Anulare act. Decizia nr. 877/2013. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 877/2013 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 29-10-2013 în dosarul nr. 10715/320/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIE CIVILĂ Nr. 877/2013
Ședința publică de la 29 octombrie 2013
Completul constituit din:
Președinte: R. I.
Judecător: A. B.
Judecător: C. M.
Grefier: D. C.
Pe rol judecarea recursului formulată de recurenta H. M. R. cu domiciliul în Tg-M., ., ., împotriva sentinței civile nr. 4499 din 17 mai 2013 pronunțată de Judecătoria Tg-M. în dosarul nr.._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Mersul dezbaterilor și susținerile pe fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 17 octombrie 2013, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 22 octombrie 2013, respectiv pentru data de azi, încheieri care fac parte integrantă din hotărâre.
TRIBUNALUL,
Prin sentința civilă nr. 4499 din 25 martie 2013 pronunțată de Judecătoria Târgu M. s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul S. L. cu privire la primul petit al acțiunii formulate, cel de constatare a nulității absolute a contractului de donație nr. 3929/5.12.2011, s-a respins acțiunea precizată de reclamanta H. M.-R. în contradictoriu cu pârâții P. C.-M., P. F. și S. L. și s-au respins cererile de acordare a cheltuielilor de judecată formulate de părți.
Pentru a pronunța această hotărâre judecătoria a reținut că prin titlul de proprietate nr._/29.10.2010, pârâtului P. I. F. i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 500 mp teren situat în intravilanul localității Sâncraiu de M., .. În data de 5.12.2011, P. F. a donat prin contractul autentificat sub nr. 3929/5.12.2011 de notar public F. Doinița Ș., imobilul teren în suprafață de 500 mp situat în intravilanul localității Sâncraiu de M., CF nr._ Sâncraiu de M., cu nr. cadastral_. Donatorul a donat bunul fără prevederea vreunei obligații, a declarat că bunul este liber de procese sau de alte sarcini, garantând donatarul pentru evicțiune. Ulterior, la data de 20.08.2012, prin actul autentificat sub nr. 1970 de către notarul public F. Doinița Ș., pârâtul P. C.-M. a vândut pârâtului S. L. terenul în suprafață de 500 mp dobândit prin donație. S-a mai reținut că prin precizarea de acțiune de la filele 18-20, reclamanta a solicitat să se constate nulitatea absolută a celor două contracte încheiate, fără a mai reitera și cererile subsidiare de constatare a nulității relative raportat la aceste acte. Instanța a apreciat această precizare ca o clarificare a solicitării inițial formulate prin acțiune, de vreme ce se impunea identificarea precisă a categoriei motivelor de nulitate care s-au invocat în cauză. Apoi, prin concluziile scrise depuse la dosar în data de 13 mai 2013, reclamanta a solicitat admiterea acțiunii în forma ei anterioară precizării formulate, poziție pe care instanța a apreciat că nu o mai poate lua în considerare în stadiul în care a fost formulată deoarece procesul s-a desfășurat analizându-se doar motivele de nulitate absolută invocate ulterior.
S-a reținut că motivul de nulitate absolută invocat în privința contractului de donație încheiat între pârâtul P. F. și nepotul său este reprezentat de cauza ilicită, învederându-se instanței că s-a urmărit fraudarea legii, eludarea dispozițiilor legale privitoare la succesiune. S-a subliniat că acest teren trebuia să urmeze calea succesiunii legale și inclus în masa succesorală după defuncta P. M.. S-a considerat că susținerea reclamantei este contrazisă de înscrisurile depuse la dosar, în special de titlul de proprietate prin care pârâtului P. I. F. i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 500 mp teren. Instanța a considerat că pârâtul P. F. a dobândit în mod exclusiv, la cerere sa, prin reconstituire, dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu, soția sa nefiind menționată în acesta.
S-a concluzionat astfel că terenul în litigiu era, la data încheierii contractului de donație, proprietatea exclusivă a pârâtului P. F., nefăcând parte din masa succesorală lăsată de soția donatorului, dreptul de proprietate al acestuia fiind atestat de titlul de proprietate valabil, invocat chiar de către reclamantă. În această situație nu se poate susține că s-ar fi încercat fraudarea vreunor dispoziții privitoare la succesiuni, astfel că și susținerea că actul încheiat ar fi avut o clauză ilicită, urmărindu-se fraudarea dispozițiilor legale privitoare la succesiuni, este eronată.
În ce privința cauzei actului juridic, instanța a invocat art. 1237 din Codul civil care prevede: „Cauza este ilicită și atunci când contractul este doar mijlocul pentru a eluda aplicarea unei norme legale imperative.” și art. 1238 cod civil care arată că „(1) Lipsa cauzei atrage anulabilitatea contractului, cu excepția cazului în care contractul a fost greșit calificat și poate produce alte efecte juridice. (2) Cauza ilicită sau imorală atrage nulitatea absolută a contractului dacă este comună ori, în caz contrar, dacă cealaltă parte a cunoscut-o sau, după împrejurări, trebuia s-o cunoască.” S-a apreciat astfel că legiuitorul a specificat clar care sunt motivele care sunt de natură a atrage nulitatea absolută raportat la cauză: dacă este ilicită sau imorală, cu condiția ca ea să fie comună, sau dacă cealaltă parte a cunoscut-o, sau trebuia să o cunoască. Nici una dintre aceste prevederi nu este întrunită în speță, de altfel nici nu se susține acest lucru de către reclamantă. Aceasta a precizat că pârâtul donator P. F. se afla în eroare la data semnării actului, poziție pe care a adoptat-o în cursul procesului și acesta. Instanța a subliniat că actul de donație a fost încheiat în formă autentică, ceea ce presupune că părțile l-au citit, că notarul public a explicat acestora drepturile și obligațiile părților, existând mențiune în contract în acest sens.
Pe de altă parte art. 1208 Cod civil prevede că ”Contractul nu poate fi anulat dacă faptul asupra căruia a purtat eroarea putea fi, după împrejurări, cunoscut cu diligențe rezonabile”. Ori diligența de a citi un act notarial înainte de a-l semna și de a cere explicații în caz de nelămurire, este considerată mai mult decât rezonabilă. Și apoi eroarea nu reprezintă un motiv de nulitate absolută ci unul de nulitate relativă, care poate fi invocat doar de către părțile contractului.
Referitor la cererea de anulare a actului subsecvent contractului de donație, contractul de vânzare cumpărare încheiat de pârâtul P. C. M. cu pârâtul L. S., s-a arătat că atât timp cât primul contract este considerat valabil nu există motive de desființare a acestuia, care de asemenea este valid, cumpărătorul fiind de bună-credință.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta H. M. R. cerând ca în urma admiterii acestuia să se modifice în tot hotărârea în sensul admiterii acțiunii. S-a cerut și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea căii de atac s-a arătat că hotărârea pronunțată de judecătorie s-a dat cu aplicarea greșită a normelor de drept material în sensul că a prima instanță, lăsând neapreciate și neevaluate probele administrate în cauză a interpretat greșit legea.
Astfel, în mod greșit judecătoria a reținut că terenul ce a constituit obiectul donației a fost proprietatea exclusivă a pârâtului donator P. F., bazându-se pe faptul că acesta este cel care a depus cererea de reconstituire a dreptului de proprietate iar titlul de proprietate s-a emis apoi doar pe numele său.
S-a susținut că o asemenea interpretare este greșită deoarece pârâtul donator nu era proprietar exclusiv al terenului, cererea de reconstituire a dreptului de proprietate făcându-se cât timp soția sa era în viață, cu știința acesteia și ca urmare a faptului că amândoi au deținut terenul anterior anului 1989, acesta fiind cumpărat odată cu casa de locuit, în anul 1984, când legislația nu permitea dobândirea dreptului de proprietate asupra terenurilor. Reconstituirea dreptului de proprietate în anul 2005, prin ordin al prefectului județului a venit să corecteze această anomalie iar terenul astfel dobândit a devenit proprietatea ambilor soți. În această situație imobilul intră în masa succesorală lăsată de soțul decedat și revine tuturor succesibililor. Pârâtul P. C. M. a înțeles însă ca prin fraudă la lege să împartă în alt fel succesiunea. Pârâtul donator P. F. a recunoscut la interogatoriul luat că „mi-am reconstituit proprietatea asupra 500 mp rămași la stat dar eu nu l-am văzut, l-au vândut fără să știu și fără să mă întrebe nimic”. Acesta a mai precizat că „M-au pus să semnez, dar eu nu știu ce conține respectivul act. Am semnat niște hârtii pe care nu le-am cunoscut”. Răspunsul pârâtului la interogatoriu nu a fost însă luat în considerare fiind ignorat cu desăvârșire.
De asemenea și pârâtul de rând 3 S. L. a arătat la interogatoriu că „Am aflat că terenul donat și cumpărat a fost bun comun al pârâtului P. F. și al defunctei sale soții”. Nici această probă însă nu a fost luată în considerare, nefăcându-se nicio mențiune despre aceasta în considerentele hotărârii judecătorești.
Rezultă astfel din probele administrate că eroarea în care s-a aflat donatorul a fost indusă prin manevre dolosive, făptuită de o terță persoană, care bucurându-se de încrederea donatorului, a fost reprezentantul afacerii celeilalte părți, adică a donatarului.
Intimatul P. C. M. a depus întâmpinare cerând respingerea recursului ca nefondat.
Acesta a precizat că reclamanta recurentă nu are vocație succesorală întrucât bunica sa nu a solicitat și nu a fost proprietara tabulară a terenului, acesta aparținând bunicului său P. F.. Donația fost făcută de acesta în deplină cunoștință de cauză și în baza promisiunilor făcute familiei încă de la data depunerii cererii de restituire.
De asemenea dreptul de proprietate asupra terenului respectiv a fost reconstituit în favoarea bunicului său, de către Comisia județeană M. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, acesta neintrând în categoria celor pentru care se putea constitui dreptul de proprietate prin ordin al prefectului județului.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, prin prisma motivelor d e recurs invocate, precum și din oficiu, conform art. 304 1 Cod de procedură civilă, tribunalul apreciază că recursul declarat este nefondat.
În mod corect prima instanță a stabilit că bunul imobil donat de pârâtul de rând 2 pârâtului de rând 1 a constituit bunul propriu al donatorului, fiind dobândit prin reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul legii nr. 18/1991 prin titlul de proprietate nr._/2010 eliberat donatorului. La data încheierii contractului de donație titlul de proprietate era valabil, așa cum este și în prezent, nefiind cerută anularea sau constatarea nulității absolute a acestuia. În aceste condiții pârâtul P. I. putea dispune liber de acesta. Motivul de nulitate absolută invocat de reclamantă, în urma modificării acțiunii la data de 3 ianuarie 2013, când s-a renunțat la petitul 2 al acțiunii ( formulat în subsidiar ), este reprezentat de „frauda la lege”. Prima instanță a motivat judicios că motivul invocat este nefondat, neputându-se pune problema unei cauze ilicite sau imorale a actului de donație, cât timp bunul imobil forma proprietatea exclusivă a donatorului. Poziția procesuală a pârâtului donator, care a fost de acord cu admiterea acțiunii și a invocat eroarea cu privire la natura juridică a actului încheiat, motiv de nulitate relativă, prevăzut de art. 1207 Cod civil, nu are relevanță în cauză. Acesta avea la îndemână o acțiune în anulabilitatea actului pretins încheiat prin vicierea consimțământului său. Nu se poate susține că este ceva ilicit sau imoral în donarea unui bun de către bunic unui nepot, în considerarea relațiilor anterioare dintre aceștia.
În această situație, cât timp nu s-a făcut dovada că titlul de proprietate emis donatorului este nelegal, nu există motive de nulitate absolută a contractului de donație încheiat de P. F. cu P. C. M. și nici a contractului subsecvent de vânzare cumpărare încheiat de P. Cludiu M. cu S. L..
Urmează astfel ca în baza art. 312 Cod de procedură să se respingă ca nefondat recursul declarat de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge recursul declarat de recurenta H. M. R. cu domiciliul în Tg-M., ., ., împotriva sentinței civile nr. 4499 din 17 mai 2013 pronunțată de Judecătoria Tg-M. în dosarul nr.._, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 octombrie 2013.
Președinte, R. I. | Judecător, A. B. | Judecător, C. M. |
Grefier, D. C. |
Red.AB
Tehnored.27.02.2014/CDG/2 ex.
Jud.fond.A. C.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 48/2013. Tribunalul MUREŞ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 115/2013. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
