Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 139/2012. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 139/2012 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 21-05-2012 în dosarul nr. 139/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 139
Ședința publică de la 21 Mai 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE V. R.
Grefier N. C. B.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul Ioța N. și pe pârâtul S. R., reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală a Finanțelor Publice M., având ca obiect - despăgubiri Legea nr.221/2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează lipsa părților la acest termen de judecată, că prin încheierea de ședință din data de 2.05.2011, judecarea cauzei a fost suspendată conform art.1551 Cod de procedură civilă, și că, potrivit referatului întocmit la data de 11.05.2012 s-a dispus, din oficiu, repunerea pe rol a cauzei pentru constatarea perimării, după care;
Instanța invocă din oficiu excepția perimării cererii de chemare în judecată și nemaifiind formulate alte cereri, instanța a acordat cuvântul asupra excepție.
INSTANȚA
Asupra cererii de față constată următoarele:
P. cererea înregistrată la data de 28.04.2010, pe rolul Tribunalului M., sub nr._, reclamantul I. N. a chemat în judecată pe pârâtul S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice M., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata daunelor morale pentru prejudiciul moral suferit de părinții săi.
În motivarea cererii, a arătat că, în anul 1942 părinții săi au fost strămutați împreună cu familiile în Transnistria împreună cu membrii comunității de etnie rromă în lagăre de muncă forțată. În anul 1944, supraviețuitorii lagărelor s-au întors în țară unde au fost repartizați pe moșii pentru muncă, în regim de sclavie. În perioada 1942-1944, părinții săi au fost supuși unor tratamente inumane, lipsiți de hrană, apă, îmbrăcăminte, forțați să locuiască împreună cu familia în bordeie săpate în pământ, fără lumină, încălzire și igienă, neavând voie să părăsească lagărele de muncă.
Din 1944, când au revenit în țară odată cu retragerea trupelor armatei românești, au fost în permanență supuși discriminării pe motive etnice și rasiale, urmăriți de organele fostei miliții comuniste, iar în perioada 1960-1989, în repetate rânduri, tatăl său a fost urmărit și interogat de către organele fostei miliții comuniste pentru deținere de metale prețioase.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 3 și art.4 alin.2 din Legea 221/2009 cu modificările și completările ulterioare.
Pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea capătului de cerere privind constatarea caracterului politic al măsurii administrative ca neîntemeiat și nedovedit întrucât reclamantul nu dovedește cu probe pertinente că împotriva sa ar fi fost luată măsura administrativă cu caracter politic care să se încadreze în condițiile Legii 221/2009.
Respingerea daunelor morale ca neîntemeiate și nedovedite întrucât nu fac obiectul Legii 221/2009.
P. încheierea de ședință din 04.04.2011, s-a dispus suspendarea judecării cauzei în temeiul disp.art.1551 C.p.civ., fiind repusă cauza pe rol la cererea reclamantului la data de 11.04.2011, iar la data de 2 mai 2011, s-a menținut suspendarea cauzei în temeiul disp.art.1551 c.pr.civ., întrucât reclamantul nu s-a conformat dispozițiilor instanței și nu a precizat cererea de chemare în judecată.
La data de 11.05.2012, prin referatul întocmit de grefa instanței, s-a dispus, din oficiu, repunerea cauzei pe rol în vederea verificării subzistenței motivului suspendării cauzei având în vedere că de la data suspendării, 02 mai 2011 și până în prezent a trecut mai mult de un an, timp în care dosarul a rămas în nelucrare din culpa părților.
Potrivit art. 248 din Codul de procedura civila, orice cerere de chemare in judecata, contestație, apel, recurs, revizuire si orice alta cerere de reformare sau de revocare se perima de drept chiar împotriva incapabililor, daca a rămas în nelucrare din vina parții timp de un an. Partea nu se socotește in vina, când actul de procedura urma sa fie îndeplinit din oficiu. Termenul perimării nu curge cat timp, fără vina parții, cererea n-a ajuns încă la instanța competenta sa o judece sau nu se poate fixa termen de judecata. In materie comerciala termenul de perimare este de sase luni.
Articolul 250 alin. 1 C.pr.civ. statuează: cursul perimării este suspendat, cât timp dăinuiește suspendarea judecării, pronunțata de instanța in cazurile prevăzute de art. 244, precum și în alte cazuri stabilite de lege, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruință a părților în judecată.
Potrivit art. 252 C.pr.civ., perimarea se constată din oficiu sau la cererea părții interesate, președintele instanței va cita de urgenta părțile și va dispune ca grefa să întocmească o dare de seama asupra actelor de procedura în legătura cu perimarea.
Potrivit art. 253 C.pr.civ., dacă instanța constată că perimarea nu a operat, pronunță o încheiere, care poate fi atacată o dată cu fondul procesului. Hotărârea care constată perimarea este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunțare.
În cauză, instanța constată că la termenul din 02 mai 2011, reclamantul nu s-a prezentat în instanță și nici nu și-a precizat acțiunea în sensul enumerării bunurilor confiscate tatălui său ca urmare a deportării și organul judiciar care a întocmit actele de urmărire penală împotriva acestuia, s-a dispus suspendarea judecății cauzei în temeiul disp.art.1551 C. pr.civ..
Cum art.248 C. pr. civ., sancționează lipsa de atitudine a reclamantului care deși, suspendată cauza, nu a făcut niciun demers în vederea continuării judecății, instanța observând că în dosarul de față termenul de 1 an s-a împlinit (la 2.05.2012) excepția perimării invocată din oficiu fiind astfel întemeiata, in temeiul art. 252 raportat la art. 248 C.pr.civ., o va admite si va constata perimată cererea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția perimării cererii de chemare în judecată.
Constată perimată cererea având ca obiect despăgubiri - Legea 221/2009 formulată de reclamantul I. N., cu domiciliul în mun. Strehaia, ..6, Jud. M., în contradictoriu cu pârâtul S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în mun. București, ., sector 5 - Direcția Generală a Finanțelor Publice M., cu sediul mun. Drobeta Turnu Severin, ., nr.1, jud. M..
Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Mai 2012.
Președinte, V. R. | ||
Grefier, N. C. B. |
Redactat V.R/ 29.05.2012
Tehnoredactat N.B. 3 pag./5 ex.
Cod operator 2626
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 635/2012. Tribunalul... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 117/2014. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
