Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 46/2012. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 46/2012 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 31-01-2012 în dosarul nr. 46/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
T. M.
SECȚIA I CIVILĂ
Sentința Civilă Nr. 46
Ședința publică de la 31 Ianuarie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. P.
Grefier I. M. G.
M. Public a fost reprezentat de procuror D. A., din cadrul Parchetului de pe lângă T. M..
***
Pe rol, judecarea cauzei civile privind pe reclamantul B. M. I. și pe pârâtul S. R. prin M. Finanțelor P., având ca obiect despăgubiri la Legea nr.221/2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns: reclamantul B. M. I. personal, lipsă pârâtul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, s-a luat act că reclamantul a depus la dosar înscrisurile pentru a căror intrare în posesie a solicitat suspendarea cauzei; în temeiul disp.art. 245 C.pr.civ., instanța repune cauza pe rol.
Reclamantul învederează instanței că renunță la judecata petitului privind acordarea daunelor materiale, această susținere fiind consemnată în declarația aflată la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reclamantul solicită admiterea acțiunii și acordarea daunelor morale renunțând la acordarea daunelor materiale.
M. Public reprezentat prin procuror D. A. pune concluzii de respingere a cererii privind constatarea caracterului politic al condamnării și măsurii administrative luate față de reclamant întrucât din actele depuse la dosar rezultă că aceste măsuri au un caracter politic de drept .
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile, constată următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul Tribunalului M. sub nr._, reclamantul B. M. I. a chemat în judecată S. R. prin M. Finanțelor P. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța pârâtul să fie obligat la plata daunelor materiale în cuantum de 40 000 euro și a daunelor morale în cuantum de 40 000 euro, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în fapt, în data de 07.08.1957 la ora 5,30 a fost arestat de la domiciliul părinților săi, B. M. și B. M., din municipiul C., jud. D., iar după 6 luni de anchete și suferințe a fost judecat și condamnat la 2 ani închisoare de către T. C. în baza mandatului nr. 81/1958 pentru uneltire împreună cu mai mulți preoți și creștini ortodocși și a fost transferat la închisoarea din C..
A arătat că după două luni de închisoare în C. a fost transferat la închisoarea din Oradea, unde a fost închis pentru o lună, iar apoi a fost mutat la închisoarea din G. unde a terminat de executat pedeapsa închisorii de 2 ani la care fusese condamnat.
A mai arătat că după executarea pedepsei închisorii a fost trimis cu escortă în B., în . unde i-a fost stabilit domiciliul forțat, unde a îndurat doi ani de foamete și frig în condiții precare, greu de suportat și umilitoare. În anul 1960, reclamantul s-a căsătorit în B., iar în anul 1961 precizează că i s-a născut primul copil, alături de care a suportat umilința și suferințele provocate de lipsa hranei, a îmbrăcămintei și a condițiilor insalubre în care au fost nevoiți să locuiască.
Din cauza acestor măsuri abuzive care s-au luat asupra sa ,a suferit atât un prejudiciu material cât și moral.
La dosarul cauzei s-au depus următoarele acte: bilet de ieșire nr.6454/1959, adresa nr._/19.03.1991, hotărârea nr.262 din 23 august 1990 a Comisiei Județeane D. pentru aplicarea Decretului Lege nr.118/1990, hotărârea nr.2 /1991 a Comisiei Județene D. pentru aplicarea Decretului Lege nr.118/1990,Decizia nr.19/15.04.1998 emisă de DGMPS D., cuponul de pensie, acte de stare civilă .
Reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe disp.art. 5 din Legea nr.221/2009.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
La termenul din 9.11.2010, reclamantul a depus la dosar precizare de acțiune prin care a arătat că înțelege să solicite și constatarea caracterului politic al condamnării pe care a suferit-o precum și a măsurii administrative de stabilire a domiciliului obligatoriu la care a fost supus după executarea detenției.
De asemenea, a mai precizat reclamantul că, ținând de prevederile OUG 63/2010 adoptată după promovarea acțiunii își precizează cuantumul prejudiciului moral ca fiind de 10.000 euro.
La termenul de judecată din 07.12.2010 s-a dispus suspendarea cauzei în temeiul disp.art. 242 pct.1 C.pr.civ.
La 01.07.2011 reclamantul a solicitat repunerea cauzei pe rol, însă prin
încheierea de ședință din 20 septembrie 2011, cererea a fost respinsă fiind menținută suspendată în temeiul aceluiași text de lege.
P. cererea formulată la 23.12.2011 reclamantul a cerut din nou repunerea cauzei pe rol atașând la dosarul cauzei sentința penală de condamnare nr.47/27.01.1958 a Tribunalului M. C., decizia nr.703/29.03.1958 a Tribunalului M. al Regiunii a II a Militare, înscrisuri pentru a căror procurare s-a suspendat anterior cauza la cererea părților .
Cauza a fost repusă pe rol în ședința publică din 31.01.2012, ocazie cu care reclamantului i s-a luat o declarație prin care a arătat că înțelege să renunțe la judecata petitului ce are ca obiect acordarea daunelor materiale .
Analizând actele și lucrările dosarului tribunalul constată și reține următoarele:
P. acțiunea introductivă de instanță așa cum a fost precizată la termenul din 9.11.2010, reclamantul B. M.I. solicită pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se constate caracterul politic al condamnării sale dispusă prin sentința penală nr.47/27.01.1958 a Tribunalului M. C. precum și a măsurii deportării luată ulterior executării pedepsei penale în localitatea Viișoara, regiunea București și obligarea Statului R. prin M. Finanțelor P. la plata sumei de 10.000 euro despăgubiri morale și 40.000 euro despăgubiri materiale .
După cum rezultă din hotărârile penale depuse la dosar de reclamant la filele 42 și 43 reclamantul a fost condamnat la pedeapsa închisorii pentru infracțiunile prev. de art. 209 pct.2 lit.a c.p. și art. 325 lit.c c.p., condamnare care potrivit art.1 alin.2 lit.a din Legea nr.221/2009 constituie de drept condamnare cu caracter politic .
P. urmare cererea pentru constatarea caracterului politic este neîntemeiată întrucât caracterul politic al condamnării sale a fost stabilit de legea antemenționată .
Potrivit art. 246 C.pr.civ.” reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă”.
În speță, așa cum rezultă din declarația dată în instanță de reclamant, acesta a renunțat la judecata petitului având ca obiect acordarea daunelor materiale, astfel că instanța va face incidența disp.art. 246 C.pr.civ. luând act de această renunțare .
În ceea ce privește petitul ce are ca obiect acordarea daunelor morale, tribunalul reține următoarele:
P. acțiunea introductivă de instanța, așa cum a fost precizată ulterior, reclamantul B. M.I. a solicitat obligarea Statului R. la acordarea daunelor morale în sumă de 10.000 euro reprezentând prejudiciul cauzat prin arestarea și condamnarea sa în perioada 7.08. 1957- 6.08. 1959 și ulterior stabilirea domiciliului obligatoriu în altă localitate până în anul 1961.
Temeiul juridic al acțiunii, invocat de reclamant îl reprezintă dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a) din Legea 221/2009, potrivit cărora, persoanele care au suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, sau care au făcut obiectul unor măsuri administrative precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței de judecată, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare.
P. Decizia nr. 1358 din 21 octombrie 2010 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial din 15 noiembrie 2010, dispozițiile legale pe care reclamanta și-a întemeiat acțiunea au fost declarate neconstituționale, astfel că instanța trebuie să aibă în vedere art. 31 alin. 1 din Legea 47/1992 și dispozițiile art. 147 din Constituție potrivit cărora, dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele după 45 zile de la publicarea deciziei în Monitorul Oficial, iar pe durata acestui termen dispozițiile sunt suspendate de drept.
Termenul de 45 de zile calculat de la momentul publicării Deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial, s-a scurs.
În condițiile stabilite de art. 31 alin. 1 și 3 din Legea 47/1992 și art. 147 alin. 4 din Constituție, decizia care a declarat neconstituțională o dispoziție legală este definitivă și obligatorie, efectele sale se răsfrâng și în alte cauze, nu numai în cauza în care a fost invocată excepția. Decizia este general obligatorie, opozabilă erga omnes, inclusiv pentru instanțele judecătorești și are putere numai pentru viitor, ceea ce înseamnă că, după publicare, ea are efect asupra cauzelor aflate în curs de soluționare sau care se vor soluționa în viitor.
Caracterul obligatoriuopozabil tuturoral deciziilor Curții Constituționale, prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe, implică existența răspunderii juridice în cazul nerespectării acestor decizii, răspundere similară cu aceea a nerespectării unei legi adoptate de către Parlament sau a unei ordonanțe emise de Guvern, care decurge din caracterul imperativ al dispozițiilor art.1 alin.(3) din Constituție, potrivit cu care România este stat de drept. În lipsa unei astfel de răspunderi s-ar ajunge la înlăturarea de către una din puterile statului a acestui principiu fundamental, ceea ce este inadmisibil. De asemenea, nerespectarea unei decizii a Curții Constituționale poate consta, în lumina art.11 și 20 din Constituție, în răspunderea juridică, în măsura în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, prin pronunțarea unei hotărâri a Curții Europene a Drepturilor Omului împotriva statului.
Concluzia care se impune este aceea că dispoziția din lege declarată neconstituțională nu se mai poate aplica, instanța investită cu soluționarea unei acțiuni căreia i se aplica norma declarată neconstituțională continuând soluționarea cauzei și având obligația să nu aplice în acea cauză dispozițiile legale a căror neconstituționalitate a fost constatată prin decizia Curții Constituționale.
P. decizia în interesul Legii nr.12/19.09.2011 pronunțată de ÎCCJ, s-a statuat că, declararea neconstituționalității dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. a) teza I din Legea nr. 221/2009 a avut drept consecință atât încetarea efectelor juridice ale acestora ,cât și imposibilitatea de a le invoca drept temei juridic în cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziilor instanței de contencios constituțional in Monitorul Oficial, prin urmare, nu poate fi primită apărarea reclamantei în sensul că, efectele deciziei Curții Constituționale nu se răsfrâng asupra propriei acțiuni pentru faptul că, la momentul introducerii sale, norma instituită de art.5 alin 1 lit. a era aplicabilă.
În considerarea celor de mai sus expuse, tribunalul constatând neîntemeiată cererea privind acordarea daunelor morale, urmează a o respinge .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea privind constatarea caracterului politic formulată de reclamantul B. M. I. cu domiciliul în comuna Stângăceaua, ., jud. M. în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin M. Finanțelor P. cu sediul în ., sector 5 București .
Respinge cererea reclamantului privind acordarea daunelor morale.
Ia act de renunțarea reclamantului la judecata petitului având ca obiect despăgubirile materiale.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică, azi 31 Ianuarie 2012, la sediul Tribunalului M. .
Președinte, C. P. | ||
Grefier, I. M. G. |
PC/DR;ex.4
15.02.2012
Cod operator 2626
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 36/2012.... | Pretenţii. Decizia nr. 1230/2012. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
