Partaj judiciar. Decizia nr. 1232/2012. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1232/2012 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 26-10-2012 în dosarul nr. 1232/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1232/2012
Ședința publică de la 26 Octombrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C. O.
Judecător A. M.
Judecător S. C.
Grefier T. I.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurenta-reclamantă B. D. M. împotriva sentinței civile nr. 46 din 23.05.2012 pronunțată de Judecătoria Orșova, în contradictoriu cu intimatul pârât T. C., având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta reclamantă, personal și asistată de avocat N. M. L. și avocat T. F., pentru intimatul pârât. Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Avocat N. M. L., pentru recurenta reclamantă, depune la dosar răspuns la întâmpinare, cu duplicat pentru comunicare, la care a anexat în copie sentința civilă nr. 305 din 22.02.2010 pronunțată de Judecătoria Strehaia.
Duplicatul acestui răspuns s-a comunicat în ședință publică, apărătorului intimatul pârât, avocat T. F., care nu solicită termen pentru observare.
Nemaifiind alte cereri formulate sau excepții invocate de soluționat, instanța, potrivit dispozițiilor art.150 și următoarele cod procedură civilă, constată încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat N. M. L., pentru recurenta reclamantă, solicită admiterea recursului formulat, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond în vederea partajării suplimentare pentru creditul în cuantum de 26.000 lei. Susține că instanța de fond nu a cercetat în amănunțit fondul cauzei în sensul de a face o evaluare corectă și dând eficiență maximă solicitării de partajare suplimentară a datoriei ,rezumându-se de a invoca excepția autorității de lucru judecat. Cu cheltuieli de judecă.
Avocat T. F., pentru intimatul pârât, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală, susținând că, prin sentința civilă nr. 305 din 22.02.2011 a Judecătoriei Strehaia, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia 1007/23.06.2011 a Curții de Apel C., s-au admis în parte cererile formulate de părți, privind partajul bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, dispunându-se atribuirea către părți a bunurilor. Apreciază că, de vreme ce reclamanta a cerut instanței să aibă în vedere la stabilirea cotei de contribuție creditul contractat La BCR Orșova, iar instanța a soluționat în fond acțiunea, având în vedere și principiul unicității cotei de contribuție la dobândirea bunurilor comune, problema împărțirii acestui credit a fost soluționată irevocabil prin sentința pronunțată de Judecătoria Strehaia și prin decizia Curții de Apel C., astfel că între părți, această prezumție are caracter absolut, motiv pentru care nu se mai poate introduce o nouă acțiune, prin care să se pretindă stabilirea contrariului a ceea ce s-a hotărât anterior.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea adresata Judecătoriei Orsova și înregistrată sub nr._ din data de 02.03.2012, reclamanta B. D. M. a chemat în judecată pe pârâtul T. C. pentru ca prin sentința ce se va pronunța sa se dispună partajarea suplimentară a datoriei comune de 26.000 RON făcută în perioada căsătoriei dar neluată în discuție la partajul de bunuri comune.
In motivarea acțiunii a arătat că după desfacerea căsătoriei s-a pronunțat sentința civilă nr.305/22.02.2010 a Judecătoriei Strehaia privind partajarea bunurilor comune. Printre alte bunuri trecute în acțiune a enumerate și o datorie comună de 26.000 lei contractată la BCR în baza contractului de credit 904/21.12.2005 – datorie pentru care până la despărțirea în fapt au plătit împreună doar două rate conform graficului de restituire al creditului, după care a plătit în continuare singură întreaga sumă deși de această sumă a profitat și pârâtul. Din actele existente în dosarul de partaj bunuri comune rezultă că a cerut la partaj și această sumă ce reprezintă o datorie comună, că întregul credit contractat de reclamantă a fost folosit pentru achiziționarea materialelor de la casa de vacanță din zona Grațca, însă instanța de fond și nici instanțele de control judiciar nu s-au pronunțat cu privire la această datorie comună lăsându-l în afara partajului. Avantajul creat pârâtului prin neluarea în calcul a acestei datorii comune, achitate în exclusivitate de reclamantă, constă în aceea că a primit în natură printre bunurile trecute în lotul său și casa de vacanță deși în mod normal lotul reclamantei trebuia sporit cu suma ce reprezintă ratele achitate la creditul contractat la BCR după despărțirea în fapt.
In dovedire a depus la dosar decizia nr. 155/A din 19.06.2007, sentința civilă nr. 305 din 22.02.2010, minuta-încheiere pronunțată de Judecătoria Strehaia în dosarul de partaj, declarație emisă de BNP D. O. pe numele pârâtului pentru achitarea sultei și tuturor obligațiilor procesuale rezultate din dosarul de partaj, contractul de credit bancar, grafic de rambursare a creditului, ordine de încasare, adresa nr. 2716/12.06.2008, adresa nr. 1595/15.07.2011, extrase de cont, contract de credit și garanție ING, contract de schimb imobiliar, încheierea nr. 485/2003 a Judecătoriei orșova, contractul de vânzare cumpărare a autoturismului Volkswagen Passat, clauza încheiată la aceeași dată, contractul de credit bancar, grafic de rambursare, ordin de plată, grafic de rambursare din luna martie 2005, dovada privind refinanțarea primului credit, ordin de încasare numerar, grafic de rambursare al împrumutului, factura nr._, adeverința nr. 2550/2007.
La data de 26.04.2012 reclamanta a depus cerere de ajutor public judiciar care a fost admisă în parte, urmând ca aceasta să achite taxa de timbru în cuantum de 825,5 lei.
Cererea a fost legal timbrata cu 826 lei taxa de timbru și 5 lei timbru judiciar.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată arătând că cele două credite de nevoi personale au fost contractate de reclamantă în nume propriu și strict pentru nevoi personale. Solicită totodată să se aibă în vedere hotărârile judecătorești rămase definitive și irevocabile cu privire la partajarea tuturor bunurilor comune inclusiv a celor două credite de nevoi personale.
La data de 26.04.2012 reclamanta a depus, prin serviciul registratură, precizare de acțiune prin care arată că Judecătoria Strehaia și nici instanțele de control judiciar nu s-au pronunțat cu privire la datoria comună, lăsând-o în afara partajului ceea ce l-a avantajat pe pârât.
Judecătoria Orșova prin sentința civilă nr. 46 din 23.05.2012 a admis excepția puterii de lucru judecat invocată din oficiu de instanță, respingând, în consecință, acțiunea principală formulată de reclamantă, precum și cererea accesorie privind obligarea pârâtului la cheltuieli de judecată, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 305/22.02.2010 a Judecătoriei Strehaia, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia 1007/23.06.2011 a Curții de Apel C., s-au admis în parte cererile formulate de către T. C. și B. D. M. privind partajul bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, dispunându-se atribuirea către părți a bunurilor.
Potrivit art.1201 C.civil este lucru judecat atunci cand a doua cerere in judecata are acelasi obiect, este intemeiata pe aceeasi cauza si este intre aceleasi parti, facuta de ele si in contra lor in aceeasi calitate, iar potrivit art. 166 C.pr.civilă, excepția puterii lucrului judecat se poate ridica, de părți sau de judecător, chiar înaintea instanțelor de recurs.
Exceptia autoritatii de lucru judecat este o exceptie de fond, peremptorie si absoluta, putand fi invocata de parti sau de instanta din oficiu, oricand, chiar si înaintea instantei de recurs, astfel cum rezulta din economia disp.art.166 C.proc.civila.
Deși nu este reglementat ca atare, unul dintre efectele hotărârii judecătorești este puterea lucrului judecat, lucru judecat trebuie considerat că reflectă adevărul – res judicata pro veritate habetur – aceasta înseamnă că autoritatea lucrului judecat are la bază regula că o acțiune nu poate fi judecată decât o singură dată și nu poate fi combătută printr-o altă hotărâre judecătorească, astfel încât drepturile recunoscute printr-o hotărâre irevocabilă să nu fie contrazise printr-o hotărâre ulterioară, dată într-un alt proces.
Pentru a stabili în ce măsură e putere de lucru judecat trebuie verificată tripla identitate impusă de dispozițiile art.1201 cod civil cu privire la părți (eadem conditio personarum), obiect (eadem res) și cauză (eadem causa petendi).
Referitor la cele două acțiuni ce fac obiectul excepției autorității de lucru judecat instanța constată că în dosarul având nr._ al Judecătoriei Strehaia, reclamanta B. D. M. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul T. C. partajul bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei solicitând o contribuție majoritară de 80%. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat printre altele, că materialele de construcție ale casei de vacanță construită de părți pe terenul situat în Orșova zona Grațca, au fost achiziționate cu bani proveniți din împrumutul de_ lei Rol luat de la BCR Orșova în luna decembrie 2005.
În litigiul pendinte reclamanta B. D. M. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul T. C., să se dispună partajarea suplimentară a datoriei comune de 26.000 RON făcută în perioada căsătoriei dar neluată în discuție la partajul de bunuri comune.
Față de dispozițiile art. 1201 Cod civil, instanța apreciază că în cele două litigii există identitate de părți (reclamant B. D. M. și pârât T. C.), identitate de obiect, precum și identitate de cauză.
Cu privire la celelalte două elemente, instanța reține că prin sentința civilă nr. 305/22.02.2010 a Judecătoriei Strehaia, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia 1007/23.06.2011 a Curții de Apel C., s-au admis în parte cererile formulate de către T. C. și B. D. M. privind partajul bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, dispunându-se atribuirea către părți a bunurilor.
Instanța a motivat în considerentele hotărârii cererea reclamantei privind reținerea unei cote majorate, iar cu privire la creditul bancar a reținut că fundația cu ziduri cu destinația casă de vacanță construită de părți și terenul aferent au fost dobândite prin participarea comună a foștilor soți cu banii rezultați din vânzarea unui autoturism și contractarea unui credit bancar – f. 19.
Pentru a exista identitate de obiect între două acțiuni nu este nevoie ca obiectul să fie formulat în ambele acțiuni în același mod, ci este suficient ca din cuprinsul acestor acțiuni să rezulte că scopul final urmărit de reclamant este același în ambele acțiuni, și chiar dacă în primul litigiu s-a discutat numai pe cale incidentală un drept invocat de o parte, soluția dată de instanță are putere de lucru judecat într-o acțiune în care se încearcă valorificarea aceluiași drept. Puterea de lucru judecat nu este limitată la dispozitivul hotărârii, ci ea se întinde și asupra considerentelor hotărârii, care constituie susținerea necesară a dispozitivului.
Or, de vreme ce reclamanta a cerut instanței să aibă în vedere la stabilirea cotei de contribuție creditul contractat la BCR Orșova, iar instanța a soluționat în fond acțiunea, având în vedere și principiul unicității cotei de contribuție la dobândirea bunurilor comune, instanța reține că problema dedusă judecății în litigiul pendinte, a fost soluționată irevocabil prin sentința civilă nr. 305/22.02.2010 a Judecătoriei Strehaia, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia 1007/23.06.2011 a Curții de Apel C., astfel că, între părți, această prezumție are caracter absolut și nu se mai poate introduce o nouă acțiune prin care să se pretindă stabilirea contrariului a ceea ce s-a hotărât anterior.
Împotriva sentinței civile nr.46 din 23.05.2012 a formulat recurs reclamanta B. D. M. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs, reclamanta susține că instanța de fond nu a cercetat în amănunțit fondul cauzei în sensul de a face o evaluare corectă și dând eficiență maximă solicitării sale de partajare suplimentară a datoriei rezumându-se de a invoca excepția autorității de lucru judecat..
Arată că, prin sentința civilă nr. 305 din 22.05.2010 pronunțată de Judecătoria Strehaia rămasă definitivă prin decizia nr. 1007 din 23.06.2011 a Curții de Apel C., pe lângă bunurile atribuite atât ei cât și pârâtului în niciuna din cele 2 sentințe nu se face referire la contractul de împrumut, fiecare sentință fiind motivată pe diferite probleme, neexistând o motivare certă asupra acestei datorii comune, stabilirea cotei de contribuție aferentă creditului contractat la BCR Orșova.
În drept recursul se întemeiază pe disp. art. 304 pct. 7 și 9 cod procedură civilă.
Intimatul pârâtul a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat. Apreciază că hotărârea pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală în condițiile în care prin sentința civilă nr. 305 din 22.02.201 a Judecătoriei Strehaia, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia 1007/23.06.2011 a Curții de Apel C., s-au admis în parte cererile formulate de părți, privind partajul bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, dispunându-se atribuirea către părți a bunurilor.
Referitor la cele două acțiuni ce fac obiectul excepției autorității de lucru judecat, s-a constatat că în dosarul nr. 215 /274/2007 al Judecătoriei Strehaia, reclamanta recurentă a solicitat în contradictoriu cu pârâtul intimat partajul bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, solicitând o contribuție majorată de 80%.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat, printre altele, că materialele de construcție ale casei de vacanță construită de părți pe terenul situat în mun. Orșova, în zona Grațca, au fost achiziționate cu bani proveniți din împrumutul de_ lei ROL, deci identic 26.000 Ron, luat de la BCR Orșova în luna decembrie.
Apreciază că de vreme ce reclamanta a cerut instanței să aibă în vedere la stabilirea cotei de contribuție creditul contractat La BCR Orșova, iar instanța a soluționat în fond acțiunea, având în vedere și principiul unicității cotei de contribuție la dobândirea bunurilor comune, că problema judecății în litigiul pendinte a fost soluționată irevocabil prin sentința pronunțată de Judecătoria Strehaia și prin decizia Curții de Apel C., astfel că între părți, această prezumție are caracter absolut, motiv pentru care nu se mai poate introduce o nouă acțiune, prin care să se pretindă stabilirea contrariului a ceea ce s-a hotărât anterior.
Recurenta reclamantă a formulat răspuns la întâmpinare prin care solicită respingerea excepției ridicate de către instanța de fond, admiterea recursului formulat, modificarea sentinței atacate în sensul trimiterii cauzei la instanța de fond în vederea partajării suplimentare pentru contractul de împrumut în cuantum de 26.000 lei.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor aduse și în raport de dispozițiile art.304 ind.1 c.pr.civ, se constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prima instanță nu a reținut excepția autorității de lucru judecat în prezenta cauză, cum eronat susține recurenta, ci puterea de lucru judecat pe care o are în aceasta cauza sentința civilă nr.305/22.02.2010 a Judecătoriei Strehaia, hotărâre prin care s-a soluționat partajarea bunurilor comune dobândite de soți în timpul căsătoriei.
Prin acea acțiune, reclamanta a solicitat ca instanța să constate o contribuție diferențiată a soților la dobândirea bunurilor comune și să includă la partaj, printre alte bunuri, și o fundație cu ziduri pentru o casă cu vacanță cu terenul aferent, susținând că aceasta a fost dobândită ca urmare a contractării, de la BCR, a unui credit bancar în sumă de_ lei.Din considerentele expuse în acea sentință(filele 5-8) se reține că, la stabilirea calității de bun comun al acestui imobil, ca și a cotei de contribuție a părților la dobândirea întregii mase partajabile, instanța a avut în vedere și împrejurarea că părțile au contractat, în timpul căsătoriei, creditul de nevoi personale în sumă de_ lei, credit aflat încă în derulare la acel moment, plătitor fiind reclamanta.
Puterea de lucru judecat nu este reglementată în mod expres ca un efect al hotărârii judecătorești, ci ca o prezumție legala prin art.1200 pct.4 c.civ. și ca o excepție procesuală - prin art.166 cod procedura civilă. Lucrul judecat are mai multe efecte între care exclusivitatea, care face sa nu fie posibil un nou litigiu daca exista tripla identitate de părți, obiect si cauza dar si obligativitatea care face ca părțile sa se supună hotărârii judecătorești.
În prezenta speță, reclamanta nu mai putea cere împărțirea pasivului comunitar reprezentat de creditul în sumă de_ lei contractat în timpul căsătoriei de la BCR câtă vreme, în litigiul anterior, acesta a fost valorificat la stabilirea contribuției părților la dobândirea bunurilor comune.
Prin urmare, nu autoritatea de lucru judecat s-a reținut, ci puterea de lucru judecat a hotărârii judecătorești pronunțată anterior, iar aceasta excepție a primit o corectă rezolvare potrivit considerentele arătate mai sus.
Fată de aceste motive și în baza art.312 c.pr.civ. se va respinge, ca nefondat, recursul.
Văzând și dispozițiile art.274 c.pr.civ,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de recurenta-reclamantă B. D. M. împotriva sentinței civile nr.46 din 23.05.2012 pronunțată de Judecătoria Orșova, în contradictoriu cu intimatul pârât T. C., ca nefondat.
Obligă recurenta reclamantă la plata sumei de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată-onorariu avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.10.2012.
Președinte, M. C. O. | Judecător, A. M. | Judecător, S. C. |
Grefier, T. I. |
M.O./ T.I. – 2 ex./07.11.2012 Cod operator 2626
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 145/2012. Tribunalul MEHEDINŢI | Fond funciar. Decizia nr. 1231/2012. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
