Fond funciar. Sentința nr. 1893/2014. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1893/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 10-03-2014 în dosarul nr. 86/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 86/2014
Ședința publică de la 10 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C. O.
Judecător A. M.
Grefier L. I.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelantul reclamant I. M. Ș., împotriva sentinței civile nr. 1893/28.11.2013 pronunțată de Judecătoria Vânju M. ,intimați fiind I. A., E. V., I. N. R., C. L. DE F. F. J., C. JUDEȚEANĂ DE F. F. M., având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul reclamant personal și asistat de avocat U. O. intimata pârâtă I. N R. personal și asistată de avocat M. M., intimații pârâți I. A. și E. V.,lipsă intimații pârâți C. L. de F. F. J. și C. Județeană de F. F. M..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că, apărătorul ales al apelantului reclamant a depus la dosar împuternicire avocațială și un extras din Registrul de naștere din cadrul Serviciului Public Comunitar Local de Evidență a persoanelor.
Nemaifiind alte cereri de formulat și dosarul fiind în stare de judecată s-a acordat cuvântul asupra apelului de față;
Avocat U. O. pentru apelantul reclamant a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat, susținând că instanța de fond a admis nelegal excepția prescripției dreptului material la acțiune, dispozițiile art.8.alin. 3 din legea 18/1991, instituind principiul disponibilității care guvernează materia reconstituirii dreptului de proprietate cu privire la terenurile care se regăsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producție, astfel că în lipsa unei cereri formulate de persoana care se consideră îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate nu se poate proceda la o astfel de reconstituire, situație în care în prezenta speță nu devine incidentă,pentru că apelantul reclamant a formulat o asemenea cerere. Solicită trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. Fără cheltuieli de judecată.
Avocat M. M. pentru intimata pârâtă I. N R. a solicitat respingerea apelului ca nefondat, menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală. Apelantul I. M S. a formulat o singură cerere de reconstituire a dreptului de proprietate respectiv cea înregistrată la nr.299/02.03.1991 la Primăria J., fără a indica autorul de pe urma căruia solicită reconstituirea, iar de această cerere a uzat deja într-o altă cauză. Cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
În replică, apărătorul apelantului arată că, în temeiul legii 18/1991, apelantul a formulat două cereri de reconstituire, pentru autori diferiți.
Intimata pârâtă I. A. a solicitat admiterea apelului, susținând ca apelantul să fie trecut pe titlu.
Intimata E. V. a solicitat admiterea apelului.
INSTANȚA,
Asupra apelului de față;
Prin cererea adresată Judecătoriei Vânju M. la data de 31.05.2013, reclamantul I. M. Ș. a chemat în judecată pe pârâții I. A., E. V., I. N. R., C. L. de F. F. J., și C. Județeană de F. F. M., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună modificarea titlului de proprietate cu tricolor nr._/12.04.1995, în sensul completării titlului anterior menționat prin înscrierea reclamantului la rubrica „moștenitorii defunctului”, întrucât în termenul prev. de Legea nr.18/1991, a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, însă din eroare nu a fost înscris în acest titlu, și obligarea pârâtelor C. L. de F. F. J., și C. Județeană de F. F. M. să emită un nou titlu de proprietate cu mențiunile solicitate mai sus.
În motivarea acțiunii reclamantul a susținut că, este nepotul de fiu al autorului I. T. G., decedat în anul 1984, respectiv este fiul numitului I. Ghe. M., decedat în anul 1987.
Reclamantul a arătat că, de pe urma autorului comun I. T. G. au rămas 3 descendenți de gradul I, respectiv Badai Pompilica, I. Ghe. M. și I. L.. La momentul apariției Legii nr.18/1991, în termen legal, de pe urma numitului I. T. G. a formulat a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate moștenitorii acestuia, respectiv: Badai Pompilica, în prezent decedată, mama pârâtei E. V.; pârâta I. A., soția supraviețuitoare a defunctului I. L.; pârâta I. R., soția supraviețuitoare a tatălui său I. M., decedat în anul 1987, și reclamantul, în calitate de fiu al numitului I. Ghe. M..
A menționat că, întrucât nu a ridicat titlul de proprietate nu a cunoscut conținutul acestuia. În urma diligențelor depuse, a obținut o copie a titlului de proprietate, în care însă, a constat că nu este înscris la rubrica „moștenitorii defunctului”.
De asemenea, a învederat faptul că, s-a adresat către CLFF J., care i-a comunicat o copie certificată pentru conformitate cu originalul, din care rezultă faptul că și reclamantul alături de ceilalți moștenitori, a formulat în termen legal cerere de reconstituire a dreptului de proprietate. Cererea a fost înregistrată sub nr.299/02.03.1991.
În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe disp. art.194 C. pr. civ., art.8 alin.2, art.11 și art.13, art.58-60 din Legea nr.18/1991.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosar: împuternicire avocațială, copii acte de stare civilă, filiație și deces, copie titlu de proprietate nr._/12.04.1995, copie cerere nr.299/02.03.1991.
Pârâta I. N. R. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, motivând că, reclamantul a avut cunoștiință despre existența titlului de proprietate nr._/12.04.1995, întrucât în anul 2006 a formulat plângere penală împotriva sa, deoarece îi ocupa o parte din terenul pe care îl deține potrivit titlului de proprietate anterior menționat.
Cu această ocazie, a depus la organele de cercetare penală o copie a titlului de proprietate nr.35.897. A mai arătat că, reclamantul a promovat o acțiune care face obiectul dosarului nr._ aflat pe rolul Judecătoriei Vânju M., unde a utilizat același înscris, cu nr.299/02.03.1991, cu privire la terenurile rămase de pe urma autorului I. I.D. T.. Ca urmare, a solicitărilor de reconstituire a dreptului de proprietate de pe urma autorului comun I. I.D. T. s-a eliberat titlul de proprietate nr._/04.03.2002.
Totodată, pârâta a arătat că, în cererea nr.299/02.03.1991, reclamantul nu a specificat care este autorul de pe urma căruia solicită reconstituirea dreptului de proprietate.
Pârâta a susținut că, acțiunea reclamantului este prescriptibilă în termen de trei ani de la data emiterii titlului, iar în motivarea acțiunii nu se specifică soluția pe care a dispus-o C. L. de F. F. în soluționarea cererii atașate, putându-se interpreta că cererea a fost respinsă pentru neîndeplinirea unor cerințe legale.
Pe fond, pârâta a solicitat respingerea cererii, motivând că, prin utilizarea cererii cu privire la titlul nr._/04.03.2002 ce face obiectul dosarului cu nr._ al Judecătoriei Vânju M., reclamantul a recunoscut autorul după care a înțeles să facă cerere de reconstituire. Astfel, reclamantul nu a formulat cerere de reconstituire după autorul I. T. G. pentru care s-a eliberat titlul de proprietate nr._/12.04.1995.
În drept, pârâta și-a întemeiat cerere pe disp. art.200 C. pr. civ.
În susținerea celor invocate, pârâta a cerut proba cu înscrisuri, solicitând emiterea unei adrese către CLFF J. pentru a se comunica cum a fost soluționată cererea invocată și să se depună toată documentația ce a stat la baza emiterii celor două titluri, precum și atașarea dosarului cu nr.3270.
Pârâtele I. A. și E. V. au formulat întâmpinare prin care au arătat că sunt de acord cu admiterea acțiunii reclamantului, în sensul înscrierii reclamantului în titlul de proprietate emis pe numele autorului comun I. T. G., întrucât a formulat cerere în baza Legii nr.18/1991.
Au menționat că, sunt reale susținerile reclamantului din cererea de chemare în judecată, în ceea ce privește moștenitorii, gradul de rudenie, formularea în termen legal a unor cereri de reconstituire a dreptului de proprietate.
În drept, pârâtele și-au întemeiat cererea pe disp. art.205-208 C. pr. civ.
La termenul de judecată din data de 19.09.2013, instanța a dispus emiterea unei adrese către CLFF J., pentru a comunica documentația care a stat la baza emiterii TP nr._/12.04.1995, și modul de soluționare a cererii nr. 299/02.03.1991, formulată de reclamat.
De asemenea, a dispus emiterea unei adrese către Arhiva Judecătoriei Vînju M., pentru a înainta spre atașare dosarul nr._ .
Relațiile solicitate către CLFF J., județul M., au fost comunicate cu adresa nr.5009/03.10.2013, la care au fost atașate următoarele înscrisuri: copia RA 1959-1963 – I. T. G., copie titlul de proprietate nr._/12.04.1995, copia cererii nr.1246/12.03.1991, copia cererii nr.3232 din 27.03.1991, copie anexa nr.3 la Legea nr.18/1991 – autor I. T. G. cu moștenitori Badai Gh. Pompilica, I. N. R., I. D. A., cererea nr.299/02.03.1991 a reclamantului, nu a fost soluționată deoarece nu se găsește înscris în anexa nr.3 și nici implicit in titlul de proprietate nr._/12.04.1995.
În ședința publică din data de 10.10.2013, instanța a dispus repetarea adresei către CLFF J., pentru a comunica actele premergătoare emiterii titlului de proprietate nr._/04.03.2002, dacă a fost comunicat reclamantului faptul că cererea sa cu nr. 299/02.03.1991 nu a fost soluționată, dacă a fost soluționată cererea cu nr. nr. 2420/19.03.1991 și modul de soluționare, precum și să comunice copii de pe registrul agricol cu pozițiile de rol ale numiților I. I.D. T. și I. T. G. în perioada 1959-1962.
Relațiile solicitate au fost comunicate cu adresa nr.5443/21.10.2013 de către Primăria comunei J., județul M., la care au fost atașate cererea nr.2420/19.03.1991, copie RA nr.1959-1963 – I. D. T., copie RA 1959-1963 I. T. G., precum și cu adresa nr.6525/25.11.2013 emisă de Primăria comunei J., județul M., la care au fost atașate următoarele înscrisuri: cerere nr.2420/19.03.1991, copia RA 1959-1963 – I. D. T., copia anexei nr.1 la Legea nr.18/1991- autor I. D. T., copia anexei nr.3 la Legea nr.18/1991- autor I. D. T., cu moștenitori.
Judecătoria Vînju M. prin sentința supusă apelului a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, respingând în consecință acțiunea, în considerente reținând următoarele;
Potrivit prevederilor art. 3 din Legea Nr. 169 /1997 pentru modificarea si completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991 “ (1) Sunt lovite de nulitate absoluta, potrivit dispozițiilor legislației civile aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991: a) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, in favoarea persoanelor fizice care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri; b) actele de constituire a dreptului de proprietate pe terenurile agricole aflate in domeniul public sau privat al statului, ori in domeniul public al comunelor, orașelor sau municipiilor. c) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate in intravilanul localităților, pe terenurile revendicate de foștii proprietari, cu excepția celor atribuite conform art. 23 din lege; d) actele de constituire a dreptului de proprietate pe terenurile agricole constituite ca izlaz comunal; e) actele de constituire a dreptului de proprietate, in condițiile art. 20, in localitățile in care s-a aplicat cota de reducere prevăzuta de lege; f) actele de constituire a dreptului de proprietate, in condițiile art. 20 si in cazul in care in localitatea respectiva nu s-a constituit dreptul de proprietate persoanelor îndreptățite de lege; g) transferurile de terenuri dintr-o localitate in alta, efectuate cu încălcarea condițiilor prevăzute de lege, in scopul ilicit de a spori prin aceasta valoarea terenului primit ca urmare a transferului; h) actele de vânzare-cumpărare privind construcțiile afectate unei utilizări sociale sau culturale - case de locuit, creșe, grădinițe, cantine, cămine culturale, sedii si altele asemenea - ce au aparținut cooperativelor agricole de producție, cu încălcarea dispozițiilor imperative prevăzute la ultimul alineat al art. 28 din lege.
Astfel în cauza de față motivul invocat de reclamant nu este un caz de nulitate absolută și expres prevăzut de Legea nr.169/1997, constituind un caz de nulitate relativă .
Prin urmare, potrivit dispozițiilor legislației civile aplicabile la data încheierii actului juridic, respectiv data emiterii titlurilor de proprietate, termenul de prescripție este de 3 ani, termen care, începe să curgă de la data când cel îndreptățit a cunoscut cauza anulării, sau, după împrejurări, trebuia sa cunoască nașterea lui.
În speța, reclamantul a cunoscut motivul pentru care solicită constatarea nulității titlului de proprietate, din momentul în care pârâta I. R. a formulat plângere penală împotriva sa, în anul 2006, întrucât îi ocupa o parte din terenul pe care îl deține potrivit titlului de proprietate nr._/12.04.1995, iar acțiunea a promovat-o peste termenul prevăzut de dispozițiile legale mai sus menționate, astfel încât a intervenit prescripția dreptului la acțiune în sens material, care atrage respingerea cererii în modificare, ca prescrisă.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a formulat apel reclamantul I. M. Ș. criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
In motivele de apel apelantul reclamant I. M. Ș. a susținut că, hotărârea pronunțată de instanța de fond este rezultatul unei greșite aplicări a legii, fiind dată cu încălcarea normelor prevăzute în materia fondului funciar care prevede situații diferite de dreptul comun. Mai exact, deși reține instanța de fond că apelantul reclamant a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, este admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune în condițiile în care din actele depuse de pârâta I. R. nu rezultă care a fost obiectul plângerii formulate împotriva reclamantului,dacă acestuia i s-a prezentat sau nu titlul cu tricolor, dacă aluat cunoștință de conținutul acestuia.
Apelantul reclamant susține că în speță este vorba de o nulitate absolută parțială, dar terminologia prevăzută de legea 19’8/1991 este cea de modificare a titlului cu tricolor,procedură pe care partea îndreptățită o are la îndemână.
Totodată dispozițiile art.8 alin. 3 din legea 18/1991, instituie principiul disponibilității care guvernează materia reconstituirii dreptului de proprietate cu privire la terenurile care se regăsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producție, astfel că în lipsa unei cereri formulate de persoana care se consideră îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate nu se poate proceda la o astfel de reconstituire, situație în care în prezenta speță nu devine incidentă,pentru că apelantul reclamant a formulat o asemenea cerere.
Apelantul reclamant susține că din actele înaintate de către CJFF rezultă fără tăgadă că a formulat două cereri de reconstituire a dreptului de proprietate în termenul legal prevăzut de legea 18/1991.Conform art. 13,alin. 2 din legea 18/1991 moștenitorii care nu-și pot dovedi această calitate, întrucât terenurile nu s-au găsit în circuitul civil, sunt socotiți repuși de drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparținut autorului lor. Ei sunt considerați că au acceptat moștenirea prin cererea pe care o fac comisiei.
Mai mult, dispozițiile art. 11 (1) din regulamentul de aplicare a legii 18/1991 stabilesc potrivit prevederilor legale, stabilirea dreptului de proprietate se face numai la cerere, formulată de fiecare persoană îndreptățită personal sau prin mandatar.
Față de toate aceste texte legale imperative apelantul reclamant susține că admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiune apare din punct de vedere ca vădit nelegală.
De asemenea consideră apelantul reclamant că nu i se poate imputa eroarea reprezentanților CLFF J., care nu au comunicat niciodată modalitatea de soluționare a cererilor depuse, astfel că nu putea urma procedura unei plângeri la CJFF în lipsa unei hotărâri a CLFF.
In drept apelantul reclamant și-a întemeiat motivele de apel pe prevederile art. 466-482 c.p.c..
In procedura de regularizare intimata pârâtă I. N R. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței civile nr.1893/28.11.2013 pronunțată de Judecătoria Vânju M. ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
A arătat că, în motivarea acțiunii se invocă formularea doar a unei cereri, fără a se menționa modalitatea de soluționarea acesteia. Față de această susținere, instanța de fond a soluționat corect acțiunea, respingând-o prin admiterea prescripției dreptului material la acțiune.
Așa cum rezultă din probatoriul dispus la instanța de fond, rezultă fără putință de tăgadă că în anul 2006 intimata pârâtă a formulat plângere penală împotriva apelantului reclamant I. M S. pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie, ocupând terenurile intimatei pârâte ce fac obiectul titlului de proprietate.
Toată motivarea apelului se fundamentează pe recunoașterea unui drept, fără a se justifica în vreun fel pasivitatea autorului cererii din anul 2006 și până în prezent. In contextul în care autorul cererii nu a menționat autorul după care solicită reconstituirea dreptului de proprietate, utilizând cererea în două dosare având doi autori diferiți, rezultă fără putință de tăgadă că apelantul pârât a încercat eludarea dispozițiilor legale. Dispozițiile legilor fondului funciar sunt de strictă interpretare,legiuitorul specificând situațiile în care se poate modifica un titlu de proprietate.
Intimata pârâtă I. N R. își întemeiază întâmpinarea pe disp. art. 205 c.pr.civ.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor aduse și a dispozițiilor legale aplicabile, se constată că apelul este fondat, pentru următoarele considerente:
În reglementarea legii 18/1991 (art.8 alin.2 și art.14 alin.1), printre categoriile de persoane îndreptățite a solicita și beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate se regăsesc membrii cooperatori care, fie au adus teren în cooperativa agricolă, fie li s-a preluat teren în orice mod de cooperativă, precum și, în condițiile legii civile, moștenitorii acestora, dispozițiile art.13 alin.3 din același act normativ statuând că, în cazul în care sunt mai mulți moștenitori, titlul de proprietate se emite pe numele tuturor moștenitorilor, urmând ca ei să procedeze potrivit dreptului comun.
În speță, prin cererea de chemare în judecată cu care a investit instanța, reclamantul a solicitat modificarea titlului de proprietate emis în procedura legii fondului funciar pe numele autorului I. T.G., în sensul de a fi inclus în acesta, susținând calitatea sa de persoană îndreptățită a beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate de pe urma bunicului său câtă vreme a depus cerere în acest sens, în termenul prevăzut de lege.
Contrar celor împărtășite de către prima instanță se reține că, titlul de proprietate emis doar în favoarea unora dintre moștenitorii care au formulat cerere de reconstituire încalcă condițiile esențiale prevăzute de lege la întocmirea acestui act juridic și dă dreptul moștenitorului exclus de a solicita constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate în condițiile art. .III lit. a din legea nr.169/1997, fiind evident că într-o asemenea situație moștenitorii înscriși în titlu cu nesocotirea dreptului celuilalt comoștenitor acceptant, nu sunt îndreptățiți a beneficia, urmare a reconstituirii, de cota de proprietate ce revine acestuia din urmă din terenurile ce au aparținut autorului său.
În temeiul considerentelor expuse, cum soluția dată excepției prescripției dreptului la acțiune este una greșită, făcând aplicarea dispozițiilor art.480 alin.3 teza II c.pr.civ, va fi admis apelul, anulată sentința și trimisă cauza spre rejudecare primei instanțe pentru a se pronunța pe fond, ocazie cu care se vor administra probe pentru a se verifica, atât susținerile reclamantului privitoarea la depunerea cererii de reconstituire a dreptu8lui de proprietate pentru terenurile ce au aparținut autorului I. T.G., cât și apărarea intimatei I. N.R. ce sunt în sensul că, respectiva cerere a vizat terenurile altui autor, iar aceasta ar fi fost deja valorificată de către reclamant într-o altă procedură.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelantul reclamant I. M. Ș.,domiciliat în com. J., ., împotriva sentinței civile nr. 1893/28.11.2013,pronunțată de Judecătoria Vânju M. ,intimați fiind I. A., E. V., I. N. R., domiciliați în comuna J., ., C. L. DE F. F. J., C. JUDEȚEANĂ DE F. F. M..
Anulează sentința și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 10.03.2014 la sediul Tribunalului M..
Președinte, M. C. O. | Judecător, A. M. | |
Grefier, L. I. |
MA/LI/6 ex.
Data: 14.03.2014
Jud.fond-Duracu A. D.
Confidențial cod.op.2626
| ← Validare poprire. Sentința nr. 4319/2014. Tribunalul MEHEDINŢI | Fond funciar. Sentința nr. 1790/2014. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
