Contestaţie la executare. Decizia nr. 1315/2012. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1315/2012 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 13-11-2012 în dosarul nr. 1315/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1315/R
Ședința publică de la 13 Noiembrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. B.
Judecător M. P.
Judecător V. N.
Grefier D. A. D.
Pe rol judecarea recursului formulat de recurenta reclamantă ., împotriva sentinței civile nr. 1935/13.09.2012 pronunțată de Judecătoria V. M., în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor P. V. M., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat I. R. pentru recurenta reclamantă și consilier juridic P. G. pentru intimata pârâtă .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, s-a luat act că s-au depus la dosar, prin serviciul registratură, a fost depusă întâmpinare din partea intimatei pârâte Administrația Fianțelor P. M. .
Avocat I. R. pentru recurenta reclamantă a depus la dosar împuternicire avocațială de reprezentare, chitanța nr._/12.11.2012 în valoare de 97 lei și timbru judiciar în valoare de 0,50 lei reprezentând dovada achitării taxei de timbru, și fișa sintetică totală a societății din 31.10.2012. A precizat că a observat întâmpinare și nu solicită termen pentru observare.
Consilier juridic P. G. pentru intimata pârâtă a depus la dosar împuternicirea de reprezentare.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată închise dezbaterile și în temeiul art. 150 cod procedură civilă, a acordat cuvântul asupra recursului;
Avocat I. R. pentru recurenta reclamantă admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond admiterea contestației la executare.
A solicitat anularea procesului verbal de sechestru asigurator pentru bunurile mobile.
A arătat că au fost evaluate și bunurile cumpărate leasing în derulare, iar decizia 1993 nu i s-a comunicat recurentei.
Nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Consilier juridic P. G. pentru intimata pârâtă a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică.
Măsura de executare silită s-a făcut cu respectarea dispozițiilor prevăzute de C pr fiscală.
Recurenta nu a solicitat și nu a obținut suspendare executării, deși s-a contestat pe calea contenciosului administrativ, decizia de impunere.
Recurenta nu a contestat decât evaluare bunurilor imobile.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil, constată următoarele;
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 31.05.2012 contestatorul S.C C. T. SRL, a formulat contestație la executare în contradictoriu cu intimata Direcția Generală a Finanțelor P. M. - Administrația Finanțelor P. V. M., împotriva procesului verbal de sechestru asigurator pentru bunuri mobile nr._/22.05.2012 și procesului verbal de sechestru asigurator pentru bunuri imobile nr._/22.05.2012, cu cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că, la data de 22.05.2012 s-a procedat de către intimata AFP V. M. la aplicarea sechestrului asigurator pentru bunurile mobile și imobile ale societății, pentru stingerea creanțelor fiscale în sumă de 329.316 lei reprezentând TVA și majorări de întârziere, dobândă de întârziere, penalități de întârziere, impozit pe profit și majorări de întârziere, dobândă de întârziere, penalități de întârziere la acest impozit.
Arată că în data de 27.04.2012 s-a emis de către DGFP M., Decizia de impunere nr.427, împotriva căreia la data de 22.05.2012 a formulat contestație, solicitând anularea parțială a acesteia, și care se află în curs de soluționare.
A atașat în copie, proces verbal de sechestru asigurator pentru bunuri mobile nr._/22.05.2012, proces verbal de sechestru asigurator pentru bunuri imobile nr._/22.05.2012, anexă la procesul verbal, copie contestație nr.7468/22.05.2012 a deciziei de impunere, împuternicire avocațială, chitanță privind dovada achitării taxei de timbru și timbrul judiciar.
În apărare, pârâta Administrația Finanțelor P. V. M. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației, anexând împuternicire, decizie de instituire a măsurilor asiguratorii.
Judecătoria V. M. prin sentința civilă nr.1935 din 13.09.2012 a respins contestația la executare formulată de contestatorul S.C C. T. SRL împotriva intimatei D.G.F.P - Administrația Finanțelor P. V. M..
Prin prezenta cerere contestatorul a formulat contestație la executare împotriva procesului verbal de sechestru asigurator pentru bunuri mobile nr._/22.05.2012 și procesului verbal de sechestru asigurator pentru bunuri imobile nr._/22.05.2012 emise de Administrația Financiară Publică V. M..
S-a arătat că la data de 22.05.2012 s-a procedat de către intimata AFP V. M. la aplicarea sechestrului asigurator pentru bunurile mobile și imobile ale societății, pentru stingerea creanțelor fiscale în sumă de 329.316 lei reprezentând TVA și majorări de întârziere, dobândă de întârziere, penalități de întârziere, impozit pe profit și majorări de întârziere, dobândă de întârziere, penalități de întârziere la acest impozit.
A mai arătat că în data de 27.04.2012 s-a emis de către DGFP M., Decizia de impunere nr.427, împotriva căreia la data de 22.05.2012 a formulat contestație, solicitând anularea parțială a acesteia, și care se află în curs de soluționare.
Împotriva contestatorului S.C C. T. SRL, s-a luat măsura instituirii sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile cât și imobile, conform art.129 alin.1-5 din O.G nr.92/2003, republicată, privind C.proc.fiscală, prin comunicarea procesului verbal de sechestru asigurator pentru bunuri mobile nr._/22.05.2012 și procesului verbal de sechestru asigurator pentru bunuri imobile nr._/22.05.2012 emise de Administrația Financiară Publică V. M., în baza titlului executoriu Deciziei de impunere nr.427/27.04.2012.
Referitor la susținerea contestatorului că împotriva Deciziei de impunere nr.427/27.04.2012 și a Raportului de inspecție fiscală, a formulat contestație, instanța reține că potrivit art.215 alin.1 C.proc.fiscală, introducerea contestației pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal.
S-a reținut astfel că, argumentele invocate de contestator sunt nefondate și nu reprezintă motive de neplată a debitelor stabilite în sarcina sa.
Potrivit art.172 din O.G nr.92/2003 (1) Persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii. (3) Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
Totodată potrivit art.129 alin.2 și 3 C.proc.fiscală, ®, se dispună măsuri asiguratorii sub forma popririi asiguratorii și sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor mobile și imobile proprietate a debitorului, precum și asupra veniturilor acestuia, când există pericolul ca acesta să se sustragă,m să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea. Măsurile asiguratorii pot fi luate și înainte de emiterea titlului executoriu, inclusiv în cazul efectuării de controale. Odată cu individualizarea creanței și ajungerea acesteia la scadență, în cazul neplății, măsurile asiguratorii se transformă în măsuri executorii.
Atâta timp cât, procesele verbale de sechestru asiguratoriu și titlul executoriu îndeplinesc condițiile prevăzute de lege, nu se poate susține că, prin acestea contestatorul a suferit o vătămare ce nu poate fi înlăturată, astfel încât să fie aplicabile disp.art.105 alin.2 C.proc.civ.
In prezenta cauza, instanța a analizat și susținerile intimatei, ajungând la concluzia ca, modalitățile de calcul ale obligațiilor fiscale datorate de către contestator, au fost întocmite cu respectarea normelor legale de evaluare, conform C.proc.fiscală - OG nr.92/2003 și ale Legii nr.571/2003, actualizată la data de 14.05.2010.
Instanța a apreciat ca actiunea contestatorului nu este întemeiata in ceea ce privește obligațiile fiscale, având in vedere ca acestea au fost stabilite corect.
Potrivit prevederilor art.399 C.proc.civ. obiectul contestației la executare poate fi doar o contestație îndreptată împotriva unui act de executare sau a executării însăși, precum și o cerere privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu.
Conform art.399 alin.3 C.proc.civ., in cazul in care executarea silita se face in temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanța judecătoreasca, se pot invoca in contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, daca legea nu prevede in acest scop o alta cale de atac.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta . criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie .
A motivat reclamanta că instanța de fond nu a luat în considerare faptul că intimata nici măcar nu a dispus ca măsură asiguratorie mai întâi forma popririi pentru conturile bancare, ci direct cea a sechestrului asigurator pentru bunurile mobile și imobile ale societății, bunuri care își desfășoară activitatea.
A mai susținut că instanța de fond nu a verificatul faptul că mai întâi se dispune măsura asiguratorie prin forma popririi asiguratorii și așa cum a arătat societatea nu are instituită nicio poprire și apoi măsura sechestrului asiguratoriu . Că, cele două procese verbale de sechestru asigurator încheiate de intimate AFP V. M. au fost dispuse în baza Deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr.1593/03.05.2012, decizie care nu ni s-a comunicat și care a fost dată cu încălcarea Codului de procedură fiscală . Conform art. 142 C.pr.fiscală, intimata trebuia să respecte ordinea sechestrării și valorificării bunurilor urmăribile, lucru pe care nu l-a făcut și pe care instanța de fond nu l-a luat în considerare . Dealtfel, recurenta contestatoare are ca obiect de activitate principal lucrări de tâmplărie și dulgherie, tâmplărie PVC, astfel că bunurile mobile și imobile, respectiv mașini unelte, utilaje, materii prime și materiale și alte bunuri mobile, precum și bunuri imobile care servesc activității care constituie principala sursă de venit, așa cum sunt acestea arătate în art.142 C.pr.fiscală, și nu trebuia instituit vreun sechestru, deoarece societatea ar rămâne practic fără obiect de activitate și în imposibilitate de a-și mai achita debitul către bugetul statului . De asemenea, societatea are contracte în derulare și îi sunt necesare toate bunurile pentru producția de tâmplărie din PVC, pentru transportul și montarea acestora .
Conform Deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii, organele de executare ale intimatei au considerat eronat că raportat la obiectul de activitate al societății, respective lucrări de tâmplărie și dulgherie, atelierul de tâmplărie PVC, echipamentele și autoturismele sunt bunuri care nu au fost direct folosite ca principală sursă de venit.
Verificând sentința pronunțată prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu potrivit art. 304,304 ind.1 și 306 C pr civilă, tribunalul constată neîntemeiat recursul:
Contestatorul S.C C. T. SRL, a formulat contestație la executare în contradictoriu cu intimata Direcția Generală a Finanțelor P. M. - Administrația Finanțelor P. V. M., împotriva procesului verbal de sechestru asigurator pentru bunuri mobile nr._/22.05.2012 și procesului verbal de sechestru asigurator pentru bunuri imobile nr._/22.05.2012., arătat că, la data de 22.05.2012 s-a procedat nejustificat de către intimata AFP V. M. la aplicarea sechestrului asigurator pentru bunurile mobile și imobile ale societății, pentru stingerea creanțelor fiscale în sumă de 329.316 lei reprezentând TVA și majorări de întârziere, dobândă de întârziere, penalități de întârziere, impozit pe profit și majorări de întârziere, dobândă de întârziere, penalități de întârziere la acest impozit.
Instanța de fond verificând actele și lucrările dosarului, a apreciat corespunzător că procesele verbale prin care s-a dispus măsura sechestrului asigurator pentru bunuri mobile și imobile aparținând contestatoarei s-au întocmit cu respectarea dispozițiilor legale.
Susținerile acesteia din urmă potrivit cărora în conformitate cu art. 129 alin2 și 3 din Codul de procedură fiscală, trebuiau întâi poprite asiguratoriu conturile societății și apoi instituită măsura sechestrului asupra bunurilor mobile și imobile, nu pot fi primite.
Potrivit art. 129 alin 2 și 3 din Codul de procedură fiscală, se dispun măsurii asiguratorii sub forma popriri asiguratorii și sechestru asiguratoriu asupra bunurilor mobile și imobile proprietatea debitorului precum și a veniturilor acestuia când există pericolul ca acesta să se sustragă, să-și ascundă, ori să-și risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea. Măsurile asiguratorii pot fi luate și înainte de emiterea titlului executoriu, inclusiv în cazul efectuării de controale. Odată cu individualizarea creanței și ajungerea acesteia la scadență, în cazul neplății măsurile asiguratorii se transformă în măsurii executorii.
Din lecturarea acestei norme legale, reiese faptul că, măsurile asiguratorii se pot dispune separat sau pot fi luate împreună însă legea nu distinge și nu instituie o ordine de preferință între ele.
Prin urmare, organele de control au întocmit procese verbale de sechestru asupra bunurilor mobile și imobile ale societății în mod corect, nefiind obligate să procedeze la instituirea popririi asiguratori.
A mai arătat recurenta că reprezentanții intimatei nu au respectat ordine sechestrării și valorificării bunurilor urmăribile, în sensul că, au sechestrat bunuri ce servesc la desfășurarea activității contestatoare, respectiv mașini-unelte, utilaje, materii prime și materiale și alte bunuri mobile (autoturisme), iar aceste măsuri o împiedică să mai realizeze venituri.
Din procesele verbale de sechestru reiese că, întradevăr, au fost indisponibilizate bunuri ce servesc la desfășurarea activității contestatoarei, însă bunurile au fost lăsate în custodie administratorului societății, ele pot fi folosite de către contestatoare, care poate obține așadar venituri și își poate onora contractele asumate.
Faptul că decizia de impunere nr. 427/27.04.2012, a fost contestată în instanță, nu impietează asupra legalității celor două procese verbale de sechestru, câtă vreme măsurile au caracter asiguratoriu, fiind menite să împiedice risipirea patrimoniului debitoarei.
Totodată, necomunicarea deciziei de impunere nr. 427/27.04.2012 poate fi invocată în cadrul soluționării contestației împotriva acestui act administrativ fiscal aflată pe rolul Tribunalului M., dar nu poate forma obiect de verificare în cauza pendinte.
Față de considerentele expuse, hotărârea primei instanțe este temeinică și legală, urmând ca în baza art. 312 alin 1 C pr civilă, recursul să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanta . împotriva sentinței civile nr.1935/13.09.2012 pronunțată de Judecătoria V. M. în contradictoriu cu intimata pârâtă Agenția Finanțelor P. V. M. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică .azi 13 Noiembrie 2012. la sediul Tribunalului M. .
Președinte, A. B. | Judecător, M. P. | Judecător, V. N. |
Grefier, D. A. D. |
PM/DDA
2ex/17.12.2012
Cod operator 2626
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 1284/2012. Tribunalul MEHEDINŢI | Validare poprire. Decizia nr. 184/2012. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
