Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 27/2013. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 27/2013 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 08-01-2013 în dosarul nr. 3349/102/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ (Număr în format vechi 4127/2012)
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
SENTINȚA CIVILĂ Nr.27
Ședința publică din 8 ianuarie 2013
Completul compus din:
Președinte M. M.
Grefier C. S.
Cu participarea Ministerului Public reprezentant de doamna procuror N. R. C. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul M.
Pe rol judecarea acțiunii civile formulate în temeiul Legii nr.221/2009 de reclamantul M. M. cu domiciliul în localitatea Sînpaul, ..265, jud.M. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice cu sediul în București, ., sector 5.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul, lipsă fiind reprezentantul legal al pârâtului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța constată că este legal investită cu soluționarea prezentei acțiuni în conformitate cu prevederile art.4 alin.4 din Legea nr.221/2009, cererea fiind scutită de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
La întrebarea instanței, reclamantul arată că nu mai are de formulat cereri în probațiune sau de depus înscrisuri în dovedirea acțiunii.
Nemaifiind cereri în probațiune de formulat în cauză, instanța în temeiul art.150 Cod procedură civilă încheie faza procedurii probatorii și acordă cuvântul în fond:
Reclamantul solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată în sensul obligării pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice la plata despăgubirilor morale și a despăgubirilor civile în cuantumul indicat în acțiunea introductivă.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea acțiunii reclamantului având în vedere imposibilitatea de a se solicita daune morale și nedovedirea daunelor materiale.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță sub nr. dosar_ la data de 10 aprilie 2012, reclamantul M. M. în contradictoriu cu pârâtul Statul român, prin Ministerul Finanțelor Publice, a solicitat constatarea calității de fiu al defunctului M. G., persoană cu condamnare politică, întrucât acesta a decedat la data de 18.10.1942 în urma rănilor suferite în campania din 1941, participând la luptă împreună cu regimentul Batalion de M. și obligarea pârâtului la plata sumei de 100.000 lei cu titlu de despăgubiri morale și despăgubiri civile pentru prejudiciul suferit .
Se arată în motivarea cereri că tatăl reclamantului a decedat într-un spital german, în anul 1942, urmare a Campaniei din 1941 . Se mai precizează că reclamantul este beneficiar al prevederilor Decretului Lege nr. 118/1990 .
În drept au fost invocate prevederile art. 5 alin.1 din Legea nr. 221/2009.
Alăturat acțiunii au fost depuse copii după: actul de identitate al reclamantului ( fila 3), certificatul de naștere la reclamantului ( fila 4), buletinul de căsătorie al părinților reclamantului 8 fila 5), decizia nr. 101.087 a Oficiului de asigurări sociale și pensii ( fila 6), titlul de pensie emis de Ministerul Apărării naționale în favoarea mamei reclamantului ( fila 7) .
Prin întâmpinare, Direcția Generală a Finanțelor Publice M., în reprezentarea Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată .
Se arată prin întâmpinare că, prin Decizia nr. 1358/ 21 octombrie 2010 a Curții Constituționale, au fost declarate ca neconstituționale prevederile art. 5 lit. a din Legea nr. 221/2009, astfel încât, având în vedere prevederile art. 31 alin.1 și 3 din Legea nr. 47/ 1992 și art. 147 alin.4 din Constituția României, decizia care a declarat neconstituțională o dispoziție legală este definitivă și obligatorie, iar efectele ei de răsfrâng și în alte cauze, nu doar în aceea în care s-a pronunțat excepția, având efect asupra cauzelor în curs de soluționare sau care se vor soluționa în viitor .
În consecință ,se susține că nu mai există un temei juridic pentru acordarea daunelor morale în temeiul Legii nr. 221/2009 .
Se mai susține că acțiunea promovată este neîntemeiată față de solicitarea referitoare la acordarea de despăgubiri morale, prin prisma dispozițiilor art. 1169 Cod civil, întrucât acțiunea nu este suficient dovedită . Sub acest aspect se precizează că, în literatura juridică s-a statuat că dauna morală constă în atingerea adusă valorilor care definesc personalitatea umană, și deși este real că stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial includ o doză de aproximare, instanța trebuie să aibă în vedere totuși o . criterii (consecințele negative suferite de cei în cauză pe plan fizic și psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată viața familială, profesională și socială), iar pentru ca instanța să poată aplica aceste criterii, apare necesar ca cel care pretinde daune morale să producă un minim de argumente și indicii din care să rezulte în ce măsură drepturile sale personale nepatrimoniale ocrotite prin Constituție, i-au fost afectate și pe cale de consecință să se poată proceda la o evaluare a despăgubirilor ce urmează a compensa prejudiciul .
Se arată că se mai impune în cauză a fi avute în vedere, în evaluarea cuantumului despăgubirilor solicitate, faptul că reclamantul a beneficiat de drepturile conferite de Decretul – lege nr. 118/1990 .
Analizând actele și lucrările dosarului, probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Cu privire la petitul având ca obiect constatarea caracterului politic al măsurii suferite de antecesorul reclamantului, instanța arată că Legea nr. 221/2009, așa cum o spune chiar titulatura sa, are ca obiect condamnările cu caracter politic și măsurile politice asimilate acestora, pronunțate în perioada de referință reglementată de lege, respectiv 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 .
Pentru ca o condamnarea sau o măsură administrativă să facă obiect al legii este necesar să întrunească o dublă cerință: pe de o parte să aibă caracter politic ( respectiv să fie o formă de opoziție față de sistemul totalitar comunist) și pe de altă parte ca respectiva condamnare sau măsură administrativă să fi fost dispusă înlăuntrul perioadei de referință a legii .
În cauza dedusă judecății, se constată că antecesorul reclamantului a decedat la data de 18.10.1942 în urm rănilor suferite în timpul campaniei din 1941.
Instanța constată în primul rând că decesul antecesorului reclamantului a început anterior perioadei de referință reglementate de lege, iar în al doilea rând, instanța arată că, participarea acestui la cel de-al doilea război mondial, în calitate de combatant, nu reprezintă o măsură cu caracter politic dispusă de regimul comunist, care de altfel nici nu era instaurat la data la care a intervenit decesul tatălui reclamantului, prin urmare nu sunt incidente în cauză prevederile Legii nr. 221/2009 .
Pentru toate considerentele mai sus arătate, apreciind ca neîntemeiată acțiunea dedusă judecății ,instanța va dispune respingerea acesteia .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamantul M. M. cu domiciliul în localitatea Sînpaul, ..265, jud.M. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice cu sediul în București, ., sector 5.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi, 8 ianuarie 2013.
Președinte,Grefier,
M. M. C. Șimon
Red.M.M/18.01.2013
Tehnored.C.S./25.01.2013
3 pag/ 5 ex.
| ← Anulare act. Decizia nr. 899/2013. Tribunalul MUREŞ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 267/2013. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
