Partaj judiciar. Decizia nr. 159/2012. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 159/2012 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 23-10-2012 în dosarul nr. 159/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 159/2012
Ședința publică de la 23 Octombrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. B.
Judecător S. C.
Grefier N. C. B.
Pe rol pronunțarea, după casare, asupra apelurilor civile formulate de apelanții reclamanți N. N., C. D., apelanții pârâți D. A., D. M. și a cererii de aderare la apel formulată de pârâta R. Nausica, împotriva sentinței civile nr. 680 din 15.04.2010, pronunțată de Judecătoria Vânju M., intimați fiind pârâții N. C., C. M. București pentru A. L. nr. 9/1998 și C. P. M. - A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită din ziua dezbaterilor.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 2.10.2012 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ca face parte integrantă din prezenta decizie, după care, s-a trecut la soluționare.
INSTANȚA
Asupra apelului de față;
Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Vînju M. la data de 28.06.2007 sub nr._, reclamanții N. A., N. N. și C. D. au chemat în judecată pe pârâții R. N., N. C., D. A., D. M., C. M. București pentru aplicarea L. NR.9/1998, A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, solicitând instanței să se constate deschisă succesiunea defunctului N. M. N., având ultimul domiciliu în ., județul M., să se constate că moștenitorii lui N. M. N. sunt D. M., N. A., N. N., C. D., R. N., N. C. și D. A., să se dispună anularea parțială a hotărârii Comisiei municipiului București de aplicare a legii nr.9/1998, nr.2396/25.09.2003 deoarece a fost eliberată doar pe numele a trei moștenitori, de a se constata că moștenitorii lui N. M. N. sunt D. M. cu cota de 1/5, N. A., N. N. și C. D. cu cota de 1/5 și D. A. cu cota de 1/5.
Reclamanții mai solicită să se constate că suprafața de 10 ha teren agricol din satul I.G. D., . aparținut autorului B. (N.) C., iar valoarea acestei suprafețe este de_ lei, respectiv 1/3 din suma de 1._ lei stabilită ca despăgubire pentru 30,40 ha teren agricol, să se constate că bunurile rămase de pe urma autorului N. M. N. sunt cuprinse în hotărârea nr.2396/25.09.2003, suprafața de 20,40 ha teren agricol în sumă de 1._, suprafața de 10 ha porumb în sumă de 31.237.920 lei, 1.000 m.p. teren aferent locuinței în sumă de_ lei, 83 m.p. locuință și anexe în sumă de_ lei, să se dispună ieșirea din indiviziune asupra averii rămase de pe urma defunctului N. M. N., constatată prin hotărârea nr.2396/25.09.2003.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că N. M. N. a fost căsătorit cu N. M., care au locuit în Cadrilater împreună cu cei cinci copii respectiv N. E., decedată la data de 14.03.1996, care a avut o fiică P. M., născută la 17.12.1955, căsătorită D., N. C., născut la data de 26.12.1909, devenit prin adopție B. C., decedat la data de 28.09.2001 căsătorit cu N. A. la data de 24.06.1940 care a avut doi copii, N. N. și C. D., N., decedat la data de 20.10.2004, având unic moștenitor pe fiica sa R. N., N. M., căsătorită M., decedată, având unic moștenitor pe N. C., N. E., decedată, având unic moștenitor pe D. A..
Reclamanții mai arată că de pe urma defunctului N. M. N. nu s-a eliberat niciodată un certificat de moștenitor, iar ca urmare a legii nr.9/1998, urmașii defunctului au convenit să formuleze cerere de acordare de despăgubiri pentru bunurile deținute de acesta în Cadrilater. Deși au solicitat mereu informații cu privire la stadiul cererii și au pus la dispoziție toate actele de stare civilă solicitate, au fost mereu duși cu vorba, invocând birocrația existentă la nivelul Comisiei de acordare a despăgubirilor și perioada mare de timp necesară rezolvării. Reclamanții menționează că o dată cu apariția legii 97/2005, publicată la data de 18.04.2005, care prevedea posibilitatea de a se solicita despăgubiri în baza legii 9/1998, aceștia au formulat cerere de despăgubiri pentru bunurile deținute de N. M. N., atât în nume propriu cât și în numele autorului. Solicitarea reclamanților a primit răspuns prin adresa nr.3349/14.04.2006, în sensul că atâta timp cât ceilalți moștenitori au declarat pe proprie răspundere că nu mai există și alți moștenitori, devine incident art.7 alin.7 din legea nr.9/1998 care dispune că apariția altor moștenitori după adoptarea hotărârii și raporturile dintre aceștia se reglementează potrivit dreptului comun.
În susținerea cererii, reclamanții au depus la dosarul cauzei copie certificat de moștenitor nr.294/12.06.2006,certificat de naștere nr.72/28.12.1909, certificat de deces nr.15/29.06.2001, certificat de căsătorie nr.4/28.05.1957, încheiere de autentificare nr.203/02.09.1970, proces verbal nr.3/28.09.1936, certificat de deces nr.47/20.11.1965, adresa nr._/16.05.2005, situația de avere imobilă nr.27/11.1940, declarație pe numele N. M. N. din 10.09.1940, încheiere de autentificare nr.16/07.01.2003, certificat de moștenitor nr.20/27.07.2006, certificat de deces nr. 2733/13.07.2006, certificat de moștenitor nr.159/04.06. 1996, certificat de deces nr.637/15.03.1996, certificat de naștere nr.8/30.01. 1908, certificat de naștere nr.2/12.03.1958, certificat de căsătorie nr.3729/26.11. 1976, adresa nr.1261/19.01.2006,hotîrâreanr.2396/25.09.2003, ordinul de plată nr.554/24.02.2005, ordin de plată 53/31.01.2005, ordin de plată 2458/28.12. 2004, ordin de plată nr.2457/28.12.2004, certificat de moștenitor nr.39/23.12. 2004, certificat de moștenitor nr.23/01.07.2004, titlul de proprietate nr._/ 02.02.1995 și cerere către Primăria Comunei Tămădăul M. nr.1249/12.03. 1991, copia titlului de proprietate nr._/02.02.1995, concluzii scrise, dovada achitării taxei de timbru judiciar și împuternicirea avocațială.
La termenul din data de 23.10.2007, pârâtele D. A. și R. N. au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea cererii reclamanților pentru excepția necompetenței materiale și teritoriale.
Prin S.C nr.215/14.02.2008 Judecătoria Vînju M. și-a declinat competența de soluționarea cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului nr.2 București.
P. a pronunța această soluție instanța a reținut că, unul din capetele de cerere formulat de reclamanți este de anulare a hotărârii nr.2396/25.09.2003 a Comisiei M. București pentru aplicarea L. nr.9/1998 cu sediul în București, situație în care competența de soluționare aparține conform art.8 C.proc.civ. Judecătoriei Sectorului 2 București.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții N. A., N. N. și C. D. criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinice invocând disp.art.304 pct.9 C.proc.civ., motivând faptul că în mod greșit instanța de fond a declinat competența de soluționarea cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București, deși prin primul capăt de cerere s-a solicitat să se constate deschisă succesiunea defunctului N. M. N., cu ultim domiciliu în ., situație în care conform art.14 C.proc.civ. competența de soluționare aparține a Judecătoriei Vînju M..
Prin Decizia nr. 1280/R/10.10.2008, Tribunalul M., a admis recursurile formulate de reclamanți, a casat sentința și a constatat competentă Judecătoria Vînju M. pentru soluționarea cauzei și a trimis cauza acestei instanțe pentru a se pronunța asupra fondului, reținând faptul că prin capătul de cerere principal reclamanții vizează deschiderea succesiunii defunctului N. M. N. cu ultim domiciliu în ., astfel că în situația reglementată de art. 14 C.proc.civ., suntem în prezența unei competențe teritoriale exclusive.
După casare, Judecătoria Vînju M., a înregistrat cauza sub nr.1322/332/ 2007, reclamanții anexând la dosar declarație autentificată sub nr.16/07.01.2003, contract de mandat autentificat sub nr.4915/14.12.2004, procură, procură specială, copie S.C nr.4109/23.04.2002 a Judecătoriei Sectorului II București, copie certificat de moștenitor nr.159/04.06.1996, nr.647/14.06.1982.
Prin S.C nr.431/12.03.2009 Judecătoria Vînju M. a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului M. București – Secția C. Administrativ.
P. a dispune astfel s-a avut în vedere că unul din capetele de cerere formulat de reclamanți este de anulare a Hotărârii nr.2396/25.09.2003 emisă de C. M. București pentru aplicarea L. nr.9/1998,, întrucât nu au fost introduși pentru a beneficia de despăgubiri toți moștenitorii autorului N. M. N., instanța competentă cu soluționarea acestei cereri nu este Judecătoria Vînju M., ci Tribunalului M. București – Secția – C. Administrativ, conform art.7 alin.4 din Legea nr.9/1998, respectiv secția de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că prima instanță a eludat dispozițiile L. nr.9/1998 întrucât, așa cum rezultă din petitul cererii de chemare în judecată, reclamanții au solicitat, printre altele, să se dispună anularea parțială a hotărârii Comisiei M. București de aplicare a L. nr.9/1998, întrucât a fost eliberată doar pe numele a trei moștenitori din cei cinci îndreptățiți.
Prin Decizia nr.702/R/19.05.2009 Tribunalul M. a admis recursul civil formulat de reclamanți, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, reținându-se faptul că potrivit art.7 alin.7 din Legea nr.9/1998, în cazul în care compensația este solicitată de mai mulți moștenitori ai aceleiași persoane, precum și atunci când după adoptarea hotărârii apar și alte persoane având vocație succesorală, raporturile dintre succesori privind compensația se soluționează potrivit dreptului comun.
Obiectul acțiunii de față îl constituie chiar partajarea sumelor acordate cu titlu de compensație prin Hotărârea nr.2396/25.09.2003 a Comisiei M. București pentru aplicarea L. nr.9/1998, hotărârea prin care au fost aprobate cererile formulate de N. E., N. N. și N. C., în calitate de moștenitori ai defunctului N. N.. Cum și reclamanții se pretind moștenitori ai aceluiași autor, îndreptățiți a beneficia de compensațiile ce fac obiectul actului normativ mai sus arătat, cererea formulată de ei este de competența instanței ultimului domiciliu al defunctului potrivit art.14 pct.2 C.proc.civ.
Dispozițiile legii speciale (art.7 alin.7 din Legea nr.9/1998) sunt suficient de clare în această privință și vizează chiar situația din cauza de față, respectiv, după adoptarea hotărârii (Hotărârea nr.2396/25.09.2003 a Comisiei M. București) apar și alte persoane (reclamanții din cauza dedusă judecății) care susțin că au vocație succesorală față de același autor, solicitând partajarea sumelor acordate cu titlu de compensație prin Hotărârea nr.2396/2003 potrivit cotelor succesorale ce li se cuvin din succesiunea autorului lot.
De altfel, chiar în art.3 din Hotărârea nr.2396/25.09.2003 a Comisiei M. București se arată că „în cazul apariției altor moștenitori după adoptarea prezentei hotărâri, aceștia vor proceda conform dreptului comun”.
Ca atare, instanța de la ultimul domiciliu al defunctului – autorul părților – este competentă să soluționeze acțiunea de față, făcând aplicarea dispozițiilor de drept comun în materie de succesiune și partaj succesoral.
Judecătoria Vînju M. a înregistrat cauza după casare, sub nr._ 2009, iar la termenul din 28.01.2010, pârâta D. A. a depus la dosar cerere reconvențională, prin care a solicitat ca instanța să constate că de pe urma defunctului N. M. N. a rămas unică moștenitoare bunica lor N. M., în calitate de soție supraviețuitoare.
În motivarea cererii reconvenționale, pârâta a arătat că după decesul bunicului lor, doar numita N. M. a acceptat tacit succesiunea acestuia, ceilalți cinci copii nefăcând nici un fel de acceptare succesorală. De altfel aceștia au înțeles ca întreaga avere să rămână mamei lor N. M..
La dosarul cauzei pârâta D. A. a depus copie D.C nr.368/06.03. 2009 a Tribunalului București.
În ședința publică din 25.02.2010 s-a lua act că reclamanta N. A. a decedat, iar moștenitori ai acesteia cu vocație succesorală sunt reclamanții N. N. și C. D., depunându-se la dosar în copie certificatul de moștenitor nr.02/27.01.2010.
Prin sentința civilă nr. 680/15.04.2010 Judecătoria Vînju M. a admis acțiunea civilă, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. P. M. – A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, a respins excepția necompetenței materiale și teritoriale formulată de pârâta D. A. și a respins cererea reconvențională formulată de această pârâtă.
A respins excepția de inadmisibilitate a capetelor de cerere nr. 4,5,6 și 7 și excepția prescripției capătului 3 de cerere din cererea principală, a constatat deschisă succesiunea defunctului N. M. N., cu ultimul domiciliu în satul Almăjel, ., a constatat că moștenitori cu vocație succesorală de pe urma autorului au rămas D. M. (fiica lui P. E.); N. N., C. D. (moștenitorii lui B. (N.) C.); R. N. ( moștenitoarea lui N. N.); N. C.( moștenitorul lui N. M.); D. A. (moștenitoarea lui N. E.) în cote de câte 1/5 pe fiecare ramură.
A dispus anularea parțială a Hotărârii nr.2396/25.09.2003 a Comisiei M. București de aplicare a L. nr.9/1998 și a constatat că moștenitorii autorului N. M. N. sunt: D. M. cu cota de 1/5; N. N., C. D. ambii cu cotă de 1/5; R. N. cu o cotă de 1/5; N. C. cu o cotă de 1/5 și D. A. cu o cotă de 1/5.
A constatat că suprafața de 10 ha teren agricol din satul I.G.D., . aparținut autorului B.(N.) C., că valoarea suprafeței de 10 Ha este de 63.642,12 lei, respectiv 1/3 din suma de 1._ lei vechi stabilită ca despăgubire pentru 30,40 ha teren agricol.
A constatat că bunurile rămase de pe urma autorului N. M. N. conform Hotărârii nr.2396/25.09.2003, astfel cum a fost modificată, sunt: 20,40 ha teren agricol în sumă de 1._ lei vechi; 10 ha porumb în sumă de 31.237.920 lei vechi; 1.000 m.p. teren aferent locuinței în sumă de_ lei vechi; 83 m.p. locuință și anexe în sumă de_ lei vechi.
A dispus ieșirea din indiviziune a părților astfel:
Au fost obligați pârâții R. N. (moștenitoarea lui N. N.); N. C. și D. A. (moștenitoarea lui N. E.) la plata către reclamanții N. N., C. D. (moștenitorii lui B. (N.) C.) a sumei de 21.214,04 lei fiecare, reprezentând 1/3 din suma de 63.642,12 lei încasată pentru cele 10 ha ce au aparținut autorului B. (N.) C..
Au fost obligați pârâții R. N. (moștenitoarea lui N. N.); N. C. și D. A. (moștenitoarea lui N. E.) la plata către reclamanții N. N., C. D. și D. M. în cote de câte 1/3 fiecare, a sumei de_ lei vechi( 48.474,99 ron) reprezentând 1/5 din cuantumul despăgubirilor la care aveau dreptul moștenitorii lui N. M. N., acordate prin Hotărârea nr._03, respectiv 16.158,33 ron fiecare.
Au fost compensate cheltuielile de judecată și obligat reclamantul C. D. să plătească reclamantului N. N. suma de 97,5 lei și pe pârâții D. M., R. N., N. C. și D. A. să plătească reclamantului N. N. câte 195 lei fiecare cu acest titlu.
A reținut că sunt neîntemeiate excepțiile lipsei calității procesuale pasive și necompetentei materiale și teritoriale întrucât hotărârea contestată a fost validată de pârâta C. P. M., că raportat la prev. art. 7 alin.7 din Legea 9/1998 este competentă Judecătoria Vînju M., că ultimul domiciliu al autorului N. M N. a fost în satul Almăjel, ., iar cu privire la excepția de inadmisibilitate a capetelor de cerere nr. 4,5,6 și 7 și excepția prescripției capătului 3, s-a reținut că aceste petite reprezintă o veritabilă acțiune în constatate și că s-a invocat nulitatea absolută care este imprescriptibilă.
Cu privire la cererea reconvențională formulată de pârâta D. A. a reținut că de pe urma defunctului nu s-a eliberat certificat de moștenitor.
În termen legal, au declarat recurs reclamanții N. N. și C. D., pârâtele D. M. și D. A., criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
Au susținut că în mod greșit s-a dispus anularea parțială a hotărârii nr. 2396/2003 deși se impunea a se constata nulitatea absolută parțială și a se trece în dispozitiv obligarea către reclamanți a pârâților la plata sumei de_ lei vechi, în cotă de câte 1/3 fiecare.
Au mai arătat că cheltuielile de judecată acordate de instanță sunt mai mici decât cele suportate, că reclamantul C. D. a fost în mod greșit obligat la cheltuieli de judecată, întrucât i s-a admis acțiunea, iar pârâta D. M. a achiesat la pretențiile reclamanților și nu trebuia obligată la cheltuieli.
Pârâta D. M. a susținut că a sprijinit toate demersurile reclamanților, a participat la toate cheltuielile și a fost prejudiciat în egală măsură de pârâți care au înlăturat-o de la moștenire, rămânând în discuție doar moștenirea autorului N. M N., respectiv bunurile menționate în hotărârea nr. 2396/2003, cu excepția suprafeței de 10 ha. în valoare de 63.642,12 lei care au aparținut autorului B. N. C..
Pârâta D. A. a motivat că față de disp. art.2821 C.pr.civ. calea de atac este apelul și nu recursul; că în mod greșit și nemotivat a fost respinsă excepția prescripției capătului 3 de cerere, fără să menționeze cauza de nulitate absolută; că s-a judecat altă cerere decât cea formulată de reclamanți prin capătul 4; că în mod greșit a fost respinsă cererea reconvențională cu simpla motivare că nu s-a eliberat certificat de moștenitor de pe urma defunctului N. M N. însă constată că unici moștenitori ai acestuia sunt cei 5 copii fiind înlăturată soția supraviețuitoare, N. M.; că reclamanții nu au formulat cerere la C. pentru aplicarea L. 9/1998; că suprafața de 10 ha nu face parte din terenul pentru care s-au acordat despăgubiri; au fost încălcate principiile disponibilității, al dreptului la apărare și al contradictorialității.
La termenul de judecată din 15 noiembrie 2010 a fost recalificată calea de atac din recurs în apel.
Pârâta R. Nausica a formulat cerere de aderare la apelul pârâtei D. A., susținând că în mod greșit a constatat nulitatea absolută a hotărârii contestată, că reclamanții nu au depus în termen legal cerere la legea nr.9/1998, că a fost greșit obligată să-i plătească pârâtei D. M. 1/5 din despăgubiri, că suprafața de 10 ha nu a fost inclusă în masa succesorală a autorului N. M N..
Prin decizia civilă nr.185/A/19.09.2011, pronunțată de Tribunalul M. în dosar nr._, s-a respins apelul declarat de reclamanții N. N., C. D. împotriva sentinței civile nr. 680 din 15.04.2010, pronunțată de Judecătoria Vînju-M., intimați fiind pârâții N. C., C. M. București pentru A. L. nr. 9/1998 și C. P. M.-A. Națională pentru Restituirea Proprietăților.
S-a respins apelul pârâtei D. M. formulat împotriva sentinței civile nr.680 din 15.04.2010, pronunțată de Judecătoria Vînju M..
S-a respins cererea de aderare la apel formulată de pârâta R. Nausica.
S-a admis apelul pârâtei D. A. împotriva sentinței civile nr. 680 din 15.04.2010, pronunțată de Judecătoria Vînju- M..
A schimbat parțial sentința. A fost respinsă acțiunea ca fiind prescrisă.
În considerentele deciziei s-a reținut că acțiunea reclamanților a avut mai multe petite, însă capătul de cerere principal este cel de la punctul 3, prin care au solicitat anularea parțială a hotărârii nr. 2396/25.09.2003 emisă de C. M. București pentru aplicarea legii 9/1998, prin care s-au acordat compensații bănești moștenitorilor defunctului N. M N. ,în cuantum de_ lei.
Motivele invocate au fost emiterea hotărârii numai pe numele moștenitorilor N. E., N. N. și N. C. deși autorul a avut 5 moștenitori (descendenți), inclusiv autorul lor B. (N.) C., iar suprafața de 10 ha având valoarea de_ lei vechi, a aparținut autorului lor, fiind trecută din greșeală în masa succesorală a bunicului lor, pentru care s-au acordat compensațiile bănești.
Legea nr.9/1998 prevede la art. 7 alin 7, situația în care după adoptarea hotărârii de stabilire a compensațiilor bănești pentru bunurile lăsate de cetățenii români statului bulgar, apar și alte persoane care susțin că au vocație succesorală față de același autor, solicitând partajarea sumelor respective potrivit cotelor succesorale ce li se cuvin.
Acest petit a fost precizat de reclamanți,în sensul că solicită constatarea nulității absolute parțiale a hotărârii nr.2396/2003, ca urmare a invocării de către pârâta D. A. a excepției prescripției dreptului la acțiune, prin întâmpinare,însă nu au arătat vreunul din motivele de nulitate absolută.
Excepția a fost respinsă de prima instanță, cu motivarea lapidară că nulitatea invocată de reclamanți este absolută,fiind imprescriptibilă.
Ori, față de motivele invocate în cererea de chemare în judecată de către reclamanți, nulitatea este relativă,deci prescriptibilă în termenul general de 3 ani.
Hotărârea nr. 2396 a fost emisă la 25.09.2003, fiind atacată de reclamanți la 28.06.2007, peste termenul legal, în condițiile în care nu au precizat data luării la cunoștință despre actul respectiv, sau să facă dovezi în acest sens, având o poziție procesuală pasivă cu privire la excepția prescripției extinctive invocată de pârâtă, atât la fond cât și în apel.
Prin urmare, susținerile apelantei vizând respingerea acestei excepții, sunt întemeiate.
Cum tatăl reclamanților N. C. (fiul lui N. M. N.) a fost adoptat prin decizia nr. 3/28 sept. 1936 a Judecătoriei Rurale IG DYCA județul Caliacra (fila 20 dosar fond), de către C. B., reclamanții nu au vocație succesorală față de autorul N. M. N., pentru a beneficia de compensații bănești,în temeiul L. nr. 9/1998, iar pentru terenul în suprafață de 10 ha, cuprins în masa succesorală a acestuia, pentru care s-au stabilit compensațiile bănești, s-a invocat de către reclamanți un înscris ilizibil (fila nr. 22 dosar fond), denumit „Situație de avere imobilă rurală înlocuitorului N. M N.”, pentru a face dovada că a aparținut exclusiv autorului lor B. C. prin donație de la adoptator și nu trebuia inclus în bunurile succesorale ,însă înscrisul respectiv nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, fiind fondate criticile apelantei sub acest aspect.
P. considerentele expuse, a admis apelul declarat de pârâta D. A., a schimbat parțial sentința și a respins acțiunea ca fiind prescrisă, urmând a fi menținută dispoziția sentinței privind respingerea cererii reconvenționale.
Raportat la această soluție, instanța a apreciat că nu se mai impune examinarea celorlalte critici ale apelantei și nici a susținerilor apelanților-reclamanți și ale apelantei-pârâte D. M., și a respins, pe cale de consecință, apelurile acestora.
Cererea de aderare la apelul pârâtei D. A., formulată de pârâta R. Nausica, a fost respinsă față de disp. art. 293 alin 1 c.p.civ., potrivit cărora, aderarea se poate face numai la apelul introdus de partea cu interese contrarii, nu la apelul părții cu interese alăturate, cum este în speță pârâta D..
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs reclamanții N. N., C. D. și pârâta D. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului recurenții au susținut că decizia este nemotivată sub aspectul calificării nulității ca fiind nulitate relativă și nu absolută. Chiar dacă se reține că nulitatea este relativă, trebuia să se constate că a fost respectat termenul de trei ani, calculați de la data de 28 iunie 2007 când au luat cunoștință de existența hotărârii contestate.În mod superficial a fost tratat și aspectul privind filiația, susținând recurenții că au fost înfiați cu efecte restrânse, csz în care au fost păstrate legăturile de rudenie. La fel a fost tratată și problema privind cele 10 ha donate. Greșit a apreciat instanța că nu se mai impun a fi analizate restul criticilor.
Intimatele D. A. și R. Nausica au formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului. Au susținut în esență că a fost rezolvată corect excepția prescripției dreptului la acțiune. Au precizat că emiterea hotărârii contestate doar pe numele unei părți dintre moștenitori nu constituie un motiv de nulitate absolută a acesteia. Pe de altă parte, legea nu sancționează cu nulitatea hotărârea emisă în modul contestat de reclamanți ci stabilește că raporturile dintre părți urmează a fi stabilite pe calea dreptului comun. Restul criticilor au fost, de asemenea apreciate ca fiind nefondate.
Prin decizia nr.5788/2.05.2012, Curtea de Apel C. a admis recursul formulat de reclamanții N. N., C. D. și pârâta D. M., împotriva deciziei civile nr.185A/19.09.2011, pronunțată de Tribunalul M., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă N. A. și intimații pârâți R. N., D. A., N. C., C. M. București pentru aplicarea L. nr. 9/1998, C. P. M. - A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, a casat decizia și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul M..
P. a decide astfel, instanța de recurs a reținut următoarele:
Observându-se decizia pronunțată în apel se constată că există contradicție între cele statuate prin dispozitivul deciziei și considerentele pe care aceasta se sprijină.
Astfel, în dispozitivul sentinței s-a prevăzut că acțiunea promovată de reclamanți este respinsă ca prescrisă. Cu toate acestea, în considerente, s-a argumentat că se respinge doar capătul de cerere privind anulare act ca fiind prescris; două dintre celelalte capete de cerere fiind respinse pentru alte considerente, respectiv unul pentru lipsa calității procesuale active a reclamanților(cel privind succesiunea defunctului N. M. N.) iar altul ca nefondat. Referitor la alte capete de cerere, neprecizate, s-a menționat că criticile formulate nu se mai impun a fi analizate, față de dezlegarea dată cererii în anulare act.
Rezolvarea dată cererii în anularea Hotărârii nr. 2396/25.09.2003 emisă de C. M. București pentru aplicarea L. nr.9/1998 este corectă. Dacă prin dezlegarea dată prin hotărârea contestată au fost sau nu omiși unul sau mai mulți moștenitori constituie un aspect care privește interesul strict al acestora, nu un interes general. Astfel fiind acțiunea în anulare act trebuie formulată în termen de trei ani.
Legiuitorul a prevăzut, însă, expres că în aceste situații hotărârea nu este opozabilă, sub aspectul persoanelor îndreptățite a se bucura de beneficiul restituirii, moștenitorilor omiși. Aceștia pot solicita și obține pe calea dreptului comun cota lor din drepturile stabilite prin hotărârea respectivă, chiar dacă nu sunt menționați în aceasta (potrivit art. 7 alin. 7 din Legea nr. 9/1998).
În condițiile menționate, este indiscutabil că nu prezintă relevanță în cauză respingerea cererii în anularea Hotărârii nr. 2396/25.09.2003 ca fiind prescrisă. Instanța de apel avea obligația de a analiza restul aspectelor deduse judecății de reclamanți și să stabilească, potrivit dreptului comun, dacă reclamanților li se cuvine sau nu o cotă parte din despăgubiri iar în caz afirmativ să stabilească întinderea acesteia.
Se impune precizarea că mențiunea din decizia recurată, făcută peste cele statuate prin dispozitivul deciziei, în sensul că reclamanții nu au vocație succesorală față de autorul N. M. N. nu poate fi considerată ca fiind o dezlegare efectivă a acestui aspect de către instanța de apel, câtă vreme în considerentele deciziei acest argument este doar enunțat, fără a se face o analiză efectivă a actului de donație și a legislației de la acea dată (necesară câtă vreme de-a lungul timpului încheierea unui act de donație nu a produs în permanență aceleași efecte sub aspectul legăturii ulterioare dintre adoptat și părinții firești). Astfel fiind, Curtea apreciază că în realitate modul de soluționare a cauzei în apel (pe excepție potrivit dispozitivului și antamarea parțială dar nemotivată a altor aspecte) nu constituie o dezlegare a fondului cauzei.
În raport de cele menționate rezultă indiscutabil că în cauză sunt incidente prevederile art. 312 alin. 5 Cod pr. civilă, soluția care se impune în cauză fiind cea de casare și trimitere a cauzei spre rejudecare.
Dosarul a fost înregistrat la Tribunalul M. pentru rejudecarea apelului sub nr._ .
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței prin prisma criticilor formulate instanța de apel reține următoarele:
În ceea ce privește capătul de cerere prin care se solicită anularea parțială a Hotărârii nr. 2396/25.09.2003 a Comisiei mun. București de aplicare a L. nr. 9/1998, instanța constată că pârâta C. P. M. nu are calitate procesuală pasivă în cauză întrucât această Hotărâre a fost emisă de C. mun. București instituită prin Legea nr. 9/1998 și este supusă, potrivit legii, anumitor căi de atac. Pârâta C. P. M. a emis Ordinul nr. 5124/07.12.2004 prin care a validat Hotărârea nr. 2396/25.09.2003 a Comisiei mun. București de aplicare a L. nr. 9/1998, acest Ordin fiind și el supus unei proceduri de contestare, care însă nu a făcut obiectul prezentei judecăți. În aceste condiții instanța constată că excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. P. M. este întemeiată, urmând a fi admisă și respinsă acțiunea față de această pârâtă.
Cu privire la capătul de cerere nr. 3 prin care se solicită anularea parțială a Hotărârii nr. 2396/25.09.2003 a Comisiei mun. București de aplicare a L. nr. 9/1998, se constată că această problemă a fost tranșată prin decizia de casare nr.5788/2.05.2012 a Curții de Apel C., instanța de recurs arătând că dacă prin dezlegarea dată prin hotărârea contestată au fost sau nu omiși unul sau mai mulți moștenitori, constituie un aspect care privește interesul strict al acestora, nu un interes general, astfel că acțiunea în anulare act trebuie formulată în termen de trei ani.
Ca atare, întrucât cererea privind anularea parțială a acestei Hotărâri a fost formulată peste termenul de trei ani, respectiv la data de 28.06.2007, excepția prescripției dreptului reclamanților la acțiune este întemeiată, urmând a fi admisă și a constata că dreptul la acțiune privind anularea parțială a Hotărârii nr. 2396/25.09.2003 a Comisiei mun. București de aplicare a L. nr. 9/1998 s-a prescris.
Cu privire la excepția inadmisibilității capetelor de cerere nr. 4,5, 6 și 7, invocată de pârâta D. A., în mod corect instanța de fond a procedat la respingerea acestor excepții întrucât, fiind formulate în cadrul acțiunii de partaj succesoral, ele sunt veritabile acțiuni în realizare, prin aceste petite reclamanții urmărind scoaterea de la masa partajabilă a anumitor bunuri și valorificarea unor drepturi proprii pe care le consideră ca aparținând autorului lor.
Instanța de apel constată însă că petitele nr. 4 și 5 prin care se solicită să se constate că suprafața de 10 ha teren agricol din satul I. G. D., . lui B. (N.) C. și că valoarea acestei suprafețe este de_ lei ROL sunt nefondate.
Astfel, pe marginea înscrisului intitulat „Situație cu averea imobilă rurală a locuitorului N. M. N.” este înscrisă mențiunea „Fiul declarantului este adoptat și are 10 ha donate de adoptator” . Mențiunea de pe marginea acestui înscris, neînsoțită de alte documente care să facă dovada că fiul adoptat a primit într-adevăr de la adoptator 10 ha teren, nu poate duce la concluzia că din suprafața de 30 ha teren declarată de autorul N. M. N. conform declarației din 8 septembrie 1940 ca fiind proprietatea sa, 10 ha ar aparține cu titlu de donație fiului său adoptat de B. C..
În lipsa oricăror probe privitoare la această donație, cererile reclamanților prin care solicită să se constate că suprafața de 10 ha teren agricol din satul I. G. D., . lui B. (N.) C. și că valoarea acestei suprafețe este de_ lei ROL sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare.
În ceea ce privește cererea reconvențională formulată de pârâta D. A. prin care solicită să se constate că de pe urma defunctului N. M. N. a rămas unică moștenitoare soția acestuia, N. M. și că niciunul din cei 5 copii ai acestora nu au efectuat acte de acceptare a succesiunii autorului, pârâta nu a făcut dovada celor susținute, astfel că cererea reconvențională va fi respinsă ca neintemeiată, însă sunt reale susținerile pârâtei din întâmpinare în sensul că și soția supraviețuitoare a defunctului are calitatea de moștenitor al autorului comun, fiind în mod greșit exclusă de la succesiunea acestui autor.
În ceea ce îl privește pe descendentul B. (N. ) C., deși acesta a fost adoptat în anul 1936 de către B. C., la data adopției erau în vigoare dispozițiile Codului civil din anul 1864, potrivit cărora adopția avea numai efecte restrânse, situație în care adoptatul își menținea legăturile de rudenie și vocația succesorală față de rudele sale firești, astfel încât B. (N.) C. are vocație și la moștenirea părinților firești.
Ca atare, instanța constată că moștenitori cu vocație succesorală de pe urma autorului N. M. N. au rămas: N. M., soție supraviețuitoare, precum și părțile din prezenta cauză, în calitate de nepoți de fii, astfel:D. M. –nepoată de fiică( fiica lui P. E.), N. N. și C. D., nepoți de fiu (fiii lui B. (N.) C.), R. N., nepoată de fiu (fiica lui N. N.), N. C., nepot de fiică (fiul lui N. M.), D. A., nepoată de fiică (fiica lui N. E.).
În ceea ce privește masa succesorală rămasă de pe urma defunctului N. M. N., aceasta se compune din suma de 3._ lei vechi menționată în Hotărârea nr.2396/25.09.2003 a Comisiei mun. București de aplicare a L. nr. 9/1998, acordată cu titlu de despăgubire pentru bunurile ce au aparținut defunctului N. M. N. și trecute în proprietatea Statului B. și anume: 30,40 ha teren agricol în sumă de 1._ lei vechi; 10 ha porumb în sumă de 31.237.920 lei vechi; 1.000 m.p. teren aferent locuinței în sumă de_ lei vechi; 83 m.p. locuință și anexe în sumă de_ lei vechi.
Aceste bunuri imobile ce au trecut în proprietatea Statului B., fiind dobândite anterior adoptării Codului Familiei prin Legea nr. 4/1954, ele erau supuse prevederilor Codului civil, care reglementa ca regim matrimonial regimul separației de bunuri și regimul dotal, astfel încât, chiar dacă ele au fost dobândite de defunct în timpul căsătoriei cu soția sa, N. M., atâta timp cât nu s-a făcut dovada contrară, ele trebuie considerate ca fiind bunuri proprii ale autorului N. M. N..
De asemenea, instanța reține că întreaga sumă 3._ lei vechi ce constituie masa succesorală a fost încasată de pârâții R. N., N. C. și D. A. dar și că de pe urma autoarei N. M. doar copiii N. E. și N. N. au acceptat succesiunea acesteia, așa cum rezultă din Decizia nr. 368/06.03.2009 a Tribunalului București, aspecte ce urmează a fi avut în vedere la stabilirea cotelor ce se cuvin părților din masa succesorală, ținând seama totodată și de împrejurarea că dezbaterea succesiunii defunctei N. M. nu face obiectul prezentei cauze.
Față de cele arătate mai sus, se constată că moștenitorilor defunctului N. M. N. li se cuvin următoarele cote din masa succesorală:
-N. M., soție supraviețuitoare, cu cotă de 1/4 din masa succesorală, ce va fi culeasă de pârâtele R. N. și D. A.,
- D. M. –nepoată de fiică( fiica lui P. E.)cu o cotă de 3/20;
-N. N. și C. D., nepoți de fiu (fiii lui B. (N.) C.) cu o cotă indiviză de 3/20;
- R. N., nepoată de fiu (fiica lui N. N.) cu o cotă de 3/20;
-N. C., nepot de fiică (fiul lui N. M.) cu o cotă de 3/20;
-D. A., nepoată de fiică (fiica lui N. E.) cu o cotă de 3/20 din masa succesorală.
Raportând aceste cote la suma ce constituie masa succesorală, se constată că soției supraviețuitoare N. M. i se cuvenea suma de_,75 lei vechi, reprezentând cota sa de 1/4, iar reclamanților și pârâților, în calitate de nepoți de fii ai defunctului li se cuvin următoarele sume, proporțional cu cotele lor de 3/20 fiecare arătate mai sus, astfel: lui D. M., R. N., N. C. și D. A. li se cuvine fiecăruia suma de_,65 lei vechi, iar reclamanților N. N. și C. D., în indiviziune, suma de_,65 lei vechi.
Având în vedere că întreaga sumă ce constituie masa succesorală a fost încasată de pârâții R. N., N. C. și D. A., potrivit ordinelor de plată aflate la dosar, pentru a putea dispune ieșirea părților din indiviziune și obligarea părților care au primit mai mult, la restituirea sumelor încasate peste drepturile succesorale ce li se cuvin, instanța va ține seama de faptul că pârâții R. N., N. C. și D. A. au cote egale în succesiunea defunctului N. M. N., dar și că pârâtele R. N. și D. A. culeg în părți egale și cota ce se cuvenea soției supraviețuitoare, N. M., astfel încât ieșirea din indiviziune se va realiza potrivit cotelor succesorale arătate mai sus, pârâții R. N., N. C. și D. A. urmând a fi obligați să restituie reclamanților și pârâtei D. M., următoarele sume, încasate în plus față de drepturile ce li se cuvin din succesiunea celor doi defuncți, astfel:
-pârâta R. N. va plăti reclamanților N. N. și C. D. suma de_,31 lei vechi;
-pârâta D. A. va plăti reclamanților N. N. și C. D. suma de_,31 lei vechi;
-pârâtul N. C. va plăti reclamanților N. N. și C. suma de_,03 lei vechi;
-pârâtul N. C. va plăti pârâtei D. M. suma de_,65 lei vechi.
Față de aceste considerente, va fi admis apelul formulat de reclamanții N. N. și C. D., precum și apelurile formulate de pârâtele D. A. și D. M..
Totodată, va fi respinsă cererea pârâtei R. N. de aderare la apelul declarat de pârâta D. A., având în vedere că, potrivit art. 293 alin. 1 C.pr.civ. aderarea la apel se poate face numai la apelul introdus de partea cu interese contrarii, nu la apelul părții cu interese alăturate, cum este situația în cauza de față.
Va fi schimbată hotărârea instanței de fond, în sensul celor arătate mai sus, menținându-se dispozițiile sentinței referitoare la respingerea excepției de necompetență materială și teritorială a instanței, la respingerea cererii reconvenționale formulată de pârâta D. A. și la respingerea excepției de inadmisibilitate a capetelor de cerere nr. 4,5,6 și 7.
De asemenea, vor fi compensate cheltuielile de judecată.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE L.
DECIDE:
Admite apelul formulat de reclamanții N. N., domiciliat în București, sector 4, ., ., . D., domiciliat în București, ..5, ., . precum și apelurile formulate de pârâtele D. A., domiciliată în București, sector 1, ..12, . M., domiciliată în București, sector 5, ., nr.60, împotriva sentinței civile nr. 680/15.04.2010 pronunțată de Judecătoria Vînju-M. în dosar nr._, intimați pârâți fiind N. C., domiciliat în București sector 1, ..14, R. N., domiciliată în București, sector 2, ., etj.5, .. București de aplicare a L. nr. 9/1998 și C. P. M.-A. Națională pentru Restituirea Proprietăților.
Respinge cererea pârâtei R. N., de aderare la apelul declarat de pârâta D. A..
Schimbă parțial sentința.
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Cancelariei P. M. și respinge acțiunea față de această pârâtă.
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune în ceea ce privește capătul nr. 3 din acțiune, respectiv de a se dispune anularea parțială a Hotărârii nr. 2396/25.09.2003 a Comisiei mun. București de aplicare a L. nr. 9/1998 și constată că dreptul la acțiune al reclamanților privind anularea acestei Hotărâri s-a prescris.
Respinge ca nefondate capetele de cerere nr. 4 și 5 prin care se solicită să se constate că suprafața de 10 ha teren agricol din satul I. G. D., . lui B. (N.) C. și că valoarea acestei suprafețe este de_ lei ROL.
Constată deschisă succesiunea defunctului N. M. N., decedat la data de 20.11.1965, cu ultimul domiciliu în satul Almăjel, ..
Constată că moștenitori cu vocație succesorală de pe urma autorului au rămas:
-N. M., soție supraviețuitoare, cu cotă de 1/4 din masa succesorală, ce va fi culeasă de pârâtele R. N. și D. A.,
-D. M. –nepoată de fiică( fiica lui P. E.)cu o cotă de 3/20;
-N. N. și C. D., nepoți de fiu (fiii lui B. (N.) C.) cu o cotă indiviză de 3/20;
- R. N., nepoată de fiu (fiica lui N. N.) cu o cotă de 3/20;
-N. C., nepot de fiică (fiul lui N. M.) cu o cotă de 3/20;
-D. A., nepoată de fiică (fiica lui N. E.) cu o cotă de 3/20 din masa succesorală.
Constată că masa succesorală rămasă de pe urma autorului N. M. N. se compune din suma de 3._ lei vechi menționată în Hotărârea nr.2396/25.09.2003 a Comisiei mun. București de aplicare a L. nr. 9/1998, acordată cu titlu de despăgubire pentru bunurile ce au aparținut defunctului N. M. N. și trecute în proprietatea Statului B. și anume: 30,40 ha teren agricol în sumă de 1._ lei vechi; 10 ha porumb în sumă de 31.237.920 lei vechi; 1.000 m.p. teren aferent locuinței în sumă de_ lei vechi; 83 m.p. locuință și anexe în sumă de_ lei vechi.
Constată că din masa succesorală constând în suma de 3._ lei vechi, soției supraviețuitoare N. M. i se cuvenea suma de_,75 lei vechi, reprezentând cota sa de 1/4, iar reclamanților și pârâților, în calitate de nepoți de fii ai defunctului li se cuvin următoarele sume, proporțional cu cotele lor de 3/20 fiecare arătate mai sus, astfel: lui D. M., R. N., N. C. și D. A. li se cuvine fiecăruia suma de_,65 lei vechi, iar reclamanților N. N. și C. D. în indiviziune suma de_,65 lei vechi.
Întrucât întreaga sumă ce constituie masa succesorală a fost încasată de pârâții R. N., N. C. și D. A., ținând seama că aceștia au cote egale în succesiunea defunctului N. M. N. și totodată pârâtele R. N. și D. A. culeg în părți egale și cota ce se cuvenea soției supraviețuitoare, N. M., aceștia urmează a fi obligați să restituie reclamanților și pârâtei D. M., următoarele sume, încasate în plus față de drepturile ce li se cuvin din succesiunea celor doi defuncți, astfel:
-pârâta R. N. va plăti reclamanților N. N. și C. D. suma de_,31 lei vechi;
-pârâta D. A. va plăti reclamanților N. N. și C. D. suma de_,31 lei vechi;
-pârâtul N. C. va plăti reclamanților N. N. și C. suma de_,03 lei vechi;
-pârâtul N. C. va plăti pârâtei D. M. suma de_,65 lei vechi.
Menține dispozițiile sentinței referitoare la respingerea excepției de necompetență materială și teritorială a instanței, la respingerea cererii reconvenționale formulată de pârâta D. A. și la respingerea excepției de inadmisibilitate a capetelor de cerere nr. 4,5,6 și 7.
Compensează cheltuielile de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată azi, 23 Octombrie 2012 în ședință publică la sediul Tribunalului M..
Președinte, A. B. | Judecător, S. C. | |
Grefier, N. C. B. |
26.11.2012/Red. B.A./D.R./EX.11
Jud. fond N. A.
Cod operator 2626
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 1163/2012. Tribunalul... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 202/2012.... → |
|---|
