Contestaţie la executare. Decizia nr. 985/2013. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 985/2013 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 28-11-2013 în dosarul nr. 212/308/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr. 2991
Decizia civilă nr. 985
Ședința publică din data de 28 noiembrie 2013
Completul constituit din:
Președinte P. M.
Judecător A. T.
Judecător F. G. M.
Grefier A. E. C.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurenta-intimată Agenția Națională de Administrare Fiscală București, cu sediul în București, ., sector 5, împotriva sentinței civile nr. 584 din data de 05 aprilie 2013, pronunțată de Judecătoria Sighișoara în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor și cuvântul pe fond al părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 21 noiembrie 2013, când s-a amânat pronunțarea asupra deciziei pentru data de azi, 28 noiembrie 2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
P. sentința civilă nr. 584 din 5 aprilie 2013 pronunțată de Judecătoria Sighișoara în dosar nr._ s-a respins excepția tardivității cererii invocată de intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală. A fost admisă cererea terțului poprit M. Sighișoara formulată în contradictoriu cu intimatele Agenția Națională de Administrare Fiscală și .-n consecință s-a desființat poprirea înființată de către intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili prin Adresa de înființare a popririi nr._/14.06.2012 asupra conturilor terțului poprit vizând pe debitoarea . fost obligate intimatele la 194,3 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
În considerentele hotărârii s-a reținut că prin adresa de înființare a popririi nr._/14.06.2012 a Agenției Naționale de Administrare Fiscală a Marilor Contribuabili emisă în Dosarul de executare nr._, înregistrată la 30.07.2012 la M. Sighișoara, s-a înființat poprirea asupra sumelor de bani datorate debitorului urmărit . la concurența sumei de 7.630.323 lei (f.8-9 din dosar). P. adresa nr._/24.08.2012 M. Sighișoara a răspuns intimatei creditoare că nu datorează suma pentru care s-a înființat poprirea debitoarei . nefiind certă, lichidă și exigibilă (f.78-83 din dosar), adresă la care însă creditoarea nu a răspuns, motiv pentru care terțul poprit M. Sighișoara a revenit la 3.12.2012 (f.84). La 16.01.2013 Agenția Națională de Administrare Fiscală a răspuns Municipiului Sighișoara prin adresa nr._/8.01.2013 (f.85 din dosar). Creditoarea Agenția Națională de Administrare Fiscală a invocat excepția tardivității contestației. Instanța a apreciat excepția ca nefondată întrucât cererea de chemare în judecată a contestatorului este întemeiată în drept pe disp.art.150 al.1 din OG nr.92/2003 privind codul de procedură fiscală, conform cu care „(1) Dacă terțul poprit înștiințează organul de executare că nu datorează vreo sumă de bani debitorului urmărit, precum și în cazul în care se invocă alte neregularități privind înființarea popririi, instanța judecătorească în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul terțului poprit, la cererea organului de executare ori a altei părți interesate, pe baza probelor administrate, va pronunța menținerea sau desființarea popririi”. Așadar, cererea terțului poprit nu este o contestație la executare formulată în temeiul art.172 și următoarele din OG 92/2003, astfel că nu sunt aplicabile în cauză dispozițiile art.173 privind termenul de contestare, urmând a se respinge excepția tardivității cererii. În ce privește fondul cauzei, instanța a reținut că debitele cesionate de cele două firme . și . nu sunt certe, terțul poprit înștiințând organul de executare că nu datorează sumele de bani menționate în adresa de poprire. De altfel, prin Sentințele nr.1180/3.X.2012 pronunțată în Dosarul nr._, 556/24.04.2012 pronunțată în Dosarul nr._ și 564/25.04.2012 pronunțată în Dosarul nr._ ale Tribunalului Specializat M., s-au respins cererile pentru emiterea ordonanței de plată privind debite datorate de M. Sighișoara creditoarei . altor societăți cesionare ale ., hotărârile fiind irevocabile. Instanța este obligată să analizeze situația invocată de terțul poprit prin adresa comunicată organului fiscal, cât și alte neregularități privind înființarea popririi, dar și caracterul cert, lichid și exigibil al creanței datorate de terț. Caracterul cert, lichid și exigibil al creanței deținută împotriva terțului poprit, pasibilă de executare silită, se analizează din perspectiva disp.art.379 c.pr.civ. Așa cum s-a menționat însă, creanța datorată de terțul poprit către C. SA Orăștie nu este certă, lichidă și exigibilă și, ca urmare, poprirea a fost nelegal înființată, apărările Municipiului Sighișoara fiind fondate. În temeiul art.274 c.pr.civ. intimatele au fost obligate la cheltuieli de judecată 194,3 lei către terțul poprit, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești a declarat recurs intimata A., solicitând modificarea în tot a sentinței recurate și, pe cale de consecință, respingerea ca tardivă a contestației lan executare, iar în subsidiar, în cazul respingerii excepției, respingerea contestației la executare ca neîntemeiată.
În motivare a arătat că excepția tardivității este întemeiată deoarece din lecturarea acțiunii formulate de contestatoare și a actelor anexate se observă faptul că Adresa de înființare a poprii nr._/14.06.2012 a fost comunicată către M. Sighișoara la data de 30.07.2012, iar o contestație împotriva acestui act de executare silită s-a promovat doar la 15 zile calculate de la data de 16.01.2013 (când a considerat contestatoarea că i s-a comunicat ultimul act), articolul 150 din OG nr. 92/2003 reglementând cazurile în care se procedează la executarea terțului prin poprire și posibilitatea terțului poprit de a înștiința creditorul că nu ar datora sume de bani debitorului executat, însă mijloacele procedurale ale acestuia sunt reprezentate tot de contestația la executare stipulată expres de art. 172-173. Posibilitatea contestatorului de a formula contestație exista până la data de 15.08.2012. În privința fondului arată că M. Sighișoara figurează drept debitor față de . în acest sens s-a procedat la înființarea poprii asupra acestuia în calitate de terț, nefiind invocate motive de nelegalitate a actelor de executare.
În drept au fost invocate prevederile art. 299 și urm. C. pr. civ., art. 149, 150, 172-174 OG nr. 92/2003, precum și celelalte dispoziții la care s-a făcut referire în cuprinsul declarației de recurs.
Contestatorul M. Sighișoara a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În motivare a arătat că excepția tardivității a fost corect respinsă deoarece împotriva adresei de înființare a poprii din 30.07.2012 a fost formulată o cerere în temeiul art. 150 C. pr. fiscală direct către intimată prin care a solicitat desființarea popririi, ulterior acestui moment fiind purtată o întreagă corespondență, ultimul document primit de la intimată fiind comunicat în data de 16.01.2013 și în raport cu care a și formulat contestația la executare, formularea unei cereri în temeiul art. 150 nefiind supusă termenului prevăzut de art. 173 C. pr. fiscală, termenul de 15 zile fiind oricum respectat în raport de data ultimului act de executare. În privința fondului arată că dreptul de creanță al . de contestator nu este cert, lichid și exigibil ca urmare a unor cesiuni efectuate de .. De asemenea, presupusa datorie față de . de 902.085 lei, iar adresa de înființare a popririi este emisă pentru suma de 7.630.323 lei, din prevederile art. 149 alin. 1 OG nr. 92/2003 rezultând că poprirea trebuia înființată doar asupra sumei de 902.085 lei.
În drept au fost invocate prevederile OG nr. 92/2003.
Examinând legalitatea hotărârii atacate prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și prin raportare la prevederile art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, tribunalul reține următoarele:
Instanța a fost învestită la data de 29 ianuarie 2013 cu o cerere a contestatorului M. Sighișoara de desființare a popririi instituite prin adresa de înființare a popririi nr._/14.06.2012, adresă înregistrată la contestator la data de 30.07.2012 (f. 8 dosar fond). În drept contestatorul și-a întemeiat cererea pe prevederile art. 150 alin.1 din OG nr. 92/2003.
În raport de aceste prevederile legale, prima instanță a apreciat că nu sunt incidente dispozițiile art. 172 și următoarele din OG nr. 92/2003, respectiv că nu este învestită cu o contestație la executare care să atragă aplicabilitatea termenul prevăzut de art. 173.
Tribunalul apreciază eronată această aplicare a legii de către prima instanță în condițiile în care prin acțiunea cu care a fost învestită se solicită desființarea unui act de executare silită emis în cadrul executării silite demarate de intimata recurentă A.-Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili și în acest context reprezintă o veritabilă contestație la executare. Pentru calificarea acțiunii ca fiind contestație la executare se are în vedere că aceasta reprezintă mijlocul procedural prin care părțile sau terțele persoane vătămate prin executare se pot plânge instanței în scopul de a obține desființarea actelor ilegale de executare, contestație care în cadrul executării prin poprire poate fi exercitată și de către terțul poprit, devenit parte în procedura de executare.
Prevederile art. 150 din OG nr. 92/2003 nu exclud caracterul acțiunii cu care a fost învestită instanța de contestație la executare, acestea completându-se cu prevederile Capitolului XI „Contestația la executare” din OG nr. 92/2003, prevederi care fac referire și reglementează în consecință și situația executării silite prin poprire. Astfel, art. 174 alin. 1 din OG nr. 92/2003 prevede că la judecarea contestației instanța va cita și organul de executare în a cărui rază teritorială se găsesc bunurile urmărite ori, în cazul executării prin poprire, își are sediul sau domiciliul terțul poprit.
P. urmare, însuși Codul de procedură fiscală, OG nr. 92/2003, include în cadrul contestației la executare contestarea executării prin poprire.
În privința termenul de exercitare a contestației la executare, art. 173 alin. 1 lit. a din OG nr. 92/2003 prevede că acesta este de 15 zile, sub sancțiunea decăderii, din data când contestatorul a luat cunoștință de executarea ori de actul de executare pe care le contestă, din comunicarea somației sau din altă înștiințare primită ori, în lipsa acestora, cu ocazia efectuării executării silite sau în alt mod.
Aplicând aceste prevederi la situația de fapt reținută mai sus, Tribunalul apreciază că excepția tardivității invocată de intimata recurentă este întemeiată, termenul de 15 zile calculându-se de la data de 30.07.2012 și fiind depășit la data de 29.01.2013, data sesizării Judecătoriei Sighișoara.
Nu pot fi reținute ca întemeiate susținerile contestatorului potrivit cu care termenul de 15 zile ar curge de la data de 16.01.2013 care reprezintă data ultimului document comunicat de recurentă. O atare susținere ignoră prevederile enunțate anterior, respectiv prevederile art. 173 alin.1 lit. a din OG nr. 92/2003 care sunt clare sub aspectul datei de la care începe să curgă termenul de 15 zile pentru contestarea actului de executare, în speță, al înștiințării privind instituirea popririi.
În consecință, în temeiul art. 312 C. pr. civ. Tribunalul va admite recursul declarat de recurenta intimată A. împotriva sentinței civile nr. 584 din data de 05 aprilie 2013, pronunțată de Judecătoria Sighișoara în dosarul nr._ pe care o va modifica, în sensul că va admite excepția tardivității formulării contestației la executare, invocată de intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală și va respinge ca tardiv formulată contestația la executare formulată de contestatorul M. Sighișoara în contradictoriu cu intimații Agenția Națională de Administrare Fiscală și S.C. C. S.A. De asemenea, se va respinge cererea formulată de contestatoare de obligare a intimatelor la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta Agenția Națională de Administrare Fiscală, cu sediul în București, ., sector 5, împotriva sentinței civile nr. 584 din data de 05 aprilie 2013, pronunțată de Judecătoria Sighișoara în dosarul nr._ .
Modifică hotărârea atacată, în sensul că admite excepția tardivității formulării contestației la executare, invocată de intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală.
Respinge ca tardiv formulată contestația la executare formulată de contestatorul M. Sighișoara în contradictoriu cu intimații Agenția Națională de Administrare Fiscală și S.C. C. S.A.
Respinge cererea formulată de contestatoare de obligare a intimatelor la plata cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 28 noiembrie 2013.
Președinte, P. M. | Judecător, A. T. | Judecător, F. G. M. |
Grefier, A. E. C. |
Red.A.T.
Tehnored.A.E.C.
2 ex./27.01.2014.
Jud. fond:C. P..
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 129/2013. Tribunalul MUREŞ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 986/2013. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
