Anulare act. Decizia nr. 899/2013. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 899/2013 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 31-10-2013 în dosarul nr. 2819/102/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA CIVILĂ Nr. 899/2013
Ședința publică de la 31 Octombrie 2013
Completul constituit din:
Președinte M. M.
Judecător C. S.
Judecător A. A.-B.
Grefier M. T.
Pe rol fiind pronunțarea asupra cererii de revizuire formulată de revizuentul L. I., cu domiciliul în S. de Câmpie, nr. 293, jud. M., împotriva deciziei civile nr. 607 din data de 27 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 24 octombrie 2013, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, data la care instanța a amânat pronunțarea hotărârii pentru termenul de azi.
Se mai constată că revizuientul a depus la dosarul cauzei la data de 30 octombrie 2013 concluzii scrise.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
P. cererea înregistrată la Tribunalul M. sub nr. dosar_, revizuientul L. I. în contradictoriu cu intimații R. V., C. locală pentru Stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenului S. de C. M., C. Județeană pentru Stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor M., L. G. și L. P. a solicita revizuirea decizie nr. 607/ 27 iunie 2012 pronunțată de Tibunalul M. în dosarul nr._, modificarea în totalitate a hotărârii atacate,suspendarea executării hotărârii atacate, cu obligarea intimatului reclamant la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, prezentându-se de către revizuient stare de fapt reținută în soluționarea recursului prin decizia a cărei revizuire s-a solicitat, a subliniat că atât instanța de fond cât și instanța de recurs au omis să cerceteze unele aspecte esențiale dezlegării prezentei cauze.
Susține revizuientul că în cauză sunt incidente prevederile ar. 322 pct. 2 Cod de procedură civilă, sub mai multe aspecte.
Astfel,se susține că, în recursul pe care l-a formulat a invocat neregularitatea procesuală a instanței de fond care, deși a dispus prezentarea de către expertul care a efectuat lucrarea de specialitate topografică în cauză a dovezilor de comunicare cu părțile, ulterior nu s-a mai luat nici o măsură în acest sens ; acest aspect referitor la vicierea comunicării nu a fost analizat nici de către instanța de recurs.
Se mai susține că instanța de recurs nu a analizat nici motivul pe care revizuientul recurent l-a invocat, privitor la faptul că expertul desemnat în cauză prin lucrarea efectuată nu a dat răspuns la obiecțiunile pe care acesta le-a formulat, în principal în ceea ce privește amplasamentele terenurilor ce au făcut obiectul cauzei. Susține revizuientul că expertul nu a făcut referire la numerele topografice ale celor 2 suprafețe de teren pentru a se putea verifica dacă există o suprapunere de terenuri sau dacă sunt terenuri distincte.
Se mai susține de asemenea că instanța de recurs nu s-a pronunțat nici asupra înscrierilor în registrul agricol al localității S. de Câmpie, aspect esențial pentru corecta soluționare a cauzei.
Mai susține revizuientul că instanța de recurs nu a analizat nici motivul de recurs referitor la faptul că nu s-ar fi putut dispune intabularea terenurilor în cartea funciară dacă aceste s-ar fi suprapus, și în fine, s-a mai susținut că instanța de recurs nu a analizat nici cerințele impuse de lege, invocate de către revizuient ca nefiind respectate de către expertul judiciar, respectiv dispozițiile din Ordinul ANCPI nr. 634/2006.
În susținerea căii de atac extraordinare, revizuientul a invocate și prevederile art. 322 alin.5 Cod de procedură civilă, susținând că înainte de promovarea prezentei cereri a intrat în posesia testamentului olograf la lui R. I. – antecesorul reclamantului R. V., în conținutul acestui act nefiind făcută vreo referire la terenurile pe care le-ar fi deținut potrivit înscrierilor în CAP. Se mai susține că prin acest testament, R. I. a recunoscut că a fost sărac,ceea ce aduce o îndoială fundamentală asupra însăși existenței reale a terenurilor evidențiate în registrul agricol al localității S. de Cîmpie, înscrieri potrivi cărora antecesorul lui R. V. ar fi adus terenuri în CAP.
Revizuientul arată că, acest înscris, pe care nu s-a putu prezenta în cursul judecății cauzei, are o deosebită relevanță în corecta și justa soluționare a cauzei.
Alăturat cererii de revizuire au fost depuse copii după: testamentul olograf al lui R. I., adeverință emisă lui L. I. privitoare la înscrierea în registrul agricol al comunei S. de Cîmpie, planșe fotografice.
P. încheierea de ședință din data de 15 mai 2013, tribunalul a respins cererea de suspendare a executării decizie atacate în prezenta cale extraordinară de atac, în considerarea faptului că decizia nr. 607/27.06.2012 a tribunalului M. nu este susceptibilă de executare.
P. întâmpinare, s-a solicitat de către intimatul R. V. respingerea cererii de revizuire, cu obligare revizuientului la plata cheltuielilor de judecată.
Se arată prin întâmpinare că deși revizuientul invocă în cauză o greșită aplicare a dispozițiilor Legii nr. 1/2000, un astfel de motiv nu poate sta la baza unei cereri de revizuire.
În ceea ce privește susținerile revizuientului referitoare la o greșită interpretare a probelor administrate, se arată că această critică a făcut obiectul unei contestați în anulare, care a fost respinsă prin decizia civilă nr. 1061/18.12.2012 a tribunalului M. Tribunalului M..
Referitor la susținerile revizuientului în ceea ce privește expertiza de specialitate topografică efectuată în cauză,se arată că în fapt doar intimatul a fost cel care a formulat obiective pentru expertiză, că expertul desemnat în cauză a răspuns la obiecțiunile pe care le-a formulat revizuientul ; prin această lucrare de specialitate s-a lămurit tocmai faptul că antecesorul revizuientului a deținut ternen pe un alt amplasament decât acela care a făcut obiectul cauzei.
În ceea ce privește invocarea prevederile art. 322 pct. 5 Cod de procedură civilă,se arată că înscrisul exhibat de către revizuient nu poate avea nici o relevanță în modul de soluționare a cauzei.
Revizuientul a formulat concluzii scrise prin care a reiterat și detaliat susținerile din cererea introductivă.
Examinând cerere dedusă judecății prin prisma prevederilor art. 322 pct. 2 și 5 Cod de procedură civilă, tribunalul reține următoarele:
Potrivit prevederilor art. 322 alin. 1 Cod de procedură civilă obiect al revizuirii îl poate constituii o hotărârea rămasă definitivă în instanța de apel sau prin neapelare sau o hotărâre dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul.
În prezenta cauză, cererea de revizuire de revizuire a fost îndreptată împotriva unei decizii pronunțate în calea de atac a recursului,prin care s-au respins ca nefondate recursurile declarate de C. locală de fond funciar S. de Câmpie, Comisa județeană M. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor M. și L. I., împotriva sentinței civile nr. 140/16 ianuarie 2012 pronunțată de Judecătoria M..
Această decizie, cu nr. 607/27.06.2012 a Tribunalului M. nu intră sub incidența prevederilor art. 322 alin.1 Cod de procedură civilă,întrucât prin această hotărâre dată în calea de atac nu a fost evocat fondul, ci după cum mai sus s-a arătat, au fost respinse ca nefondate recursurile deduse judecății. O hotărâre a instanței de recurs este susceptibilă de revizuire dacă instanța a admis recursul, casat sau modificat hotărârea atacată, pronunțându-se asupra raportului juridic dedus judecății, ceea ce înseamnă ci instanța de recurs a evocat fondul.
În ceea ce privește motivul de revizuire întemeiat pe prevederile art. 322 pct. 2 Cod de procedură civilă, tribunalul arată că acest motiv de revizuire privește situațiile în care instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.
Revizuientul nu a precizat care dintre aceste trei ipoteze avute în vedere de textul legal constituie temei al cererii sale de revizuire, însă din expunerea de motive ar reieșii că a avut în vedere faptul că instanța de recurs nu s-ar fi pronunțat asupra unor cereri pe care acesta le-a formulat.
Cererile la care face revizuientul referire nu privesc capetele de cerere cu care instanța fost investită, ci se referă la cereri referitoare la probele administrate în cauză.
Prevederile art. 322 alin.2 Cod de procedură civilă sunt aplicabile în ipoteza în care nu s-a soluționat o cerere principală, accesorie sau incidentală, nu și atunci cât nu a fost analizată o cerere probatorie, o excepție sau un motiv de recurs.
Având în vedere că, după cum mai sus s-a arătat, în calea de atac a recursului cauza nu a fost rejudecată pe fond, instanța de control judiciar nici nu avea posibilitatea a de a se pronunța asupra unei cereri principale, accesorii sau incidentale, iar în ceea ce privește necercetarea unor motive de recurs ( așa cum de altfel susține revizuientul ),legea prevede o cale specială de invocare a unui astfel de neregularități a hotărârii pronunțate în recurs – respectiv contestația în anulare care de altfel a și fost promovată de revizuientul din prezenta cauză și a fost respinsă prin decizia civilă nr. 1061/18 decembrie 2012 a Tribunalul M..
În ceea ce privește invocate prevederilor art. 32 pct., 5 Cod de procedură civilă,tribunalul arată că, o revizuire întemeiată pe aceste prevederi privește situațiile în care, dup darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mia presus de voința părților.
Revizuientul în cauză a susținut că, anterior promovării cererii de revizuire a intrat în posesia testamentului olograf al lui R. V., fără a preciza și dovedii că acest înscris a fost reținut de partea potrivnică sau că ar fi existat motive mai presus de voința părților care a împiedecat înfățișarea acestui înscris în fața instanței. Chiar dacă s-ar pute presupune că revizuientul nu a avut cunoștință de existențe testamentului, acest aspect nu este suficient pentru admiterea revizuirii, ci se impune ca acest înscris să fie doveditor prin sine însuși, fără a fi necesară complinirea acestuia cu alte mijloace de probă. Fiind în prezența unui testament olograf, care nu a primit dată certă, și care pe de altă parte, necesită a fi coroborat cu alte mijloace de probă.
În consecință, față de motivele mai sus arătate, tribunalul reține că nu este întemeiată cererea de revizuire dedusă judecății, nefiind incidente în cauză temeiurile de drept invocate, astfel că, va dispune respingerea cererii de revizuire formulată de revizuientul L. I. împotriva decizie civile nr. 607/ 27.06.2012 pronunțată de tribunalul M. în dosarul nr._ .
Revizuientul fiind în culpă procesuală, în temeiul prevederilor art. 274 Cod de procedură civilă, urmează a fi obligat la plata sumei de 800 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocațial, în favoarea intimatului R. V..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de revizuire formulată de L. I., cu domiciliul în S. de Câmpie, nr. 293, jud. M., împotriva deciziei civile nr. 607 din 27.06.2012 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ .
Obligă revizuientul să plătească intimatului R. V. suma de 800 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 31.10.2013.
Președinte, M. M. | Judecător, C. S. | Judecător, A. A.-B. |
Grefier, M. T. |
Red./Thred:M.M./05.12.2013
M.T./2 ex./06.12.2013
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 373/2013. Tribunalul MUREŞ | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 27/2013.... → |
|---|
