Contestaţie la executare. Sentința nr. 2310/2012. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2310/2012 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 05-06-2012 în dosarul nr. 746/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 746/2012
Ședința publică de la 05 Iunie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. B.
Judecător M. P.
Judecător V. N.
Grefier D. A. D.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurenta contestator C. E., împotriva sentinței civile nr. 2310/29.03.2012 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în contradictoriu cu intimata C. de A. de S. M., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, s-a pus în discuție excepția netimbrării recursului, după care, nemaifiind alte cereri formulate sau excepții ridicate de soluționat, instanța, potrivit dispozițiilor art.150 și următoarele cod procedură civilă, a constatat încheiate dezbaterile, s-a trecut la soluționare .
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil, constată următoarele ;
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului M. sub nr._, contestatoarea C. E., în contradictoriu cu intimata C.A.S. M., a formulat contestație împotriva somației și a titlului executoriu nr. 1245/13.09.2011, emise de intimată, privind plata sumei de 724,49 lei.
Motivându-și în fapt cererea, contestatoarea precizează că a fost mandatată prin procură notarială de către nepoata sa, căsătorită cu un cetățean german, fiind stabiliți în străinătate, să administreze câteva garsoniere cumpărate de aceștia în Dr. Tr. S. din 1998 până în 2007, garsoniere care au fost închiriate achitându-se obligațiile financiare către stat, inclusiv plata către ANAF a impozitelor pe chirii.
Susține contestatoarea că nu a avut cunoștință de obligativitatea plății acestui debit, întrucât așa cum s-a achitat de toate celelalte obligații, se achita și de aceasta și nici nu a fost înștiințată timp de 5 ani de acest debit, fapt pentru care apreciază că intimata a procedat nelegal, trecând direct la calcularea penalităților, fără nici o notificare prealabilă.
În fine, arată că dacă instanța a apreciat că trebuie să plătească această sumă, este de acord cu plata dar numai a sumei de 100 lei, nu și cu penalitățile care i se par exagerate și nelegale.
În dovedirea cererii au fost depuse la dosar: înscrisuri, respectiv: procură de administrare autentificată sub nr. 2289/2.07.1998, somație nr. 1245/13.09.2011 titlul executoriu nr. 1245/13.09.2011 și decizii de impunere pentru plăți anticipate cu titlu de impozit pe anii 2005-2006
Legal citată, intimata a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului M. - Secția comercială și de contencios administrativ pentru soluționarea contestației la executare, solicitând declinarea cauzei în favoarea Judecătoriei Dr. Tr. S., iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii.
Prin sentința nr. 1911/2011 pronunțată la data de 6.12.2011 de Tribunalul M. – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, instanța a admis excepția de necompetență și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu Severin.
Judecătoria Drobeta Turnu Severin prin sentința civilă nr.2310 din 29.03.2012 a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatoarea C. E. în contradictoriu cu intimata CAS M. împotriva actelor de executare îndeplinite în dosarul execuțional nr. 1245/13.09.2011.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin titlul executoriu nr. 1245/13.09.2011 (f.31) s-a stabilit în sarcina contestatoarei debitoare că acesta datorează suma de 724,49 lei, conform Deciziei de impunere ACC nr. 993/13.12.2010 (f.34), menționată în cadrul acestui titlu, astfel că pe cale de consecință a fost emisă somația nr. 1245/13.09.2011 (f. 32) cu privire la suma înscrisă în respectivul titlul executoriu.
De altfel, anterior demarării procedurii execuționale, intimata a comunicat contestatoarei adresa nr. 36.13.12.2010, prin care a i-a adus la cunoștință faptul că s-a emis decizia de impunere precitată, punându-i-se în vedere să procedeze la achitarea obligațiilor stabilite în sarcina.
Instanța a retinut că prin decizia nr. XIV / 05.02.2007, pronunțată în recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că judecătoria în circumscripția căreia se face executarea este competentă să judece contestația împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de un alt organ jurisdicțional, dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
Cu toate acestea, în dispozițiile cu caracter explicativ cuprinse în pct. 107.1 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Codului de procedură fiscală, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1050/2004, este menționată ca titlu de creanță fiscală decizia de impunere emisă de organele competente, potrivit legii.
Potrivit art. 205 alin. 1 C. pr. fiscală., împotriva titlului de creanță se poate formula contestație potrivit legii, iar conform art. 206 alin. 2 C. proc. fiscală, obiectul contestației îl constituie numai sumele și măsurile stabilite și înscrise de organul fiscal în titlul de creanță
Instanța a constatat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 145 alin. 1 C. pr. fiscală, potrivit cu care executarea silită începe prin comunicarea somației, coroborat cu art. 169 și următoarele din același act normativ, care prevăd în mod expres că împotriva somației și a titlului executoriu se poate formula contestație la executare chiar dacă nu s-a formulat contestație administrativă și/ sau acțiune în contencios împotriva actului administrativ fiscal .
Instanța a reținut că în conformitate cu art. art. 81 din OG 92/2003, art. 8 alin. 2 și 3 din OUG 150/2002 (până la data de 29.05.2006) și art. 215 alin. 2 și 3 din Legea 95/2006, contestatoarea avea obligația să depună declarații fiscale privind veniturile realizate, în speță fiind vorba de venituri din cedarea folosinței bunurilor.
Nerespectarea obligației înscrise în textele de lege precitate are drept consecință dreptul organului fiscal să procedeze la stabilirea din oficiu a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat, conform art. 96 lit. b) din OUG 150/2002, rap. la art. 261 din Legea nr. 95/2006.
Prin urmare, în raport de dispozițiile legale incidente, instanța a constatat că debitoarea contestatoare, în calitate de persoană care realizează venituri din cedarea folosinței bunurilor, avea obligația de a depune declarații fiscale privind veniturile realizate, însă nu și-a îndeplinit-o, astfel că intimata a procedat la calcularea din oficiu a sumelor datorate bugetului general consolidat, emițând Decizia de impunere ACC nr. 993/13.12.2010 (f.34).
Cu referire la sumele calculate cu titlu de dobânzi și penalități de întârziere, instanța constată că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 119 coroborat cu art. 120 din OG 92/2003, potrivit cu care pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen dobânzi și penalități de întârziere, astfel că intimata a procedat corect la stabilirea cuantumului acestora, în momentul în care a reținut că debitoarea nu și-a achitat la termen obligațiile de plată.
Instanța va înlătura ca neîntemeiată apărarea contestatoarei, cu privire la nelegalitatea actelor de executare, reținând că în speță contestatoarea debitoare, deși avea posibilitatea de a contesta decizia de impunere ce a stat la baza demarării executării silite împotriva sa nu a făcut-o, astfel că nu în mod corect intimata a trecut la executarea silită.
În raport de considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, instanța a reținut că, potrivit art. 399 C pr civ, contestația la executare are drept scop verificarea legalității executării silite, astfel că în situația în care se constată că executarea silită nu a respectat normele prevăzute de lege, potrivit art.404 C pr civ, se poate anula actul de executare contestat sau dispune îndreptarea acestuia.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea C. E. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie .
Potrivit art.20 al.1 din Legea nr.146/1997 taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat.
Alineatul 3 al aceluiași articol prevede că, neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
Pentru termenul din 5.06.2012, recurenta contestatoare a fost citată cu mențiunea timbrării cererii de recurs cu 34 lei taxa de timbru și 1,5 lei timbru judiciar,însă nu a depus dovada îndeplinirii obligației de a timbra, obligație ce-i incumbă în conformitate cu dispozițiile legale anterior menționate, astfel că văzând și disp.art. 137 C.pr.civ., în temeiul art.312 C.pr.civ., tribunalul va pronunța o decizie prin care se va anula recursul ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează ca netimbrat recursul formulat de recurenta contestator C. E., împotriva sentinței civile nr. 2310/29.03.2012 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în contradictoriu cu intimata C. de A. de S. M..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică ,azi 05 Iunie 2012, la sediul Tribunalului M. .
Președinte, A. B. | Judecător, M. P. | Judecător, V. N. |
Grefier, D. A. D. |
VN/DR;ex.2;
7.06.2012
j.f. C. O.
cod operator 2626
| ← Pretenţii. Decizia nr. 715/2012. Tribunalul MEHEDINŢI | Cereri. Sentința nr. 142/2012. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
