Contestaţie la executare. Decizia nr. 115/2013. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 115/2013 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 07-02-2013 în dosarul nr. 10082/320/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ (Număr în format vechi 9239/2012)
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIE CIVILĂ Nr. 115/2013
Ședința publică de la 07 Februarie 2013
Completul compus din:
Președinte A. A.-B.
Judecător M. M.
Judecător C. S.
Grefier D. C.
Pe rol judecarea contestației la executare formulată de contestatoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice M. cu sediul în Tg.M., ..1-3, jud.M., împotriva sentinței civile nr.5445 din 4 iulie 2012 pronunțată de Judecătoria Tg.M. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei după care:
Mersul dezbaterilor și susținerile pe fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 24 ianuarie 2013, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 31 ianuarie 2013, respectiv pentru data de azi, încheieri care fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.5445/04.07.2012 pronunțată de Judecătoria Tg M. în dosarul nr._ instanța a admis contestația la executare formulată de către contestatoarea T. A. în contradictoriu cu intimata D.G.F.P. M. - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE TÎRGU-M.. S-a anulat titlul executoriu nr._/21.09.2011 si somația 26/_ /_ din 21.09.2011 precum si toate actele de executare emise in dosarul execuțional nr. T2143/2011 al intimatei pentru punerea in executare a titlului executoriu nr._/21.09.2011, ca nelegale, s-a anulat procesul-verbal nr._/18.07.2011 privind cheltuielile de executare întocmit de intimata in legătura cu punerea in executare a titlului executoriu nr._/07.01.2011.
De asemenea, s-a dispus restituirea către contestatoare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 194 lei și a timbrului judiciar, în valoare de 0,3 lei, la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe in dosarul nr._/211/2011, contestatoarea T. A. a formulat contestație la executare împotriva procesului-verbal nr._/18.07.2011 întocmit de Administrația finanțelor Tg-M. in dosarul execuțional nr. T2143/2011 solicitând anularea actului de executare.
Ulterior prin contestația la executare ce face obiectul dosarului nr._/320/2011 contestatoarea a solicitat anularea tuturor actelor de executare si a executării silite însăși ce face obiectul dosarului execuțional nr. T2143/2011 anterior menționat.
Din actele dosarului execuțional T 2143 prima instanță a reținut că intimata a emis somația nr. 26/_ /_ ( f. 3 dosar nr._/211/2011) si titlul executoriu nr._/21.09.2011 ( f. 3 dosar nr._/211/2011) prin care s-au stabilit în sarcina contestatoarei obligații de plată în cuantum de_ lei, cu titlu de dobânzi și penalități de întârziere aferente Taxei pe valoare adăugată, individualizate prin decizia de impunere privind accesorii nr._/16.07.2011.
Prin adresa înregistrata in dosarul nr._/211/2011 ( f. 27) intimata a comunicat in întregime actele existente in dosarul execuțional T2143 emise pana in acel moment, inclusiv decizia de impunere nr._ din 16.07.2011 referitoare la suma de 131.953 lei. Intimata nu a făcut insa dovada faptului ca a comunicat anterior aceasta decizie de impunere către contestatoare in conformitate cu art. 44 din OG nr. 92/2003 modificata.
Art. 141 alin. 1 și 11 din O.G. nr. 92/3002 privind Codul de procedură fiscală dispune că executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis, potrivit prevederilor din cod, de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu. În titlul executoriu emis, potrivit legii, organul de executare prevăzut la alin. 1 se înscriu toate creanțele fiscale neachitate la scadență, reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat, precum și accesoriile aferente acestora, stabilite în condițiile legii.
Potrivit prevederilor art. 141 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
Față de dispozițiile enunțate anterior, prima instanță a reținut că titlul de creanță, ce reprezintă un act administrativ fiscal, trebuie comunicat contribuabilului, urmând să producă efecte, de la data comunicării, sau la o dată ulterioară menționată în cuprinsul său.
În speță, s-a reținut că, intimata nu a făcut dovada faptului ca titlul de creanță nr._/16.07.2011 care a stat la baza emiterii titlului executoriu nr._/21.09.2011 a fost comunicat contestatoarei într-una din modalitățile prevăzute de art. 44 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, astfel că din această perspectivă se poate susține că decizia menționata nu a avut aptitudinea de a se transforma în titlu executoriu. Astfel, prima instanță a apreciat că contestatoarea a fost lipsită de o comunicare efectivă și previzibilă, cu consecința lipsirii sale de posibilitatea de a formula calea de atac specială prevăzută de art. 205 din Codul de procedură fiscală, împotriva acestei decizii.
În consecință, s-a reținut că, executarea silită din dosarul execuțional nr. T2143 s-a realizat în absența unui titlu executoriu, iar în lipsa unui titlu executoriu valabil întocmit, actele de executare silită sunt lovite de nulitate. Față de cele arătate, prima instanță a apreciat ca fiind întemeiată contestația la executare din dosarul nr._/320/2011, a admis și a anulat titlul executoriu nr._/21.09.2011, somația 26/_ /_ emise in dosarul execuțional nr. T2143/2011 al intimatei.
În ceea ce privește contestația din dosarul nr._ prima instanță a reținut că se contestă procesul-verbal nr._/18.07.2011 privind cheltuielile de executare (f. 35 dosar nr._/211/2011). Aceste cheltuieli au fost calculate de către organul fiscal de executare în legătură cu punerea în executare a titlului executoriu nr._/07.01.2011.
Prima instanță a reținut că prin titlul executoriu nr._/07.02.2011 s-au stabilit în sarcina contestatoarei obligații de plată în cuantum de 1.486.636 lei, cu titlu de dobânzi și penalități de întârziere aferente taxei pe valoare adăugată, respectiv taxă pe valoare adăugată, individualizate prin decizia de impunere nr. 2487/07.12.2010.
Prin sentința civilă nr. 2126/15.03.2012 pronunțată de către Judecătoria Tg. M. in dosarul nr._ s-a admis contestația la executare și s-a anulat titlul executoriu nr._/07.01.2011 mai sus menționat. Hotărârea menționată este definitivă.
Față de anularea titlului executoriu, s-a reținut că se impune în temeiul art. 379 indice 1 c. Proc. civ. și anularea oricărui act subsecvent, printre care se numără si procesul-verbal nr._/18.07.2011 privind cheltuielile de executare.
Prima instanță a mai reținut că în cadrul aceluiași dosar execuțional T2143 s-au pus în executare mai multe titluri executorii cu privire la aceeași contestatoare. Instanța nu a analiza in întregime actele de executare din acel dosar, ci doar cele ale caro legalitate si temeinicie a fost contestată de către contestatoare în cele două cereri conexate.
În temeiul art. 23 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, s-a dispus restituirea către contestatoare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 194 lei și a timbrului judiciar, în valoare de 0,3 lei, la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice M. solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a hotărârii atacate în sensul respingerii contestației la executare.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurentul arată în esență că instanța în mod greșit a admis excepția de litispendență parțială în conformitate cu art.163 Cod procedură civilă, întrucât ambele pricini trebuiau judecate de instanța care a fost mai întâi investită.
În ceea ce privește modalitatea de comunicare a actelor administrativ fiscale, organul fiscal a respectat prevederile art.44 alin.2 lit.c și d, precum și alin.3 din OG nr.92/2003.
Decizia de calcul accesorii nr._/2011 emisă de A. Tg.M. a fost comunicată contestatoarei, prin poștă, iar datorită faptului că plicul a fost returnat, iar comunicarea nu s-a putut realiza prin una din modalitățile de comunicare prev. de art. 44 alin.2 lit.c și d, precum și alin.3 din OG nr.92/2003, s-a procedat la comunicarea actului administrativ în conformitate cu prev. art.44 alin.2 lit.d coroborat cu art.43 din OG nr.92/2003, respectiv prin publicitate pe site-ul ANAF, potrivit anunțului colectiv nr._/12.08.2011.
Mai arată că, împotriva sentinței nr.2126/15.03.2012 pronunțată de Judecătoria Tg.M. a formulat recurs prin care făcut dovada comunicării deciziei de impunere nr.2487/7.012.2012 emisă de DGFP conform prev.art.44 din OG nr.92/2003.
Intimata T. A. nu a depus întâmpinare, cererea acesteia de amânare fiind respinsă de instanță.
Examinând recursul declarat în cauză prin prisma motivelor invocate, precum și prin raportare la prevederile art.304 ind.1 Cod procedură civilă, tribunalul constată următoarele:
Recurenta a adus critici hotărârii primei instanțe susținând că executarea silită s-a început în baza unui titlu perfect valabil iar actele de executare întrunesc toate condițiile de fond și de formă prevăzute de dispoz. O.G 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Recurenta nu făcut dovada comunicării titlului de creanță nr._/16.07.2011, care a stat la baza emiterii titlului executoriu nr._/21.09.2011, intimatei contestatoare, astfel cum prevede art. 44 lin 1 din O.G 92/2003. Potrivit acestui text de lege „actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat.”
Astfel, recurenta, nu a făcut dovada comunicării, prin poștă, a deciziei de calcul accesorii nr._/16.07.2011, pentru a putea proceda la comunicarea acesteia, conform dispozițiilor art.43,44 alin.2 lit d din OG 92/2003.
Prin urmare, datorită necomunicării acestora, conform dispozițiilor art. 46 din O.G 92/ 2003 actele administrative fiscale nu sunt opozabile constatatorului și nu produc nici un efect juridic.
Astfel, executarea silită s-a demarat cu încălcarea disp. art. 141 al. 1 din O.G 92/2003 care prevăd că „executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit dispozițiilor prezentului cod „
In ceea ce privește contestația din dosarul nr._ prima instanță a reținut că se contestă procesul-verbal nr._ din 18.07.2011 privind cheltuielile de executare (f. 35 dosar nr._/211/2011). S-a reținut că față de anularea titlului executoriu, prin sentința civilă nr. 2126 din 15.03.2012 pronunțată de către Judecătoria Tg.M., în dosarul nr._, se impune in temeiul art. 379 indice 1 c. Proc. civ. si anularea oricărui act subsecvent, printre care se numără si procesul-verbal nr._/18.07.2011 privind cheltuielile de executare.
La data pronunțării hotărârii primei instanțe, sentința civilă nr. 2126 din 15.03.2012 pronunțată de către Judecătoria Tg.M. în dosarul nr._ prin care s-a admis contestația la executare si s-a anulat titlul executoriu nr._/07.01.2011, era definitivă. Astfel hotărârea primei instanțe este legală, raportat la situația existentă la acea dată.
În ceea ce privește critica privind greșita reunire a celor două dosare, de către prima instanță, prin încheierea din 28.03.2012, având în vedere obiectul cauzelor și identitatea de părți, instanța a apreciat că se impune reunirea celor două dosare, în baza art.164 Cod de procedură civilă. Judecarea celor două dosare împreună nu constituie motiv de casare a hotărârii.
Pentru motivele de fapt și de drept mai sus reținute, Tribunalul, în baza art 312 alin 1 din Codul de procedură civilă, va respinge ca nefondat, recursul formulat de recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice M. împotriva sentinței civile nr. 5445 din 04.07.2012 pronunțată de Judecătoria Tg M. în dosarul nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge recursul declarat de recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice M. cu sediul în Tg.M., ..1-3, jud.M., împotriva sentinței civile nr.5445 din 4 iulie 2012 pronunțată de Judecătoria Tg.M. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Februarie 2013
Președinte, A. A.-B. | Judecător, M. M. | Judecător, C. S. |
Grefier, D. C. |
Red.CS
Tehnored.01.03.2012/CDG/2 ex.
Jud.fond.A. B.
| ← Anulare act. Decizia nr. 877/2013. Tribunalul MUREŞ | Pretenţii. Decizia nr. 918/2013. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
