Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 202/2012. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 202/2012 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 22-10-2012 în dosarul nr. 202/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 202/2012
Ședința publică de la 22 Octombrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M.
Grefier N. C. B.
M. Public a fost reprezentat de procuror C. D., din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul M..
***
Pe rol pronunțarea asupra cauzei civile privind pe reclamantul I. S. și pe pârâtul S. R. reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect Despăgubiri Legea nr.221/2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită din ziua dezbaterilor.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, s-a luat act că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică sin data de 8.10.2012 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință, după care, s-a trecut la soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei civile de față;
P. acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului M. sub nr._, reclamantul I. S. a chemat în judecată pe pârâtul S. R. reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, pentru ca prin hotărâre judecătorească să se constate calitatea de luptător în rezistența anticomunistă a sa și a membrilor familiei sale, să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 200.000 euro daune morale și despăgubiri materiale la valoarea calculată de expert și dobândă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a precizat că în fapt, în noaptea de 20.02.1959 autoritățile locale i-au ridicat din gospodărie 46 oi cu 80 miei după ele, 3 porci, o scroafă cu 7 purcei, 5 capre, 1 butie de 2000 l plină cu vin, 1 butoi de 200 l plin cu vin, o putină de 500 l plină cu țuică, 2 boi, un car, un plug, o grapă și mobilierul de lemn masiv din toate cele 6 încăperi.
A doua zi, în urma discuțiilor purtate cu mai mulți vecini care erau în aceiași situație au hotărât să meargă pentru a-și recupera bunurile, dintre toți aceștia au fost condamnate 4 persoane: I. S., P. C., R. I. și G. C..
Timp de o săptămână reclamantul împreună cu familia inclusiv minorii de 2 și 4 ani au fost hărțuiți, motiv pentru care s-a predat. A fost condamnat la 10 ani de închisoare și confiscarea întregii averi, inclusiv casa de locuit, soția fiind obligată să plătească chirie pentru propria casă.
Pe perioada detenției a lucrat la canal în condiții foarte grele, fără hrană și apă. Era trezit din somn și interogat în timpul nopții, bătut, de foame a mâncat rădăcini de trestie și papură și chiar iarbă.
În anul 1960 a deschis acțiune în instanță pentru a-și recupera casa, gospodăria a fost evaluată de expert la suma de 19.000 lei, sumă achitată în anul 1961 răscumpărându-și casa.
În drept, s-au invocat disp. art.90 c.pr.civ., art.1075 c.civ., CEDO, Constituția României, Legea 30/1994, Legea 173/2006, OUG nr.214/1999 și Decret Lege 118/1990.
În dovedirea acțiunii a depus la dosar extras din hotărârea penală nr.287/14.05.1952, adresa nr.393/2001 emisă de Comisia pentru Constatarea Calității de Luptător în Rezistența Anticomunistă, decizia nr.240/12.02.2004 emisă de Comisia pentru Constatarea Calității de Luptător în Rezistența Anticomunistă, copia buletinului de identitate, concluzii scrise, sentința civilă nr.369/26 mai 1960 pronunțată de Tribunalul Popular Raional Cujmir, proces verbal nr._/19.03.1960, sentința civilă nr.368/26 mai 1960 pronunțată de Tribunalul Popular Raional Cujmir și a solicitat audierea martorilor P. M. și O. N. și efectuarea unei expertize.
Pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii întrucât daunele morale solicitate nu au temei juridic, despăgubirile materiale privitoare la bunuri sunt neîntemeiate și nedovedite.
La 8.11.2012, reclamantul și-a precizat acțiunea în sensul că, renunță la capătul de cerere privind constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă.
În cauză s-a încuviințat proba cu martorii P. M. și O. N., declarațiile acestora fiind consemnate și anexate la dosarul cauzei – filele 25-26 și s-a dispus efectuarea de către expert P. P. a expertizei în specialitatea evaluări bunuri mobile cu următoarele obiective: - stabilirea valorii de piață a următoarelor bunuri: 46 oi cu 80 miei, 3 porci, 1 scroafă cu 7 purcei, 5 capre, 1 butie de 2000 l plină cu vin, 1 butoi de 200 l plin cu vin, 1 putină de 500 l plină cu țuică, 2 boi, 1 car, 1 plug, 1 grapă, mobilier din lemn masiv din toate cele 6 încăperi.
La filele 32-35 s-a depus raportul de expertiză întocmit de expert P. P..
Reclamantul I. S. și pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză întocmit de expert P. P..
P. încheierea de ședință din 25.09.2012 instanță a respins obiecțiunile formulate de reclamant și a încuviințat în parte obiecțiunile formulate de pârât iar la fila 53 dosar s-a depus răspunsul la acestea întocmit de expert P. P..
Analizând probele administrate în cauză, instanța constată că acțiunea este întemeiată în parte pentru considerentele ce vor fi arătate:
Din extrasul hotărârii penale nr.287/14 mai 1959 rezultă că reclamantul I. S. a fost condamnat la 10 ani închisoare contravențională și confiscarea în întregime a averii personale pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 209 pct.2 lit.a C.p.
Potrivit art. 1 pct.2 din Lg.221/2009 condamnarea reclamantului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 209 pct.2 lit.a C.p. vechi constituie de drept condamnare cu caracter politic .
Astfel se constată că reclamantul I. S. este persoană îndreptățită să beneficieze de disp.art. 5 pct.1 lit.b din legea nr.221/2009 privind acordarea de despăgubiri materiale reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate ca urmare a condamnării.
Hotărârea de condamnare prin care a fost soluționată latura civilă în sensul confiscării în mod generic a întregii averi fără a fi concretizate bunurile care au constituit patrimoniul condamnatului constituie o formă abuzivă de deposedare care dă dreptul reclamantului în a face dovada bunurilor proprietatea sa în condițiile în care executarea laturii civile a procesului penal nu a fost însoțită de un proces verbal de preluare a bunurilor .
Coroborând probele administrate în cauză Tribunalul reține că reclamantului în urma condamnării i-au fost confiscate și nerestituite următoarele bunuri: 46 oi, 80 miei, 1 scroafă, 7 purcei, 5 capre, 1 butie de 2000 l, o putină de 500 l, 2 boi, 1 car, 1 plug, 1 grapă, mobilier din lemn masiv din toate cele 6 încăperi; 2200 l vin, 500 l țuică, o valoare totală de 66.600 lei .
Existența acestor bunuri a rezultat din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosar probă completată cu declarațiile martorilor P. M. și O. N. .
În ceea ce privește obligarea statului la plata contravalorii a 3 porci, a sultei achitate în temeiul sentinței civile nr. 369/1960 și a sumei de 500 lei plătită conform hotărârii penale nr.257/1959 a Tribunalului militar C. se constată că acestea nu se circumscriu în textul legii, art. 5 lit.b din Legea nr.221/2009 referindu-se la acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul bunurilor confiscate cu condiția să nu se fie restituit sau să nu se fi obținut despăgubiri în condițiile Legii nr.10/2001 și Legii nr.247/2005.
De asemenea față de obiectul cererii de chemare în judecată prin care reclamantul a solicitat să i se acorde despăgubiri reprezentând contravaloarea a 46 oi și 80 miei instanța în aceste limite va admite cererea chiar dacă expertul a evaluat 100 oi și 70 de miei .
Față de cele arătate, instanța va admite în parte acțiunea așa cum a fost precizată și va dispune obligarea intimatului la plata sumei de 66.600 lei cu titlul de despăgubiri materiale .
Văzând și disp.art. 274 C.pr.civ., pârâtul va fi obligat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea așa cum a fost precizată, formulată de reclamantul I. S., domiciliat în . și pe pârâtul S. R. reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect Despăgubiri Legea nr.221/2009.
Obligă intimatul la plata sumei de 66.600 lei cu titlu de despăgubiri materiale.
Obligă pârâtul la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică, azi 22 Octombrie 2012, la sediul Tribunalului M. .
Președinte, C. M. | ||
Grefier, N. C. B. |
CM/DR;ex.5
Cod operator date cu caracter confidențial 2626.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 159/2012. Tribunalul MEHEDINŢI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1288/2012. Tribunalul... → |
|---|
