Fond funciar. Decizia nr. 995/2013. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 995/2013 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 29-11-2013 în dosarul nr. 3394/320/2008
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA CIVILĂ Nr.995
Ședința publică de la 29 Noiembrie 2013
Completul constituit din:
Președinte M. M.
Judecător E. O.
Judecător A. T.
Grefier C. S.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurenta-reclamantă C. A. cu domiciliul în Târgu-M., ., jud. M., împotriva sentinței civile nr. 4497 din 17.05.2013 pronunțată de Judecătoria Târgu-M. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile în recurs ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 14 noiembrie 2013, când instanța a amânat pronunțarea pentru data de 21 noiembrie 2012, 28 noiembrie 2013 și apoi pentru data de azi, încheieri care fac parte integrantă din prezenta.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4497/ 17.05.2013 pronunțată de Judecătoria Tg. M. în dosarul nr._ a fost respinsă cererea formulată și precizată de reclamanta C. A., în contradictoriu cu intimatele P. județului M. – Comisia Județeană de Aplicare a Legilor Fondului Funciar M., și P. mun.Târgu M.–Comisia municipală de fond funciar, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin cererea introductivă s-a solicitat de către reclamantă obligarea pârâtelor să-i atribuie prin constituire dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 1549 mp, suprafață despre care aceasta arată că este aferentă casei de locuit pe care dânsa o deține; temeiul juridic invocat în cauză de către reclamantă l-au reprezentat dispozițiile art.8 din Decretul Lege nr. 42/1990, astfel cum acesta a fost preluat de dispozițiile art. 24 al legii 18/1991. S-au invocat și dispozițiile art. 22 și 23 din Legea 19/1991.
Instanța a arătat că, în concret, cererea a fost formulată inițial ca o contestație împotriva soluțiilor pronunțate de cele două pârâte raportat la cererea ei întemeiată pe aceste texte legale, anume Hotărârea nr. 192/2008 prin care s-a validat propunerea Comisiei locale, pronunțându-se o soluție de respingere a solicitării reclamantei.
Față de prevederile legale invocate de către reclamantă, s-a constatat că în soluțiile pronunțate, comisiile pârâte au verificat îndeplinirea condițiilor disp. art. 19 din Legea 18/1991 .
Instanța a reținut că, deși reclamantei i s-a solicitat de către Comisia municipală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor M. că este necesar a-și dovedi calitatea de membru cooperator pe ultimii trei ani, anume perioada 1986 – 1990, nu s-a făcut această dovadă decât cu privire la faptul că reclamanta are o vechime de 15 ani în fostele cooperative de producție, respectiv că ea figurează din anul 1968-1990 ca fiind membru CAP Sântana de M. . Pe de altă parte, instanța a arătat că, față de temeiul legal al cererii, o astfel de dovadă nu trebuia făcută, întrucât art. 24 din Legea nr. 18/1991 implică verificarea altor condiții .
S-a mai reținut în cauză că în ceea ce privește terenul aferent casei de locuit a reclamantei, s-a formulat cerere pentru trecerea în proprietate privată a terenului aferent casei de locuit al reclamantei, cerere soluționată favorabil prin emiterea Ordinului Prefectului nr. 33/_, prin care s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 588 mp aferent casei de locuit aparținând reclamantei (la cererea soțului acesteia).
Expertiza de specialitate topografică efectuat în cauză a vizat atât terenul aferent casei de locuit al reclamantei situat pe . nr. 32 (pentru care s-a emis Ordinul 33/2003), dar și a terenului solicitat în prezentul dosar, situat pe . număr poștal, constatându-se că aceste terenuri nu sunt alăturate.
Terenul în discuție a fost identificat cu nr. top._ (aproximativ), și a fost descris ca „neproductiv (ca și categorie de folosință)” și nu s-a identificat existența pe acest teren a vreunei construcții aparținând reclamantei. Instanța a mai arătat că, expertul a arătat clar că că amplasamentul de la nr. 32 de pe . și casa reclamanților, și descrie această casă ca fiind „din cărămidă”, și că pe terenul solicitat de reclamantă în acest dosar nefiind identificată nici o construcție. Nici planul de situație nu relevă existența vreunei construcții, iar planul de încadrare relevă de asemenea un teren care este situat la distanță de casa – proprietatea reclamantei; astfel instanța a observat că între terenul primit de reclamantă în baza art. 35 din Legea 18/1991 și terenul solicitat în prezentul dosar sunt situate mai multe case de pe .> Situația, concretă, astfel cum a fost reliefată de raportul de expertiză efectuat în cauză și necontestat de părți, evidențiază faptul că terenul solicitat de reclamantă nu întrunește condițiile prevăzute de articolele de lege invocate, anume nu este un teren aferent casei sau anexelor. Textele legale invocate de reclamantă se referă exclusiv la terenurile aflate în legătură cu casa de locuit și anexele acesteia, ori reclamanta nu a probat în nici un mod că ar fi îndeplinită această condiție. Dimpotrivă, susținerile pârâtei Comisia locală Târgu M., în sensul că terenul în litigiu ar fi situat în extravilan și nu are nici o legătură cu terenul aferent casei de locuit al reclamantei, sau cu anexele gospodărești ale acestuia au fost probate de raportul de expertiză întocmit în cauză.
În consecință, s-a procedat la respingerea cererii, inclusiv în ceea ce privește cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta C. A., solicitând admitere apelului, modificarea în tot a hotărârii atacate și în rejudecarea cauzei admiterea contestației formulate, cu consecința obligării pârâtelor la a-i atribuii în proprietate suprafața de 1549 mp, teren aferent casei de locuit, fără obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată.
Se arată prin memoriul de apel că instanța de fond a soluționat cauza prin prisma unei evaluări greșite a materialului probator administrat în cauză.
Astfel, apelanta susține că terenul solicitat este folosit de aceasta, terenul a fost identificat de membrii ai Comisiei de fond funciar Tg. M. și în fapt acesta constituit teren aferente gospodăriei sale . De altfel, se arată că acest lucru nu a fost contestat de Comisia județeană de aplicare a legilor fondului funciar M. ,care a respins cererea sa doar în considerarea faptului că reclamanta nu a făcut dovada că ar fi fost membru CAP.
În ceea ce privește această calitate a reclamantei apelante, aceasta arată că, din decizia nr._ / 30.04.1996 depusă la dosarul cauzei a dovedit faptul că s-a pensionat având o vechime de 15 ani în fostele cooperative agricole de producție, prin urmare apreciază că s-a dovedit din plin faptul că a fost membră CAP din anul 1981 și prin urmare avea această calitate și raportat la intervalul de timp prevăzut de lege.
Mai arată reclamanta că imediat după anul 1990, în temeiul art. 8 din Decretul lege nr. 18/1991 a solicitat să i se atribuie în proprietate suprafața de teren aferentă casei de locuit pe care o deține în municipiul Tg. M. ,., jud. M., și deși după formularea acestei cereri, o comisie formată din mai multe persoane din cadrul Comisiei municipale de aplicare a Legii nr. 18/1990 a făcut măsurători în privința terenului solicitat, ulterior nu s-a procedat la soluționarea cererii sale .
Reclamanta apelantă precizează că folosește o suprafață mai mare decât a cea înscrisă în registrul agricol al primăriei, și de asemenea arată că, potrivit dispozițiilor art. 8 din Decretul lege nr. 42/1990, era îndreptățită la o suprafață de teren de până la 6000 mp aferentă casei de locuit .
Se arată că aceste aspecte au fost trecute sub tăcere de instanța de fond ,care a fost mai preocupată de problema dacă cele două terenuri sunt sau nu apropiate, dacă pe terenul de 1549 mp există sau nu edificate anexe gospodărești, deși textul art. 8 din Decretul lege nr. 42/1990 face vorbire de terenul aferent casei de locuit și anexelor gospodărești, fără a prezenta relevanță dacă pe terenul în discuție există sau nu edificată casa de locuit, acareturi, garduri sau alte edificate.
În consecință ,se susține că esențial în cauză era a se determina dacă terenul constituie sau nu teren aferent casei de locuit și gospodăriei reclamantei, dacă aceasta îl folosește și eventual ca aceasta suprafață să nu depășească limita de 6000 mp.
Prin expertiza topografică efectuată în cauză s-a evidențiat suprafața reală disponibilă și care excede celei ce i-a fost atribuită prin Ordinul Prefectului, suprafața folosită de reclamantă este îngrădită și bine delimitată ,sens în care apare ca fiind perfect posibilă atribuirea suprafeței solicitate ; chiar dacă expertul nu a făcut o schiță din care să rezulte învecinarea celor două terenuri, acest lucru nu poate fi tăgăduit . Astfel, se susține de către reclamantă că se impune în cauză completarea raportului de expertiză topografică, în vederea calificării aspectul referitor la învecinarea celor două terenuri .
În drept au fost invocate prevederile art. 27 din HG nr. 890/2005, ale Legii nr. 247/ 2005 raportat la art. 8 din decretul lege nr 42/1990 și art. 22-24 din legea nr. 18/1991 .
Prin întâmpinare, intimata Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor M. a solicitat respingerea apelului ca nefondat .
Se arată prin întâmpinare că cererea reclamantei prin care aceasta a solicitat suprafața de 0,20 ha teren agricol a fost respinsă în considerare faptului că nu au fost îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 18/1991, respectiv că nu a fost completată documentația cu adeverința din care să rezulte că a lucrat în CAP în perioada 1986-1990, iar pe de altă parte, s-a arătat că, în registrul agricol familia C. figurează înscrisă numai cu suprafața de 0,0756 ha aferentă casei de locuit și înscrisă în cartea funciară .
Întrucât instanța de fond a constatat că, față de starea de fapt reliefată prin raportul de expertiză topografică efectuat în cauză, că terenul nu este aferent casei sau anexelor și nu întrunește condițiile prevăzute de lege, se arată că, criticile apelantei aduse în cale de atac nu sunt de natură a determina desființarea sentinței atacate.
Comisia municipală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Tg. M. a formulat de asemenea întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea hotărârii atacate ca temeinice și legale .
Intimata arată că, prima instanță a reținut în mod corect că nu s-a probat în cauză că reclamanta este îndreptățită la constituirea dreptului de proprietate pentru suprafața solicitată; aceasta, potrivit fișelor individuale de pontaj predate de fostul CAP Sântana- ferma Remetea nu figura ca membru cooperator, și de asemenea nu s-a dovedit că terenul solicitat este aferent casei .
La termenul de judecată din data de 10 octombrie 2013, tribunalul a procedat la recalificarea căii de atac din apel în recurs.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs, a apărărilor expuse prin întâmpinări și având în vedere prevederile art. 304 indice 1 Cod de procedură civilă, tribunalul reține următoarele:
Instanța de fond a reținut în mod corect că întreg demersul judiciar promovat de către reclamanta recurentă s-a întemeiat pe prevederile art. 23 și 24 din Legea nr. 18/1991, prevederi care permit trecerea în proprietate deținătorilor care au avut calitatea de cooperatori, a terenurilor aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, curte și grădină, astfel că analizarea cererii deduse judecății trebuie – și de altfel a și fost făcută prin prisma acestor prevederi .
Tribunalul mai reține de asemeni că în mod corect a arătat instanța de fond că în soluționarea contestației formulate de către reclamantă comisiile de fond funciar au analizat în mod greșit solicitările acesteia prin prisma prevederilor art. 19 din Legea nr. 18/1991, prevederi care privesc îndreptățirea membrilor cooperatori care nu au adus teren în cooperativa agricolă de producție dar care au lucrat în orice mod, ca angajați în ultimii 3 ani în cooperative de a primii în proprietate loturi de teren din cele prevăzute la art. 18 din lege .
În fapt însă, tribunalul constată și că această eroare a comisiilor este determinată de modul ambiguu în care a fost formulată cererea inițială a reclamantei ( fila 48 dosar fond ), cerere prin care arată că se solicită teren arabil în suprafață de 0,20 ha, s-a arătat că a lucrat în CAP Sântana de M., dar a făcut referire și la faptul că reclamanta nu deține teren agricol și nici grădină lângă casă . Aparent, această cerere privea atribuirea dreptului de proprietate potrivit prevederilor art. 19 din lege, însă, după cum a arătat instanța de fond, reclamanta în mod expres a precizat în cursul judecării cauzei că cererea sa este fundamentată pe alte prevederi legale, respectiv cele ale art. 22—24 din Legea nr. 18/1991 cu raportare la cele ale art. 8 din Decretul lege nr. 42/ 1990 .
Sub acest aspect, criticile recurentei față de constatările privitoare la calitatea sa de membru cooperator în intervalul 1968-1996 nu prezintă relevanță în cauză, având în vedere că, deși a făcut o analiză în acest sens, instanța de fond nu și-a fundamentat soluția pe considerente legate de această calitate/lipsă de calitate de membru cooperator.
În calea de atac, tribunalul urmează a verifica legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma condițiilor reținute de instanța de fond în fundamentarea soluției, respectiv prin prisma interpretării prevederilor art. 23-24 din Legea nr. 18/1991 raportate la ansamblul materialului probator administrat.
Prin Ordinul prefectului nr. 33/ 1993, a fost soluționată cererea formulată de către reclamanta recurentă în temeiul Legii nr. 18/1991 referitoare la trecerea în proprietatea sa a terenului aferent casei de locuit, cerere care a făcut obiectul contestației în prezenta cauză fiind formulată de reclamantă abia în anul 2005 ,în baza prevederilor Legii nr. 247/2005 .
După cum și instanța de fond a arătat, esențial în soluționarea cauzei, față de temeiul juridic susținut constant de către reclamantă, a fost determinarea afectațiunii terenului solicitat, respectiv dacă acesta este sau nu aferent locuinței.
Chiar dacă, așa cum susține reclamanta în declarația de recurs ,nu prezintă relevanță dacă pe terenul solicitat se află sau nu edificate, în fapt ,contrar criticilor aduse în cale de atac, se impunea a se constata dacă terenul în cauză este sau nu în proximitatea locuinței, pentru a avea caracterul de „teren aferent” .
Acest aspect a fost analizat cu minuțiozitate de către instanța de fond, care a avut în vedere concluziile raportului de expertiză topografică efectuat cât și planul de situație și planul de încadrare cu privire la imobilul teren. Toate aceste probe au relevat că terenul solicitat nu se află în proximitatea casei și curții reclamantei recurente pentru a putea fi calificat ca fiind aferent acestora, dimpotrivă, după cum și instanța de fond a arătat, acest teren se află situat la distanță față de casa reclamantei, între terenul primit de reclamantă prin Ordinul Prefectului și cel solicitat în prezentul litigiu fiind situate o . case pe .> Deși se arată în declarația de recurs că în raportul de expertiză nu s-a făcut o mențiune expresă cu privire la faptul că terenurile mai sus menționate nu sunt învecinate, acest aspect nu poate fi considerat o critică pertinentă, din planul de încadrare inclus în lucrarea de specialitate reieșind cu evidență care este poziționarea terenului .
Cum din lucrarea de specialitate topografică efectuată în cauză (completată cu planurile de situație și planul de încadrare) reiese că terenul cu privire la care reclamanta a formulat cererea nu este aferent casei acesteia, tribunalul conchide că instanța de fond în mod corect a concluzionat că acțiunea dedusă judecății nu este întemeiată .
Pentru aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 312 alin.1 Cod de procedură civilă, tribunalul urmează a respinge ca nefondat recursul dedus judecății .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta C. A. cu domiciliul în Târgu-M., ., jud. M., împotriva sentinței civile nr. 4497 din 17.05.2013 pronunțată de Judecătoria Târgu-M. în dosarul nr._ .
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 29 Noiembrie 2013.
Președinte, M. M. | Judecător, E. O. | Judecător, A. T. |
Grefier, C. S. |
Red./Tehnored.M.M./26.02.2014
Listat C.Ș./28.02.2014
7 pag/2 ex.
Jud.fondA.C.C.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 457/2013.... | Legea 10/2001. Sentința nr. 1951/2013. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
