Sechestru asigurător. Sentința nr. 14/2014. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 14/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 03-03-2014 în dosarul nr. 14/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
Sentința Nr. 14/2014
Ședința publică de la 03 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C. O.
Grefier L. I.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul C. S. C. în contradictoriu cu pârâtul C. C., având ca obiect sechestru asigurător.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat S. L. pentru reclamantă ,lipsă pârâta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul asupra excepției necompetenței materiale a Tribunalului M..
Avocat S. L. pentru reclamantă a arătat că, instanța de fond este competentă a soluționa pricina, cu privire la excepția necompetenței materiale a Tribunalului M. a arătat că, lasă la aprecierea instanței soluționarea acestei excepții.
INSTANȚA;
Asupra cauzei de față ;
Constată că, prin cererea adresată Judecătoriei Orșova și înregistrată sub nr._ la data de 06.12.2013, petentul C. S. C. a chemat în judecată pârâta C. C., solicitând instituirea sechestrului judiciar asupra unui utilaj tip TAFF – 650 CP 65 cu o greutate de 9 tone cu troliu față-spate, scut, două grupuri diferențiale cu bară/lamă de protecție cu baterii acumulator de culoare roșie, precum și asupra unui autovehicul Volkswagen Passat cu nr. de înmatriculare_, 1850 cmc. De asemenea, a solicitat și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, a arătat că tatăl său și soțul pârâtei, numitul C. G., a decedat la data de 25.09.2012, iar de pe urma acestuia a rămas ca moștenitor în calitate de fiu, împreună cu cele două surori ale sale.
În continuare, a precizat că s-a încercat dezbaterea succesiunii de pe urma defunctului C. G., dar s-a constatat că imediat după decesul acestuia, soția supraviețuitoare, pârâta din prezenta acțiune, a golit conturile defunctului pentru ca sumele de bani respective să nu poată face obiectul moștenirii. Mai mult decât atât, a arătat reclamantul, pârâta s-a mutat cu concubinul său în imobilul construit cu defunctul și a început să înstrăineze toate bunurile comune pentru a nu mai putea fi urmărite și împărțite potrivit legii.
A mai susținut că împotriva pârâtei s-a formulat și o plângere penală în acest sens și apreciind că există temeiuri puternice că ar înstrăina bunurile ce se află în gospodăria sa, a solicitat instituirea sechestrului judiciar chiar fără a exista proces pe rol – o asemenea acțiune a fost promovată în instanță, făcând obiectul dosarului nr._, dar nu a putut fi finalizată - asupra celor două bunuri cu privire la care are motive temeinice să creadă că vor fi sustrase sau înstrăinate de posesorul lor actual.
În dovedirea cererii, a depus la dosar cerere de partajare ce a făcut obiectul dosarului nr._ (fila 6), rezoluție din data de 11.03.2013 (fila 9), fotografii (filele 10-12), contract de vânzare cumpărare (fila 12), încheiere Birou Notarial (fila 13), copie C.I pârâtă (fila 14), certificat de naștere reclamant (fila 15), certificat de deces (fila 16), chitanță taxă judiciară de timbru (fila 19).
În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 2143 Cod civil, art. 971 și urm. Cod procedură civilă.
Pârâta nu a formulat întâmpinare.
La termenul din data de 12.02.2014, instanța a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Orșova și a rămas în pronunțare asupra excepției.
Judecătoria Orșova prin sentința civilă nr.63/12.02.2014 a admis Admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Orșova, invocată de către instanță din oficiu.
A fost declinată competența de soluționare a cauzei nr._, având ca obiect instituire sechestru judiciar, formulată de reclamantul C. S. C., domiciliat în comuna Dubova, ., în contradictoriu cu pârâta C. C., domiciliată în comuna Eșelnița, ., jud. M., în favoarea Tribunalului M..
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că,situația invocată de către reclamant ca fiind incidentă în cauză se circumscrie dispozițiilor art. 972 alin. 2 lit. b Cod procedură civilă, potrivit cărora se va putea încuviința sechestrul judiciar chiar fără a exista proces, asupra unui bun cu privire la care cel interesat are motive temeinice să se teamă că va fi sustras, distrus ori alterat de către posesorul său actual.
În conformitate cu dispozițiile art. 973 Cod procedură civilă, instanța competentă să dispună asupra măsurii instituirii sechestrului judiciar în cazul prevăzut de art. 972 alin. 2 lit. b Cod procedură civilă este instanța în circumscripția căreia se află bunul.
Astfel, instanța observă că prevederile articolului anterior menționat stabilesc doar competența teritorială de soluționare a unei astfel de cereri, în ceea ce privește competența materială de soluționare a acesteia fiind incidente dispozițiile generale ce trasează competența materială a instanțelor.
Sub acest aspect, față de prevederile art. 95 pct. 1 Cod procedură civilă, tribunalul judecă în primă instanță toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe, consacrându-se, astfel, plenitudinea de competență a tribunalului în ceea ce privește soluționarea unei cereri de chemare în judecată.
Așadar, având în vedere că soluționarea unei cereri de instituire a sechestrului judiciar în condițiile art. 972 alin. 2 lit. b Cod procedură civilă nu este dată în competența unei alte instanțe, aceasta va reveni tribunalului.
În ceea ce privește invocarea acestei excepții de către instanță la termenul de astăzi, din data de 12.02.2014, apreciază că aceasta s-a făcut cu respectarea dispozițiilor procesual civile. Astfel, deși potrivit art. 130 alin. 2 Cod procedură civilă, necompetența materială trebuie invocată de către părți sau de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, iar termenul de astăzi a fost cel de-al doilea termen de judecată, legea permite, prin dispozițiile art. 131 alin. 2 Cod procedură civilă, ca în mod excepțional, în cazul în care pentru stabilirea competenței sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, să se acorde un termen în acest scop.
Având în vedere că prin cererea de instituire a sechestrului judiciar, reclamantul a făcut mențiune despre existența unui proces de ieșire din indiviziune ce a făcut obiectul dosarului nr._, precizând, sub acest aspect, că dosarul nu a putut fi finalizat, instanța a considerat necesară și utilă acordarea unui termen scurt pentru ca reclamantul să menționeze care este stadiul procesual al dosarului menționat, cu anexarea înscrisurilor doveditoare, întrucât susținerea din cererea introductivă menționată anterior este lipsită de semnificație juridică. Acordarea unui termen în acest scop a fost necesară întrucât determinarea competenței materiale a instanței depindea de existența unui eventual proces asupra proprietății (…) ori asupra folosinței sau administrării unui bun proprietate comună, aflat pe rolul instanței, într-un asemenea caz, competența de soluționare a unei cereri de instituire a sechestrului judiciar revenindu-i instanței investite cu judecarea acțiunii principale, potrivit art. 973 teza I Cod procedură civilă.
Constatând însă, la termenul de astăzi din data de 12.02.2014, că prin încheierea din data de 08.04.2013, cererea de chemare în judecată ce a format obiectul dosarului nr._, a fost anulată în procedura regularizării și că reclamantul din prezenta acțiune nu a formulat cerere de reexaminare împotriva acesteia, instanța concluzionează că nu există un proces pe rolul unei instanțe care să atragă în favoarea acesteia competența materială de soluționare și a prezentei acțiuni.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul M. la data de 18.02.2014 sub nr._ .
La termenul din data de 28.02.2014, instanța a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului M., în soluționarea prezentei cauzei, excepție întemeiată pe disp. art.972,973 c.pc.,coroborat cu art.94 lit. j și art. 95 c.pr.civ. .
Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată și reține următoarele:
Instanța de fond a fost investită cu soluționarea acțiunii civile având ca obiect sechestru judiciar întemeiată pe disp. art. 971 c.pr.civ în conformitate cu care ,, sechestrul judiciar constă în indisponibilizarea bunurilor ce formează obiectul litigiului sau, în condițiile legii, a altor bunuri, prin încredințarea pazei acestora unui administrator sechestru desemnat potrivit art. 975,,.
Pe rolul Judecătoriei Orșova a existat și un proces asupra fondului având ca obiect partaj însă prin încheierea din 8.04.2013 cererea de chemare în judecată a fost anulată în temeiul art. 200 alin 4 și 5 c.pr.civ.
În conformitate cu disp. art. 972 alin 2 c.pr.civ se va putea încuviința sechestrul judiciar chiar fără a exista proces asupra unui bun cu privire la care cel interesat are motive temeinice să se teamă că va fi sustras, distrus sau alterat de posesorul său actual, situație în care cererea se va adresa instanței în circumscripția căreia se află bunul în conformitate cu art. 973 teza a II a .
Astfel textul stabilește o competență teritorială exclusivă însă competența materială aparține instanței care urmează să soluționeze fondul.
O altă interpretare a disp. art. 973 teza II ar conduce la situația în care cererea de sechestru judiciar ar fi soluționată în fond de instanțe cu grade diferite ( judecătorie și tribunal ) în funcție de existența sau inexistența unui proces asupra proprietății sau altui drept real principal, asupra posesiei unui bun mobil sau imobil ori asupra folosinței sau administrării unui bun proprietate comună la momentul formulării cererii..
Mai mult decât atât în conformitate cu disp. art. 94 lit. i judecătoria judecă în primă instanță cererile de împărțeală judiciară, indiferent de valoare iar bunurile asupra cărora se solicită instituirea sechestrului fac parte din masa bunurilor succesorale ce au aparținut autorului comun al părților C. G. .
Se apreciază astfel că în mod greșit Judecătoria Orșova concluzionând că nu există un proces pe rolul instanței care să atragă competența acesteia, a admis excepția necompetenței și a declinat competența de soluționarea a cauzei în favoarea Tribunalului invocând art. 95 pct 1 c.pr.civ.
Față de aceste considerente se va admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului M. și va fi declinată competența în favoarea Judecătoriei Orșova.
În temeiul art. 134 c.pr.civ constatând ivit conflictul negativ de competență se va înainta dosarul Curții de Apel C. pentru soluționarea conflictului .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului M., privind pe reclamantul C. S. C., domiciliat în com.Dubova, ., în contradictoriu cu pârâtul C. C., domiciliată în Eșelnița, ., jud.M..
Declină competența în favoarea Judecătoriei Orșova.
Constată ivit conflictul negativ de competență și în baza art. 134 c.pr.civ. înaintează, dosarul Curții de Apel C. pentru soluționarea conflictului.
Pronunțată în ședință publică azi 03.03.2014 la sediul Tribunalului M..
Președinte, M. C. O. | ||
Grefier, L. I. |
OMC/LI/4 ex.
Data 13.03.2014-
Confidențial cod.op.2626
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 120/2014.... | Validare poprire. Sentința nr. 4319/2014. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
