Pretenţii. Sentința nr. 2154/2014. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2154/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 20-10-2014 în dosarul nr. 625/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 625/A/2014
Ședința publică de la 20 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C. O.
Judecător A. M.
Grefier L. I.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelantul reclamant S. J. DE U. D. T. S. împotriva sentinței civile nr. 2154/4.06.2014 pronunțată de Judecătoria D. T. S., intimat pârât fiind I. F. D., având ca obiect,pretenții .
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, s-a luat act că s-a solicitat judecarea în lipsă, după care,cauza fiind în stare de judecată s-a trecut la soluționarea apelului de față;
INSTANȚA
Asupra apelului de față;
Prin cererea adresată Judecătoriei D. T. S. la data de 08.01.2014 și înregistrată sub nr._ reclamantul S. Județean de Urgență D. T. S. în contradictoriu cu pârâtul I. F. D. a solicitat ca instanța prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pârâtul la plata sumei de 1183 lei plus dobânzi și penalități până la data plății efective cu titlu de despăgubiri civile.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că la data de 05.01.2010 numitul I. F. D. fost internat în cadrul unității spitalicești, în urma unei agresiuni, beneficiind de îngrijiri medicale în perioada 05.01-11.01.2010, iar în urma acestei internări, figurează în evidențele contabile ca debitor cu suma de 1183 lei în baza art. 313 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.
A mai arătat că, potrivit art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății „persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată.”
A menționat faptul că deși paratul a fost înștiințat de plata spitalizării, nu a depus la secretariatul unității nici o dovadă din care să reiese numele făptuitorului, alte date referitoare la stadiul dosarului, daca a depus plângere penală sau dacă se afla vreun dosar pe rol in acest sens și ținând seama că termenul de prescripție este de 5 ani, fiind vorba de creanțe - bugetare, completând cu refuzul părții vătămate de a transmite date referitoare la numele persoanei vinovate, a formulat prezenta cerere de chemare în judecată pentru recuperarea sumei datorate.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății și art.19 din C.proc. pen.
Cererea de chemare în judecată nu a fost însoțită de înscrisuri doveditoare.
Instanța, la primirea acțiunii formulate de către reclamant a constatat că cererea de chemare în judecată nu a fost formulată cu respectarea dispozițiilor art. 194-197 C.p.civ., și cu respectarea dispozițiilor art. 200 alin. 1 și 2 C.p.civ., prin rezoluția președintelui de complet învestit cu soluționarea cererii din data de 03.03.2014, aflată la fila 6 dosar, s-a pus în vedere reclamantului să completeze lipsurile cererii de chemare în judecată, în termenul prevăzut de art. 200 alin. 2 c.p.civ. respectiv să depună la dosar cererea de chemare în judecată semnată, în 2 exemplare, să indice codul numeric personal al pârâtului sau, după caz, codul unic de înregistrare ori codul de înregistrare fiscală, numărul de în registrul comerțului, numele, prenumele și calitatea celui ce reprezintă partea în proces, iar în cazul reprezentării prin avocat, să arate numele, prenumele acestuia și sediul profesional, să precizeze valoarea obiectului cererii și modul de calul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori, cu indicarea înscrisurilor corespunzătoare, să arate dovezile pe care se sprijină fiecare capăt de cerere iar pentru martori, să indice numele, prenumele și adresa de domiciliu și să depună la dosar înscrisurile doveditoare de care înțelege să se folosească în dovedirea cererii, într-un exemplar pentru instanță și câte un exemplar pentru fiecare parte. De asemenea, a pus în vedere reclamantului să depună la dosar dovada îndeplinirii procedurii prealabile sau a procedurii medierii.
La data de 06.03.2104 reclamantul depus la dosarul cauzei cerere de complinire a lipsurilor acțiunii, la care a atașat decont cheltuieli privind pe numitul I. F. D., biletul de ieșire din spital și procesul verbal de informare privind avantajele medierii încheiat la data de 05.03.2014.
Prin rezoluția din 07.03.2014 instanța a fixat termen de judecată la data de 09.04.2014 pentru a se verifica dacă se impune anularea cererii de chemare în judecată față de faptul că reclamantul nu a îndeplinit în totalitate obligațiile stabilite de instanță prin rezoluție.
Prin încheierea din data de 09.04.2014 instanța a constatat că nu se impune anularea cererii și a dispus continuarea regularizării cererii de chemare în judecată și comunicarea către pârât a unui exemplar al acțiunii și înscrisurilor anexate, cu mențiunea de a formula întâmpinare în termen de 25 zile de la comunicare.
Având în vedere că pârâtul I. F. D. nu a formulat întâmpinare în termenul de 25 zile prevăzut de art. 201 alin. 1 C.proc.civ., acțiunea fiindu-i comunicată la data de 24.04.2014, potrvit înștiințării de la fila 22 dosar, instanța, față de dispozițiile art. 201 alin. 4 C.proc.civ., prin rezoluția din 20.05.2014, a fixat termen al data de 04.06.2014 și a dispus citarea părților.
Judecătoria D. T. S. prin sentința supusă apelului a respins acțiunea formulată de reclamantul S. Județean de Urgență D. T. S., cu următoarea motivare:
Din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosar de către reclamanta rezulta că pârâtul I. F. D. a beneficiat de servicii medicale de urgență, fiind internat la Secția Chirurgie a Spitalului Județean de Urgență D. T. S. în perioada 05.01._10 cu diagnosticul plagă deschisă a scalpului, astfel cum rezulta din biletul de ieșire din spital întocmit de unitatea medicala sus amintita (fila 11), pârâtul fiind victima unei agresiuni.
Cheltuielile de spitalizare ocazionate de internarea pârâtului I. F. D. în perioada sus amintita s-au ridicat la suma de 1183 lei, potrivit decontului de cheltuieli întocmit de unitatea medicala (fila 10).
Prin prezenta acțiune reclamanta S. Județean de Urgență D. T. S. solicită obligarea pârâtului I. F. D., victima a unei agresiuni, la plata sumei de 1183 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare, invocând în drept dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006.
Prevederile art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sănătății statuează următoarele: persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii si au obligația sa repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicala acordata. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale.
Din analiza textului de lege mai sus enunțat rezulta ca legiuitorul a stabilit in mod imperativ categoria de persoane căreia ii revine obligația de a repara prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, constând in cheltuielile de spitalizare ocazionate de asistenta medicala acordata, in sensul ca aceasta obligație revine persoanelor care prin faptelor lor au adus daune sănătății altei persoane. Ca atare, furnizorul de servicii medicale nu se poate îndrepta cu solicitarea sa de recuperare a cheltuielilor de spitalizare ocazionate de asistenta medicala acordata chiar împotriva persoanei vătămate, întrucât dispozițiile legale aplicabile in aceasta materie nu prevăd aceasta posibilitate.
În ceea ce privește referirile făcute de reclamantă la art. 313 din Legea nr. 95/2006, instanța constată că textul de lege invocat de aceasta este inoperant împotriva pârâtei, deoarece pârâta nu este o persoana care să fi adus prin fapta sa daune sănătății persoanei spitalizate, ci este chiar persoana căreia i-au fost produse aceste vătămări.
Potrivit art. 220 din Legea nr. 95/2006, persoanele care nu fac dovada calității de asigurat beneficiază de servicii medicale numai în cazul urgentelor medico chirurgicale.
Instanța are în vedere și dispozițiile art. 92 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 potrivit cărora acordarea asistenței medicale publice de urgență, la toate nivelurile ei, este o datorie a statului și un drept al cetățeanului.
Totodată, potrivit disp. art. 91 din Legea nr. 95/2006 statuează că asistența medicală publică de urgență în faza spitalicească este asigurată de spitalele orășenești, municipale, județene și regionale aflate în structura Ministerului Sănătății Publice și/sau a autorităților publice locale.
De asemenea, conform prevederilor art. 93 din Legea nr. 95/2006, finanțarea acordării asistentei medicale publice de urgenta se face de la bugetul de stat si din venituri proprii, prin bugetul Ministerului Afacerilor Interne, prin bugetele ministerelor și instituțiilor cu rețea sanitară proprie, din donații și sponsorizări, precum și din alte surse prevăzute prin lege.
Instanța apreciază ca nefiind întemeiate apărările reclamantei în sensul ca pârâtul, în calitate de persoana vătămată, trebuie sa suporte aceste cheltuieli întrucât acesta nu a depus la unitatea medicala dovezi privind numele făptuitorului sau dacă acesta a formulat plângere penala împotriva persoanei vinovate. Sub acest aspect instanța amintește că nu există nici o dispoziție legală care sa oblige persoana vătămată, în speță parata G. L. D., să formuleze plângere penala împotriva făptuitorului. De asemenea, nu se poate retine nici faptul ca persoana vătămată, prin omisiune nu și-a îndeplinit o obligația prevăzută de lege, astfel încât omisiunea sa îi fie imputabila și să constituie temei al răspunderii civile.
Legiuitorul prin instituirea prevederilor art. 313 din Legea nr. 95/2006 a urmărit consacrarea cadrului legal de atragere a răspunderii civile a persoanei care a săvârșit . si nicidecum de îngrădire a drepturilor persoanei vătămate. Instanța apreciază că fiind absurd a considera ca persoana vătămată printr-un fapt propriu sa beneficieze de asistența medicală de urgență gratuita, pe când persoana vătămata prin fapta unui terț sa fie obligată la plata acestui serviciu. Acest raționament este susținut și de argumentul potrivit căruia în situația în care persoana vătămată ar fi avut calitatea de persoană asigurată, prin aplicarea prevederilor art. 313 din Legea nr. 95/2006 s-ar realiza o plată nedatorată.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a formulat apel reclamantul S. J. DE U. D. T. S., criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
In motivele de apel apelantul reclamant a susținut că, în temeiul art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 - privind reforma in domeniul sănătății, „persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii si au obligația sa repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicala acordata .Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subroga in toate drepturile si obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate si dobândesc calitatea procesuala a acestora, in toate procesele si cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecata ". A.. 2 al aceluiași articol prevede ca «furnizorii de servicii care acorda asistenta medicala prevăzuta la lin. 1 realizează o evidenta distincta a acestor cazuri si au obligația sa comunice lunar casei de asigurări de sănătate cu care se afla in relație contractuala aceasta evidenta, in vederea decontării, precum si cazurile pentru care furnizorii de servicii medicale au recuperat cheltuielile efective in vederea restituirii sumelor decontate de casele de asigurări de sănătate pentru cazurile respective ».Deși paratul a fost înștiințat de plata spitalizării, nu a depus la secretariatul unității nicio dovada din care sa reiese numele făptuitorului, alte date referitoare la stadiul dosarului, daca a depus plângere penala sau daca se afla vreun dosar pe rol in acest sens.Tinand seama ca termenul de prescripție este de 5 ani, fiind vorba de creanțe bugetare, completând cu refuzul pârtii vătămate de a ne transmite date referitoare Ia numele persoanei vinovate, ne vedem nevoiți sa intentam acțiune civila pentru recuperarea sumei datorate.
Privind prescrierea faptei, întrucât in conformitate cu prevederile Codului Fiscal si de Procedura Fiscala,prescripția începe sa curgă de Ia data de 1 ianuarie a anului următor, mai precis 1 ianuarie 2011. întrucât nu ne supunem legal termenului general de prescripție de 3 ani, ci celui de 5 ani fiind vorba de creanțe bugetare iar acțiunea a fost depusa in termen legal. A susținut apelantul că nu s-a ținut seama in acest cadru legal, daca paratul este minor/major daca a depus contribuții la CAS /sau nu, neputându-se invoca lipsa calității procesuale pasive câtă vreme, deși înștiințat, pârâtul nu a binevoit să furnizeze la secretariatul unității, nicio dovadă din care să rezulte numele făptuitorului.
Apelantul reclamant și-a întemeiat cererea de apel pe dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006 - privind reforma in domeniul sănătății, art. 19 C. proc.pen. solicitând admiterea apelul așa cum a fost formulat si a solicitat obligarea paratului la plata sumei de 1183 RON plus dobânzi si penalități pana la data plații, in conformitate cu art.119-121 si 123-127 Cod Porcedura Fiscala, și de asemenea casarea sentința primei instanțe.
In procedura prealabilă intimatul pârât nu a depus întâmpinare la motivele de apel.
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor invocate, se constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată.
Nu poate fi primită susținerea apelantului că din interpretarea acestui text de lege se poate concluziona faptul că, pârâtul ar avea obligația să efectueze demersuri legale pentru a stabili identitatea și vinovăția agresorului, chiar și numai în scopul rezolvării obligațiilor ce rezultă din acordarea serviciilor medicale, câtă vreme, însuși legiuitorul stabilește pe cel responsabil de suportarea cheltuielilor rezultate din acordarea serviciilor medicale, precizând expres că acesta este persoana care prin fapta ei aduce daune sănătății altei persoane .Interpretarea dată de apelant nu rezultă din nici un text legal, iar unde legea nu distinge, nici instanța nu o poate face.
Așadar, față de dispozițiile legale menționate, având în vedere că făptuitorul este obligat să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, pârâtul, ca persoana vătămată, nu poate fi obligat la acoperirea acestui prejudiciu.
În ceea ce privește excepția prescripției, instanța de apel constată că aceasta nu a fost invocată de nicio parte în fața instanței de fond, și nici de către instanță, prin urmare acest motiv de apel excede obiectului apelului, obiect reprezentat de sentința atacată.
Față de considerentele expuse, apreciind că sentința instanței de fond este legală și temeinică, în baza 480 alin.1 C.pr.civ., apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul reclamant S. J. DE U. D. T. S., cu sediul în D. T. S., ., nr. 4, județul M., având Cod fiscal_, împotriva sentinței civile nr. 2154/4.06.2014 pronunțată de Judecătoria D. T. S., intimat pârât fiind I. F. D., CNP -_, domiciliat în Dr. Tr. S., .. 2, județul M.,ca nefondat.
Definitivă
Pronunțată în ședința publică de la 20 Octombrie 2014.
Președinte, M. C. O. | Judecător, A. M. | |
Grefier, L. I. |
MA/LI/4 ex.
Data:23.10.2014
Jud.fond.G. L.
Confidențial cod.op.2626
| ← Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 159/2014.... | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
