Contestaţie la executare. Decizia nr. 267/2013. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 267/2013 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 26-03-2013 în dosarul nr. 1850/323/2012/a1
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA CIVILĂ NR. 267/2013
Ședința publică din data de 26 martie 2013
Completul constituit din:
Președinte: A. A.-B.
Judecător: R. I.
Judecător: A. B.
Grefier: M. M.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurenta-contestatoare P.F. M. C.-V., cu sediul în Târnăveni, ., jud. M., împotriva încheierii civile din data de 30 ianuarie 2013, pronunțată de Judecătoria Târnăveni în dosarul nr._ 12.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa reprezentanților legali ai părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 19 martie 2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta și când instanța a dispus amânarea pronunțării asupra deciziei pentru data de azi, 26 martie 2013.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin încheierea civila din data de 30.01.2013 pronunțată de Judecătoria Târnăveni în dosar nr._ 12 a fost respinsă cererea de suspendare a executării silite formulată de contestatoarea P.F. M. C. in contradictoriu cu intimatul D.G.F.P.M.-A.F.P. Târnăveni.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a avut în vedere faptul că cererea de suspendare a executării silite nu a fost motivată, iar din actele și lucrările dosarului nu reiese paguba iminentă pe care contestatoarea ar avea-o de suferit ca urmare a executării silite și care nu s-ar putea recupera pe calea întoarcerii executării silite.
Reținând necesitatea ca titlurile executorii să fie aduse la îndeplinire într-un termen cât mai scurt în vederea realizării drepturilor creditorului urmăritor și caracterul excepțional al măsurii de suspendare a executării silite în considerarea dispozițiilor art.403 al.1 Cod de procedură civilă, instanța a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării silite.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs contestatoarea P.F. M. C. solicitând desființarea sa în parte și admiterea cererii de suspendare a executării silite.
Apreciază recurenta că încheierea atacată a fost pronunțată cu încălcarea, respectiv aplicarea greșită a legii cauzată de eroarea de interpretare a ipotezei normei juridice prin greșita constatare și apreciere a chestiunilor de fapt, invocând în drept prevederile art.304 pct.9 Cod de procedură greșită.
Recurenta apreciază că cererea de suspendare provizorie a executării este admisibilă, având în vedere faptul că a depus cauțiunea stabilită de instanță, arătând că iminența producerii unui prejudiciu este reală, fiind îndeplinite și condițiile relative la vremelnicie și neprejudecarea fondului.
In drept se invoca prevederile art.299 si urm., art.304 pct.7, 8 și 9, art.274, art. 581 și art.403 al.4 Cod de procedura civila.
Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei in data de 19.03.2013 intimata D.G.F.P.M.-A.F.P. Târnăveni a solicitat respingerea recursului ca nefundat și menținerea încheierii atacate.
Analizând încheierea atacata din prisma criticilor aduse prin motivele de recurs si ale prevederilor art.304 si art.304 ind.1 Cod proc.civ., tribunalul apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Tribunalul constată, in primul rând, în raport de motivarea recursului, că recurenta face o confuzie în ceea ce privește calificarea cererii de suspendare a executării silite cu care aceasta a investit prima instanță, aceasta făcând referire la condițiile de admisibilitate a cererii de suspendare provizorie a executării silite și invocând în drept prevederile art.403 al. 4 Cod de procedură civilă.
Ori, tribunalul reține că prima instanță a fost investită de recurentă cu o cerere de suspendare a executării silite întemeiată pe prevederile art.403 al.1 Cod de procedură civilă, cerere formulată în cadrul contestației la executare și nu cu o cerere de suspendare provizorie a executării silite, întemeiată pe prevederile art.403 al.4 Cod de procedură civilă.
În raport de cererea formulată de recurentă in fața instanței de fond de suspendare a executării silite în temeiul art.403 al.1 Cod de procedură civilă, tribunalul apreciază că soluția instanței de fond este temeinică, legală și la adăpost de orice critică.
Simplul fapt al consemnării cauțiunii în cuantumul stabilit de instanță constituie o condiție necesară dar nu și suficientă de admitere a cererii de suspendare a executării silite.
Având în vedere imperativul ca titlurile executorii să fie aduse la îndeplinire . mai scurt, măsura suspendării executării apare ca o măsură excepțională care nu poate fi dispusă decât in situații temeinic justificate și doar în măsura în care există indicii că executarea în continuare a obligațiilor cuprinse în titlul executoriu, până la soluționarea contestației la executare ar cauza debitorului prejudicii ireparabile sau greu reparabile.
Aceste concluzii le poate desprinde instanța de fond din examinarea sumară a stării de fapt, a motivelor pe care se întemeiază contestația la executare și a motivelor pe care se întemeiază cererea de suspendare a executării silite.
Motivele pe care se întemeiază contestația la executare nu sunt identice cu cele care pot determina admiterea unei cereri de suspendare a executării silite, iar în speță, așa cum în mod corect a reținut instanța de fond, cererea de suspendare nu a fost motivată, neindicându-se care ar fi prejudiciul pe care continuarea executării silite l-ar pricinui contestatoarei, de natură a determina suspendarea executării.
Motivarea cererii de suspendare în cuprinsul declarației de recurs nu suplinește nemotivarea acestei cereri la instanța de fond, astfel încât, în raport de toate cele anterior reținute instanța apreciază ca nefondat recursul declarat, motiv pentru care, în temeiul art.312 Cod de procedură civilă îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta PF M. C. V., cu sediul în Târnăveni, ., jud. M., împotriva Încheierii civile din 30.01.2013, pronunțată de Judecătoria Târnăveni, în dosarul nr._ 12 ca nefundat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26.03.2013.
Președinte, A. A.-B. | Judecător, R. I. | Judecător, A. B. |
Grefier, M. M. |
Red: A.A.-B.
Tehnored: M.M.
Data: 14.05.2013/2 ex.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 27/2013.... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 48/2013. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
