Contestaţie la executare. Decizia nr. 1002/2013. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1002/2013 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 03-12-2013 în dosarul nr. 13902/320/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1002/2013
Ședința publică de la 03 Decembrie 2013
Completul constituit din:
Președinte C. S.
Judecător A. A.-B.
Judecător M. M.
Grefier M. V.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul-reclamant Șoos Ș., cu domiciliul în Tg M., . nr. 10, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 2673/27.03.2013 pronunțată de Judecătoria Tg M., în dosarul nr._ .
Procedura este legal îndeplinită, în lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor și susținerile părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 26 noiembrie 2013, când din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a da posibilitate părților să depună la dosarul cauzei, concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea la data de azi, 3 decembrie 2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie civilă.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2673/27.03.2013, pronunțată de Judecătoria Tg M. în dosarul nr._, instanța a admis contestația la executare formulată de contestatorul D.G.F.P - Administrația Finanțelor Publice Tîrgu- M. în contradictoriu cu intimatul S. Ș. .
S-au anulat actele de executare silită efectuate în dosarul execuțional nr. 263/2012 al B. P. I., respectiv somația nr. 236-2012 din 04.12.2012, și procesul verbal privind stabilirea cheltuielilor de executare din 04.12.2012 și s-a respins cererea privind suspendarea executării silite ca fiind rămasă fără obiect.
S-a luat act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că prin Decizia civilă nr. 91 din 09.02.2012, pronunțată în dosarul nr._/320/2010 al Tribunalului M., instanța a modificat în tot Sentința civilă nr.3020/04.04.2011 a Judecătoriei Tîrgu-M., anulând executarea silită demarată de contestatoarea D. M. împotriva intimatului S. S., dispunând restituirea către acesta a sumelor reținute în baza adresei de înființare a popririi nr. 1333/04.06.2010, contestatoarea fiind obligată și la plata sumei de 84,68 lei reprezentând cheltuieli de judecată .
S-a reținut că prin Încheierea Civilă nr. 3430/CC/19.11.2012 pronunțată de Judecătoria Tîrgu-M. în dosarul nr._/320/2012, s-a încuviințat executarea silită împotriva debitorului Direcția Generală a Finanțelor Publice M., la cererea creditorului S. S., cu privire la titlul executoriu Sentința civilă nr.3020/04.04.2011 a Judecătoriei Tîrgu-M., rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 91 din 09.02.2012, pronunțată în dosarul nr._/320/2010 al Tribunalului M. .
În cauza de față, s-a reținut că prin somația nr. 263-2012, emisă la data de 04.12.2012, în dosarul execuțional 263/2012 al B. P. I., contestatoarei i s-a pus în vedere să achite intimatului suma de 7800,28 lei din care din care suma de 6392 lei reprezentând suma reținută în baza adresei de înființare a popririi nr. 133/04.06.2010, 84,68 lei cheltuieli de judecată, 20 lei - taxe judicare, 793,60 lei onorar executare silită și 500 lei reprezentând onorariu de avocat.
S-a reținut că principala critică a contestatoarei formulată pe calea prezentei contestații la executare, vizează suma de 500 lei reprezentînd onorariu de avocat perceput în etapa executării silite.
În ceea ce privește solicitarea contestatorei cu privire la anularea onorariului avocațial, stabilit în etapa de executare silită s-a precizat că prin procesul verbal emis la data de 12.07.2012 în dosarul execuțional nr. 330/E/2012, instanța a reținut faptul că potrivit dispozițiilor art. 3717 alin 2 Cod proc civ, cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite, sunt în sarcina debitorului urmărit, iar potrivit alin 3 al aceluiași articol, sumele se stabilesc de către executorul judecătoresc prin proces verbal pe baza dovezilor prezentate de partea interesată în condițiile legii.
Din susținerile intimatului formulate în fața instanței, instanța a reținut faptul că onorariul avocațial în cuantum de 500 lei stabilit de către executorul judecătoresc prin procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare nu poate fi dovedit cu documente justificative, procesul verbal fiind astfel întocmit cu nerespectarea prevederilor legale arătate.
În ceea ce privește sancțiunea care intervine în situația nerespectării dispozițiilor legale mai sus arătate, instanța a reținut faptul că încălcarea acestora nu reprezintă un motiv de nulitate absolută, sancțiunea anulării actului nelegal nefiind prevăzută în mod expres de legiuitor cu privire la motivul de nulitate invocat. Din perspectiva prevederilor art. 105 alin. 2 C. pr civ și art. 399 alin 2 Cod proc civ. (ipoteza îndeplinirii actelor cu neobservarea formelor legale) pentru a obține anularea acestora se impune demonstrarea unei vătămări,în condițiile în care singurul remediu al acesteia să îl constituie anularea actului.
În cauză, s-a reținut că vătămarea constă în imposibilitatea verificării de către instanță a modului de stabilire a cheltuielilor ocazionate de executarea silită, de apreciere asupra considerentelor avute în vedere de executorul judecătoresc la stabilirea acestora și de a verifica dacă cuantumul acestora este justificat de valoarea pricinii sau de munca depusă.
Din considerentele expuse și având în vedere dispozițiile art. 3717 alin. 2 C.pr.civ., potrivit cu care „cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit (…)” instanța a apreciat că se impune anularea actelor de executare întocmite cu nerespectarea dispozițiilor legale.
Având în vedere normele legale mai sus invocate, instanța a admis contestația la executare și a anulat actele de executare silită efectuate în dosarul execuțional nr. 263/2012 al B. P. I., respectiv somația nr. 236-2012 din 04.12.2012, și procesul verbal privind stabilirea cheltuielilor de executare din 04.12.2012.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite, având în vedere faptul că instanța a soluționat capătul de cerere având ca obiect contestația la executare, precum și prevederile art. 403 alin (1) din Cod proc.civilă, potrivit cărora suspendarea executării silite este limitată în timp până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea, instanța a respins-o ca fiind rămasă fără obiect.
În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod proc civ, în vederea respectării principiului disponibilității părților care guvernează procesul civil, instanța a luat act de faptul că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs S. Ș. solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul admiterii în parte a contestației la executare și anularea în parte a actelor de executare silită prin diminuarea cheltuielilor de executare.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurentul S. Ș. arată că prima instanță a anulat greșit actele de executare silită în loc să diminueze cheltuielile de executare la sumele justificate și solicitate de creditor. Recurentul a arătat că a solicitat onorarului de executare să diminueze cheltuielile de executare la sumele justificate însă acesta nu a ținut cont de cele solicitate .
Prin întâmpinarea formulată intimata D.G.F.P - Administrația Finanțelor Publice Tîrgu- M. a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În cuprinsul întâmpinării s-a arătat că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală iar prima instanță a reținut în mod corect criticile aduse actelor de executare silită de contestatoare întrucât somația cuprinde sume care nu au fost dispuse prin hotărârile judecătorești în temeiul cărora s-a pornit executarea silită.
Examinând recursul declarat în cauză prin prisma motivelor invocate, precum și prin raportare la prevederile art.304 ind.1 Cod procedură civilă, tribunalul constată următoarele:
Prin somația nr. 263-2012, emisă la data de 04.12.2012, în dosarul execuțional 263/2012 al B. P. I., contestatoarei i s-a pus în vedere să achite intimatului suma de 7800,28 lei din care din care suma de 6392 lei reprezentând suma reținută în baza adresei de înființare a popririi nr. 133/04.06.2010, 84,68 lei cheltuieli de judecată, 20 lei - taxe judiciare, 793,60 lei onorar executare silită și 500 lei reprezentând onorariu de avocat.
Contestatoarea a criticat pe calea prezentei contestații la executare, actele de executare susținând nelegalitatea acestora întrucât s-a perceput în etapa executării silite suma de 500 lei reprezentînd onorariu de avocat.
Prima instanță a apreciat, greșit, că se impune anularea în întregime a actelor de executare întocmite cu nerespectarea dispozițiilor art. 3717 alin 3 Cod proc civ.
Într-adevăr onorariul avocațial în cuantum de 500 lei a fost stabilit de către executorul judecătoresc, prin procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, în lipsa unor documente justificative însă în cazul procesului verbal astfel întocmit cu nerespectarea dispozițiilor art. 3717 alin 3 Cod proc civ, intervine doar nulitatea parțială a acestuia, fiind posibil a fi menținute cheltuielile de executare justificate care nu contravin dispozițiilor legale menționate.
Încălcarea dispozițiilor art. 3717 alin 3 Cod proc civ atrage nulitatea relativă a actelor de executare însă imposibilitatea verificării de către instanță a modului de stabilire a cheltuielilor ocazionate de executarea silită vizează doar suma de 500 de lei reprezentând onorariu de avocat.
În consecință, având în vedere toate considerentele de fapt și de drept expuse, tribunalul în baza art.312 alin.3 Cod procedură civilă rap.l a art.304 pct.9 C.proc.civ., urmează a admite recursul declarat de recurentul Șoos Ș. împotriva sentinței civile nr. 2673/27.03.2013 pronunțată de Judecătoria Tg M., în dosarul nr._, să modifice sentința în sensul că se va dispune modificarea actelor de executare silită efectuate în dosarul execuțional nr. 263/2012 a B. P. I., respectiv somația nr. 236.2012 din data de 04.12.2012 și a procesului verbal privind stabilirea cheltuielilor de executare din 04.12.2012, în sensul eliminării sumei de 500 lei – onorariu avocat, urmând să fie menținute celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul Șoos Ș., cu domiciliul în Tg M., . nr. 10, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 2673/27.03.2013 pronunțată de Judecătoria Tg M., în dosarul nr._ și în consecință:
Modifică în parte hotărârea atacată în sensul că:
Dispune modificarea actelor de executare silită efectuate în dosarul execuțional nr. 263/2012 a B. P. I., respectiv somația nr. 236.2012 din data de 04.12.2012 și a procesului verbal privind stabilirea cheltuielilor de executare din 04.12.2012, în sensul eliminării sumei de 500 lei – onorariu avocat.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 3 Decembrie 2013.
Președinte, C. S. | Judecător, A. A.-B. | Judecător, M. M. |
Grefier, M. V. |
Red. Tehnored. /CS/23.12.2013
Jud. fond. M.M G.
Listat: M.V. 07.01.2014
2 exemplare
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 1951/2013. Tribunalul MUREŞ | Grăniţuire. Decizia nr. 33/2013. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
