Anulare act. Sentința nr. 31/2014. Tribunalul MEHEDINŢI

.-a privatizat cu acest spațiu, prin fraudă la Legea nr.15/1990 și apoi 1-a vândut către cei doi cumpărători cu rea credință activă. Solicită să se dispună anularea celor două contracte de vânzare - cumpărare și să fie obligate ..A., prin lichidator, și . SRL să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie acest spațiu comercial preluat de Statul Român prin violență și abuz, fără titlu, în baza Decretului nr.92/1950, cu fraudarea chiar și a prevederilor decretului respectiv.

Anularea Certificatului de urbanism cu nr.470/Î6.11.1995 și a autorizației de construire cu nr. 101/24.04.1997, emise de Primărie, pe baza cărora .

construit o încăpere în curtea interioară a proprietății din litigiu, să fie obligați să aducă spațiul

comercial în starea inițială prin demolarea acestei încăperi. Solicită, de asemenea, să se dispună radierea înscrierii în CF a spațiului respectiv pe numele acestei societăți deoarece a fost înscris pe imobilul teren aparținând reclamanților (conf.art.33,al.2 din Legea nr.7/1996). Au solicitat, de asemenea, să se dispună ca pârâtul administrator unic al societății, T. A., să prezinte actele în baza cărora a trecut spațiul în cauză de la . SRL la . și 1-a închiriat către ..

Restituirea imobilului teren în suprafață de 470 mp care nu a fost tranzacționat prin acte de vânzare – cumpărare, mărginit la est cu . cu proprietatea Marcoșan, la nord cu . sud cu Asociația de locatari 6 Martie, . și a subsolului imobilului cu suprafața de 69 mp.

f. Să li se restituie apartamentul de la etajul I al imobilului deținut în posesie de pârâtul neproprietar B. G. de la ziarul Datina. Să se dispună ca acest pârât să prezinte în instanță actul în baza căruia, după anul 1990, ziarul Datina a folosit acest spațiu. în prezent apartamentul respectiv este folosit în interes personal de către pârât. La S. Taxe și Impozite nu figurează ca aparținându-i și nici la RA L. SA, respectiv la societatea care-i continuă activitatea, S. public de administrare și gestionare a domeniului public și privat din ..2, . s-a privatizat prin metoda MEBO, privatizarea s-a făcut prin fraudarea legilor, spațiul fiind preluat în 1950 prin violență și abuz, fără titlu valabil, de către Statul Român. Au solicitat să se dispună „ca acest deținător neproprietar al spațiului respectiv să îl lase în deplină proprietate și liniștită posesie.

4. Judecarea cu celeritate a imobilului construcție din .. Au trecut deja 16 ani de la data de 23.04.1993 când au solicitat pentru prima dată în justiție restituirea imobilului respectiv, proprietatea lor, prin moștenire. Moștenitorii direcți au decedat cu toții în acești 16 ani.

Motive de fapt și de drept: în urma decesului lui Hertel I. în anul 1962. Acesta deținea imobilul ca bun propriu din anul 1937, când 1-a cumpărat cu un act de vânzare-cumpărare autentic. Pe terenul respectiv și clădirea simplu parter existente la cumpărare, autorul reclamanților a ridicat actualul imobil cu două etaje, în perioada 1938-1945, în baza Autorizației de construire cu nr._/1937 eliberată numai pe numele său de Primărie pentru a locui în el împreună cu soția sa, părinții săi și familia surorii sale, formată din soț și doi copii (unul din ei fiind mama reclamantei F. E. V., C. V.).

Imobilul i-a fost preluat numai pe numele său, fără să se consemneze motivul sau temeiul legal pentru lipsirea sa de proprietate, în mod abuziv, fără titlu, de către Statul Român cu încălcarea atât a dispozițiilor Constituției în vigoare din anul 1948 (art.8, al. l, art.10 și art.ll), a Tratatelor internaționale la care România era parte, a Codului civil (art.480 și art.481), cât și a prevederilor din respectivul decret, întrucât autorul fiind mic comerciant (măcelar), conform art. II din decret era în mod expres exceptat de la naționalizare (caracter intuitu personae). Imobilul nu putea fi calificat ca mijloc de producție întrucât apartamentele aveau calitatea de locuințe, iar locuințele nu sunt mijloace de producție, astfel că nu puteau fi naționalizate în regimul Constituției din 1948 (art.l 1). P. art.3, al Decretului nr.92/50 s- a prevăzut trecerea imobilului în proprietatea statului fără nici o despăgubire, ceea ce încălca grav Constituția țării.

Din copiile actelor depuse la dosar referitoare la firma individuala cu nr. 1250/1931 de la Camera de Comerț și Industrie autorul Hertel I. nu intra în nici un fel în categoria marilor comercianți, pentru a i se putea naționaliza în mod legal întreaga proprietate din România, conf. Art. l al. l din decret. Posesia exercitată de Stat asupra acestui imobil era întemeiată pe violență și, prin urmare, Statul nu putea invoca uzucapiunea. (autorul a fost scos din imobil cu forța, pe timpul nopții și nu a mai avut voie să intre în acesta până la sfârșitul vieții).

În toate situațiile în care preluarea s-a făcut în disprețul legii de naționalizare, cu nerespectarea criteriilor prevăzute de aceasta, titlul statului nu este valabil iar dreptul de proprietate nu s-a transmis de la proprietar la stat, bunurile au fost preluate de către stat fără titlu valabil.

Deoarece actul normativ invocat a fost publicat doar parțial și a încălcat principiul potrivit căruia orice expropriere trebuie făcută pentru un scop de utilitate publică, cu plata unei despăgubiri rezonabile, Decretul nr.92/1950 contravenea Constituției din anul 1948 ( prin

Hotărârea nr. 46/2003 Curtea Supremă de Justiție a considerat că Decretul nr.92/50 contravenea Constituției vremii).

Preluând imobilul de la autorul lor, în mod abuziv, fără titlu, Statul Român nu putea să – l înstrăineze în mod valabil subdobânditorilor, căci nimeni nu poate transmite mai multe drepturi decât are el însuși( nemo dat quod non habet) iar simpla bună-credință pe care susțin că au avut-o cumpărătorii si încheierea contractelor de vânzare-cumpărare ale diverselor părți din imobil nu poate consolida actele încheiate între Primărie prin I.J.G.C.L și cei cinci cumpărători ai apartamentelor.

În termenul legal prevăzut de Legea nr.10/2001, la data de 17.05.2001 au depus notificări prin executor, pentru restituirea în natură a întregului imobil și . în iulie 2008.

Se arată că au formulat notificare către . Dr. Tr. S., din ., către . și către . restituirea în natură a parterului imobilului din ., preluat de stat în mod abuziv, fără titlu prin Decretul nr.92/1950.

Se arată că au formulat notificare către P. Dr.Tr.S. și RA L. SA prin care au solicitat restituirea în natură a celor cinci apartamente de la etajele 1 și 2 ale imobilului construcție preluate de stat în mod abuziv, fără titlu valabil. Au precizat că P. le-a răspuns prin dispoziția cu nr. 31/01.03.2004 în care le-a comunicat că le restituie doar un apartament ce reprezintă mai puțin de 10% din mărimea suprafețelor preluate abuziv, împotriva căreia au înaintat Plângerea din 22.04.2004, de inițiere a acestui dosar.

Comisia pentru aplicarea Prevederilor Legii nr.112/1995, prin Adresa cu nr. 1976/01.04.1997 le-a comunicat că toate cele trei imobile i-au fost preluate autorului lor în mod abuziv prin Decretul nr.92/1950 și că, pentru a constata ilegalitatea trecerii lor în proprietatea statului va trebui să se adreseze Autorităților judecătorești, în conformitate cu H.G. nr.11/97. Ca urmare a acestei recomandări au continuat procesul cu nr.1104 început de aceștia prin cererea înregistrată la 23.04.1993.

Legea nr.213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, la art. 6 preciza: „fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale și bunurile dobândite de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constituției, a tratatelor internaționale la care România era parte și a legilor în vigoare" - la al. l, iar la al.2 „ bunurile preluate de stat fără un titlu valabil, inclusiv cele obținute prin vicierea consimțământului pot fi revendicate de foștii proprietari sau de succesorii acestora dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparații". Potrivit acestui raționament al legiuitorului, au ieșit din proprietatea fostului proprietar Hertel I., prin Decretul nr.92/1950 și au intrat în proprietatea statului numai bunurile a căror preluare a avut loc cu respectarea strictă a legislației epocii. Sesizată înaintea promulgării legii, cu neconstituționalitatea acestui articol, Curtea Constituțională a considerat că el este nu numai constituțional, ci și în deplin acord cu jurisprudența sa. (Curtea Constituțională, decizia nr.136/21.10.998).

Au mai arătat reclamanții că, prin Decretul nr.92/1950 s-au preluat abuziv numai spații de locuit și nu spații comerciale, astfel că rezultă clar că parterul blocului a fost preluat fără titlu.

Precizează reclamanții că unchiul lor a fost scos din proprietatea sa, fără consimțământul acestuia, noaptea și mutat cu chirie într-un spațiu insalubru, unde s-a chinuit într–o sărăcie cruntă până la moarte. Reclamanții arată că pârâții, prin întâmpinările lor, susțin că au cumpărat cele cinci apartamente de la etajele 1 și 2 ale imobilului, în baza Legii nr.4/73. Aceștia nu au apreciat în mod onest conjunctura istorică în care vânzătorul – Statul Român a dobândit imobilul din ..

În concluzie, reclamanții arată că pentru cele cinci apartamente actele de înstrăinare către chiriași a imobilelor preluate de stat fără titlu valabil perfectate înainte de . Legii nr.112/1995 din 29.01.1996 sunt lovite de nulitate absolută pentru lipsa temeiului legal necesar vânzării locuințelor naționalizate, ambele părți din tranzacție fiind de rea credință la data încheierii lor.

Vânzarea spațiilor comerciale de la parter s-a făcut cu rea-credință, după ce M. SA s-a privatizat cu aceste spatii prin fraudarea Legii nr.15/1990.

Se mai precizează că spațiul comercial de la parter a fost folosit în continuare de către CPL M. până la 15.04.1986 când l–a transferat printr-un simplu proces verbal, fără plată, care nu avea cum să fie considerat ca titlu de proprietate, către fosta ICSMI (actuala . pretinde că s-a privatizat în 1995 cu acest spațiu în baza Legii nr.15/90, în realitate fraudând prevederile art. 20 din lege și apoi l–a vândut către . contractul de vânzare - cumpărare nr. 697/01.03.1996, în timp ce se afla în proces cu reclamanții.

În contractul de vânzare – cumpărare nr. 947/96, . cu rea credință că spațiul comercial vândut nu era grevat de sarcini, precum și împotriva oricărei evicțiuni, în condițiile în care, pentru dosarul nr._/1994 al Judecătoriei Drobeta Turnu Severin nu se dăduse o soluție definitivă și irevocabilă. Totodată, se arată că, reprezentantul . N. B. P., a declarat în același contract că are cunoștință de modul de dobândire a imobilului de către vânzător și că înțelege să dobândească, pe riscul său, faptul că spațiul comercial nu era grevat de sarcini.

Au mai solicitat, admiterea cererii privind restituirea în natură a imobilului teren și restul de 90 % din imobilul construcție din . si să se dispună ca actualii posesori neproprietari ai celor cinci apartamente, administratorul unic al . ( Transghepard ) T. A., pârâtul B. G. de la ziarul Datina și lichidatorul . să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie părțile ce le dețin ilegal din imobilul lor. Pârâții au preluat prin fraudarea Decretul nr. 92/50 imobilul și apoi, cu rea-credință și fraudarea Legilor nr.4/73 și nr.15/1990, au înstrăinat proprietatea reclamanților către actualii deținători neproprietari, care continuă pe orice cale să tergiverseze restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv de regimul comunist.

În drept, și –au întemeiat cererea pe dispozițiile legale menționate în cuprinsul cererii.

Intervenienții S. G. S. și S. D. A. au depus la dosar concluzii scrise și o precizare în completarea concluziilor scrise

În cuprinsul concluziilor scrise intervenienții au invocat excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune, arătând că sunt aplicabile prevederile art. 45 din Legea nr. 10/2001.

P. concluziile scrise formulate și depuse la dosar, intervenienții S. D. A. și S. G. S. au solicitat ca instanța să aibă în vedere la pronunțare, întâmpinările și concluziile din ciclurile procesuale anterioare, precum și a celorlalți participanți și intervenienți.

Totodată, au arătat că, cu privire la nulitatea contractelor apartamentelor situate în imobilul revendicat formulate de reclamanți, aceștia au făcut dovada că actele de vânzare- cumpărare au fost încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr.4/1973 și cu bună-credință, deoarece imobilul era deținut de stat și nu existau elemente că statul nu avea însușirile cerute de lege pentru a transmite proprietatea; în anii încheierii contractelor, respectiv 1975, 1976,

1983 statul avea aparenta că este proprietarul bunului, ce figura în anexa Decretului nr.92/1950.

Intervenienții au invocat Decizia nr. 92/2004 a Curții Constituționale, Legea nr.112/1995 și Legea nr.10/2001.

Au precizat că reclamanților le-au fost acordate despăgubiri bănești conform Legii nr.112/1995, potrivit adresei nr._/20.10.2010 privind dosarul din ciclul anterior, astfel că nu mai pot solicita încă odată valorificarea dreptului lor, împlinit deja pe calea legii speciale de reparație, prin care au obținut reparații echivalente imobilului și la care au achiesat la momentul respectiv, ia pe cale de consecință, să ceară anularea contractelor acestora.

P. completarea la concluziile scrise, intervenienții S. G. S. și S. D. A. au învederat instanței că reclamanții nu au avut nicio cerere extinsă la acțiunea inițială care să cuprindă capete de cerere privind nulitatea contractelor de vânzare – cumpărare și din analiza tuturor hotărârilor pronunțate din primul ciclu procesual se constată că în niciuna nu se face referire la vreun asemenea capăt de cerere. Astfel, arată intervenienții, acțiunea promovată de reclamantul F. este tardiv, exercitarea acestuia fiind circumscrisă termenului de prescripție special instituit de art. 45 alin. 5 din Legea nr.10/2001, potrivit căreia, prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate și de persoana care o invocă, dreptul la acțiunea în nulitatea actelor de înstrăinare se prescrie în termen de un an, termen prelungit până în anul 2002.

În concluzie, au solicitat admiterea excepției prescripției extinctive a dreptului la acțiune, privind constatarea nulității.

P. notele scrise depuse la dosar la filele, reclamantul F. D. a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare – cumpărare încheiate cu pârâții – persoane fizice, individualizate în dispoziția cu nr. 31/2004 a RA L., prin frauda la Legea nr.4/1973, să se constate nulitatea absolută a contractului de privatizare cu numărul 433/1995 a parterului imobil, proprietatea lor, din ., prin frauda la Legea nr.15/1990 și să se constate nulitatea absolută a contractelor cu nr. 947/01.03.1996 și nr.4096/02.10.1996 prin care s-au vândut, cu rea – credință activă a ambelor părți contractante, 294,725 mp spațiu comercial, respectiv 27 mp spațiu comercial către . și . din suprafața ocupată a parterului imobilului lor, petite care au fost formulate de către aceștia în „Cererea de întregire„ depusă la dosar la data de 08.09.2009 a Plângerii împotriva Dispoziției cu nr. 31/03.01.2004.

A mai arătat că imobilul teren de 450 mp și construcția – parter cu două etaje și suprafața construita de peste 1100 mp a fost cumpărat de antecesorul său, Hertel I., etnic de naționalitate germană cu contractul de V-C înregistrat la Tribunalul M. la nr. 1076/1937 si transcris la nr. 4374/07.07.1937 si apoi adus la forma actuala cu respectarea autorizației de construcție cu nr._ din 1937 eliberată de Primărie.

După anul 1945, imobilul a fost folosit de garnizoana sovietica din oraș iar ca urmare a Decretului neconstituțional 92/1950, imobilul a fost preluat in mod abuziv de statul socialist, fără titlu valabil si folosit de organizația județeană de partid ca sediul al gospodăriei de partid.

După ce partidul comunist si-a construit alt sediu pentru gospodăria de partid in imobil s-au închiriat 4 apartamente unor conducători locali de partid si de stat județeni, iar spațiul comercial de la parter a fost repartizat Combinatului CPL M. al cărui director era intervenientul V. M. pentru organizarea unui magazin de mobila.

Imobilul fiind amplasat chiar in centrul orașului, bine construit de un neamț austriac cu apartamente mari de 150 mp, chiriașii acestor apartamente au început să se gândească la o modalitate prin care sa treacă diverse părți din imobil pe numele lor. Șansa le-a apărut după publicarea Legii nr.4/31.03.1973 privind dezvoltarea construcției de locuințe și vânzarea de locuințe din fondul de stat pentru populație .

A mai arătat că la momentul încheierii contractelor este de necontestat ca imobilul din ., cumpărat de antecesorul lor, în baza unui act legal și adus la forma actuală în baza unei autorizații legale, fusese preluat abuziv fără titlu valabil de statul socialist în baza decretului neconstituțional nr.92/1950, astfel că nu intră în fondul locativ de stat individualizat în această lege specială, deoarece numai aceste locuințe puteau fi vândute în baza Legii nr.4/1973.

A mai arătat că spațiul comercial de la parterul imobilului acestora a fost preluat în mod abuziv de stat fără titlu valabil, deci statul nu avea de unde să transmită către . titlu valabil prin contractul de vânzare acțiuni, care este capitalul social al asociației M. PAS și în nici un caz activele . arată că, la data de 02.08.1995, . unități comerciale în oraș, pe care le-a numit mijloace fixe după evaluarea de la data de 01.05.1994, conform „raportului de evaluare”, anexat la contractul cu nr. 433 din care 4 se aflau organizate pe spatii din case naționalizate. Dintre acestea 4, cele cu nr. 133, 61, 66 funcționau în spațiul comercial de la parterul imobilului din litigiu, așa cum rezultă din „Analiza diagnostic și de detaliu” în „ Raportul de evaluare”; potrivit Legii nr.15/1990, art. 20, M. SA nu avea dreptul legal să se privatizeze cu aceste 3 unități situate în spațiul acestora. Mai arată că, vânzarea a avut loc în data de 01.03.1996 prin contractul de vânzare cumpărare nr. 947.

A solicitat să se constate nulitatea absolută a contractelor de vânzare – cumpărare a celor 4 apartamente în baza Legii nr.4/1973 întrucât prin prisma art. 948, pct. 3 și 4 C.civ., aceste contracte având un obiect neilicit și o cauză nelicită.

Chemata în garanție A. București a depus la dosar prin serviciul Registratură întâmpinare.

P. întâmpinarea formulată de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului – A. s-a solicitat admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune fata de pretenția de constatare a nulității contractului de privatizare nr. 433/1995.

In raport de temeiul de drept invocat respectiv Legea 10/2001, republicata, privind nulitatea contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni, se poate constata ca dreptul la acțiune este prescris.

Astfel, conform art. 45 alin.(5) din Legea nr.10/2001, republicata care prevede " P. derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acțiune se prescrie in termen de un an de la data intrării in vigoare a prezentei legi."

Ulterior, termenul de un an a fost prelungit, data limita de depunere a acțiunilor potrivit art.45 din Legea nr. 10/2001, republicata fiind 14.08.2002.

Asa cum s-a precizat la art. 45 din Normele Metodologice de aplicare unitara a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 250/2007, termenul prevăzut la alin. 5 al art. 45 din lege este un termen special de prescripție care înlătura dreptul subiectiv la acțiune.

Având în vedere ca reclamanții au introdus acțiunea după data de 14.08.2002, respectiv după termenul de un an de zile de la . Legii nr. 10/2001, republicata, A. a solicitat să se constatate prescripția dreptului la acțiune și admiterea excepția prescripției acțiunii.

A mai solicitat admiterea excepției inadmisibilității acțiunii, fata de temeiul de drept invocat de reclamanți, respectiv art. 45 din Legea nr. 10/2001, republicată.

A învederat instanței ca aceste contracte de vânzare cumpărare de acțiuni au avut ca obiect transferul dreptului de proprietate asupra pachetului de acțiuni deținut de A. la .>

A. nu a încheiat nici un contract de vânzare-cumpărare având ca obiect imobilul revendicat, respectiv a parterului de imobil, proprietatea noastră, din ..

Astfel, prin contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 433/1995, A. a vândut pachetul de acțiuni din valoarea capitalului social deținut de stat la .>

Conform art. 20, alin. 2 din Legea nr.15/1990 bunurile din patrimoniul societăților comerciale aparțin acestora, astfel încât orice litigiu cu privire la drepturile si obligațiile ce se nasc in legătura cu aceste bunuri privesc exclusiv pe titularul dreptului de proprietate.

Regimul juridic al bunurilor ce fac parte din patrimoniul societății comerciale, este guvernat de dispozițiile legale menționate mai sus, deci orice litigiu născut din exercițiul dreptului de proprietate asupra imobilelor trebuie soluționat exclusiv in contradictoriu cu proprietarul acestora.

Contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni deținut de stat la societățile comerciale supuse privatizării, nu intra sub incidența art. 45 din Legea nr. 10/2001, republicata, deoarece obiectul acestora nu î1 constituie activele din patrimoniul societății, ci cota parte din capitalul social deținuta de stat la aceste societăți comerciale.

Ca bunuri incorporale, acțiunile nu conferă acționarului un drept asupra bunurilor corporale din patrimoniul societății, acționarii nu sunt proprietarii bunurilor din patrimoniul societății comerciale

Având în vedere ca in cauza obiectul contractului încheiat îl constituie vânzarea acțiunilor si nu al imobilului (activelor) din patrimoniul societății, A. apreciază ca nu sunt incidente in speța prevederile art. 45 din Legea nr. 10/2001, republicată.

A mai precizat că se poate constata ca acțiunea pe acest capăt de cerere este inadmisibilă și a solicitat admiterea acestei excepții, admiterea excepției lipsei de interes in promovarea acțiunii privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni.

Pe fondul cauzei, a susținut că pretențiile reclamanților nu sunt întemeiate fata de A., având in vedere temeiurile de drept invocate si situația de fapt existentă iar imobilul este deținut de societatea comerciala, așadar, A. nu este persoana juridica deținătoare în sensul art.21 din Legea nr. 10/2001, republicata si, sub acest aspect nu are calitate procesuala pasivă.

In conformitate cu prevederile Legii nr. 31/1990 republicata, . fost o societate pe acțiuni si A. ca instituție publica implicata in privatizare, a fost mandatata sa vândă pachetul de acțiuni de stat aferenta cotei de participare la capitalul social al acestei societăți comerciale.

Astfel, contractul de vânzare cumpărare de acțiuni nr. 433/1995 este un contract ce a avut ca obiect transferul dreptului de proprietate asupra pachetului de acțiuni din capitalul social al .>

P. acest contract A. a înstrăinat singurul lucru asupra căruia deținea dreptul de proprietate si anume acțiunile.

Așadar, obiectul contractului de vânzare cumpărare de acțiuni l-a constituit pachetul de acțiuni din capitalul social al societății si nu imobile din patrimoniul societății comerciale.

In acest sens nu exista nici o identitate între pachetul de acțiuni din capitalul social al societății vândut si imobilele care au fost cuprinse in patrimoniul societății comerciale.

A susținut că A. a încheiat contracte de vânzare cumpărare de acțiuni care au avut ca obiect acțiunile societății comerciale, nu un bun individual determinat, constituind o cesiune de acțiuni conform art. 64 alin. 1 din Legea nr. 31/1990. Contractele de vânzare-cumpărare de acțiuni deținute de stat la societățile comerciale supuse privatizării, nu intra sub incidența art. 46 din Legea nr. 10/2001, deoarece obiectul acestora nu îl constituie activele din patrimoniul societății, ci cota parte din capitalul social deținuta de stat la aceste societăți.

In ceea ce privește condițiile de valabilitate ale acestor contracte, a învederat instanței că obiectul si cauza contractului exista, sunt licite, morale si acesta a fost încheiat in condițiile si in executarea legii, ele nu aduc nici o modificare in regimul juridic al bunurilor ce fac parte din patrimoniul societății comerciale.

Așadar, contractele de vânzare cumpărare de acțiuni au fost încheiate conform dispozițiilor legale in vigoare privitoare la actele juridice de înstrăinare făcute in cadrul procesului de privatizare (OUG 88/1997, cu modificările si completările ulterioare) iar in cauza nu s-a dovedit nici un motiv legal si temeinic pentru constatarea nulității absolute a acestora.

In concluzie, pentru motivele mai sus invocate, a solicitat admiterea excepțiilor invocate, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii ca netemeinica si nelegala fata de A..

In drept, a invocat dispozițiile art. 115 si urm. C.p.c., Legea 10/2001 republicată, legea 247/22.07.2005 și celelalte dispoziții legale.

P. întâmpinarea formulată de Unitatea Administrativ- Teritorială a Mun. Drobeta Tr. S., împotriva cererii depusă la instanța de judecată de către F. E. V., I. C. și I. Dian, s-a solicitat respingerea acțiunii reclamanților în ceea ce privește chemarea în judecată a Serviciului P. de A. și G. a D. P. și Privat al municipiului Dr.Tr.S., cu rezervarea dreptului de a invoca lipsa calității procesuale pasive a acestui serviciu deoarece prin HCL nr.10/25.01.2012 S. P. de A. și G. a D. P. și Privat aflat în subordinea Consiliului L. al municipiului Dr.Tr.S. s-a transformat în Direcție de A. a D. P. și Privat în cadrul aparatului de specialitate al Primarului municipiului. P. același act normativ s-au revocat HCL nr.7/29.01.2004 și HCL nr.22/2006 prin care SPAGDPP a fost înființat ca serviciu cu personalitate juridică astfel că actuala direcție nu are personalitate juridică și nu poate fi parte.

La termenul de judecată din 26.06.2013, instanța a dispus disjungerea petitelor privind anularea Autorizației de Construire, anularea Ordinului prefectului, precum și anularea contractului de privatizare și contractelor de vânzare – cumpărare subsecvente pentru spațiile comerciale de la parterul imobilului, cu consecința formării a trei dosare distincte.

La data de 27.06.2013 s-a format dosarul nr._ pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin având ca obiect anulare act.

La termenul de judecată din data de 02.10.2013, reclamantul Fârțan D. a depus la dosar precizare la acțiune, formulată atât în nume propriu cât și pentru ceilalți reclamanți, prin care a solicitat ca prin hotărâre judecătorească să se constate nulitatea absolută a actelor juridice, respectiv a contractului de privatizare nr. 433/02.08.1995, a contractului de vânzare-cumpărare nr.947/01.03.1996 și a contractului de vânzare-cumpărare nr. 4096/02.10.1996. De asemenea, a solicitat să fie obligată pârâta S.C. M. SA să le restituie spațiul comercial, să le plătească daunele pentru lipsa de folosință a spațiului respectiv după data de 05.03.2004, când sentința civilă nr. 9483/06.11.1995 pronunțată în dosarul nr._/1994 a devenit irevocabilă și să le plătească daunele morale moștenitorilor lui Hertel I..

La același termen de judecată, reclamantul Fârțan Damiana învederat instanței că domiciliul său este în comuna D., ., județul I., solicitând ca toate actele de procedură să-i fie comunicate la această adresă. De asemenea, a arătat că reclamantul I. Z. domiciliază în comuna P., ., ., județul Dîmbovița.

La data de 01.11.2013, prin serviciul Registratură, pârâta Unitatea Administrativ Teritorială a municipiului Drobeta T.-S. a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat lipsa calității procesuale pasive în ceea ce privește chemarea în judecată a Serviciului P. de A. și G. a D. P. și Privat al municipiului Drobeta T.-S. și R.A.L. prin C. L. Drobeta T.-S., solicitând respingerea acțiunii formulată de către reclamanți cu privire la aceste instituții.

În cuprinsul întâmpinării, s-a arătat că S. P. de A. și G. a D. P. și Privat aflat în subordinea Consiliului L. al municipiului Dr Tr S. s-a transformat în Direcția de A. a D. P. și Privat în cadrul aparatului de specialitate al Primarului municipiului Dr Tr S. prin HCL nr. 10/25.01.2012. P. același act normativ s-au revocat HCL nr.7/29.01.2004 și HCL nr.22/2006 prin care SPAGDPP a fost înființat ca serviciu cu personalitate juridică, astfel că actuala direcție nu are personalitate juridică și nu poate fi parte în proces. De altfel prin Sentința Civilă nr.3178/3.07.2013 emisă de Judecătoria Dr Tr S. în dosarul nr._/225/2012 a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Serviciului P. de A. și G. a D. P. și Privat al municipiului Dr Tr S.;

În ceea ce privește R.A. L. prin C. L. al municipiului Dr Tr S., s-a arătat că aceasta nu are calitate procesuală pasivă fie măcar și pentru faptul că această entitate nu mai există, situația respectivă fiind statuată de HCL nr.4/15.01.2004 privind reorganizarea R A L. Dr Tr S.. De altfel unitățile locative care fac obiectul dosarului nr._ nu au avut nicio legătură cu R A L. sau C. L. al municipiului Dr Tr S. în condițiile în care în Sentința Civilă nr.3627/2.10.2013 pronunțată de Judecătoria Dr Tr S. în dosarul nr._ se precizează clar că spațiile au fost folosite de CPL M. până la 15.04.1986 când au fost transferate către fosta ICSMI (actuala . s-a privatizat în 1995 cu acest spațiu în baza Legii nr.15/1990;

La întâmpinare, au fost atașate în copie conformă cu originalul, HCL nr. 10/25.01.2012, HCL nr. 4/15.01.2004 și extras din sentința civilă nr. 3178/03.07.2013.

La data de 06.11.2013, prin serviciul registratură, pârâta B. C. SA a depus la dosar întâmpinare la precizarea formulată de reclamanți, prin care a solicitat să se respingă toate susținerile acestora ca neîntemeiate, arătând că precizarea formulată de reclamanți nu poate constitui o cerere de chemare în judecată, iar termenul acordat nu este primul termen în dosar. Aceasta deoarece prezentul litigiu nu are o existență de sine stătătoare și nu este început în anul 2013, după disjungere, ci are ca obiect cererea precizatoare depusă în anul 2009, în cadrul dosarului având ca obiect contestația formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, în care au fost inclusiv administrate probe.

S-a mai arătat că precizarea a fost pusă în vedere reclamanților doar să aducă clarificări privind cererea precizatoare formulată în anul 2009, pentru care instanța de apel a dispus judecata și nu ca să se dea posibilitatea acestora să formuleze o nouă cerere de chemare în judecată, cu noi capete de cerere.

Pârâta arată că toate susținerile reclamanților sunt pure speculații, în încercarea de a induce în eroare instanța de judecată în speranța că pe un fond emoțional si fără probe care să le susțină afirmațiile, vor obține o soluție favorabilă.

Menționează că nu există nici un motiv de nulitate a Contractului de privatizare nr. 433/02.08.1995 sau a Contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 947/01.03.1996 și nr. 4096/02.10.1996, acestea îndeplinind toate condițiile de fond și de formă în vigoare la momentul încheierii lor.

Referitor la Contractul de privatizare, pârâta arată că reclamanții fac confuzie în ceea ce privește obiectul acestuia, respectiv vânzarea-cumpărarea acțiunilor . că privatizarea privește spațiul comercial de la parterul imobilului din. ., deși în cuprinsul precizărilor menționează că prin contractul de privatizare au fost înstrăinate „numai acțiunile".

Se mai arată că nu era nici un impediment la privatizare, aceasta făcându-se în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare la acel moment.

Reclamanții nu au făcut nicio dovadă a încălcării vreunei legi, toate susținerile acestora fiind pure speculații la fel ca și așa-zisele motive de nulitate a Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 947/01.03.1996 de către BNP S. E..

Pârâta susține că reclamanții invocă frauda la art. 57 din Legea nr. 58/1991, dar formal, fără să specifice în mod exact în ce constă această fraudă.

Se mai arată că art. 57 din Legea nr. 58/1991 este străin de cauza de față. Acest text de lege reglementează o interdicție a revânzării activelor cumpărare de la o societate comercială, prin contract de vânzare-cumpărare, termenul de 1 an având ca dată de referință data contractului de vânzare-cumpărare al bunului, fără nicio referire va vânzarea acțiunilor, după cum cu rea-credință susțin reclamanții.

Menționează că în realitate toate susținerile reclamanților se referă !a faptul că imobilul ar fi fost preluat fără titlu și pe cale de consecință, Statul nu ar fi fost proprietar. Or, analiza valabilității preluării face obiectul Legii nr. 10/2001, despre care chiar reclamanții fac vorbire și nu prin prisma altor dispoziții legale de drept comun. în sensul aplicării legii speciale, conform principiului specialia generalibus derogant, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, soluționând recursul în interesul legii prin Decizia nr. 33/2008.

Pârâta B. C. SA mai arată că reclamanții susțin că părțile ar fi trebuit să facă verificări cu privire la modul în care imobilul ar fi intrat în proprietatea statului și să fi presupus că era preluat abuziv, când era de notorietate că bunurile fuseseră proprietatea statului și că intraseră în proprietatea societăților comerciale prin Legea nr. 15/1990.

Se mai arată că . B. C. SA beneficiază de prezumția de bună-credință, care nu a fost răsturnată de reclamanți, precum și faptul că se invocă reaua-credință a părților, bazându-se numai pe afirmații referitoare la funcțiile persoanelor care au semnat contractul de vânzare-cumpărare sau au reprezentat societățile părți în contract, fără ca toate acest aspecte să aibă legătură valabilitatea contractului încheiat sau să fie în vreun fel dovedite.

Pârâta B. C. SA arată că pe lângă prezumția de care beneficiază, părțile contractante au fost de bună credință, cel puțin raportat la principiul error communis facit ius, dat fiind notorietatea proprietății de stat.

De asemenea, arată că reclamanții fac referire la un litigiu în care a fost respinsă cererea acestora fără efecte privind cauza de față, făcând acuzații inclusiv cu privire la judecătorii care au dat soluția, deși soluția este definitivă și irevocabilă.

Totodată, pârâta arată că în precizare se invocă dispozițiile Legii nr. 112/1995, care de asemenea, nu au legătură cu speța dedusă judecății, întrucât contractele atacate nu fac obiectul acestei legi.

La dosar nu există nicio probă a modalității de preluare a imobilului, a situației juridice a acestuia, a datei la care ar fi fost preluat și a titularului dreptului de proprietate Ia momentul preluării.

Se mai arată că în ceea ce privește motivele de nulitate de la sfârșitul precizării, acestea sunt de asemenea neîntemeiate având în vedere următoarele considerente: consimțământul foștilor proprietari nu era necesar deoarece imobilul se afla în mod valabil în proprietatea vânzătoarei, care și-a exprimat consimțământul valabil cu privire la vânzare; scopul privatizării nu putea fi ilegal, întrucât procedura de privatizare era prevăzută de lege, aceasta făcându-se cu respectarea dispozițiilor în vigoare la acea dată; vânzarea bunului altuia nu reprezintă motiv de nulitate; contractele de vânzare-cumpărare nu contravin interesului general, încheierea lor fiind permisă de lege.

Referitor la capătul de cerere privind restituirea imobilului, pârâta B. C. SA arată că sunt invocate dispozițiile Legii nr. 10/2001. Față de această situație, problema restituirii urmează să fie analizată în dosarul având ca obiect contestația formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, în care judecata este în prezent suspendată.

În ceea ce privește capetele de cerere privind acordarea de daune pentru lipsa de folosință și daune morale, se arată că acestea nu sunt motivate și nici dovedite, deci sunt în mod clar neîntemeiate.

Totodată, a arătat faptul că B. C. a formulat cerere de chemare în garanție a vânzătoarei . ca în caz de evicțiune, să fie despăgubită. Cererea a fost formulată în primul ciclu procesual și avută în vedere de toate părțile. D. fiind strânsa legătură dintre cererea principală și cererea de chemare în garanție, pentru a asigura dreptul la un proces echitabil, se impune soluționarea lor împreună.

Susține că, dat fiind faptul că cererea de chemare în garanție nu a fost copiată din dosarul inițial, a fost transmisă la dosarul cauzei la termenul trecut.

De asemenea, prin întâmpinare pârâta B. C. SA a invocat excepția netimbrării capetelor de cerere menționate în ultima precizare, arătând că reclamanții înțeleg să invoce nulitatea absolută „prin frauda la Legea nr. 15/1990 și Legea nr. 58/1991, art. 57", deci în temeiul dreptului comun, aceștia au obligația de a timbra la valoare, fiecare capăt de cerere, respectiv, fiecare petit privind nulitatea contractelor, cât și pe cel privind restituirea spațiului, daunele pentru lipsa de folosire și daunele morale, fiecare capăt de cerere având o existență distinctă, deci atrăgând taxe separate raportat la valoarea fiecăruia.

Totodată, a invocat excepția inadmisibilității capetelor de cerere privind nulitatea Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 947/01.03.1996, a Contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 4096/02.10.1996, precum și căpătui de cerere prin care s-a solicitat restituirea spațiului comercial.

Consideră că aceste capete de cerere sunt întemeiate pe dispozițiile de drept comun. Or, după cum s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție, după . Legii nr. 10/2001, se aplică legea specială, cu înlăturarea dispozițiilor de drept comun.

În aceste condiții, dat fiind faptul că legiuitorul nu dă posibilitatea alegerii căii care poate fi parcurse, formularea de cereri întemeiate pe dispozițiile de drept comun, cu privire la chestiune ce sunt reglementate de Legea nr. 10/2001, este inadmisibilă.

Pârâta susține că cererea reclamanților este o cerere în revendicare deghizată, știind că cea pe care au formulat-o anterior și care se află pe rolul Înaltei Curți de Justiție și Casație este suspendată, până la soluționarea acțiunii formulate în temeiul Legii nr. 10/2001.

Se mai arată că reclamanții au formulat notificare în temeiul Legii nr. 10/2001, procedura de restituire aflându-se în faza judecății, înțelegând calea legală pe care trebuie să o parcurgă.

P. întâmpinare, pârâta B. C. SA a mai invocat și excepția prescripției dreptului ia acțiune în ceea ce privește capetele prin care se solicită nulitatea absolută a Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.947/01.03.1996 și a Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4096/02.10.1996, arătând că dreptul la acțiune este prescris.

S-a arătat că raportat la capătul de cerere privind nulitatea contractului de vânzare-cumpărare, sunt aplicabile dispozițiile art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, cu modif. și compl. uit., conform cărora « P. derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acțiune se prescrie în termen de un 18 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi. »

Față de caracterul special al prevederilor art. 45 alin. (5) din lege, acestea se aplică cu prioritate față de dispozițiile de drept comun.

Acest text stabilește un termen de prescripție special, obiectiv, de 18 luni, care curge indiferent de data la care petenții au cunoscut despre existența contractului de vânzare-cumpărare a cărui nulitate o solicită, legiuitorul urmărind să asigure stabilitatea raporturilor juridice născute ca urmare a înstrăinării bunurilor care cad sub incidența Legii nr. 10/2001.

Menționează că legiuitorul a prevăzut în mod expres că acest termen de prescripție se aplică "prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate », deci, indiferent dacă sunt invocate motive de nulitate relativă sau absolută și fără distincție între dispozițiile legale care reglementează cauzele de nulitate invocate. Așadar, termenul se aplică indiferent de temeiul de drept invocat de reclamanți, inclusiv atunci când se invocă frauda la lege.

Întrucât Legea nr. 10/2001 a intrat în vigoare la data de 14 februarie 2001, termenul de prescripție s-a împlinit la data de 14 august 2002.

Or, în speță, instanța de apel a reținut că « prin cererea intitulată de reclamanți « de întregire a plângerii », depusă la data de 08.09.2009, aceștia precizând obiectul cererii formulate, au solicitat ca petit de acțiune distinct a se constata de instanță că se impune constatarea nulității acestor contracte de vânzare-cumpărare, cu consecința restituirii în natură a întregului imobil ».

Față de aceste rețineri, termenul de prescripție a fost depășit cu mai mult de 7 ani, ceea ce impune admiterea excepției invocate și respingerea cererii ca prescrisă.

De asemenea, s-a invocat excepția inadmisibilității capetelor de cerere privind daune pentru lipsa de folosință și daune morale, motivând că litigiului se află în faza în care se judecă capetele de cerere menționate în precizarea din anul 2009, întrucât aceasta este dispoziția din apel dată de Tribunalul M., litigiul nu poate fi purtat șl cu privire la alte capete de cerere noi, deoarece cadrul procesual a fost stabilit în primul ciclu procesual și limitat de instanța de apel.

Totodată, s-a invocat excepția inadmisibilității capetelor de cerere privind daune pentru lipsa de folosință și daune morale și a arătat că a fost depășit termenul în care reclamanții își mai pot modifica cererea de chemare în judecată, prima zi de înfățișare trecând încă din primul ciclu procesual.

Pârâta B. C. SA a depus la dosar, în copie, cererea de chemare în garanție și întâmpinarea depuse în dosarul nr. 2137/2004, notele scrise privind excepția prescripției dreptului la acțiune depuse în dosarul nr._/225/2012, Note scrise și adeverință medicală, precum și o cerere formulată de intervenienții V. M. și V. D., prin care solicită ca pe viitor, toate actele de procedură să le fie comunicate de către instanță, la adresa din București, .- 44, sector 2, la care au fost atașate in copie, contract de vânzare - cumpărare și dispoziție nr._.

Pârâtul J. D. a depus la dosar întâmpinare, prin serviciul registratură, prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamanți, motivând că, cererea formulată de reclamant nu întrunește condițiile unei cereri de chemare in judecata

Posibilitatea persoanei de a-si valorifica drepturile ori interesele legitime în instanța de judecata se realizează printr-o cerere ce trebuie sa cuprindă elementele impuse de lege, respectiv Codul de procedura civila.

Se mai arată de către pârâtul J. D. că în cauza sunt incidente mai multe excepții procesuale care se impun a fi dezbătute înainte de judecarea fondului, respectiv excepția lipsei calității procesuale pasive, excepția netimbrării acțiunii, excepția inadmisibilității acțiunii și excepția prescripției dreptului la acțiune.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive, pârâtul J. D. arată că potrivit doctrinei si practicii judiciare, legea cere în mod imperativ îndeplinirea cumulativa a anumitor condiții pentru ca o persoana sa fie parte în procesul civil, una dintre condiții fiind si calitatea procesuala, care pentru pârât este calitate procesuala pasiva si se definește ca fiind identitatea dintre persoana pârâtului si cel obligat în raportul juridic dedus judecații, situație in care nu se regăsesc in cauza de fata.

Cu privire la excepția netimbrării acțiunii, se arată că reclamanții nu au achitat taxa de timbru pentru fiecare capăt de cerere, iar în ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii s-a arătat că deși reclamanții își întemeiază acțiunea pe dispozițiile legii nr. 10/2001, solicita ca instanța de judecata sa constate nulitatea contractelor de vânzare-cumpărare aut. sub nr. 947/1996 si nr. 4096/1996, capete de cerere ce sunt întemeiate pe dispozițiile de drept comun.

Mai arată că se încearcă o eludare a dispozițiilor legale, întrucât nu se pot întemeia cereri pe dreptul comun, cu privire la chestiunile reglementate de Legea ar. 10/2001.

În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, pârâtul J. D. arată că acțiunea reclamanților trebuia introdusa in termenul de 18 luni de la data intrării in vigoare a Legii nr. 10/2001, precum și faptul că capetele de cerere privind acordarea de daune pentru lipsa de folosința si dune morale au fost completate de reclamanți după prima zi de înfățișare, astfel ca orice modificare a cererii inițiale este tardiva.

La data de 06.11.2013, intervenienții V. M. și V. D. au depus la dosar, prin serviciul registratură, întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii și au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei V. D., arătând în esență că reclamanții prin cererea de chemare în judecată au înțeles să-l cheme în judecată doar pe pârâtul V. M., precum și faptul că reclamanții au solicitat anularea unor acte de vânzare-cumpărare și a altor acte a căror părți contractante nu sunt..

De asemenea, au invocat excepția netimbrării cererii de chemare în judecată, arătând că reclamanții nu au timbrat cererea principală, precum și excepția autorității de lucru judecată susținând că reclamantul F. D. (alături de alti moștenitori ai defunctului Hertel losif) au înțeles să-i mai cheme in judecata, in cadrul dosarului nr._/225/20X2, aflat in faza apelului, pe rolul Tribunalului M., prin care au solicitat anularea Contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 23.04,1975 - despre care fac vorbire inclusiv in prezenta cerere, contract de vânzare-cumpărare în care se specifica în mod clar faptul că le-a fost atribuită odată cu locuința situata in T. S. .. A. ) nr. 44, . de 54 mp, respectiv cota indiviza de 0,42% din teren.

Totodată, au invocat excepția prematurității introducerii acțiunii, arătând că pe rolul instanței de judecata la acest moment exista in curs de soluționare dosarul cu nr._/225/2012, el aflându-se in calea de atac a apelului, pe rolul Tribunalului M., prin care s-a solicitat anularea Contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 23.04.1975 - despre care fac vorbire inclusiv in prezenta cerere - contract de vânzare-cumpărare in care se specifica in mod clar faptul ca le-a fost atribuită odată cu locuința situata in T. S., strada Lenin (actuală ., ap. 1, . de 54 mp, respectiv cota indiviza de 0,42% din teren, fără ca instanța de control să se pronunțe în mod definitiv cu privire la împrejurarea dacă acel contract de vânzare-cumpărare a fost încheiat în mod valabil sau nu, astfel că nu se poate pune în discuție constatarea nulității unui act juridic ce are strânsa legătura cu obiectului dosarului mai sus indicat.

De asemenea, prin întâmpinare, intervenienții V. M. și V. D. au solicitat suspendarea cauzei, în temeiul disp. art. 413 alin. 1 pct. 1 Cod de Procedura Civila, raportat la disp. art. 413 alin. 2 Cod de Procedura Civila, până la rămânerea definitivă a hotărârii ce urmează a fi luată în dosarul civil nr._/225/2012, al Tribunalului M..

De asemenea, s-a invocat excepția lipsei de interes, arătând că reclamantul F. D. „împreuna cu ceilalți moștenitori legali/testamentari ai autorului comun Hertel losif", au fost deja despăgubiți cu privire la imobilul construcție si teren situat în Drobeta Turnu Severin, ., ., in baza Legii 112/1995 privind reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute in proprietatea statului.

In susținerea acestei excepții, pârâții au arătat că instanța trebuie sa aibă în vedere apărările făcute de către reclamantul de azi, alături de alți moștenitori ai defunctului Hertel losif, în fata Tribunalului M., în dosarul cu nr. 2137/2004 (număr format nou_ ). in care aceștia susțin că: "Vom restitui suma de 1,4 miliarde lei primiți in baza Legii 112/1995".

De asemenea, au solicitat ca instanța să aibă în vedere deopotrivă si adresa nr._/20.10.2001, din care reiese fără putința de tăgada faptul ca numitul Fartat D. "împreuna cu ceilalți moștenitori legali/testamentari ai autorului comun Hertel losif" si-au valorificat deja dreptul la restituire prevăzut de legea speciala prin atribuirea de despăgubiri, ceea ce nu face nimic altceva decât sa evidențieze faptul ca prezenta acțiune este lipsita intru-totul de interes.

Așadar, având in vedere că reclamanților le-au fost acordate despăgubiri bănești conform Legii 112/1995, aceștia nu mai pot solicita încă o data valorificarea dreptului lor, împlinit deja pe calea legii speciale de reparație, prin care au obținut reparații echivalente imobilului si la care au achiesat la momentul respectiv, pe cale de consecința, la acest moment cererea lor apare ca lipsita de interes.

Mai mult de atât, prin dispoziția nr. 31/01.03.2004 emisa de R.A. L. Drobeta Turnu Severin, s-a dispus restituirea părții de imobil ocupata cu contract de închiriere nr. 773/1999, iar pentru etajul 1 si 2 al imobilului vândut apelanților-parați, s-a dispus acordarea de masuri reparatorii prin echivalent.

S-a mai arătat că reclamanții au si recunoscut ca au uzat de procedura administrativa prevăzuta prin dispozițiile speciale si ca au ales una din căile procedurale legale, privind obținerea de masuri reparatorii.

Mai arată că masurile reparatorii stabilite în cadrul procedurii administrative, în ceea ce privește imobilul din litigiu, parțial prin restituirea in natura, parțial sub forma despăgubirilor, au dobândit un caracter definitiv, consolidând implicit dreptul de proprietate al intervenienților de azi dobândit în temeiul contractului de vânzare-cumpărare, astfel ca in prezent reclamanții nu mai dețin niciun drept actual, care sa creeze in favoarea lor vocație la redobândirea proprietății astfel cum au înțeles sa o solicite în fața instanței.

Pe fondul cauzei, intervenienții V. M. și V. D. au arătat că solicită respingerea cererii de chemare in judecata, ca neîntemeiata, întrucât au obținut imobilul din Drobeta Turnu Severin, .. A., nr. 44, ., în baza contractului de vânzare-cumpărare din 23.04.1975, având la baza dispozițiile Legii nr. 4/1973.

Au mai arătat că, potrivit art. 1 din Decretul nr. 92/1950 s-au naționalizat imobilele clădite care au aparținut foștilor industriași, moșieri, bancheri, elemente ale marii burghezii, exploatatori de locuințe și marii comercianți, neintrând sub incidența naționalizării imobilele proprietatea muncitorilor, funcționarilor, micilor meseriași, intelectualilor și pensionarilor.

Se mai arată că, dimpotrivă, referitor la susținerile acelorași reclamanți, cu referire la faptul ca intervenientul V. M., datorita funcțiilor pe care le-a deținut, a reușit sa fraudez legea și a obțin imobilul in discuție, arată că acesta nu avut niciodată funcții pe linie de partid, a avut numai responsabilități pe linie de stat, (aceste funcții existând in orice tip de societate), respectiv a avut funcțiile de director CPL (combinat ce a fost construit de la "0"), vicepreședinte al Consiliului Județean de stat M., inspector sef pentru protecția muncii-M., funcție deținuta pana la ieșirea la pensie in anul 1994.

Se mai arată că intervenientul V. D. nu a deținut niciodată funcții in P.C.R., fiind: - inginer, profesor, director adjunct si director al Liceului Industrial nr. 2 din T. S..

Intervenienții V. M. și V. D. solicită ca instanța să aibă in vedere dispoziții legale ce au fost avute in vedere la momentul atribuirii suprafeței de teren in discuție, respectiv disp. art. 36 din Legea nr. 18/1991, care prevede că "(2)Terenurile proprietate de stat, situate în intravilanul localităților, atribuite, potrivit legii, în folosința veșnică sau în folosință pe durata existenței construcției, în vederea - construirii de locuințe proprietate personală sau cu ocazia cumpărării de la stat a unor asemenea locuințe, trec, la cererea proprietarilor actuali ai locuințelor, în proprietatea acestora, integral sau, după caz, proporțional cu cota deținută din construcție.

(3)Terenurile atribuite în folosința pe durata existenței construcțiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcțiilor, în condițiile dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului și localităților urbane și rurale, trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosință a terenului, proprietari ai locuințelor.

(6)Atribuirea în proprietate a terenurilor prevăzute de alin. (2)-(5) se va face, prin ordinul prefectului, la propunerea primăriilor, făcută pe baza verificării situației juridice a terenurilor."

În drept, și-au întemeiat întâmpinare pe disp. art. 205 Cod de Procedura Civila.

De asemenea, în temeiul art. 242 Cod proc. civ., au solicitat judecarea in lipsa.

P. sentința civilă nr. 190/2014 Judecătoria Drobeta Turnu Severin a declinat competența de soluționare cauzei având ca obiect anulare act formulată de reclamanții, în favoarea Tribunalului M., secția a I- a civilă, reținând că reclamanții au formulat acțiunea principală în calitate de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii, că raportul juridic dedus judecății se circumscrie dispozițiilor legii 10/2001, că litigiul nu opune în discuție comercialitatea actului, ci legalitatea actelor de înstrăinare cu privire la spațiul situat la parterul imobilului a cărui restituire se cere.

Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, pârâta . depunând note scrise.

Examinând, în conf. cu disp. art. 137 alin. 1 c.p.civ. excepția de necompetență materială invocată din oficiu, instanța constată că este întemeiată pentru următoarele considerente:

Reclamanții, prin precizarea de acțiune formulată la 02 octombrie 2013 (fila 111) ce face obiectul cauzei deduse judecății, au solicitat constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare - cumpărare încheiate la 02.08.1995, 01.03.1996, 02.10.1996, cu privire la spațiul comercial de la parterul imobilului din ., invocând lipsa consimțământului, fraudarea legii 15/1990 și a legii 58/1991, vânzarea bunului altuia.

Au mai solicitat restituirea spațiului respectiv, obligarea pârâților la daune materiale pentru lipsa de folosință a imobilului și la daune morale.

Instanța apreciază că față de dispozițiile art. 1 pct. 1 c.p.civ., competentă cu soluționarea cauzei, respectiv a petitelor privind constatarea nulității absolute a celor trei contracte de vânzare - cumpărare și obligarea la daune materiale și morale, este judecătoria, tribunalului revenindu-i competența soluționării pe legea specială – 10/2001, capătului de cerere referitor la restituirea imobilului ce a făcut obiectul actelor de înstrăinare menționate, după judecarea irevocabilă a primului petit.

Ca atare, urmează a admite excepția de necompetență materială, a declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu Severin și a constata conflict negativ de competență.

Urmează a înainta dosarul, în temeiul art. 22 alin. 2 Curții de Apel C., în vederea soluționării conflictului ivit între cele două instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite excepția necompetenței materiale a instanței invocată din oficiu.

Declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții F. D., I. C., I. D., I. M., I. M., B. B., I. M. G., I. Z., toți cu domiciliul în Dr.Tr.Sevrin, ., jud. Mehedinti și pe . sediul în Dr.Tr.S., ., jud. M., ., cu sediul în Dr.Tr.S., .. 78, jud. M., P. Drobeta Turnu Severin, . reprezentată prin lichidator Princewaterhouse C. Busines Recovery Services IPURL, cu sediul în București, Opera Center, .. 1-5, sector 5, J. D., cu domiciliul în Dr.Tr.S., .. 71, ., jud. M., . sediul în Dr.Tr.S., jud. M., în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu Severin.

Constată conflict negativ de competență.

Trimite cauza la Curtea de Apel C., pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Pronunțată în ședința publică de la 11 Aprilie 2014.

Red F.M./BM

EX./ 16 Aprilie 2014

Cod operator 2626