Obligaţie de a face. Decizia nr. 166/2012. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 166/2012 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 02-11-2012 în dosarul nr. 166/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 166/2012
Ședința publică de la 02 Noiembrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. C.
Judecător M. C. O.
Grefier L. I.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelantul reclamant R. G. împotriva sentinței civile nr. 1219/04.09.2012 pronunțată de Judecătoria Strehaia, intimat fiind C. R., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință se ia act că, apelantul reclamant a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care constatându-se cauza în stare de judecată s-a trecut la soluționare;
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față;
Prin cererea inreg.sub nr._, reclamantul R. G. a chemat in judecata pe pârâta C. R. solicitand obligarea acesteia sa recunoasca si sa respecte contractul de vanzare cumparare nr.146/1990, sa ii respecte dreptul de proprietate dobandit prin acesta.
In motivarea acțiunii, reclamantul a susținut ca pârâta îi tulbură absolut liniștea posesiei bunului dobândit perfect legal prin contractul autentic de vânzare-cumpărare nr. 146/1990, bun care i-a fost predat întocmai la data vânzării- cumpărării, 01 martie 1990.
In scop probator, s-au depus in copii urmatoarele inscrisuri: contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.146/01.03.1990 de BNP P. C., chitanța privind achitarea taxei de timbru.
În cauza parata C. R. a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii formulata de catre reclamant si a invocat exceptia autoritatii de lucru judecat, arătând că față de obiectul prezentei cauze, există sentința civilă nr 528/25.03.2009 a Judecătoriei Strehaia pronunțată în dos nr_ . S-au anexat in copie: procura speciala autentificată sub nr 929/2004, sentinta civilă nr 528/25.03.2009 a Judecătoriei Strehaia, decizia civilă nr 244/A/22.06.2009 a Tribunalului Mehedinti, sentinta civilă nr 216/15.01.1998 a Judecătoriei C., t.p. nr._/1999 eliberat pe numele lui T. V D., s.civ nr.2104/1990 a Judecatoriei Strehaia, .s.civ. nr 197/15.02.2000 a Judecatoriei Strehaia, proces verbal din 04.04.2001 intocmit de B. Dirloaga F., d.civ. nr.278/A/22.02.2000 a Tribunalului Mehedinti, d. civ. nr._/2000 a Curtii de Apel C., sentinta civilă nr. 1605/04.10.2000 a Judecatoriei Strehaia, s.civ. nr. 159/13.02.2004 a Judecatoriei Strehaia, rezolutia nr.4/P/2007 a Parchetului de pe langa Judecatoria Strehaia, rezolutia nr 887/P/2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Strehaia, sentinta civilă nr 274/21.02.2008 a Judecătoriei Strehaia, sentinta civilă nr 1037/30.06.2010 a Judecătoriei Strehaia.
Judecătoria Strehaia prin sentința supusă apelului a admis excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâta C. R. prin întâmpinare.
A fost respinsă acțiunea, pentru autoritate de lucru judecat cu motivarea că exceptia autoritatii de lucru judecat invocata de catre parata C. R. prin întimpinare este întemeiata, urmand a fi admisă pentru urmatoarele considerente:
Prin acțiunea ce face obiectul prezentei cauze - obligatia de a face, reclamantul R. G. a chemat in judecata pe pârâta C. R., solicitand obligarea acesteia sa recunoasca si sa respecte contractul de vanzare cumparare nr.146/1990, sa ii respecte dreptul de proprietate dobandit prin acesta.
Autoritatea de lucru judecat, reglementată ca o prezumție absolută și irefragabilă în art. 1201 din Codul civil de la 1864 și ca o excepție de fond, absolută și peremptorie în art. 166 Cod procedură civilă, prezintă un aspect pozitiv - concretizat în dreptul persoanei ce a câștigat procesul, respectiv a succesorilor săi, de a se prevala de dreptul recunoscut prin hotărârea irevocabilă.
Același principiu al autorității de lucru judecat prezintă și un aspect negativ, în ceea ce privește partea care a pierdut procesul, dar și securitatea raporturilor civile, reclamantul neputând repune în discuție un proces terminat, având același obiect, aceeași cauză și purtat între aceleași părți, întrucât s-ar ajunge în situația ca drepturile recunoscute unei părți printr-o hotărâre definitivă să fie contrazise printr-o altă hotârâre posterioară, pronunțată într-un alt proces.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către pârâtă, rezultă că, prin sentința civilă nr. 528/25 martie 2009, pronunțată de Judecătoria Strehaia în dosarul nr._, rămasă definitivă prin neapelare, a fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamant prin care a solicitat obligarea pârâților C. R. și Primăria orașului Strehaia să recunoască și să respecte contractul de vânzare – cumpărare nr. 146/1990 și să îi respecte dreptul de proprietate dobândit prin acesta.
Prin decizia nr. 244/A din 22 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._, a fost respins apelul formulat de reclamantul R. G. împotriva sentinței mai sus menționate.
Prin decizia nr. 1084/12 octombrie 2010, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._, s-a constatat perimat recursul declarat de R. G. împotriva deciziei civile nr. 224, pronunțată de Tribunalul M..
În speță, instanța constată că este îndeplinită condiției triplei identități prevăzute de art. 1201 din Codul civil de la 1864, a doua cerere de chemare în judecată, respectiv cererea de formează obiectul prezentei cauze, are același obiect ca și acțiunea care a făcut obiectul dosarului nr._, respectiv obligarea pârâtei C. R. să recunoască și să respecte contractul de vânzare – cumpărare nr. 146/1990 și să îi respecte dreptul de proprietate dobândit prin acesta.
Împotriva acestei sentinței în termen legal a declarat apel reclamant R. G. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
In motivele de apel reclamantul a susținut că hotărârea instanței de fond cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii. Instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății (acțiunea introdusă și contractul autentic de vânzare cumpărare nr.146/1990) și a schimbat natura și înțelesul vădit și neîndoielnic al acestora.
Sentința nr._ este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Autoritatea de lucru judecat din motivarea sentinței nr.1219 din 04.09.2012 este lipsită de temei legal. In cauză părțile sunt diferite primăria orașului Strehaia nu este parte în acest proces, iar faptele pârâtei de tulburare a liniștitei posesii a lucrului vândut ce constituie obiectul obligației de a face din prezenta acțiune s-au produs în anii 2011, 2012 deci cu mult după pronunțarea sentinței nr. 528/25 martie 2009 sentință pe care instanța a considerat-o, cu încălcarea și aplicarea greșită a legii ca fiind autoritate de lucru judecat.
Recursul este nefondat .
Recurentul pentru a evita subzistența autorității de lucru judecat într-o acțiune în revendicare, dat fiind faptul că s-a judecat în multe cauze cu pârâta, vine în prezenta cauză pe o acțiune în obligație de a face, cu obiect concret – obligarea pârâtei să respecte obligațiile convenite prin contractul de vânzare cumpărare nr. 146/1990 .
O acțiune similară având același obiect, cauză și părți a fost soluționată definitiv prin sentința civilă nr. 528/25.03.2009, instanța apreciind ca inadmisibilă cererea reclamantului .
Ca și în cauza anterioară în prezenta cauză reclamantul, încearcă să obțină pe calea unei acțiuni în obligație de a face recunoașterea dreptului său de proprietate înscris în actul de vânzare cumpărare omițând să precizeze că acest drept a fost stabilit prin acțiune în constatare și apoi titlurile au fost comparate în acțiune în revendicare, statuându-se că suprafața cumpărată și pe care are drept de proprietate este de 100 mp .
Reclamantul dorește să fie obligată pârâta să respecte contractul de vânzare cumpărare pentru suprafața aflată între vecinătățile din contract, făcând abstracție de faptul că mărimea acestei suprafețe este și ea stabilită prin contract .
Și cu privire la acest aspect părțile s-au judecat (decizia nr. 278/A/2000 a T.M. irevocabilă prin decizia nr._/2000 a C.A. C.) .
Situația expusă de reclamant este identică cu cea avută în vedere la pronunțarea sentinței nr. 528/25.03.2009, unde s-a stabilit că reclamantul nu poate veni printr-o acțiune în obligație de a face pentru recunoașterea dreptului său de proprietate iar faptul că în prezenta cauză nu a mai chemat în calitate de pârâtă Primăria Strehaia nu are nici o implicație cu privire la autoritatea de lucru judecat în privința pârâtei C. R. .
Celelalte motive vizând interpretarea greșită a actului dedus judecății și încălcarea și aplicarea greșită a legii nu se susțin obiectul cererii fiind clar precizat de reclamant, limite în care instanța a făcut o corectă aplicare a legii .
Față de motivele arătate, tribunalul în conformitate cu prevederile art. 296 cod procedură civilă va respinge ca nefondat apelul declarat de reclamant R. G. împotriva sentinței civile nr. 1219/04.09.2012 pronunțată de Judecătoria Strehaia .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul reclamant R. G., domiciliat în Drobeta Turnu Severin, ..T1,.,jud.M. împotriva sentinței civile nr. 1219/04.09.2012 pronunțată de Judecătoria Strehaia, intimat fiind C. R.,domiciliată în Filiași, .,.,jud.M., ca nefondat.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare .
Pronunțată în ședința publică de la 02 Noiembrie 2012, la sediul Tribunalului M. .
Președinte, S. C. | Judecător, M. C. O. | |
Grefier, L. I. |
CS/LI/4 ex./22.11.2012
Jud.fond.N. V.
Confidențial cod.op.2626
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1230/2012. Tribunalul MEHEDINŢI | Evacuare. Decizia nr. 1266/2012. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
