Anulare act. Decizia nr. 51/2012. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 51/2012 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 06-03-2012 în dosarul nr. 51/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 51/A
Ședința publică de la 06 Martie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. N.
Judecător M. P.
Grefier D. A. D.
Pe rol pronunțarea asupra apelului civil formulat de apelantul reclamant P. C., împotriva sentinței 4927/24.10.2011 pronunțată de Judecătoria D. T. S., în contradictoriu cu intimații pârâți B. SA București, B. SA sucursala D. T. S., Ș. N. și M. N., având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut lipsă părțile.
Procedura îndeplinită, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier de ședință, care arată că dezbaterile și susținerile au fost consemnate în încheierea de ședință din 28 februarie 2012, când s-a amânat pronunțarea, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie;
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului civil, constată următoarele ;
Prin cererea depusă la Judecătoria D. T. S. la data de 05 mai 2009 reclamantul P. C. a chemat în judecată pe pârâtele B. SA București și B. SA – Sucursala D. T. S., pentru ca pe baza probelor ce se vor administra în contradictoriu cu acestea să fie obligate să-și respecte obligațiile contractuale potrivit contractului de împrumut nr.257 din 12.09.1997, cele statuate prin decizia civilă nr.195/1999, să se dispună verificarea înscrisurilor întocmite de bancă pe durata derulării contractului referitoare la plățile efectuate și să se constate nulitatea absolută a acestora, să se constate nulitatea absolută a raportului de expertiză întocmit în dosarul nr.2793/2001 al Tribunalului M. și a raportului de expertiză întocmit în dosarul nr.7275/2006, ambele dosare fiind atașate în dosarul nr.8340/2000 al Judecătoriei D. T. S..
În motivarea acțiunii reclamantul a susținut că a încheiat în anul 1997 un contract de împrumut cu pârâta, pe timpul executării contractului s-a declanșat un litigiu soluționat prin decizia civilă nr.195/C/1999 de către Curtea de Apel C., ulterior a formulat o plângere penală și ca urmare a acesteia s-a dispus efectuarea unui raport de expertiză prin care s-au arătat aspecte legate de neîndeplinirea obligațiilor statutare ale băncii de manopere dolozive în întocmirea evidențelor sale contabile, astfel că se poate concluziona că atât la întocmirea, cât și la derularea contractului încheiat între părți, pârâta a acționat fiind în eroare și folosindu-se de dol.
Pârâtele, deși legal citate, nu au depus întâmpinare.
Prin sentința civilă nr.2714 din 01.06.2009 instanța a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului M..
Dosarul a fost înregistrat la tribunalul M. sub nr._ .
La data de 10 noiembrie 2009 în fața Tribunalului M. reclamantul și-a precizat acțiunea în sensul că înțelege să se judece în contradictoriu cu experta M. N., obiectul cererii îl reprezintă nulitatea raportului de expertiză întocmit în dosarul nr.1779/C/2001 al Curții de Apel C..
Pârâta B. SA a formulat întâmpinare prin care a invocat puterea lucrului judecat în privința celui de-al doilea capăt de cerere, făcând trimitere la sentința civilă nr.1022 din 25.02.2008 dată în dosarul nr.9520/2007.
Cu privire la primul capăt de cerere, respectiv obligația de a face, pârâta a solicitat respingerea lui cu motivarea că prin decizia nr.294/2007 Curtea de Apel C. a stabilit definitiv și irevocabil că atât reclamantul, cât și giranții au de achitat creditul nerambursat și dobânda restantă.
La data de 02.12.2009 prin sentința nr.1440 Tribunalul M. – Secția Comercială și de C. Administrativ a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și a dispus declinarea în favoarea Judecătoriei D. T. S., apreciind că obiectul litigiului – nulitatea raportului de expertiză - este evaluabilă în bani.
Împotriva sentinței nr.1440/02.12.2009 a Tribunalului M. a declarat recurs reclamantul, ce a fost soluționat prin decizia nr.500/20.04.2010 a Curții de Apel C., respingându-l ca nefondat.
Cauza a fost înregistrată pentru continuarea judecății la Judecătoria D. T. S. la 07.01.2010.
La data de 04.08.2010 prin registratura instanței reclamantul a depus precizări, raportul de expertiză contabilă întocmit de expert Ș. N. în dosarul nr.1779/C/2001 al Curții de Apel C. și anexe, raportul de expertiză întocmit în același dosar de expert M. N..
La data de 29.09.2010 reclamantul a depus noi precizări prin care a susținut că înțelege să renunțe la petitul privind obligația de a face a băncii, instanța constatând că renunțarea a făcut-o anterior în fața Tribunalului M. ca primă instanță. Cu privire la cel de-al doilea petit reclamantul a înțeles să se judece în contradictoriu cu experții Ș. N. și M. N..
La data de 18.10.2010 pârâtul Ș. N. a depus întâmpinare prin care a cerut respingerea acțiunii, susținând că datele inserate în raportul de expertiză au fost reale și au fost confirmate de expert M. N., cea care a efectuat o nouă expertiză.
La data de 01.11.2010 instanța, în baza rolului activ, a luat o declarație reclamantului, prin care acesta a precizat că solicită constatarea nulității celor două expertize tehnice întocmite în alte cauze ce au fost soluționate definitiv și irevocabil, expertizele fiind mijloace de probă.
Prin sentința civilă nr.6510 din 22.11.2010, instanța a respins acțiunea ca inadmisibilă, iar pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele:
În raport de temeiurile invocate de către reclamant, respectiv 1177 c.civ., 177 și 184 c.pr.civ., instanța a apreciat că textele invocate se referă la înscrisuri sub semnătură privată ca mijloace legale de probă și respectiv acțiunea de verificare de scripte în situația când cel căruia i se opune un înscris sub semnătura privată tăgăduiește înscrisul ori semnătura.
Constatând că înscrisurile a căror nulitate se solicită a se constata au fost depuse în instanță ca mijloace legale de probă, efectuarea lor fiind dispusă în temeiul art.201 c.pr.civ., a apreciat că nu le sunt aplicabile temeiurile de drept amintite anterior.
Potrivit art.34 din OG 2/2000 efectuarea expertizei cu nerespectarea dispozițiilor legale atrage după caz răspunderea disciplinară, administrativă, civilă sau penală a expertului tehnic judiciar ori a expertului tehnic extrajudiciar vinovat.
În cauză nu s-a făcut dovada că s-a formulat plângere penală împotriva celor doi experți și în caz afirmativ reclamantul ar fi avut deschisă calea revizuirii împotriva hotărârii judecătorești dată în baza celor două rapoarte de expertiză ca mijloace legale de probă.
În aceeași materie, analizând situația prevăzută de art.212 alin.2 C.pr.civ. a concluzionat în sensul inaplicabilității acestui text care conduce la nulitatea relativă a expertizei în condițiile impuse potrivit cărora expertiza contrară va trebui cerută motivat la primul termen după depunerea lucrării.
Împotriva acestei sentințe reclamantul a declarat recurs, recalificat apel în ședința din 03.03.2011, solicitând trimiterea cererii la instanța competentă, apreciind că prezenta cauză are natură comercială desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea apelului s-a arătat că instanța de fond nu motivează respingerea precizărilor privind verificarea de scripte și reținerea în exclusivitate a nulității absolute;se invocă art.34 din OUG nr.2/2000 fără nici o legătură cu verificarea de scripte și nulitatea absolută; se invocă art.212 C.pr.civ.,deși nu este culpa justițiabilului;se lasă să se întrevadă că existența unei plângeri penale deschide calea revizuirii omițându-se prev.art.394 C.pr.pen.; se recunoaște că cele două rapoarte intră în categoria mijloacelor de probă și că alături de celelalte înscrisuri pot fi sau nu recunoscute de partea care i se opune; dispozitivul nu conține motivul de fapt și de drept al sentinței și alături de expunerea de motive nu spune ce s-a respins.
Prin decizia nr.135/A din 07.04.2011 Tribunalul M. a admis apelul, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare.
S-a apreciat că raportul de expertiză întocmit într-un proces este un înscris autentic și îi sunt aplicabile prevederile art.177-179 c.pr.civ.
S-a apreciat că falsul trebuie cercetat prin orice mijloace de probă și trebuie stabilit ce parte a înscrisul a fost falsificată, dacă se mai poate face plângere penală sau dacă acțiunea penală s-a prescris.
Cauza a fost înregistrată în acest din urmă ciclu procesual la data de 03.06.2011.
Pârâta B. SA a solicitat prin întâmpinare respingerea acțiunii cu motivarea că reclamantul este în termenul prevăzut de lege în care poate formula acțiune penală.
La termenul din 27.06.2011, în raport de dispozițiile instanței de control a fost citat reclamantul cu mențiunea să precizeze care dintre părțile rapoartelor de expertiză sunt falsificate și în ce constă falsificarea.
Din înscrisul intitulat precizări depus prin registratura instanței la 14.09.2011 au fost trecute în revistă mai multe aspecte numerotate de 1 la 10, fără ca reclamantul să răspundă cererii instanței.
Lecturând acest înscris s-a reținut că cei doi pârâți persoane fizice sunt învinuiți prin mijloace dolozive în culegerea și prelucrarea informațiilor, astfel încât concluziile să fie păgubitoare pentru reclamant.
La termenul din 19.09.2011 reclamantul a precizat că în plângerea formulată împotriva celor doi experți parchetul a dat soluția de neîncepere a urmăririi penale, iar instanța l-a îndatorat pe reclamant să procure și să depună înscrisul comunicat de parchet la acea dată.
La termenul din 17.10.2011 a fost depusă de către reclamant rezoluția din 27.01.2004 dată în dosarul nr.1883/P/2003 al Parchetului de pe lângă Judecătoria D. T. S., din care instanța a reținut că reclamantul din cauza de față a solicitat tragerea la răspundere penală a numiților S. G., Mitucă M. și R. C..
Prin acea rezoluție s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de persoanele amintite.
La termenul din 17.10.2011, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, instanța a pus în discuție excepția prescrierii dreptului la acțiune, iar reclamantul a susținut că cele două rapoarte de expertiză sunt lovite de nulitate absolută, iar acțiunea este imprescriptibilă.
Judecătoria D. T. S. prin sentința civilă nr. 4927/24.10.2011 a admis excepția prescrierii dreptului la acțiune ; a respins acțiunea formulată de reclamantul P. C. în contradictoriu cu pârâții B. SA, B. SA – Sucursala D. T. S., Ș. N. și M. N. .
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că, în raport de întregul material probator administrat și de precizările ulterioare formulate de reclamant, instanța a reținut că acesta se plânge de acțiuni dolozive ale celor doi pârâți, persoane fizice, în întocmirea a două rapoarte de expertiză ce au fost folosite drept mijloc de probă într-un dosar soluționat de Curtea de Apel C..
Față de ceea ce s-a reținut anterior, a apreciat că se sugerează încălcarea unor norme de ordine privată, respectiv prevederile art.960 c.civ., sancțiunea în cazul acestor încălcări fiind nulitatea relativă, iar acțiunea în anulare este prescriptibilă în termen de 3 ani de la data când cel interesat a luat la cunoștință de existența actului.
În continuarea susținerilor formulate anterior, ținând seama de data depunerii celor două rapoarte de expertiză, s-a apreciat ca prescrisă acțiunea în anulare.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs (recalificat apel în ședința publică din 28.02.2012, în condițiile art. 282 C.pr.civ.), reclamantul P. C. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie .
În motivarea căii de atac a susținut că instanța de fond a ignorat dispozițiile Tribunalului M. schimbând natura și înțelesul vădit neîndoielnic al actului dedus judecății și fără să procedeze la verificări statuate prin decizia de casare a respins nelegal acțiunea reclamantului constatând prescripția ei, deși dispozițiile art.960 C.civ., nu-și găsesc aplicarea .
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma motivelor formulate, în conformitate cu disp.art. 295 C.pr.civ., instanța constată apelul nefondat .
Astfel, prin acțiunea precizată a reclamantului P. C. sunt chemați în judecată experții Ș. N. și M. N. pentru a se constata nulitatea absolută a rapoartelor de expertiză întocmite de ei, rapoarte de expertize pretinse de reclamantă a fi falsificate întrucât, folosindu-se de lipsa de cunoștințe de specialitate a instanței, prin manevre frauduloase și dolozive cei doi experți au înscris date mincinoase și nejustificate în cuprinsul acestora în scopul de a pune instanța în imposibilitate de a soluția liber și just speța cu care a fost investită .
Potrivit art. 201 C.pr.civ., când pentru lămurirea unor împrejurări de fapt instanța consideră necesar să cunoască părerea unor specialiști, va numi la cererea părților ori din oficiu, unul sau trei experți ,stabilind prin încheiere punctele asupra cărora ei urmează să se pronunțe și termenul în care trebuie să efectueze expertiza .
Potrivit art. 207, respectiv 208 C.pr.civ., dacă experții poată să-și dea de îndată cui părerea, vor fi ascultați chiar în ședință, părerea lor trecându-se într-un proces verbal iar dacă pentru expertiză este nevoie de o lucrare la fața locului, ea nu poate fi făcută decât cu citarea părților și depusă în instanță cu cel puțin de 5 zile înainte de termenul fixat de judecată ( art. 209 C.pr.riv.) .
Dacă instanța nu este lămurită prin expertiza făcută, poate dispune întregirea acesteia sau o nouă expertiză ( art. 212 C.pr.civ.).
Raportul de expertiză întocmit în condițiile art. 208 C.pr.civ. urmează a fi valorificat de instanță ca orice mijloc de probă, coroborat cu celelalte probe administrate în cauză, pentru întocmirea unui raport de expertiză care nu corespunde realității expertul putând răspunde cel mult pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă, infracțiune care odată constatată constituie motiv de revizuire a sentinței în condițiile art. 322 pct.4 C.pr.civ.
În speță, reclamantul solicită să se constate nulitatea absolută a rapoartelor de expertiză întocmite de experți M. N. și Serbănescu N. cu motivarea că aceste rapoarte sunt false prin înscrierea de date mincinoase, deși prin actele depuse la dosar acesta nu a făcut dovada că s-a adresat cu plângere penală împotriva celor doi experți, din rezoluția parchetului din 27.01.2004, dată în dosar nr.1083/P/2003 rezultând ca acesta a solicitat doar tragerea la răspundere penală a altor persoane față de care s-a și dispus neînceperea urmăririi penale .
Mai mult decât atât, nulitatea este sancțiunea civilă care lipsește actul juridic de efectele contrarii normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă .
Tocmai caracterul normei juridice încălcate prin încheierea actului juridic a cărui anulare se cere reprezintă criteriul de clasificare a nulităților în nulități absolute și nulități relative ; este absolută acea nulitate care sancționează nerespectarea, la încheierea actului juridic a unei norme care ocrotește un interes general obștesc, și dimpotrivă, este relativă acea nulitate care sancționează nerespectarea, la încheierea actului juridic, a unei norme care ocrotește un interes particular, individual ori personal .
Ori, este evident, că în cazul de față, reclamantul a solicitat să se constate că prin întocmirea celor două rapoarte de expertiză au fost încălcate norme care ocrotesc interese particulare, situație în care în mod legal instanța de fond a apreciat că sancțiunea care intervine este nulitatea relativă a actului iar nu nulitatea absolută .
Aceasta cu atât mai mult cu cât reclamantul a solicitat să se constate că prin manopere dolozive cei doi experți au indus în eroare partea și instanța de judecată prin concluziile din rapoartele de expertiză – situația reglementată pe disp.art. 960 C.civ.
Ori, regimul juridic al nulității relative este acela că poate fi invocată numai de către partea al cărei interes a fost nesocotit la încheierea actului juridic; acțiunea în anulabilitate este prescriptibilă în termenul de 3 ani reglementat de art.9 din D.167/1958; nulitatea relativă poate fi confirmată expres sau tacit .
Cum în speță, prezenta acțiune a fost introdusă cu depășirea termenului
de trei ani de mai sus, sentința instanței de fond de respingere a acesteia ca prescrisă este temeinică și legală, motiv pentru care apelul urmează a fi respins ca nefondat în condițiile art. 296 C.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelantul reclamant P. C. domiciliat în Dr.Tr. S., ..1, ..2, . împotriva sentinței 4927/24.10.2011 pronunțată de Judecătoria D. T. S., în contradictoriu cu intimații pârâți B. SA București sector 2,București, ..6 A, B. SA Sucursala D. T. S., Ș. N. D. T. S., ., ..11,județ M. și M. N. domiciliată în Dr.Tr. S., ., județ M. .
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 06 Martie 2012, la sediul Tribunalului M. .
Președinte, V. N. | Judecător, M. P. | |
Grefier, D. A. D. |
VN/DR;ex.2
6.04.2012
j.f. G. D.;
cod operator 2626
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 674/2012. Tribunalul... | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 300/2012. Tribunalul... → |
|---|
