Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 170/2012. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 170/2012 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 04-09-2012 în dosarul nr. 170/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 170/2012
Ședința publică de la 04 Septembrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M.
Grefier N. C. B.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta L. S. și pe pârâtul S. R. prin M. Finanțelor P., având ca obiect Despăgubiri Legea nr.221/2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic D. E. pentru pârât, lipsă fiind reclamanta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, constatându-se lipsa reclamantei, instanța, având în vedere dispozițiile art.104 alin.12 din Regulamentul de Ordine Interioară al instanțelor judecătorești, a dispus reapelarea cauzei la sfârșitul ședinței de judecată.
La al doilea apel nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic D. E. pentru pârât, lipsă fiind reclamanta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri, s-a acordat cuvântul pe fond.
Consilier juridic D. E. pentru pârât, depune la dosar împuternicirea nr.1623/09.02.2012 și pune concluzii de respingere a acțiunii întrucât nu există temei legal.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față;
P. cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului M. sub nr._, reclamanta L. S. a chemat în judecată pe pârâtul S. R. reprezentat prin M. Finanțelor P. - Direcția Generală a Finanțelor P. M., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună obligarea acestuia la plata sumei de 500.000 euro pentru prejudiciul moral de pe urma autorului M. C., cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, a arătat că, este nepoata de fiică a lui M. C., decedat la 8.03.1982. În perioada 1951-1955, bunicul său M. C. a fost deportat, stabilindu-i-se domiciliu obligatoriu în localitatea Măzăreni, județul B..
Transportul s-a făcut cu vagoane de tren destinate animalelor, la destinație a primit un țăruș bătut în pământ, mai multe de 2 luni nu a avut un acoperiș deasupra capului, ulterior construind un bordei în pământ.
La plecare a lăsat în gospodărie casa cu dependințe și pivniță, toate bunurile mobile, animalele și recolta pământului.
La întoarcere construcțiile erau distruse, fără uși, ferestre, gardul distrus, recoltele culese, iar animalele și bunurile mobile nu mai existau.
Și după întoarcere atât autorul cât și familia a avut de suferit din partea organelor de stat.
În drept și-a întemeiat acțiunea pe disp.art.1, 3 coroborat cu art.5 al.1 din Legea 221/2009.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosar adresa nr.3950/1.11.2010 și acte de stare civilă.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca lipsită de temei juridic întrucât prin decizia în interesul legii nr.12/19.09.2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a declarat neconstituționalitatea disp.art.5 al.1 lit.a teza I din Legea 221/2009, ce a avut drept consecință imposibilitatea invocării acestora ca temei juridic.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată următoarele:
P. cererea de chemare în judecată, reclamanta L. S. a chemat în judecată pe pârâtul S. R. reprezentat prin M. Finanțelor P. - Direcția Generală a Finanțelor P. M., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună obligarea acestuia la plata sumei de 500.000 euro pentru prejudiciul moral suferit ca urmare a strămutării autorului său și stabilirii domiciliului obligatoriu în localitatea Măzăreni, județul B., în perioada 1951-1955 și cheltuieli de judecată.
Trebuie menționat însă că prin Decizia 1358 din 21 octombrie 2010 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial din 15 noiembrie 2010, disp. art.5 alin.1 din legea nr.221/2009 care stabileau un drept la despăgubiri pentru persoanele condamnate și moștenitorii acestora, și pe care reclamanta și-a întemeiat cererea de chemare în judecată, au fost declarate neconstituționale, astfel că instanța trebuie să aibă în vedere art. 31 alin. 1 din Legea 47/1992 și dispozițiile art. 147 din Constituție potrivit cărora, decizia prin care o normă de drept a fost declarată neconstituțională își încetează efectele după 45 zile de la publicarea deciziei în Monitorul Oficial, iar pe durata acestui termen dispozițiile sunt suspendate de drept.
La data soluționării acțiunii de față termenul de 45 zile prevăzut de textul constituțional a expirat, astfel că acțiunea este lipsită de temei juridic.
În condițiile stabilite de art. 31 alin.1 și 3 din Legea 47/1992 și art.147 alin. 4 din Constituție, decizia care a declarat neconstituțională o dispoziție legală este definitivă și obligatorie, efectele sale se răsfrâng și în alte cauze, nu numai în cauza în care a fost invocată excepția. Decizia este general obligatorie, opozabilă erga omnes, inclusiv pentru instanțele judecătorești și are putere numai pentru viitor, ceea ce înseamnă că, după publicare, ea are efect asupra cauzelor aflate în curs de soluționare sau care se vor soluționa în viitor.
Caracterul obligatoriuopozabil tuturoral deciziilor Curții Constituționale, prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe, implică antrenarea răspunderii juridice în cazul nerespectării acestor decizii, răspundere similară cu aceea a nerespectării unei legi adoptate de către Parlament sau a unei ordonanțe emise de Guvern, care decurge din caracterul imperativ al dispozițiilor art.1 alin.(3) din Constituție, potrivit cu care România este stat de drept. Concluzia care se impune este aceea că dispoziția din lege declarată neconstituțională nu se mai poate aplica, instanța investită cu soluționarea unei acțiuni căreia i se aplica norma declarată neconstituțională având obligația să nu aplice în acea cauză dispozițiile legale a căror neconstituționalitate a fost constatată prin decizia Curții Constituționale.
În măsura în care este necesar, instanța judecătorească va aplica direct dispozițiile Constituției de care depinde soluționarea procesului, în absența unei reglementări legale care să fi înlocuit sau completat dispozițiile prevăzute prin decizia pronunțată de Curtea Constituțională, promovând astfel actualitatea principiilor statului de drept, asigurarea supremației Constituției, precum și importanța controlului constituționalității legilor de către Curtea Constituțională, ca factori pentru întărirea statului de drept.
De altfel prin decizia în interesul legii nr.12/19.09.2011 pronunțată de ÎCCJ, s-a statuat că, declararea neconstituționalității dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. a) teza I din Legea nr. 221/2009 a avut drept consecință atât încetarea efectelor juridice ale acestora, cât și imposibilitatea de a le invoca drept temei juridic în cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziilor instanței de contencios constituțional în Monitorul Oficial.
Față de toate acestea, având în vedere și caracterul obligatoriu al deciziilor pronunțate în interesul legii consacrat de art.3307 C.pr.civ., luând în considerare că dispozițiile legale invocate de reclamantă în promovarea acțiunii nu mai sunt aplicabile, fiind contrare Constituției, legiuitorul nerecunoscând dreptul reclamantei la acordarea de daune morale, cererea acesteia va fi respinsă.
Față de soluția asupra cererii principale în baza art.274 C.pr.civ.,va fi respinsă și cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea privind pe reclamanta L. S., domiciliată în Dr. Tr. S., ., ..1, ., și pe pârâtul S. R. prin M. Finanțelor P., cu sediul în București, ., având ca obiect Despăgubiri Legea nr.221/2009.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Septembrie 2012.
Președinte, C. M. | ||
Grefier, N. C. B. |
Red.MCM/N.B.
21 Septembrie 2012
Cod operator 2626
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 924/2012. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 910/2012. Tribunalul... → |
|---|
