Contestaţie la executare. Decizia nr. 1046/2013. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1046/2013 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 10-12-2013 în dosarul nr. 1504/320/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1046/2013
Ședința publică de la 10 Decembrie 2013
Completul constituit din:
Președinte C. S.
Judecător A. A.-B.
Judecător M. M.
Grefier M. V.
Pe rol judecarea recursului declarat de Administrația Finanțelor Publice M., cu sediul în Tg M., .. 1-3, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 5392/18.06.2013 pronunțată de Judecătoria Tg M. în dosarul nr._ .
Procedura este legal îndeplinită, în lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor și susținerile părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 26 noiembrie 2013, când din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a da posibilitate părților să depună la dosarul cauzei, concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea la data de 3 decembrie 2013 și apoi la data de azi, 10 decembrie 2013, încheieri care fac parte integrantă din prezenta decizie civilă.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 5392/7 18 iunie 2013 pronunțată de Judecătoria Tg. M. în dosarul nr._ a fost admisă contestația la executare formulată de contestatorul V. K., în contradictoriu cu intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice M. și s-a dispus anularea actelor de executare silită emise de către intimată, respectiv a titlului executoriu nr._/06.12.2012 și a somației nr._/07.01.2013 și s-a dispus restituirea către contestator la rămânerea irevocabilă a hotărârii a taxei de timbru în cuantum de 194 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin contestația la executare dedusă judecății, s-a solicita anularea actelor de executare silită emise de intimată, respectiv a somației și titlului executoriu, sens în care s-a invocat faptul că titlul de creanță nu i-a fost comunicat.
Instanța a constatat că prin Decizia nr. 391/27.08.2012 emisă de către intimată s-a dispus angajarea răspunderii solidare a contestatorului pentru obligațiile fiscale restante ale debitoarei ..
Instanța a reținut în cauză că, potrivit prevederilor art. 136 alin.1 din OG nr. 92/2003 și ale art. 141 alin.2 din același act normative, procedura de executare silită presupune cu necesitate existența unui titlu de creanță legal comunicat, precum și neplata de către debitor de bunăvoie a obligațiilor în termenele prevăzute de art. 111 din OG nr. 92/2003.
Având în vedere aceste prevederi legale în corelație cu starea de fapt din cauză așa cum aceasta a reieșit din probele administrate, pentru a ne afla în prezența unei executări silite legale, era imperios necesar, anterior emiterii actelor de executare silită, ca titlul de creanță să fie comunicat contestatorului, iar acesta să nu își îndeplinească benevol obligațiile.
S-a mai arătat de către instanță că în ceea ce privește comunicarea titlului de creanță, sunt aplicabile considerațiile cuprinse în Decizia nr. 536/28.04.2011 a Curții Constituționale, potrivit cu care modalitățile de comunicare sunt cele prevăzute de art. 44 alin. 2 Cod procedură fiscală, în ordinea prevăzută, care are un caracter obligatoriu, astfel încât, în lipsa remiterii sub semnătură, titlul de creanță urma a fi comunicat prin poștă, și doar în cazul imposibilității de comunicare în acest mod se poate recurge la comunicarea prin publicitate.
Instanța a reținut că nu s-au probat susținerile intimatei referitoare la faptul că s-ar fi încercat comunicarea prin poștă, singura dovadă de comunicare fiind anunțul colectiv publicat pe pagina de internet și la sediul intimatei.
În consecință, instanța a reținut că titlul de creanță nu a fost legal comunicat contestatorului, astfel încât, acest titlu de creanță nu a devenit titlu executoriu potrivit prevederilor art. 141 alin.2 Cod de procedură fiscală.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice M. – Administrația Finanțelor Publice Tg. M., solicitând admiterea căii de atac și modificarea în parte a sentinței atacate cu consecința respingerii contestației la executare.
Se arată prin memoriul de recurs că în mod eronat instanța de fond a reținut că modul în care actul administrative fiscal a fost comunicat nu corespunde art. 44 alin.2 din OG nr. 92/2003.
Recurenta face referire la prevederile art. 141 Cod de procedură fiscală, arătând că titlu de creanță devine executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent, fiind invocate și prevederile art. 43 alin.2 Cod de procedură fiscală referitor la conținutul titlului executoriu.
Se mai arată că obligația de plată cuprinsă în actele administrative atacate a fost stabilită în sarcina debitorului prin Decizia nr. 391/27.08.2012 de angajare a răspunderii personale a numitului V. K. în calitate de administrator și asociat al debitoarei declarate insolvabilă ., precizându-se că această decizie a fost comunicată prin publicitate (respective Anunțul colectiv nr._/17.10.2012 ) în conformitate cu prevederile art. 44 alin.2 indice 2 din OG nr. 92/2003, datorită neridicării de către contestator a corespondenței poștale.
În consecință, recurenta arată că organul de executare silită a procedat potrivit prevederilor legale incidente în speță, iar debitorul contestator nu a fost în măsură să aducă în speță critici pertinente actelor de executare atacate, iar contrar prevederilor art. 1169 Cod civil, conform cărora orice cerere trebuie dovedită în fața instanței, debitorul nu a făcut dovada vicierii procedurii de executare.
În drept au fost invocate prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304 indice 1 Cod de procedură civilă.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs și având în vedere prevederile art. 304 indice 1 Cod de procedură civilă, tribunalul reține următoarele:
În calea de atac, recurenta a susținut că hotărârea pronunțată de instanța de fond este nelegală întrucât s-a procedat corect de către organul administrativ fiscal la comunicarea titlului de creanță.
Cu toate acestea, nici în fața instanței de fond și nici în calea de atac nu s-a adus vreo dovadă privitoare la faptul că s-ar fi procedat de către recurentă, anterior comunicării prin publicitate (respectiv anunțul colectiv) potrivit prevederilor art. 44 alin.2 indice 2 Cod de procedură fiscală, la comunicarea prin poștă.
După cum corect a reținut instanța de fond, deși s-a susținut în ambele cicluri procesuale că ar fi existat o astfel de comunicare (ce nu s-a realizat efectiv datorită faptului că debitorul contestator nu a ridicat corespondența poștală), nu s-a produs nici o probă în acest sens.
Reluând conținutul unor texte ale OG nr. 92/2003 ca și referirile expuse și în fața instanței de fond referitoare la modul de stabilire a obligației de plată (acest din urmă aspect fiind reținut în hotărârea instanței de fond), tribunalul constată că recurenta urmărește în fapt să răstoarne sarcina probei, sens în care invocă prevederile art. 1169 Cod civil.
Cum actele de executare emană de la instituția recurentă, tribunalul, în acord cu concluzia instanței de fond, apreciază că sarcina de a dovedii că s-a procedat la comunicarea titlului de creanță potrivit prevederilor art. 44 din OG nr. 92/2003 revine emitentului, și nu debitorului care de altfel nici nu poate face dovada unui fapt negativ (acela că nu a primit o comunicare poștală.
În consecință, tribunalul apreciază că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, astfel că, în baza prevederilor art. 312 alin.1 Cod de procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul dedus judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul D.G.F.P. M. – A. Tg M., cu sediul în Tg M., .. 1-3, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 5392 din 18.06.2013 pronunțată de Judecătoria Tg M. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Decembrie 2013.
Președinte, C. S. | Judecător, A. A.-B. | Judecător, M. M. |
Grefier, M. V. |
Red. Tehnored. / MM/14.03.2014
Jud. fond: GG C.
Listat: M.V. 17.03.2014
2 exemplare
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 559/2013. Tribunalul MUREŞ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1105/2013. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
