Pretenţii. Sentința nr. 244/2014. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 244/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 16-06-2014 în dosarul nr. 262/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 262/A/2014
Ședința publică de la 16 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C. O.
Judecător A. M.
Grefier L. I.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelantul reclamant S. J. DE U. DR. TR. S. împotriva sentinței civile nr. 244/05.03.2014 pronunțată de Judecătoria Strehaia ,intimat fiind D. G., având ca obiect ,pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, s-a luat act că s-a solicitat judecarea în lipsă, după care,cauza în stare de judecată s-a trecut la soluționarea apelului de față;
INSTANȚA,
Asupra apelului de față;
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Strehaia la data de 24.12.2013 sub nr._, reclamantul S. Clinic Județean de Urgență Dr. Tr. S. a chemat în judecată pe pârâtul D. G., pentru pretenții.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în data de 20.09.2010 numitul D. G. a fost internat la S. Județean de Urgență Dr. Tr. S. în perioada 20.09.2010 – 30.09.2010 iar contravaloarea zilelor de spitalizare a fost în cuantum de 1942 lei, sumă ce nu a fost achitată până în prezent. A mai arătat că numitul D. G. a fost victima unui accident rutier, caz în care sumele ocazionate de spital cu tratamentul acordat acestuia nu sunt suportate din Fondul național de asigurări de sănătate și are obligația să le restituie către Casa de Asigurări de Sanătate M..
A solicitat obligarea pârâtului la plata sumei 1942 lei, reprezentând contravaloarea zilelor de spitalizare, actualizată cu indicele de inflație până la data plății efective.
În drept, actiunea a fost intemeiată pe dispozitiile art. 313 din Legea nr. 95/2006, art. 19 C.p.c.
În dovedirea pretențiilor sale reclamantul a depus la dosar decont de cheltuieli.
La data de 06.02.2014 pârâtul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.
Judecătoria Strehaia prin sentința supusă apelului a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, invocată de pârât prin întâmpinare.
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul S. Clinic Județean de Urgență Dr. Tr. S., cu motivarea că,potrivit prevederilor art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006, „Persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată.”.
Din analiza dispoziției legale anterior menționate, se reține că spitalul poate cere contravaloarea serviciilor medicale doar de la persoana care a provocat vătămarea ce a necesitat spitalizare, iar nu de la însăși persoana care a suferit vătămarea, în acest sens furnizorul de servicii (spitalul), având calea unei acțiuni directe împotriva presupusului vinovat de săvârșirea faptei ilicite pentru recuperarea prejudiciului cauzat, constând în cheltuielile efective ocazionate de îngrijirile acordate victimei.
În contradicție cu textul pe care își întemeiaza acțiunea, reclamantul a acționat pe calea acțiunii de față împotriva victimei pentru recuperarea cheltuielilor ocazionate cu îngrijirea sănătății acesteia.
Opinia majoritară exprimată în minuta CSM din 01.04.2009 este în sensul că, în situatia în care persoana spitalizată a fost victima unei agresiuni, față de prevederile art. 313 al. 1 din legea 95/2006 si art. 1 pc. 34 din OUG 72/2006, calitate procesuală pasivă nu are persoana spitalizată, indiferent că este sau nu asigurată, ci autorul faptei. S-a considerat că această interpretare este în conformitate cu practica europeană, prin care se acordă protecție victimelor faptelor ilicite, iar unitatea spitalicească nu poate pretinde victimei să identifice autorul.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a formulat apel reclamantul S. J. DE U. DR. TR. S., criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
In motivele de apel apelantul reclamant a susținut că, în temeiul art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 - privind reforma in domeniul sănătății, „persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii si au obligația sa repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicala acordata .Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subroga in toate drepturile si obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate si dobândesc calitatea procesuala a acestora, in toate procesele si cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecata ". A.. 2 al aceluiași articol prevede ca «furnizorii de servicii care acorda asistenta medicala prevăzuta la lin. 1 realizează o evidenta distincta a acestor cazuri si au obligația sa comunice lunar casei de asigurări de sănătate cu care se afla in relație contractuala aceasta evidenta, in vederea decontării, precum si cazurile pentru care furnizorii de servicii medicale au recuperat cheltuielile efective in vederea restituirii sumelor decontate de casele de asigurări de sănătate pentru cazurile respective ».Deși paratul a fost înștiințat de plata spitalizării, nu a depus la secretariatul unității nicio dovada din care sa reiese numele făptuitorului, alte date referitoare la stadiul dosarului, daca a depus plângere penala sau daca se afla vreun dosar pe rol in acest sens.Tinand seama ca termenul de prescripție este de 5 ani, fiind vorba de creanțe bugetare, completând cu refuzul pârtii vătămate de a ne transmite date referitoare Ia numele persoanei vinovate, ne vedem nevoiți sa intentam acțiune civila pentru recuperarea sumei datorate.
Privind prescrierea faptei, întrucât in conformitate cu prevederile Codului Fiscal si de Procedura Fiscala,prescripția începe sa curgă de Ia data de 1 ianuarie a anului următor, mai precis 1 ianuarie 2011. întrucât nu ne supunem legal termenului general de prescripție de 3 ani, ci celui de 5 ani fiind vorba de creanțe bugetare iar acțiunea a fost depusa in termen legal. A susținut apelantul că nu s-a ținut seama in acest cadru legal, daca paratul este minor/major daca a depus contribuții la CAS /sau nu, neputându-se invoca lipsa calității procesuale pasive câtă vreme, deși înștiințat, pârâtul nu a binevoit să furnizeze la secretariatul unității, nicio dovadă din care să rezulte numele făptuitorului.
Apelantul reclamant și-a întemeiat cererea de apel pe dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006 - privind reforma in domeniul sănătății, art. 19 C. proc.pen. solicitând admiterea apelul așa cum a fost formulat si a solicitat obligarea paratului la plata sumei de 1942 RON plus dobânzi si penalități pana la data plații, in conformitate cu art.119-121 si 123-127 Cod Porcedura Fiscala, și de asemenea casarea sentința primei instanțe.
In procedura prealabilă intimatul pârât a depus întâmpinare la motivele de apel, solicitând respingerea apelului și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală.
Intimatul pârât a susținut că sentința pronunțată de instanța de fond respectă opinia majoritară exprimată în minuta CSM din01.04.2009 și prev. legii 95/2006 și art.1,pct.34 din OUG 72/2006 care arată fără dubiu că persoana spitalizată nu are calitate procesuală pasivă indiferent că este sau nu asigurată,ci autorul faptei. Această interpretare este în conformitate cu practica europeană prin care se acordă protecție victimelor faptelor ilicite,iar unitatea spitalicească nu poate pretinde victimei să indice autorul.
Apelantul reclamant, prin serviciul registratură, la data de 02.06.2014, a depus la dosar răspuns la întâmpinare în care a reiterat motivele din cererea de apel.
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor invocate, se constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată.
Nu poate fi primită susținerea apelantului că din acest text de lege se poate concluziona faptul că, pârâtul ar avea obligația să efectueze demersuri legale pentru a stabili identitatea și vinovăția agresorului, chiar și numai în scopul rezolvării obligațiilor ce rezultă din acordarea serviciilor medicale, câtă vreme, însuși legiuitorul stabilește pe cel responsabil de suportarea cheltuielilor rezultate din acordarea serviciilor medicale, precizând expres că acesta este persoana care prin fapta ei aduce daune sănătății altei persoane .Interpretarea dată de apelant nu rezultă din nici un text legal, iar unde legea nu distinge, nici instanța nu o poate face.
Așadar, față de dispozițiile legale menționate, având în vedere că făptuitorul este obligat să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, pârâtul, ca persoana vătămată, nu are calitate procesuală pasivă în acțiunea demarată și care vizează acoperirea acestui prejudiciu.
În ceea ce privește excepția prescripției, instanța de apel constată că aceasta nu a fost invocată de nicio parte în fața instanței de fond, și nici de către instanță, prin urmare acest motiv de apel excede obiectului apelului, obiect reprezentat de sentința atacată.
Față de considerentele expuse, apreciind că sentința instanței de fond este legală și temeinică, în baza 480 alin.1 C.pr.civ., apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul, formulat de apelantul reclamant S. J. DE U. DR. TR. S., cu sediul în Dr. Tr. S., .. 4, jud. M. împotriva sentinței civile nr. 244/ 05.03.2014 pronunțată de Judecătoria Strehaia ,intimat fiind D. G., domiciliat în Strehaia, .. 6, jud. M., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 16.06.2014 la sediul Tribunalului M..
Președinte, M. C. O. | Judecător, A. M. | |
Grefier, L. I. |
MA/LI/ 4x.
Data:24.06.2014
Jud.fond. F. A.
Confidențial cod.op.2626
| ← Pretenţii. Decizia nr. 249/2014. Tribunalul MEHEDINŢI | Pretenţii. Sentința nr. 906/2014. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
