Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 586/2013. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 586/2013 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 25-02-2013 în dosarul nr. 5134/102/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ (Număr în format vechi 6391/2012)
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 586/2013
Ședința publică din data de 25 februarie 2013
Completul compus din:
Președinte: A. B.
Grefier: S. D.
Cu participarea Ministerului Public reprezentat prin d-nul procuror F. G. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul M..
Pe rol fiind judecarea acțiunii civile formulată de reclamanta H. M., cu domiciliul în Tg-M., . M., și domiciliul procesual ales la Cabinetul de Avocat „F. L.” din București, ., nr. 15, sector 1, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Public prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M., cu sediul în Tg-M., .. 1-3, județul M., în cauza ce are ca obiect Despăgubiri în baza Legii nr.221/2009.
Procedura este legal îndeplinită, în lipsa părților.
Mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 12 februarie 2013, care face parte integrantă din prezenta și când instanța a dispus amânarea pronunțării asupra sentinței pentru data de 19 februarie 2013 iar, apoi pentru data de azi, 25 februarie 2013.
TRIBUNALUL,
P. cererea înregistrată la data de 13 iunie 2012 formulată de reclamanta H. M. împotriva pârâtului Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice s-a cerut instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se stabilească caracterul politic al măsurilor luate față de soțul său în anul 1949 constând în dislocarea din Satu M. și stabilirea domiciliului obligatoriu în localitatea Târgu M..
În motivarea cererii reclamanta a arătat că familia H. erau oameni înstrăriți din Satu M., fiind proprietarii mai multor imobile. Familia a fost expropriată în anul 1947 de o parte a terenului agricol deținut și a fost calificată ca fiind o familie de moșieri. În temeiul Decretului nr. 83/1949 cei doi proprietari din familie, Haraszty G. și văduva lui Haraszty B., A. A., precum și fiul acesteia, Haraszty P. Ladislau au fost dislocați la data de 3 martie 1949 din localitatea Satu M. în localitatea Târgu M..
În drept au fost invocate prevederile art. 4 alin. 2 din Legea nr. 221/2009.
S-a depus la dosarul cauzei copia adeverinței nr._/1991 a Direcției Secretariat a Ministerului de Interne, copii ale actelor de stare civilă, copia procurii speciale, copia procesului verbal din 17.07.1947 a Comisiei Județene de reformă agrară, copii ale cărților funciare.
Direcția Generală a Finanțelor Publice M., în reprezentarea intereselor Ministerului Finanțelor Publice a depus întâmpinare cerând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
S-a arătat că acțiunea reclamantei este inadmisibilă întrucât s-a cerut doar constatarea faptului că față de soțul său s-a dispus măsura administrativă a dislocării și a stabilirii domiciliului obligatoriu, fără a se cere realizarea dreptului. De asemenea nu s-a făcut dovada incidenței art. 4 și 5 din Decretul nr. 83/1949 astfel că pronunțarea unei hotărâri care să ia act de existența unei încadrări reglementate de către legiuitor este inadmisibilă.
S-au solicitat relații de la Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității.
Analizând cererea reclamantului, în urma admiterii probelor, instanța apreciază că aceasta este întemeiată.
Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de Direcția Generală a Finanțelor Publice M., instanța apreciază că aceasta este vădit nefondată.
Potrivit prevederilor art. 3 din Legea nr. 221/2009, „Constituie măsură administrativă cu caracter politic orice măsură luată de organele fostei miliții sau securități, având ca obiect dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unități și colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu, dacă au fost întemeiate pe unul sau mai multe dintre următoarele acte normative:
a) Decretul nr. 6 din 14 ianuarie 1950, Decretul nr. 60 din 10 martie 1950, Decretul nr. 257 din 3 iulie 1952, Decretul nr. 258 din 22 august 1952, Decretul nr. 77 din 11 martie 1954 și Decretul nr. 89 din 17 februarie 1958;
b) Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 2/1950, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1.154 din 26 octombrie 1950, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 344 din 15 martie 1951, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 326/1951, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1.554 din 22 august 1952, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 337 din 11 martie 1954, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 237 din 12 februarie 1957, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 282 din 5 martie 1958 și Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1.108 din 2 august 1960;
c) Ordinul nr. 100/Cabinet din 3 aprilie 1950 al Direcțiunii Generale a Securității Poporului;
d) Ordinul nr. 5/Cabinet/1948, Ordinul nr. 26.500/Cabinet/1948, Ordinul nr. 490/Cabinet/1952 și Ordinul nr. 8/20/Cabinet/1952 ale Ministerului Afacerilor Interne;
e) deciziile nr. 200/1951, nr. 239/1952 și nr. 744/1952 ale Ministerului Afacerilor Interne;
f) Ordinul nr. 838 din 4 decembrie 1952 al Ministerului Securității Statului.”
Separat de aceste situații limitativ prevăzute de legiuitor, dispozițiile art. 4 alin. 2 din același act normativ, lasă la latitudinea instanței de judecată a aprecia și în alte situații, dacă o măsura administrativă a avut sau nu un caracter politic – „Persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute la art.3, pot, de asemenea, solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al acestora. Prevederile art. 1 alin. (3) se aplică în mod corespunzător”.
Din aceste texte reiese cu claritate admisibilitatea acțiunii. Pârâtul nu a precizat care ar fi fost acțiunea în realizare pe care reclamanta ar fi avut-o la îndemână și pe care ar fi trebuit să o exercite.
Din probele administrate în cauză a rezultat că soțul reclamantei, Harasztyi P. Ladislau a fost dislocat din Satu M., fiind considerat fiu de moșier și i s-a stabilit domiciliu obligatoriu în Târgu M., în temeiul Deciziei M.A.I. nr. 83/02.03.1949, măsură care a fost ridicată la data de 2 august 1963, prin Decizia M.A.I. nr. 6085/1963.
Instanța apreciază că dislocarea, strămutarea și stabilirea domiciliului obligatoriu a soțului reclamanei au reprezentat măsuri administrative cu caracter politic. Luarea unei asemenea măsuri a avut consecințe asupra persoanei respective și a membrilor familiei acesteia.
Urmează deci ca instanța, în baza art. 4 alin. 2 din Legea nr. 221/2009 să admită acțiunea reclamantei și să constate caracterul politic al măsurii administrative a dislocării și stabilirii domiciliului obligatoriu în Târgu M. a soțului reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de H. M., cu domiciliul în Tg-M., ., județul M. și domiciliul procesual ales la Cabinetul de Avocat „F. L.” din București, ., nr. 15, sector 1, împotriva pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Public cu sediul în București, ., sector 5 și în consecință:
Constată caracterul politic al măsurii administrative a dislocării și stabilirii domiciliului obligatoriu, luată față de antecesorul reclamantei H. P. Ladislau născut în data de 26.10.1925 în localitatea Satu M., măsură dispusă în perioada 03.03._63.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 25 februarie 2013
Președinte, A. B. | ||
Grefier, S. D. |
Red./Tehnored./A.B.
Listat/S.D./ 5 ex./25.03._
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 243/2013. Tribunalul MUREŞ | Obligaţie de a face. Decizia nr. 31/2013. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
