Evacuare. Decizia nr. 1266/2012. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1266/2012 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 05-11-2012 în dosarul nr. 1266/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 1266/R
Ședința publică de la 05 Noiembrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M.
Judecător S. C.
Judecător M. C. O.
Grefier T. I.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurenta - reclamantă B. E. împotriva sentinței civile nr. 5083 din 28.06.2012 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în contradictoriu cu intimatul pârât B. C., având ca obiect evacuare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat B. B., pentru recurenta – reclamantă și avocat O. M., pentru intimatul pârât.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nemaifiind alte cereri formulate sau excepții invocate de soluționat, instanța, potrivit dispozițiilor art.150 și următoarele cod procedură civilă, constată încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat B. B., pentru recurenta – reclamantă, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței recurate ca fiind netemeinică și nelegală și emiterea unui ordin de protecție a reclamantei cu evacuarea pârâtului conform art. 23 alin.1 din Legea nr.217/2003. Depune la dosar concluzii scrise. Fără cheltuieli de judecată.
Avocat O. M., pentru intimatul pârât, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală. Arată că nu s-a dovedit că intimatul pârât este o fire violentă. Fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Drobeta Turnu Severin la data de 06.01.2012 sub nr. _ , reclamanta B. E. a chemat în judecată pe pârâtul B. C., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună evacuarea acestuia din imobilul situat în com.. Izvoru Bârzii, .> În motivarea acțiunii reclamanta arată că prin sentința minori si familie nr. 833 din 06.10.2011 pronunțată de Judecătoria Dr. Tr. S., s-a desfăcut căsătoria dintre părți, prin acord.
Pretinde reclamanta că pârâtul a manifestat un comportament violent, fizic și verbal, atât față de reclamantă, cât și față de minorele rezultate din căsătoria părților, provocând scandaluri pe fondul consumului de alcool, fapt ce a determinat-o să se adreseze parchetului cu o plângere prin care a reclamanta că a fost amenințată de pârât.
În același sens, la data de 15.11.2011 a solicitat sprijinul Poliției de la Izvoru Bârzii, care l-a amendat pe pârât cu suma de 600 lei.
Afirmă că nu de puține ori a fost nevoită să părăsească împreună cu minorele domiciliul, refugiindu-se la vecini, din cauza comportamentului violent al pârâtului.
Reclamanta arată că la data de 23.08.2002 a cumpărat împreună cu pârâtul imobilul în care locuiesc și în prezent, iar comportamentul pârâtului a devenit și mai violent în momentul în care a primit citația emisă în dosarul nr._/225/2011, având ca obiect partaj bunuri comune.
În drept, reclamanta nu și-a întemeiat acțiunea.
In dovedirea acțiunii, legal timbrate, s-au depus la dosar înscrisuri, respectiv: procesul verbal . nr._ din 15.11.2011, rezoluția nr. 4416/P/2011 cu dovada de comunicare, referat cu propunere de neîncepere a urmăririi penale, sentința minori și familie nr. 833 din 06.10.2011.
Legal citat, pârâtul a formulat întâmpinare, prin acre a invocat excepția de inadmisibilitate a acțiunii, câtă vreme nu s-a făcut partajul bunurilor comune, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii, precizând că agresivitatea reclamantei, verbală și nonverbală, îl face uneori să-și iasă din fire.
În temeiul art. 167 alin. 1 c.p.civ., instanța a administrat în cauză proba cu înscrisurile de la dosar și proba testimonială cu martorul T. D. (f.42), propus de reclamantă.
Judecătoria Drobeta Turnu Severin prin sentința supusă recursului a respins ca neîntemeiată acțiunea in evacuare.
A fost obligată reclamanta sa plătească pârâtului suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că, contrar susținerilor pârâtului, cu privire la inadmisibilitatea de plano a acțiunii, instanța apreciază că acțiunea în evacuarea soțului sau fostului soț turbulent din domiciliul sau fostul domiciliu comun nu este condiționată de efectuarea partajului bunurilor comune, astfel că urmează să analizeze pe fond temeinicia cererii reclamantei.
Din coroborarea probelor de la dosar, instanța reține că în prezent căsătoria dintre părți a fost desfăcută prin divorț, potrivit sentinței minori si familie nr. 833 din data de 06.10.2011 pronunțată de Judecătoria Dr. Tr. S. în dosarul nr._ (f.8-9).
Cu toate acestea, părțile au continuat să locuiască în imobilul ce a constituit domiciliul comun, din . dintre ele fiind conflictuale, fapt pentru care pârâtul a fost sancționat contravențional prin procesul verbal . nr._ din 15.11.2011 (f.3).
Referitor la starea de fapt, instanța retine așadar că este de necontestat că între foștii soți există o stare tensionată, dar nu s-a dovedit că pârâtul ar fi singurul vinovat sau cel puțin principalul vinovat și nici că prezenta sa în fosta locuință comună ar constitui un pericol pentru fosta soție sau pentru minorele rezultate din căsătoria părților.
In speță fiind vorba despre un imobil proprietate comună, restrângerile în exercițiul dreptului de proprietate nu ar putea fi dispuse de instanță decât în condițiile în care ar fi prevăzută această posibilitate într-un text de lege clar.
Astfel, dacă în timpul procesului de divorț se puteau aplica prevederile art. 613 indice 2 Cod pr civilă, după soluționarea irevocabilă a acțiunii de divorț, acest text nu iși mai găsește incidenta.
Ca atare, singurele prevederi legale care ar putea sta la baza unei soluții de evacuare a pârâtului din locuința proprietate comună sunt cele din Legea nr. 217/2003 privind prevenirea și combaterea violenței în familie și cele din Legea nr. 274/2002 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.
Astfel, potrivit prevederilor art. 26 din Legea nr. 217/2003, în cursul urmăririi penale sau al judecății instanța de judecata, la cererea victimei sau din oficiu, ori de cate ori exista probe sau indicii temeinice ca un membru de familie a săvârșit un act de violență cauzator de suferințe fizice sau psihice asupra unui alt membru, poate dispune, in mod provizoriu, una dintre masurile prevăzute la art. 113 si 114 din Codul penal, precum si măsura interzicerii de a reveni in locuința familiei. Masurile încetează la dispariția stării de pericol care a determinat luarea acestora.
În speță însă, este evident că nu sunt îndeplinite cerințele din norma legală mai sus citată.
Potrivit prevederilor art. 36 din Legea nr. 274/2002, dacă există motive temeinice de a suspecta că viața și securitatea copilului sunt primejduite în familie, reprezentanții serviciului public de asistență socială au dreptul să viziteze copiii la locuința lor și să se informeze despre felul în care aceștia sunt îngrijiți, despre sănătatea și dezvoltarea lor fizică, educarea, învățătura și pregătirea lor profesională, acordând, la nevoie, îndrumările necesare. Dacă, în urma vizitelor efectuate, se constată că dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a copilului este primejduită, serviciul public de asistență socială este obligat să sesizeze de îndată direcția generală de asistență socială și protecția copilului, care trebuie să sesizeze instanța judecătorească în situația în care consideră că sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru decăderea, totală sau parțială, a părinților ori a unuia dintre ei din exercițiul drepturilor părintești
Se retine ca potrivit art. 44 din Legea nr. 274/2002, copilul are dreptul de a beneficia de un nivel de trai care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală și socială. Părinților le revine în primul rând responsabilitatea de a asigura, cele mai bune condiții de viață, locuință, precum și condițiile necesare pentru creștere, educare, învățătură și pregătirea profesională.
Instanța constată că in speță, nu s-a dovedit că prezența pârâtului în locuința proprietate comună ar primejdui dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a minorelor rezultate din căsătoria părților, astfel încât evacuarea ar fi singura posibilitate pentru a se remedia această situație, întrucât probele administrate in cauza nu au confirmat susținerile reclamantei, in sensul că pârâtul este o fire extrem de violentă, care ar pune în primejdie viața reclamantei și a copiilor.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs reclamantă B. E. criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
In motivele de recurs recurenta reclamantă precizează faptul că instanța de fond în mod greșit i-a respins acțiunea ,ignorând în primul rând actele medicale depuse de reclamantă, din care rezultă că este maltratată sistematic de pârât.
Menționează reclamanta că singurul vinovat de starea de fapt este fostul soț adică pârâtul,prezența acestuia în locuința comună constituie un pericol atât pentru reclamantă cât și pentru minorele rezultate din căsătoria părților.
Recurenta reclamantă își întemeiază acțiunea pe disp.art.304,pct.9 c.pr.civ.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate raportat la disp. art. 304 c.pr.civ tribunalul constată că este fondat și îl va admite pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a fost investită cu soluționarea unei acțiuni în evacuare a pârâtului motivată în fapt pe comportamentul violent, agresiv al acestuia pe care îl are atât față de reclamantă cât și față de minorele rezultate din căsătoria părților și neîntemeiată în drept.
Deși la dosarul cauzei au fost depuse o . sesizări către organele de poliție și parchet formulate de reclamantă care vizau săvârșirea de către pârât de infracțiuni contra persoanei instanța de fond respinge acțiunea fără a stabili cadrul procesual și a califica în drept cererea dedusă judecății.
Astfel în motivarea sentinței face referire la aplicabilitatea în cauză a disp. art. 613 indice 2 c.pr.civ dar statuează că ,, singurele prevederi legale care ar putea sta la baza unei soluții de evacuare a pârâtului ar fi cele cuprinse în Legea 217/2003 și cele din Legea 274/2002 ,, ori în situația în care în cauză își găsesc aplicabilitate disp. art 23 din Legea 217/2003 cererea trebuia soluționată cu participarea procurorului și trebuiau verificate îndeplinirea condițiilor prev de textul de lege pentru emiterea unui ordin de protecție prin care să se dispună evacuarea temporară a pârâtului din locuința familiei indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate .
Faptul că reclamanta, la data introducerii cererii de chemare în judecată nu a indicat temeiul juridic al cererii nu atrage nulitatea acesteia ci obligă instanța să dea o calificare juridică exactă după punerea în prealabil în discuția părților a temeiurilor de fapt și de drept.
Neprocedând în acest fel instanța de fond a pronunțat o sentință lipsită de temei legal astfel că recursul fiind fondat, va fi admis casată sentința și trimisă cauza spre rejudecare.
Cu ocazia rejudecării se va da calificarea juridică corespunzătoare cererii de chemare în judecată și în funcție de aceasta se va stabili cadrul procesual și se vor administra probele necesare pentru o justă soluționare a cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil formulat de recurenta-reclamantă B. E. împotriva sentinței civile nr. 5083 din 28.06.2012 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în contradictoriu cu intimatul pârât B. C..
Casează sentința.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.11.2012.
Președinte, A. M. | Judecător, S. C. | Judecător, M. C. O. |
Grefier, T. I. |
OMC/LI – 2 ex.
Jud. fond O. C.
Cod operator 2626
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 166/2012. Tribunalul MEHEDINŢI | Pretenţii. Decizia nr. 1354/2012. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
