Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 211/2012. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 211/2012 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 08-11-2012 în dosarul nr. 211/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 211/2012
Ședința publică de la 08 Noiembrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M.
Grefier N. C. B.
Pe rol pronunțarea asupra cauzei civile privind pe reclamantul P. GH. G. și pe pârâtul S. R. reprezentat prin M. Finanțelor P., având ca obiect Despăgubiri Legea nr.221/2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită din ziua dezbaterilor.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință care învederează instanței că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 30.10.2012, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta sentință, după care, s-a trecut la soluționare.
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față;
P. cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului M. sub nr._ din data de 28.05.2012, reclamantul P. G. a chemat în judecată pârâtul S. R. reprezentat prin M. Finanțelor P., pentru ca prin hotărâre judecătorească să se dispună obligarea acestora la plata sumei de 20.000 lei reprezentând contravaloarea bunurilor confiscate, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, a precizat că în anul 1951, pe când avea vârsta de 8 ani a fost ridicat împreună cu bunicii săi B. I. și B. E. de către ofițerii de poliție, au luat câteva bunuri într-o căruță cu care au fost transportați din . în Halânga, de unde în ziua următoare au fost transportați în gara Tr. S. și urcați într-un vagon de animale cu care au fost duși în Călărași și lăsați în plin câmp unde au locuit în bordei de pământ.
La momentul deportării tatăl său era internat în spital unde i s-a amputat un picior ca urmare a rănilor din război, ulterior reușind să obțină aprobarea pentru a fi returnat reclamantul care era unicul său fiu.
La întoarcere, nu au mai găsit nimic din bunurile confiscate la momentul deportării.
Pentru bunurile confiscate bunicilor săi, a formulat acțiune separată, fiind înregistrată cu nr._ însă a omis un darac de lână a cărui contravaloare o solicită prin prezenta cauză.
În drept, s-au invocat disp. art.4 alin.2, art.5 lit.b din Legea 221/2009.
A depus la dosar, acte de stare civilă, două procese verbale din 13.09.1951, două procese verbale din 18 iunie 1951, adresele nr.138/2.04.2003 și 624/3.12.2003 emise de Primăria Bîlvănești, titlu de plată – decizia nr.599/ 15. 04.2009, extras de pe tabelul nominal cu dislocații reîntorși în comunele din raionul T. S., testament autentificat sub nr.3335/17.09.2001, adresa nr.8918/5.04. 2002, dispoziție privind soluționarea cererii de restituire a imobilului preluat în mod abuziv de la B. I., notificare, două declarații notariale și a solicitat audierea martorei B. A. și încuviințarea probei cu expertiză.
La termenul de judecată din 19.06.2012, reclamantul a depus la dosar precizare de acțiuni prin care descrie detaliat daracul de lână a cărui contravaloare o solicită.
Pârâtul S. R. prin M. Finanțelor P. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii întrucât nu sunt întrunite condițiile disp. art.5 alin.1 lit. b din Legea 221/2009, reclamantul nu a depus la dosar dovada confiscării bunului a cărui contravaloare o solicită.
În cauză s-a încuviințat proba cu martori fiind ascultată în această calitate B. A. și a fost efectuată expertiza, având ca obiective: evaluarea daracului de lână a cărui contravaloare se solicită prin acțiune (f.44-51 dosar).
Reclamantul a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, obiecțiuni ce au fost încuviințate de instanță, răspunsul întocmit de expert la acestea fiind depus la filele 74-81.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată următoarele:
P. cererea de chemare în judecată, reclamantul P. G. a chemat în judecată pârâtul S. R. reprezentat prin M. Finanțelor P., pentru ca prin hotărâre judecătorească să se dispună obligarea acestora la plata sumei de 20.000 lei reprezentând contravaloarea bunurilor confiscate, cu cheltuieli de judecată.
Reclamantul a precizat în cuprinsul cererii de chemare în judecată că a promovat o acțiune ce constituie obiectul dosarului nr._ aflat pe rolul Tribunalului M. prin care a solicitat în temeiul aceluiași act normativ Legea nr.221/2009, acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul bunurilor confiscate de la aceeași autori însă a omis să solicite și daracul a cărui echivalent îl cere prin acțiunea de față .
La fila 10 din dosar, reclamantul a depus titlul de plată nr. 599/15.04.2009 privind acordarea de despăgubiri în condițiile titlului VII din legea nr.247/2005 din care rezultă că figurează printre persoanele despăgubite .
De asemenea, la fila 19 există o notificare întocmită prin executor judecătoresc prin care același reclamant solicită măsuri reparatorii pentru bunurile mobile și imobile confiscate .
În conformitate cu disp.art. 5 lit.b din legea nr.221/2009 acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate ca efect al măsurii administrative pot fi obținute numai dacă bunurile respective nu au fost restituite sau nu au obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile Legii nr.10/2001 sau ale Legii nr.247/2005.
Față de aceste condiții imperative prevăzute de lege, reclamantul era obligat să facă dovada bunurilor a căror echivalent a fost solicitat în dosar nr._ precum și al bunurilor pentru care a primit despăgubiri în temeiul Legii nr.247/2005 și cele notificate în baza Legii nr.10/2001 pentru ca instanța să constate ca fiind îndeplinite cerințele art. 5 lit.b din legea nr. 221/2009 .
Pe de altă parte, din procesele verbale depuse la dosar, filele 5-8, rezultă că bunurile mobile au fost inventariate pe camere, iar printre acestea nu figurează și daracul solicitat de reclamant ceea ce creează prezumției inexistenței acesteia în posesia autorilor reclamantului la momentul dislocării .
Față de cele arătate instanța constată cererea ca neîntemeiată urmând a o respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea civilă privind pe reclamantul P. GH. G. și pe pârâtul S. R. reprezentat prin M. Finanțelor P., având ca obiect Despăgubiri Legea nr.221/2009.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Noiembrie 2012.
Președinte, C. M. | ||
Grefier, N. C. B. |
CM/DR;ex.4
5.12.2012
Cod operator 2626
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1288/2012. Tribunalul... | Pretenţii. Decizia nr. 72/2012. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
