarea creanțelor stabilite prin titluri executorii in sarcina instituțiilor publice numai dupa expirarea termenului prevăzut la art.2 din Ordonanța 22/2002 modificata prin Legea nr. 110/2007."
Astfel, arată terțul poprit, că instituția Administrația Finanțelor Publice D. T. S. - Trezoreria Dr.Tr.S. nu poate fi acuzata de faptul ca nu si-a îndeplinit obligațiile, atâta timp cat nu s-a împlinit termenul de 6 luni prevăzut de normele legale enunțate anterior si nici nu poate fi validata poprirea, din moment ce poprirea nu s-a înființat.
In acest sens, s-a invocat Decizia Curții Constituționale nr.185/02.03.2010 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.2 din O.G. nr.22/2002 privind executarea obligațiilor de plata ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii cat si Decizia Curții Constituționale nr. 938/23.06.2009 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.2 si 3 din O.G. nr.22/2002 privind executarea obligațiilor de plata ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii.
Din cuprinsul acestor Decizii - prin care este respinsa aceasta excepție - rezulta cu certitudine imperativitatea respectării termenului de 6 luni si chiar si atunci, numai asupra resurselor alocate de la buget in acest scop.
De altfel, Curtea a reținut ca prin actul normativ criticat este protejat atât dreptul de proprietate al instituțiilor publice, cat si al creditorilor acestora, in egala măsura, de vreme ce instituția debitoare este obligata sa facă demersurile necesare pentru a-si îndeplini obligația de plata.
2. De asemenea, se mai arată că, fiind vorba de drepturi salariale, chiar si după trecerea termenului de 6 luni, nu sunt îndeplinite condițiile privind înființarea popririi.
Astfel, potrivit OUG nr. .71/2009, modificata prin Legea nr.230/2011 si prin O.G. nr. 17/2012 privind reglementarea unor masuri fiscal-bugetare, pentru plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natura salariala stabilite in favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii pana la data de 31 decembrie 2012 se suspenda de drept orice procedura de executare silita, prin urmare orice act de executare decurgând din acesta.
Prin O.G. nr. 17/2012 privind reglementarea unor masuri fiscal-bugetare, Secțiunea 7: Reglementari privind plata neefectuata a sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești reprezentând drepturi de natura salariata stabilite in favoarea personalului din sectorul bugetar, conform art.14(1):
"Începând cu data intrării in vigoare a prezentei ordonanțe, plata neefectuata a sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești reprezentând drepturi de natura salariala stabilite in favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii in perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2012, se va realiza in aceleași condiții cu cele prevăzute de OUG nr.71/2009 privind plata unor sume prevăzute in titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariate personalului din sectorul bugetar, aprobata cu modificări prin Legea nr. 230/2011, ale cărei dispoziții se aplica in mod corespunzător."
Având in vedere prevederile art.2 din OUG 71/2009, plata acestor titluri executorii se va realiza, după o procedura stabilita prin ordin al ordonatorilor principali de credite, cu respectarea termenelor prevăzute la art.1 din OUG nr.71/2009, modificata prin Legea nr.230/2011.
Prin acest act normativ, instituția debitoare este cea care va face demersurile necesare pentru a-si îndeplini obligația de plata in cursul termenelor prevăzute de OUG 71/2009, modificata prin Legea nr.230/2001 si prin O.G. nr.17/2012 privind reglementarea unor masuri fiscal-bugetare, includerea acestor sume in bugetul de venituri si cheltuieli al instituției publice rămâne la dispoziția ordonatorului de credite bugetare, acesta Tund abilitat sa întreprindă masurile la care se refera ordonanțele si sa dispună efectuarea plații.
Astfel, executarea silita a obligațiilor de plata ale instituțiilor publice, pentru plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natura salariala stabilite in favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii pana la data de 31.12 2012 se poate face asupra resurselor bănești ale instituției numai dupa trecerea termenului prevăzut de Ordonanța nr.71/2009, modificata prin Legea 230/2001 si prin O.G. nr.17/2012 privind reglementarea unor masuri fiscal-bugetare.
În concluzie, fade cele arătate a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
La dosar a depus, în copie, un set de înscrisuri: adresa emisă de terțul poprit către B. R. I., OUG nr.71/2009, Decizia Curții Constituționale nr. 185/2.03.2010, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art 2 din OG 22/2002, privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii; Decizia Curții Constituționale nr.938/23.06.2009 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 și 3 din OG nr OG 22/2002, privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii; OG 22/2002.
Judecătoria D. T. S. prin sentința supusă apelului a admis în parte cererea, a fost validată în parte poprirea înființată de B. R. I. asupra veniturilor realizate de debitorul Șeful Inspectoratul de Poliție al Județului M. de la terțul poprit A. D. T. S. – A. de T. și Contabilitate Publică.
A fost obligat terțul poprit A. D. T. S. – A. de T. și Contabilitate Publică la plata către creditor a sumei de 10.303 lei, datorată de debitorul poprit Șeful Inspectoratul de Poliție al Județului M., conform titlului executoriu, sumă ce urmează a fi actualizată cu rata inflației începând cu data de 01.02.2012 și până la plata debitului și a sumei de 1611 lei, reprezentând cheltuieli de executare, sumă ce urmează a fi actualizată cu rata inflației, de la data exigibilității și până la plata debitului. Cu apel în 15 zile de la comunicare.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr. 24/14.01.2011 pronunțată de Tribunalul M. – Secția Comercială și de C. Administrativ, irevocabilă prin respingerea recursului, a fost admisă în parte acțiunea intentată de creditorul P. A. în contradictoriu cu Șeful Inspectoratul de Poliție al județului M. și s-a dispus anularea dispoziției nr._/8.12.2009 și repunerea în situația anterioară cu plata sumelor reținute cu titlul de sancțiune și plata drepturilor bănești actualizate în raport de rata inflației pe perioada cuprinsă între data nașterii dreptului și data plății efective (filele 7-9).
La data de 04.04.2012, prin intermediul executorului judecătoresc, creditorul a adresat debitorului Șeful Inspectoratul de Poliție al județului M. somația nr. 95/E/2012, prin care a solicitat debitorului să plătească suma de 12.548 lei, din care 10.831 lei în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 24/14.01.2011 pronunțată de Tribunalul M. și 1.171 lei în baza procesului verbal de cheltuieli de executare (fila 11).
La data de 29.05.2012 executorul judecătoresc a emis către terțul poprit Trezoreria D. T. S. adresă de înființare a popririi pentru sumele anterior menționate (fila 13), fiind informat, totodată, și debitorul cu privire la acest demers (fila 12).
La data de 13.08.2012 debitorul a virat în contul executorului judecătoresc suma de 528 lei, reprezentând 5% drepturi salariale și 106 lei reprezentând 5% cheltuieli de executare, debitorul indicând drept temei al plății art. 1 alin. 1 lit. a) din OUG nr. 71/2009.
I. Atât debitorul cât și terțul poprit au solicitat respingerea cererii de validare a popririi întrucât suma de 12.548 lei reprezintă drepturi salariale stabilite printr-o hotărâre judecătorească și sunt incidente dispozițiile art. 1 alin. 1 din OUG nr. 71/2009 care prevăd că
„plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:a) în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu; (…) (2) În cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice procedură de executare silită se suspendă de drept” (întâmpinări, filele 43-44; 51-54).
Cum debitorul și-a îndeplinit această obligație, debitorul și terțul poprit arată că este netemeinică cererea de validare a popririi.
Instanța urmează să respingă această apărare întrucât, în realitate, obligația de plată stabilită prin sentința civilă nr. 24/14.01.2011 pronunțată de Tribunalul M. nu are natura unor drepturi salariale în sensul prevederilor art. 1 alin. 1 din OUG nr. 71/2009, acest act normativ nefiind aplicabil.
Astfel potrivit motivării OUG nr. 71/2009 sunt avute în vedere „hotărârile judecătorești având ca obiect drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar”, iar prin nota de fundamentare a acestui act normativ se reține că „La momentul actual, plata sumelor rezultate din titlurile executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale formulate de personalul din sectorul bugetar, în special din sistemul justiției și din sistemul administrației penitenciare, implică un efort deosebit pentru bugetul de stat.” De asemenea se mai arată că necesitatea reglementării este impusă de dificultățile de executare a hotărârilor din această categorie, dat fiind cuantumul lor - prin nota de fundamentare se arată că sumele sunt în cuantum de peste 2.163 milioane lei, reprezentând 0,4% din PIB.
Rezultă din cele ce preced că legiuitorul a urmărit să reglementeze executarea acelor sume care au fost stabilite prin hotărâri judecătorești în favoarea personalul din sectorul bugetar în urma promovării de către creditori a unor acțiuni având care aveau drept obiect acordarea unor drepturi salariale.
Este vorba, mai precis, de acele acțiuni promovate în justiție având ca obiect câștigarea unor drepturi de natură salarială – creșteri ale salariului, sporuri salariale, etc. – a căror executare în condițiile dreptului comun urmau să aibă o influența substanțială asupra bugetului de stat pe anul 2009, conform motivării OUG nr. 71/2009.
În consecință prin hotărârile de admitere a acestor acțiuni s-au creat în favoarea creditorilor drepturi de natură salarială pe care până la momentul admiterii lor nu le avuseseră, nefiind vorba de repuneri în situația anterioară a reclamanților.
În acest sens se impune a fi determinat domeniul de aplicare a OUG nr. 71/2009.
Or prin titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 24/14.01.2011 pronunțată de Tribunalul M. – Secția Comercială și de C. Administrativ, irevocabilă prin respingerea recursului, se reține că reclamantul P. A. a chemat în judecată pârâtul Șeful Inspectoratul de Poliție M. pentru anularea dispoziției_/8.12.2009 emisă de acesta (fila 7), ulterior acțiunea fiind precizată în sensul că a solicitat și restituirea sumelor de bani reținute ca urmare a aplicării sancțiunii respectiv salariul de merit începând cu luna ianuarie 2010, al treisprezecelea salariu și suma în cuantum de 20% pe 3 luni reținută nelegal începând cu decembrie 2009 actualizată în raport de inflație, cu cheltuieli de judecată (fila 8).
Așadar obiectul cererii promovate de creditor în dosarul nr._ nu l-a constituit acordarea unor drepturi de natură salarială de care, până la momentul respectiv, nu beneficia ci restituirea unor sume care i-au fost reținute de debitor ca urmare a unei decizii de sancționare disciplinară nelegală. Deci înainte de această sancțiune creditorul a încasat drepturile respective, în lipsa sancțiunii le-ar fi încasat în continuare, iar după trecerea intervalului pe care a fost aplicată această sancțiune a beneficiat din nou de drepturile de natură salarială respective.
Cauza a fost una de contencios administrativ, nu de conflict de muncă.
În consecință drepturile de natură salarială cu privire la care s-a dispus restituirea prin titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 24/14.01.2011 pronunțată de Tribunalul M., ca urmare a admiterii capătului principal al cererii și a repunerii părților în situația anterioară, nu sunt „sume prevazute prin hotarari judecatoresti avand ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar”, neintrând în domeniul de aplicare alOUG nr. 71/2009, noțiunile de restituire și acordare de drepturi salariale neputând fi echivalate.
Așadar apărarea formulată de debitor și terțul poprit în sensul că este incident acest act normativ și, drept urmare, nu sunt îndeplinite condițiile art. 460 alin. 3 Cod proc. civilă deoarece debitorul și-a îndeplinit obligația de a executa sentința în cauză (fila 44), este neîntemeiată și instanța urmează a o respinge ca atare, plata făcută fiind una parțială, în condițiile în care creditorul este îndreptățit la plata integrala a creanței sale.
II. Terțul poprit a invocat un al doilea motiv de respingere a cererii de validare și anume că în cauză este incident termenul de 6 luni prevăzut de art. 2 din OG 22/2002 care nu expirase la data primirii adresei de poprire a drepturilor salariale.
S-a arătat că după primirea adresei de poprire de la biroul executorului judecătoresc R. I., terțul poprit a răspuns prin adresa nr._/05.06.2012 comunicând că „Potrivit art. 2 și art. 3 din OG nr. 22/2002 modificată prin Legea nr. 110/2007 creditorul poate solicita efectuarea executării silite numai dacă instituțiile publice debitoare nu-și îndeplinesc obligațiile de plată în termen de 6 luni de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului”.
S-a solicitat să se anexeze la adresele de înființare a popririi și copia somației de plată comunicată debitorului cu confirmare de primire din partea și să solicite executarea titlului executoriu numai după expirarea termenului prevăzut de art. 2 din OG nr. 22/2002.
Instanța urmează să respingă această apărare pentru următoarele motive:
1. Art. 2 din OG 22/2002 prevede că „Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.”
Deoarece OG nr. 22/2002 reglementează o procedură derogatorie de la dreptul comun în ceea ce privește executarea titlurilor executorii, interpretarea acestui act normativ se impune a fi una restrictivă.
Din dispozițiile art. 2 teza I din OG nr. 22/2002 rezultă fără echivoc că termenul de 6 luni nu curge automat prin depunerea și primirea somației de către debitor ci condiționat de inexistența fondurilor - prin lipsă de fonduri impunându-se a se înțelege că instituția publică debitoare nu (mai) deține „sumele aprobate cu această destinație prin bugetele acestora sau, după caz, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.” (art. 1).
Această situație trebuie adusă la cunoștință în mod formal creditorului, astfel cum s-a stabilit prin jurisprudența Curții EDO împotriva României (C. c. România, par. 28; S. P. c. României, par. 76).
Așadar în caz de neexecutare a unei hotărâri judecătorești într-un caz precum cel dedus judecății, instanța trebuie să stabilească dacă această situație este determinată de lipsa de fonduri în sensul anterior precizat, cu consecința incidenței dispozițiilor art. 2 – ceea ce necesită cel puțin susțineri pertinente cu privire la acest aspect din partea debitoarei, însoțite de probe cum ar fi o prezentare comparativă a sumelor disponibile pentru plata titlurilor executorii, respectiv a sumelor pretinse de creditori ori nu există nici un motiv sau motivul este altul, și atunci nu este incidentă protecția specială stabilită de O.G. nr. 22/2002.
2. În cauza dedusă judecății nici debitoarea și nici terțul poprit nu au dovedit că, după primirea somației de către creditor, nu au pus în executare sentința civilă nr. 24/14.01.2011 pronunțată de Tribunalul M. din cauza lipsei disponibilităților bănești și nici măcar nu au susținut o atare împrejurare.
Astfel somația a fost primită de debitoare la data de 04.04.2012, semnând în acest sens (fila 11).
După acest moment debitoarea nu dovedit că ar fi răspuns în vreun fel, rămânând în pasivitate.
Instanța reține că debitoarea avea obligația de a da un răspuns formal, de informare a creditorului asupra motivelor neexecutării sau a neexecutării întocmai a hotărârii.
Acest standard este impus de jurisprudența Curții EDO conform căreia în cazul în care autoritățile publice nu pot să pună în executare întocmai un titlu executoriu, trebuie să-l informeze formal pe creditor asupra situației existente (C. c. România, par. 28). Curtea a constatat că neexecutarea exactă a unei hotărâri judecătorești, deși a fost justificată în de motive pertinente, acestea nu au fost prezentate reclamantului nici de către autoritățile administrative, nici de către instanțele interne, pentru a se putea considera că nerespectarea în întregime a hotărârii este o restricție justificată și, deci, o limitare compatibilă cu art. 6 alin. 1 din Convenție." (S. P. c. României, par. 76).
Cu privire la același aspect se instanța constată că, în cauza în Cauza Burdov contra Rusiei (2002) pe care se întemeiază motivarea deciziilor Curții Constituționale a României invocate de terțul poprit, instituția financiară căreia reclamantul îi solicitase la data de 16.09.1999 să facă plata sumelor la care era îndreptățit, i-a comunicat formal la 7.10.1999 că nu deține fonduri pentru a efectua plățile, așadar după aproximativ 21 de zile (par. 13, 14).
În condițiile mai sus descrise, după 55 de zile de la emiterea somației, la data de 29.05.2012 executorul judecătoresc a emis către terțul poprit Trezoreria D. T. S. adresă de înființare a popririi pentru suma totală de 12.548 lei (fila 13), fiind informat și debitorul cu privire la acest demers (fila 12).
În cauza dedusă judecății, și după informarea din data de 29.05.2012, debitorul Inspectoratul Județean de Poliție M. în continuare nu a probat că ar fi răspuns în vreun fel, făcând doar o plată parțială după aproximativ o lună și jumătate, la data 13.08.2012, reprezentând 5% din valoarea debitului.
Plata a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1 alin. 1 lit. a) din OUG nr. 71/2009 care, așa cum s-a arătat în cele ce preced, nu este incident în cauză, debitorul nefăcând ulterior, în fața instanței, vreo susținere cu privire la intenția și capacitatea de a achita sau nu întregul debit într-un termen de 6 luni calculat de la data primirii somației de plată.
Faptul că executarea parțială este întemeiată pe o interpretare eronată a legii de către debitor nu poate fi echivalată cu situația expres prevăzută de art. 2, respectiv „executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri”. De altfel nici debitorul și nici terțul poprit nu au formulat vreo apărare în acest sens.
Pentru aceste motive, întrucât debitorul nu a probat că nu execută obligația stabilită în sarcina sa printr-un titlu executoriu din cauza lipsei de fonduri, instanța apreciază că acesta nu poate beneficia de termenul de 6 luni, protecția specială prevăzută de OG nr. 22/2002 nefiind incidentă întrucât nu este realizată condiția expres prevăzută de lege.
3. După primirea adresei de înființare a popririi, terțul poprit a comunicat B. R. I. că poate solicita executarea titlului executoriu numai după expirarea termenului prevăzut de art. 2 din OG nr. 22/2002 (fila 55).
Analizând adresa răspuns a terțului poprit (fila 55), instanța constată că acesta nu a invocat drept motiv al refuzului de poprire a sumelor indicate în titlurile executorii deținute de creditor lipsa de fonduri a debitorului, ci a invocat incidența termenului de 6 luni, apreciind în mod greșit că acesta ar interveni automat după comunicarea somației de plată prevăzută de art. 2 din OG nr. 22/2002.
Cu privire la această susținere, instanța are în vedere că prin deciziile prin care s-a constata constituționalitatea OG nr. 22/2002, invocate de terțul poprit, s-a reținut că în termenul de 6 luni instituția debitoare este obligată să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată, plată care nu poate fi decât integrală. Or este evident din apărarea debitorului că acesta nu urmărește să achite toată suma și nici nu a făcut dovada efectuării vreunui demers în acest scop. Deci nu este realizată nici această condiționare a acordării protecției speciale prevăzute de OG 22/2002.
În consecință, după primirea adresei de înființare a popririi, terțul poprit a rămas în pasivitate.
Pe de altă parte prin art. 2 din anexa Ordinului ministrului finanțelor publice nr. 2336/2011 (OMFP, de aici înainte) se prevede că cel târziu în prima zi lucrătoare de la data primirii de la executorul judecătoresc sau de la organul fiscal competent în executarea silită a adresei de înființare a popririi asupra conturilor unei instituții ori autorități publice, însoțită de copia certificată de pe titlul executoriu, unitatea teritorială a Trezoreriei Statului va înștiința în scris instituția sau autoritatea publică cu privire la data primirii adresei de înființare a popririi și suma pentru care se dispune poprirea. La adresa care se transmite instituției sau autorității publice se anexează situația disponibilităților de fonduri/creditelor bugetare deschise și neutilizate, după caz, prevăzută în anexa nr. 1, existente la data primirii adresei de înființare a popririi.
Aceasta este singura obligație prevăzută de lege pentru o unitate de trezorerie în situația în care s-a primit o adresă de înființare a popririi asupra conturilor unei instituții ori autorități publice pentru a se declanșa executarea în condițiile art. 1 din OG nr. 22/2002 și nici până în prezent înștiințarea prevăzută de art. 2 din anexa OMFP nr. 2336/2011 nu a fost comunicată de terțul poprit, deși se prevede imperativ ca termen limită prima zi lucrătoare de la data primirii adresei de poprire.
În schimb adresa de înființare a popririi înaintată de B. R. I. realizează condițiile prevăzut de art. 2 din anexa OMFP nr. 2336/2011, având atașate titlurile executorii în baza cărora s-a solicitat poprirea conturilor debitorului, asfel cum rezultă din mențiunile din adresă (fila 13), mențiuni necontestate de terțul poprit.
Instanța mai reține că terțul poprit nu și-a manifestat în nici un fel pe parcurul soluționării cauzei intenția de a urma procedura reglementată de OMFP nr. 2336/2011.
4. Față de considerentele care preced instanța reține că nu i se poate cere creditorului, care a respectat dispozițiile legii speciale prin emiterea somației de plată către debitor, moment de la care a urmat un interval de 55 de zile lăsat la dispoziția acestuia, să aștepte ca statul să iasă din pasivitate și să urmeze procedura prevăzută de normele de drept derogatorii privitoare la punerea în executare a hotărârilor judecătorești, edictate tot de el, în favoarea sa și în dezavantajul creditorului.
În consecință, nefiind realizate condițiile prevăzute de lege, instanța va înlătura susținerea terțului poprit în sensul că sunt incidente dispozițiile art. 2 din OG nr. 22/2002.
III. Nefiind aplicabile dispozițiile derogatorii prevăzute de OG 22/2002, instanța va analiza procedura urmată de creditor prin prisma normelor de drept comun.
Din coroborarea dispozițiilor art. 460 cu cele ale art. 452 Cod proc. civilă, rezultă că pentru ca instanța să poată dispune validarea popririi este necesară îndeplinirea cumulativă a trei condiții: terțul poprit să datoreze debitorului în prezent sau viitor, în baza unor raporturi juridice existente, o sumă de bani, să fi fost înființată poprirea conform art. 454 Cod proc. civilă, iar terțul să nu-și execute obligațiile ce-i revin în baza art.456 Cod proc. civilă.
Astfel cum rezultă apărările formulate de către terțul poprit A. – D. T. S. Unitatea de T., face plăți către debitorul Inspectoratul de Poliție M., conturile instituției fiind deschise în prezent la această unitate de trezorerie (întâmpinare, filele 51-54).
Poprirea a fost înființată cu respectarea dispozițiilor art. 454 Cod proc. civilă deoarece biroul executorului judecătoresc a emis către terțul poprit adresa cu nr. 95/E/2012 (fila 13) la care au fost anexate copii certificate de pe titlul executoriu sentința civilă nr. 24/14.01.2011 pronunțată de Tribunalul M. – Secția Comercială și de C. Administrativ și încheierea de învestire cu formulă executorie, iar terțul poprit nu-și execute obligațiile ce-i revin în baza art.456 Cod proc. civilă așa cum rezultă din întâmpinarea formulată (filele 51-54).
Fiind întrunite condițiile prevăzute de lege și nefiind incidente norme derogatorii, instanța constată că este întemeiată cererea de validare a popririi formulată de creditor.
Întrucât prin ordinele de plată nr. 1256/13.08.2012 și nr. 1236/13.08.2012 s-au plătit sumele de 528 lei, reprezentând 5% drepturi salariale și, respectiv, 106 lei reprezentând 5% cheltuieli de executare instanța va valida în parte poprirea înființată de B. R. I. asupra veniturilor realizate de debitorul Șeful Inspectoratul de Poliție al Județului M. de la terțul poprit A. D. T. S. – A. de T. și Contabilitate Publică.
În consecință va obliga terțul poprit A. D. T. S. – A. de T. și Contabilitate Publică la plata către creditor a sumei de 10.303 lei, datorată de debitorul poprit Șeful Inspectoratul de Poliție al Județului M., conform titlului executoriu, sumă ce urmează a fi actualizată cu rata inflației începând cu data de 01.02.2012 – întrucât suma a fost actualizată până la data de 31.01.2012 - și până la plata debitului și a sumei de 1611 lei, reprezentând cheltuieli de executare, sumă ce urmează a fi actualizată cu rata inflației, de la data exigibilității și până la plata debitului.
Cererea creditorului de actualizare cu rata inflației a sumelor la restituirea cărora este îndreptățiteste întemeiată întrucât actualizarea unei creanțe nu constituie o despăgubire în sensul art. 1088 cod civil din 1864 (în vigoare la data nașterii conflictului de drept), ci se subscrie obligației principale întrucât are menirea de a asigura îndeplinirea exactă a acesteia.
Astfel, prin întârzierea plății unui debit se ajunge ca la data achitării, suma inițială să nu aibă aceeași putere de cumpărare ca cea de la data scadenței, iar acest fapt face ca creditorul să fie păgubit prin neexecutarea exactă a obligației.
Într-adevăr, potrivit art. 1073 Cod civil, „creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, iar în caz contrar are dreptul la dezdăunare”. Actualizarea creanței constituie o reparare a pagubei determinată de întârzierea plății debitului în scopul asigurării îndeplinirii exacte a obligației.
Împotriva acestei sentințe în termen legal au declarat apel terțul poprit A. D. T. S. - A. de T. și Contabilitate Publică și debitorul Șeful Inspectoratul de Poliție M. criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
In motivele de apel terțul poprit A. D. T. S. - A. de T. și Contabilitate Publică a susținut că sentința instanței de fond este netemeinică având în vedere și faptul că obiectul prezentei cereri îl constituie drepturile salariale, fiind total eronată susținerea că prezentei spețe nu i se aplică prevederile OUG nr.71/2009, modificată prin Legea nr.230/2011 și prin OG nr.17/2012 privind reglementarea unor măsuri fiscal bugetare, pentru plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești, având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar.
Instanța de fond neîntemeiat a susținut că termenul de 6 luni prevăzut de art. 2 din ordonanța nr. 22/2001 modificată prin Legea nr.110/2007 nu curge automat prin depunerea și primirea somației de către debitor ci condiționat de inexistența de fonduri. Reclamantul total eronat acuză pe apelantul terț poprit că nu și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de lege, în sensul că nu s-a înființat poprire pe conturile debitorului în cauză.
Apelantul terț poprit susține că nu poate fi acuzat de faptul că nu și-a îndeplinit obligațiile, atâta timp cât nu s-a împlinit termenul de 6 luni prevăzut de normele legale enunțate anterior și nici nu poate fi validată poprirea, din moment ce poprirea nu s-a înființat.
Fiind vorba de drepturi salariale ,chiar și după trecerea termenului de 6 luni, nu sunt îndeplinite condițiile privind înființarea popririi.
Astfel, executarea silită a obligațiilor de plată ale instituțiilor publice pentru plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31.12.2012 se poate face asupra resurselor bănești ale instituției, numai după trecerea termenului prevăzut de Ordonanța nr.71/2009 modificată prin legea 230/2001 și prin OG nr.17/2012 privind reglementarea unor măsuri fiscal bugetare.
Debitorul Șeful Inspectoratul de Poliție M. în motivele de apel susține că hotărârea pronunțată de instanța de fond este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
In considerentele sentinței,instanța de fond motivează admiterea cererii de validare a popririi,prin faptul că obligația de plată stabilită prin sentința civilă nr.24/14.01.2011 a Tribunalului M.,nu are natura unor drepturi salariale, în sensul prevederilor art. 1 alin.1 din OUG nr.71/2009, acest act nefiind aplicabil, întrucât din nota de fundamentare a acestui act normativ ar rezulta că, acesta s-ar aplica numai pentru plata drepturilor salariale obținute prin titluri executorii de către personalul din sistemul justiției și din sistemul administrației penitenciare. Consideră că această interpretare nu este în sensul și spiritul legii atâta timp cât aceasta nu exclude celelalte categorii de personal din sectorul bugetar.
Obligația de plată a creditorului reprezintă tot drepturi salariale și consideră că sunt aplicabile prevederile OUG nr.71/2009.
De altfel, în aplicarea prevederilor OUG nr. 71/2009, a fost emis Ordinul MAI nr.138/15.06.2012 pentru stabilirea procedurii de efectuare a plății titlurilor executorii în Ministerul Administrației și Internelor, conform Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, publicat în Monitorul Oficial nr.443/03.07.2012.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelurilor susținând inaplicabilitatea prevederilor OUG nr. 71/2009 și OG nr. 22/2002 întrucât sumele ce fac obiect al validării de poprire au fost reținute ilegal și nu stabilite prin hotărâre judecătorească .
Apelurile sunt nefondate .
Apelantele invocă prevederile OUG nr. 71/2009 modificată susținând că drepturile stabilite în favoarea intimatului P. A. se circumscriu prevederilor acestui act normativ .
Susținerile lor sunt neîntemeiate întrucât prin sentința civilă nr. 24/14.01.2011 s-a dispus anularea unei dispoziții de sancționare și repunerea părților în situația anterioară inclusiv plata drepturilor de natură salarială reactualizate .
OUG nr. 71/2009 se aplică pentru hotărâri judecătorești prin care s-au obținut diferențe salariale neacordate ca urmare a neaplicării legii .
În speță suntem în prezența unei sentințe prin care se anulează o dispoziție de sancționare datorită căreia intimatul a fost lipsit de drepturile menționate în contractul său individual de muncă în vreme ce OUG nr. 71/2009 face referire la „drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar” .
Ori în cazul intimatului nu este vorba de drepturi stabilite prin hotărâre judecătorească ci de drepturile sale salariale așa cum sunt prevăzute în contractul său, neplătite din culpa unității angajatoare devenind astfel fără relevanță din prisma prevederilor OUG nr. 71/2009, faptul că a fost nevoit să apeleze la instanță și să obțină o hotărâre judecătorească în acest sens.
Așa cum corect a reținut instanța de fond și a făcut o amplă motivare, obiectul procesului în urma căruia a fost obținut titlul executoriu pentru care se cere validarea popririi nu a fost stabilirea unor drepturi de natură salarială, ci contestație împotriva deciziei de sancționare .
Nici susținerea potrivit căreia trebuia respectat termenul de 6 luni necesar pentru obținerea fondurilor nu este întemeiată, întrucât fondurile de salarizare, inclusiv pentru salarizarea intimatului au fost alocate, și doar în mod accidental, ca urmare a intervenirii deciziei de sancționare constatate nelegale, acestea nu au fost achitate la termenele de plată a salariului conform contractului încheiat cu acesta .
Deci chiar dacă ar fi dorit să facă dovada că sumele din sentința nr. 24/14.01.2011 nu sunt la dispoziția angajatorului, acesta nu putea să facă o astfel de dovadă .
Față de considerentele astfel expuse, tribunalul în conformitate cu prevederile art. 296 cod procedură civilă, va respinge ca nefondate apelurile declarate de terțul poprit A. D. T. S. - A. de T. și Contabilitate Publică și debitorul Șeful Inspectoratul de Poliție M. împotriva sentinței civile nr. 6191/25.09.2012 pronunțată de Judecătoria D. T. S. .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelurile, formulate de terțul poprit A. D. T. S. - A. de T. și Contabilitate Publică și debitorul Șeful Inspectoratul de Poliție M. împotriva sentinței civile nr. 6191/25.09.2012 pronunțată de Judecătoria D. T. S., intimat fiind creditorul P. A., având ca obiect validare poprire, ca nefondate .
Cu recurs în 15 zile de la comunicare .
Pronunțată în ședința publică de la 27 Noiembrie 2012, la sediul Tribunalului Mehdinți.
Președinte, A. M. | Judecător, S. C. | |
Grefier, M. B. |
CS/LI/4 ex./17.12.2012
Jud.fond.C. M.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1315/2012. Tribunalul... | Partaj judiciar. Hotărâre din 08-02-2013, Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
