Grăniţuire. Decizia nr. 33/2013. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 33/2013 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 05-03-2013 în dosarul nr. 4714./320/2007/a1
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ (Număr în format vechi 8034/2012)
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIE CIVILĂ Nr. 33
Ședința publică de la 05 Martie 2013
Completul compus din:
Președinte: A. B.
Judecător: A. A.-B.
Grefier: A. A.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta – pârâtă S.C. P. T. S.R.L., cu sediul în Tg-M., ., jud. M., împotriva sentinței civile nr. 5365/03.07.2012 pronunțată de Judecătoria Tg-M..
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Mersul dezbaterilor și concluziile părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 19 februarie 2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a dispus amânarea pronunțării deciziei pentru data de 26 februarie 2013, iar apoi pentru data de 05 martie 2013.
TRIBUNALUL,
Prin sentința civilă nr. 5365 din 03.07.2012 pronunțată de Judecătoria Tg-M. s-a admis acțiunea civilă exercitată de reclamanta P. T. E. împotriva pârâtei S.C. P. T. S.R.L. și s-a dispus ieșirea din indiviziune cu privire la terenul în suprafață de 630,5 mp înscris în CF nr. 7742 Târgu M., cu număr topografic 2906/36/1, 2829/35/3 conform raportului de expertiză topografică nr. 913/17.10.2008, completat la data de 29.09.2010 astfel: s-a atribuit reclamantei P. T.-E. lotul în suprafață de 315,25 mp., cuprins între punctele 49-17-19-31-32-33-34-35-50 pe planul de situație aflat la fila 9 dosar rejudecare, care va primi următoarele numere topografice noi: 2906/35/3/1 și 2906/36/1/1 și s-a atribuit pârâtei S.C. ”P. T. S.R.L.” lotul în suprafață de 315,25 mp., cuprins între punctele 49-50-39-38-48-37-36-2-15-16 pe planul de situație aflat la fila 9 dosar rejudecare, care va primi următoarele numere topografice noi: 2906/35/3/2 și 2906/3/1/2. Prin aceeași hotărâre a fost obligată reclamanta P. T. E. la plata în favoarea pârâtei S.C. P. T. S.R.L. a unei sulte compensatorii în valoare de 1641,12 lei și a sumei de 3326,1 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxă de timbru, timbru judiciar, onorariu expertize și onorariu avocațial.
Pentru a pronunța această hotărâre judecătoria a reținut că cele 2 părți dețin în cote de egale terenul în suprafață de 688 mp, situat în Tg-M., .. 26, jud. M., teren în suprafața reală de 630,5 mp., cu 57,5 mp mai mică decât cea înscrisă în cartea funciară. Prin raportul de expertiză întocmit s-au realizat propuneri de lotizare in două loturi egale in suprafață de 320,5 mp. fiecare, cu acces la . lotul propus pentru atribuire reclamantei să fie situat lângă proprietatea învecinată a acesteia, situată pe .. 28. Ulterior trimiterii cauzei spre rejudecare, ca urmare a dispozițiilor instanței de casare, s-a realizat o completare a raportului de expertiză, prin care expertul a propus lotizarea în 2 parcele de câte 315,25 mp fiecare, cu excluderea unei suprafețe care apărea doar pe planul cu numere topo vechi și afirmativ nu s-ar mai regăsi în teren în prezent.
În cauză s-a efectuat raportul de expertiză de către exp. B. D., acesta fiind ulterior completat în baza obiecțiunilor formulate de către părți. În esență expertul a opinat că cele 2 parcele, în suprafață de câte 315,25 mp fiecare, conform completării efectuate de către expertul M. F. sunt egale ca valoare, fiecare având câte o deschidere la frontul stradal de 12,47 m, respectiv 12,79 m.
În ceea ce privește utilitățile, s-a constatat că singura diferență între cele 2 parcele este faptul că . să fie atribuită reclamantei este racordată la rețeaua de apă, spre deosebire de . să revină pârâtei. Deși la . montată o conductă de alimentare cu apă de la conducta stradală, funcțională la momentul efectuării expertizei, expertul desemnat în cauză a calculat diferența de valoare ce ar rezulta din întocmirea tuturor documentațiilor și lucrărilor pentru ca această conductă să fie autorizată și avizată în mod legal. Ca urmare, s-a opinat că diferența de valoare între cele 2 parcele este dată exclusiv de existența racordului la rețeaua de apă, ce s-ar situa la suma de 1641,12 lei, sumă la a fost obligată reclamanta în favoarea pârâtei, în vederea egalizării valorice a parcelelor.
Judecătoria a apreciat că modalitatea de partajare propusă de către pârâtă este total neeconomică și nu are în vedere dimensiunile și situarea terenului. Astfel, partajarea terenului în 2 parcele, din care una să aibă întregul front la stradă, iar alta să nu aibă nici un fel de acces la drumul public s-a considerat a fi în totală opoziție cu principiile egalității între părți și a principiului consacrat de art. 741 Cod civil, potrivit căruia trebuie să se dea în principiu fiecărei părți aceiași cantitate de bunuri, de aproximativ aceiași valoare.
Împotriva hotărârii a declarat recurs pârâta cerând ca în urma admiterii acestuia să se caseze hotărârea și să se rejudece cauza în fond. S-a cerut obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea căii de atac recurenta a arătat că nu s-a opus ieșirii din indiviziune însă a avut o altă propunere de repartizare a loturilor, cu respectarea cerinței ca acestea să aibă aceeași valoare pentru a nu fi prejudiciată niciuna dintre părți. În rejudecarea cauzei s-a efectuat expertiza topografică însă aceasta nu a ținut seama de toate aspectele relevante legate de stabilire valorii exacte de parcelelor însă după formularea de obiecțiuni s-a constat de către expert că diferența valorică dintre parcele este de 1.641,12 lei.
Recurenta a mai arătat că a constatat ulterior că la dosar mai există o completare a raportului de expertiză topografică de care nu a avut cunoștință.
S-a mai invocat faptul că deși s-a admis acțiunea de ieșire din indiviziune și s-a împărțit terenul judecătoria a obligat pârâta recurentă la plata integrală a cheltuielilor de judecată. Se poate însă constata că acțiunea reclamantei nu a fost admisă în totalitate ci în urma expertizelor făcute s-a constatat că valoarea loturilor nu a fost egală astfel că reclamanta a fost obligată la plata unei sulte. Instanța trebuia să facă aplicarea art. 276 Cod de procedură civilă potrivit căruia „Când pretențiile fiecărei părți au fost încuviințate numai în parte, instanța va aprecia în ce măsură fiecare dintre ele poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, putând face compensarea lor”.
La termenul de judecată din 19 februarie 2013 instanța a recalificat calea de atac din recurs în apel avându-se în vedere obiectul cererii și valoarea acestuia, de 239.000 lei.
Intimata nu a depus întâmpinare.
Verificând în limitele declarației de apel, stabilirea situației de fapt și modul de aplicare a legii de către prima instanță, tribunalul apreciază că apelul declarat este fondat.
Prin sentința civilă nr. 26 din 5 ianuarie 2009 a Judecătoriei Târgu M. s-a admis acțiunea exercitată de reclamantă și s-a partajat imobilul în litigiu prin formarea a două loturi egale ca suprafață, care au fost atribuite părților iar pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.370,05 lei.
Prin decizia civilă nr. 745 din 3 decembrie 2009 a Tribunalului M. s-a admis recursul declarat de pârâtă, s-a casat integral hotărârea și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare.
Prin hotărârea apelată în urma repartizării loturilor reclamanta a fost obligată la plata unei sulte egalizatoare de 1.641,12 și a sumei de 3.326,1 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
La stabilirea cheltuielilor de judecată instanța trebuia să țină seama de specificul acțiunii de partaj, în care coproprietarii au calități duble, de reclamant și pârât de faptul că hotărârea profită ambilor precum și de culpa procesuală. Susținerea apelantei din prima cale de atac declarată, conform căreia cele două parcele au valori diferite, s-au confirmat, în urma rejudecării cauzei constatându-se că diferența a fost de 1.641,12 lei astfel că reclamanta a fost obligată la plata sultei. Se impunea astfel ca în temeiul art. 276 Cod de procedură civilă să se compenseze în parte cheltuielile de judecată ale părților iar pârâta să fie obligată la plata sumei de 1.653,05 lei.
Urmează astfel ca în temeiul art. 296 Cod de procedură civilă să se admită apelul și să se schimbe în parte hotărârea apelată în sensul obligării pârâtei S.C. P. T. S.R.L. la plata către reclamantă a sumei de 1.653, 05 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În baza art. 274 Cod de procedură intimata P. T. E. la plata către apelantă a sumei de 72,64 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelanta S.C. P. T. S.R.L., cu sediul în Tg-M., ., jud. M., împotriva sentinței civile nr. 5365 din 03.07.2012 pronunțată de Judecătoria Tg-M. și în consecință:
Schimbă în parte hotărârea apelată în sensul că obligă pârâta S.C. P. T. S.R.L. la plata către reclamantă a sumei de 1.653, 05 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii apelate.
Obligă intimata P. T. E. la plata către apelantă a sumei de 72,64 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi: 5 martie 2013.
Președinte, A. B. | Judecător, A. A.-B. | |
Grefier, A. A. |
Red.tehnored.A.B./29.03.2013
Listat A.A./01.04.2013/4 ex
Jud.fond G. G. C.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1002/2013. Tribunalul MUREŞ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 678/2013. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
